La Tine vin Iisuse iar

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

La Tine vin Iisuse iar
picioarele să-Ți strâng;
trecutul să mi-l plâng amar,
păcatul să mi-l plâng.

Căci am greșit Iisuse bun
și-i mare vina mea
dar mii de lacrimi calde-adun
și-Ți cer a mi-o spăla.

Atâția păcătoși s-au strâns
de-atâția ani mereu
stropind cu lacrimi și cu plâns
păcatul lor cel greu.

Iar tu pe toți i-ai ascultat
pe vameși și pe hoți -
prin Jertfa Crucii i-ai spălat
și i-ai iertat pe toți.

De-aceea vin acum și eu
picioarele să-Ți strâng
căci Tu-mi cunoști păcatul greu
și știi ca și eu mi-l plâng.

Spre tine glasul mi-l îndrept
și mila Ta o cer
O dă-mi iertarea ce-o aștept
nu mă lăsa să pier.

Cu-a tale sfinte mângâieri
Tu mângâie-mă iar
și-n viața plină de dureri
revarsă-mi scumpul har.

Căci, Doamne, câtre Tine sus
privirea mi-o îndrept
Te chem cu glasul stins, Iisus
și mila Ta aștept.