Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
De câte ori m-am afundat,
În marea vieții pline de păcat,
M-am îndulcit și am făcut ca mine,
Căci am crezut ca eu fac totul bine.
De câte ori am spun ca ma opresc ,
Și m-am trezit ca iară eu greșesc,
Și ma certam ca să mă-ndrept acum,
Făceam ceva și-apoi uitam ce spun.
Și cine îmi cunoaște a mea cădere?
Si-mi dă iertare la păcate grele?
Doar Domnul primește pocăință mea,
El dă din Pacea Sfântă, Pacea Sa.
Mă scoate din marea învolburată ,
Prinzându-mă apoi de mâna dreaptă,
Iar eu ingenunchind în fața Lui,
Cu lacrimi vreau sa spăl piciorul Lui.
Mihaela Stoica-Cucoanes
