Viata mea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De câte ori m-am afundat, 

În marea vieții pline de păcat, 

M-am îndulcit și am făcut ca mine, 

Căci am crezut ca eu fac totul bine. 

De câte ori am spun ca ma opresc , 

Și m-am trezit ca iară eu greșesc, 

Și ma certam ca să mă-ndrept acum,

 Făceam ceva și-apoi uitam ce spun. 

Și cine îmi cunoaște a mea cădere? 

Si-mi dă iertare la păcate grele?

 Doar Domnul primește pocăință mea,

 El dă din Pacea Sfântă, Pacea Sa. 

Mă scoate din marea învolburată ,

 Prinzându-mă apoi de mâna dreaptă, 

Iar eu ingenunchind în fața Lui, 

Cu lacrimi vreau sa spăl piciorul Lui.

Mihaela Stoica-Cucoanes