Viata mea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De câte ori m-am afundat, 

În marea vieții pline de păcat, 

M-am îndulcit și am făcut ca mine, 

Căci am crezut ca eu fac totul bine. 

De câte ori am spun ca ma opresc , 

Și m-am trezit ca iară eu greșesc, 

Și ma certam ca să mă-ndrept acum,

 Făceam ceva și-apoi uitam ce spun. 

Și cine îmi cunoaște a mea cădere? 

Si-mi dă iertare la păcate grele?

 Doar Domnul primește pocăință mea,

 El dă din Pacea Sfântă, Pacea Sa. 

Mă scoate din marea învolburată ,

 Prinzându-mă apoi de mâna dreaptă, 

Iar eu ingenunchind în fața Lui, 

Cu lacrimi vreau sa spăl piciorul Lui.

Mihaela Stoica-Cucoanes

Mama

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mi-e dor de tine mamă

Să-ți cânt și sa-ți recit,

Frumoase poiezii

Din ce eu am trăit. 

Mi-e dor să mă privești 

Cu ochii iubitori,

De un albastru senin

Ca cerul fără nori.

Mi-e dor să mă mângâi 

Să-mi zici :Fetița mea!

Să-mi dai un sfat mai bun 

Decât altcineva. 

Mi-e dor sa îți citesc 

Din Sfintele Scripturi, 

Să fii icoana mea

La început de posturi.

Să-mi fii însoțitoare 

La noapte priveghind,

Să stam la rugăciune 

Și cu Hristos vorbind.

Să nu ne uiți măicuță,

 Pe noi ce-i ce-am rămas, 

Tu știi ce ai lăsat. 

Tu știi ce ai acas'.

Înălță rugăciuni 

De ai întâietate 

Și roagă-te la Domnul 

Pentru-ale noastre păcate. 

Și cere-I să ne ierte.

Asa cum te-am rugat.

Când erai printre noi

Și cum te-am învățat.

de Mihaela Stoica Cucoanes

Un bătrân...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

Era un om bătrân
Ce zii de zii dădea,
O bombonică mică
La cine întâlnea.

Și mie mi-a întins,
Cu mâna tremurând .
Un pic m-a chiar surprins,
Nu-l cunoșteam demult...

Dar tare era bună,
Aceea dulce bomboană,
Fără nimic să-mi spună,
Era pentru a mea rană .

O bucurie Sfântă,
Va spun că m-a cuprins,
Și-o dragoste cerească,
În suflet mi-a aprins.

Dar într-o zii aud
Că Domnul l-a chemat,
Și pe mormântul lui
Ce credeți c-a lăsat?

Bomboane pentru toți,
Pentru aceia care
Din depărtări mai vin
S-aprindă o lumânare .

Mihaela Stoica-Cucoanes

Un om altfel

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am întâlnit om postitor

 Și un om tare rugător,

 Era un foarte bun model, 

Dar nu m-am îndemnat cu el 

Era un om mult însetat, 

La poartă mai mereu mi-a stat, 

Era săracul de-un alt nivel

 Și nu m-am milosvit de el. 

Și pe orfan de l-am văzut, 

El mititel nu mi-a cerut, 

Nu era deloc curățel, 

Si nu m-am îngrijit de el.

 O vorbă bună poate-am dat? 

Sau poate și pe- asta am uitat!

 Doar rele fac si nu mă-nșel... 

Sunt cel mai mare om mișel.

În fiecare zii e scris 

Ce am făcut și ce am zis 

Nu vreau ca să rămân la fel

 Ci vreau sa fiu un om altfel.

 Mihaela Stoica-Cucoanes,

Enter