De vorbă cu ...Hristos..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne...te intreb pe Tine..
Nu ti-e frig...iti este bine?
Nu ti-e foame...nu ti-e sete..
Nu ti-e dor de o poveste?

Stai aici de-atata vreme..
Uite...ninge..parcă cerne..
Nu ti-e frig...Iisuse bune..
Milă..mi-e Doamne...de Tine.

Nu mi-e foame...nu mi-e sete..
Dar am să-ți spun o poveste..
Să o spui la lumea întreagă..
Si celor ce vor să...vadă..

Spune-le...copile drag..
Că-n a sufletului prag..
M-am oprit de multe ori..
Am bătut ...adeseori..

Dar ...oamenii nu ascultă..
Lumea asta e pierdută..
Si mă doare...nepăsarea..
Minciuna...destrabalarea.

Avorturi...nenumarate..
Crime...prea multe păcate..
Lumea asta este plină...
De ură și de minciună.

Cândva...lumea mă iubea..
Casa mea o căuta..
Dar acum...e vrajba mare..
Necredinta...nepăsare.

Astea toate ...mă lovesc..
Zi de zi...mă rastignesc..
Asta doare cel mai tare..
A lumii grea...nepăsare.

Copilașul il priveste..
Si il mângâie ...usor..
Iartă-ne...Iisuse Doamne..
Scumpul meu...MÂNTUITOR.

Maria Pintecan...