SFAT DUHOVNICESC si BINECUVANTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     Bucuria mea, fiindca: "Trecatoare este viata, trecatori suntem si noi, Si doar ce-adunam in suflet, Cand plecam, luam cu noi", astazi, te indemn, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe aproapiatii si pe vrajmasii tai, sa-i iubesti si pe nimeni sa nu urasti. 

Te indemn ca mereu sa zambesti (aprinde "farurile") si sa nu te intristezi. Incearca pe cat iti sta in putere, pe toti sa-i zidesti sufleteste, sa cumva sa-i darami. Mai bine sa acoperi pacatele fratelui tau, decat sa-l clevetesti sau sa-l judeci. Sa ierti din toata inima si sa nu te razbuni pe nimeni. Sa te rogi cand vine ispita ca sa nu cazi in deznadejde.

Gandeste-te ca: MASLINELE SUNT ZDROBITE, pentru a face cel mai bun ulei. STRUGURII SUNT STORSI, pentru a face cel mai bun vin. TRANDAFIRII SUNT PRESATI, pentru a face cel mai bun parfum.

 Ai fost ZDROBIT, STORS si PRESAT de incercarile vietii?

 Nu-i nimic... Dumnezeu te-a facut sa devii puternic si sa meriti lucrurile bune care vor veni! RESPECTĂ-I pe cei batrani cand esti tanar!

 AJUTĂ-I pe cei slabi cand esti puternic! IARTĂ-I pe cei care gresesc, fiindca intr-o zi, tu vei fi cel batran, slab si acela care greseste.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin.
                                                                                                                                  Preot Ioan.

Lumanarea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Să ştiţi că lumânarea nu se roagă pentru noi! Ea este numai un simbol.

E în obişnuinţa unora să vină la biserică, să cumpere un mănunchi de lumânări, să le aprindă şi apoi să plece să-şi vadă de treburile lor, cu conştiinţa împăcată că şi-au făcut datoria de creştini.
Asta este o concepţie şi o practică greşită!
Ea îi face pe unii să creadă că la atât se reduce Biserica.

Eu vă repet, lumânarea este simbolul jertfei, al luminii, dar ea nu se roagă în locul nostru. Nu trebuie să ne bizuim pe lumânare!

(Lacrimă şi har – Preotul martir Constantin Sârbu)

TACEREA ESTE CA MIEREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, in viata trebuie sa ai Rabdare, Tacere, Ascultare, Smerenie, Dragoste si Pazirea Mintii. Si sa stii ca dobandirea Duhului Sfant nu se castiga prin grairea in desert sau cand ne petrecem ziua irosindu-ne timpul mantuirii. 

Sa nu vorbesti cuvinte de prisos, IUBESTE TACEREA fiindca ea naste toate virtutile si ingradeste sufletul, astfel incat sa nu fie atins de rautatile diavolului.

 Pe cat iti sta in putere sa pastrezi tacerea pentru a rosti cu intensitate, cu ravna si cu dorire, Rugaciunea lui Iisus: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! Tacerea, Blandetea, si Rugaciunea lui Iisus, umplu sufletul de racoare cereasca. 

Grairea in desert, usuca lacrimile din ochii nostri, aduce raceala si uscaciune in suflet. 

Limba pricinuieste omului cele mai mari rele si de aceea se spune: "Mai bine este sa cazi din inaltime, decat prin limba". Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                             Preot Ioan .

PLĂCEREA ADEVĂRULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, dupa cum bine stim, virtutile teologice, sau altfel spus ,,armele luminii” sunt: Credinta, Nadejdea si Dragostea. Sfantul Ignatie al Antiohiei, ne spune: ,,Credinta este inceputul vietii, dragostea este sfarsitul ei, iar legatura dintre ele este adevarul".

Despre NĂDEJDE ne spune Sfantul Parinte Arsenie Papacioc: ,,Nu deznadajdui cu nici un chip. Satana poate a stiut  slabiciunea ta si te-a inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu s-a sters.

 Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si, pentru ca-L recunosti multmilostiv si iertator, te va cauta El singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui si te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu, de fapt, nu L-ai parasit”.

Iar Sfantul Marcu Ascetul ne spune: ,,A cunoaste lucruri religioase e un lucru, dar, a cunoaste Adevarul e cu totul alt lucru. Pe cat se deosebeste soarele de luna, pe atat e mai de folos cea de-a doua decat cea dintai.

Adevarata virtute sta in PLĂCEREA ADEVARULUI.” Avva Dorotei, ne spune ca adevaratii crestini ortodocsi se aseamana cu niste linii care merg de la circumferinta cercului catre centru. Si cu cat se apropie de centru, cu atat se apropie una de alta. La fel si crestinii ortodocsi, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se apropie unul de celalalt prin iubirea adevarata.

 Despre IUBIRE,  Sfantul Ioan Evanghelistul (Apostolului Iubirii), la sfarsitul vietii, batran si slabit fiind si nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: „COPILASILOR, IUBITI-VA UNII PE ALTII!”.

Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit acest indemn, Sfantul Ioan le-a raspuns: „Aceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns“. Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

CUM LUCREAZA SATANA?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cât de mult PĂCATUL îi schimbă omului felul de a vedea lucrurile și sensurile dintre ele,total altfel decât sunt ele în realitate.Este o însușire a păcatului și a diavolului,de a ține atât de strâns legat pe om,incât să creadă că acel fel,este de fapt,cel adevărat de a vedea și a cunoaște lucurile.

Și astfel,vedem oameni care neagă existența îngerilor,a diavolilor,a sufletului,a iadului,a raiului,a lui Dumnezeu,dar sunt atât de siguri în împătimirea lor,și li se pare atât de normal,deși este total irațional,pentru oricine,ca o femeie este facuta,să fie consumată ca un obiect sexual,sunt atât de siguri,că viața asta este o glumă,și nu merită nimic,sunt atât de siguri că trupul este făcut să fie sursa a placerilor și a ghiftuielilor,ca moartea,boala,este undeva foarte departe de ei,ca sfarșitul vieții este foarte departe,dar concediile și banii,desfranarea și placerile,sunt mereu înainte,le vede și le plănuiește neîncetat,e sigur că le va ajunge să le faca.

Vedeti,este total adormit,orbit și deconectat de la realitate...și este atat de sigur,ca probabil undeva,la sfarșitul vieții,iși va indrepta viata...(cine amana pocainta "ca acum sa mai pacatuiasca putin,ca apoi va face mai multa pocaința,și va incepe din nou lupta"...acela,nici nu știe ce este pocainta,nici nu stie cat de adanc prinde pacatul radacini în inima lui,și ca pacatul nu ofera liniște,ci este nevoie de o mai mare sfortare pentru a-si reveni).

Ce este cel mai rau,este ca acești oameni,cu cat petrec in acea stare,cu atat mai greu,si aproape niciodata,nu iși vor da seama ca de fapt,sunt bolnavi,și robi ai diavolului și falsei-cunoșteri,si cu atat mai mult,va slabi in ei lumina adevaratei cunoașteri.

Le spui,dar ei cred ca sunt in adevar...pentru ca,aaa lucrează pacatul in inima omului,prin orbire și falsa cunoastere a lucrurilor,sensurilor și legaturilor dintre lucruri.

ÎN VREMEA RĂSTIGNIRII TALE !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Versuri : Eliana Popa

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale
Obrazul Sfant eu nu l-as fi scuipat
La fel ca toti acei cu inimi goale
Ce spre Golgota, ura si-au purtat !

Eu as fi vrut să fiu o adiere
Si cu blândete fruntea-Ti să o sterg
Să-ti scot toti spinii patimilor grele
Si rănile-n zefiri sa Ti le leg !

Un strop de roua de-as fi fost sau ploaie
Toată puterea apei as fi strâns
Din mine revărsându-se suvoaie
Spre gura-Ti insetata ar fi curs !

Si de-as fi fost un trandafir, o floare
Spre Tine doar mireasma-mi să se verse
Petale zugravite in culoare
Ca un balsam pe răni sa Ti se-aseze.

De-as fi trăit in vremea Răstignirii Tale,
Obrazul sfânt eu nu l-as fi scuipat
Doar l-as fi sters de sânge si sudoare
Si-n fata Ta, umil m-as fi plecat !

RUGACIUNEA ZILEI DE LUNI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



 “Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc ca in toata ziua pacatuiesc impotriva iubirii Tale de oameni. Astazi, fiind luni si inceputul saptamanii, cu umilinta Te rog, pentru milostivirea Ta cea mare: Iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie si ajuta-ma sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire.

O, Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma, Doamne, dupa mila Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si-i iarta pe toti cei vii si pe toti cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici Crestin Ortodoxe, si pe toti ne invredniceste de slava Ta in rai.

 La aceasta ii pun mijlocitori pe Sfintii Tai Ingeri, catre care zic: O, cerestilor slujitori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc pentru ajutorul si calauzirea pe care ni le dati in toate zilele, noua, nevrednicilor si pacatosilor. Paziti-ma de vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu.

 Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu, si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine slavei Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo pentru purtarea de grija ce ati avut-o fata de mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua de astazi, in toate zilele acestei saptamani si in tot lucrul tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan .

ATENTIA LA RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



   Bucuria mea, drept graieste Sfantul Serafim de Sarov: “Cand sunt bolnav, ma rog la Tine; cand am necazuri, ma rog la Tine; dar, CAND MI-E BINE UIT SA-TI MULTUMESC, DOAMNE! TE ROG, IARTA-MA!" Minunat lucru este sa avem in minte permanent rugaciunea: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, pentru ca ea le cuprinde pe toate: MANTUIREA SUFLETULUI, SANATATE TRUPEASCA, LUMINARE si MULTUMIRE. 

Cand zici: “Doamne Iisuse!", se cutremura tot iadul, numai s-o zici din toata inima. Asadar, aceasta rugaciune il alunga pe ispititor, il roade ca rindeaua, il distruge, si atunci, Satana ramane neputincios. Rugaciunea fara raspandire este a celor desavarsiti. Se spune ca odata, Sfantul Vasile cel Mare a fagaduit o caciula plina cu lire, crestinului ortodox care isi va implini pravila de rugaciune a zilei, fara alte ganduri. Intr-adevar, un crestin a reusit sa-si pastreze pana la sfarsit mintea curata de ganduri. Apoi, cu putin inainte de a termina, i-a venit in minte caciula plina cu lirele.

Si astfel a pierdut plata. In dorinta noastra de a face fapte bune si de a ne ruga cat mai mult, trebuie sa nu uitam cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa: “Dumnezeu nu rasplateste fapta si rezultatul ei, ci straduinta ta!” De aceea, te indemn ca in timpul Sfintei Utrenii si a Sfintei Liturghii, o parte a atentiei tale sa fie spunand in gandul tau: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, iar cealalata parte a atentiei sa-ti fie spre slujba Sfintei Liturghii.
          Atunci nu te vei mai imprastia cu mintea. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan .

BINECUVÂNTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, zice extraordinar de frumos Sfantul Antonie cel Mare:

 "Numai un lucru nu-i este ingaduit omului: ACELA DE A FI NEMURITOR CU TRUPUL. Sa se uneasca cu Dumnezeu ii este  ingaduit, daca va intelege ca poate (prin Taina Sfintei Impartasanii dupa ce in prealabil s-a spovedit). Fiindca, voind si intelegand, crezand si iubind, prin buna vietuire omul ajunge impreuna vorbitor cu Dumnezeu.

" De multe ori in viata  dorind rezolvarea unei probleme, cu era si firesc, ne-am pus toata nadejde in ajutorul lui Dumnezeu, ne-am si rugat din tot sufletul si totusi nu am reusit. Nu se cuvine sa avem ganduri de cartire sau de razvratire impotriva lui Dumnezeu, ci, sa-i multumim pentru toate, fiindca, iata ce ne spune Sfantul Varsanufie cel Mare:

“Cand ne rugam si Dumnezeu intarzie sa ne auda, asta inseamna ca lucreaza spre folosul nostru, ca sa ne invete indelunga rabdare. De aceea nici nu trebuie sa ne deznadajduim, spunand: noi ne-am rugat si n-am fost auziti. Dumnezeu stie ce ii este omului de folos.”
 
   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
          Amin si Aliluia!
           Preot Ioan 🛎.

Pe cine iubeşte Domnul, aceluia îi trimite necazuri

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

În toate necazurile, printre care se numără şi boala, următoarele doctorii aduc folos duhovnicesc şi mângâiere duhovnicească: încredinţarea în voia lui Dumnezeu, recunoştinţa faţă de Dumnezeu, mustrarea de sine şi recunoaşterea că suntem vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu...

În timpul bolii trebuie mai întâi să ne silim a mulţumi lui Dumnezeu, iar atunci când sufletul gustă dulceaţa şi tihna pe care le aduce această mulţumire se grăbeşte singur spre ea, ca spre un liman. El se grăbeşte într-acolo fugind de valurile grele ale cârtirii, puţinătăţii de suflet şi întristării.

Prin multe necazuri se cuvine nouă a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu. Pe cine iubeşte Domnul, aceluia îi trimite necazuri, şi acestea omoară inima alesului Său faţă de lume, o deprind să plutească în apropierea lui Dumnezeu. În toate necazurile, printre care se numără şi boala, următoarele doctorii aduce folos duhovnicesc şi mângâiere duhovnicească: încredinţarea în voia lui Dumnezeu, recunoştinţa faţă de Dumnezeu, mustrarea de sine şi recunoaşterea că suntem vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu, aducerea aminte de faptul că toţi sfinţii au săvârşit calea vieţii lor pământeşti în pătimiri necontenite şi crâncene, că necazurile sunt paharul lui Hristos. Cel ce nu s-a împărtăşit de acest pahar nu e în stare să moştenească fericirea cea veşnică.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 160-161)

O BIBLIE ÎNGĂLBENITĂ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

O Biblie îngălbenită,
Găsită într-un vechi sertar,
Mi-a mulțumit c-a fost găsită,
Umplându-mă de-atunci de har..

Eu nu aș fi crezut vreodată
Că-n slova ei se-ascund comori
Și că citind-o, dintr-o dată
Începi încetișor să zbori!..

Nu-i Biblie ca orișicare,
E călăuza mea spre Cer:
Mi-ajută mintea ca să zboare
Mai sus decât aș vrea să sper..

Citind-o seara fără pripă,
(Nu văd de ce să mă grăbesc..),
Ea mă ridică într-o clipă
În fața Tronului ceresc!

Devine sufletul în mine
Incandescent de-atâta har,
Aprins de vocile divine
De serafimi cu ochi de jar!

Pe tron de heruvimi domnește
Hristos în cer și pe pământ.
El de la serafimi primește
Cântarea dulce "Sfânt, Sfânt, Sfânt"..

De când a coborât Cuvântul,
Luându-Și Trupul omenesc,
Puterile, cu tot avântul,
Cu mare drag slavoslovesc,

Căci cine L-a văzut pe Fiul,
Îl vede și pe Tatăl Lui,
Dar și pe Duhul ce Se-arată
Ca Slavă-n jurul Domnului..

La toate-acestea mă ridică
Scriptura mea cu scoarțe verzi,
O Carte care pare mică,
De intri însă-n ea, te pierzi..

Această Carte minunată
Mi-a fost cel mai frumos cadou..
De aș mai fi copil o dată,
Aș vrea să o găsesc din nou!
amin

Omule, faptura Mea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

sursa:

Susica Susana
24 aprilie 2013 la 22:05

Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.

Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! -

Rugaciune pentru bolnavi, catre Sfantul Efrem cel Nou

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, asculta acum putina noastra rugaciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt incercati de boli, suferinte si de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc si credem ca vei primi cererea noastra si vei usura suferintele lor. Ai spus ca ai leacuri pentru toate felurile de boli, si de aceea nadajduim ca iubirea ta de oameni nu s-a imputinat. Cine poate spune multimea minunilor tale? Cine stie cati suferinzi au aflat izbavire prin rugaciunile tale?

Ajuta-i, Sfinte Efrem, ajuta-i pe cei suferinzi! Roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei si, daca le este de folos sa fie tamaduiti degraba, fa sa se intample aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar daca le este mai de folos sa duca mai departe crucea suferintei lor, ajuta-i sa rabde fara sa carteasca, ca sa primeasca luminoasa cununa a rabdarii.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai rabdat suferinte de nespus, iar viata noastra este plina de desfatari. Dar chiar daca suntem pacatosi si intinati prin tot felul de patimi, indraznim a ne ruga tie. Caci nu pentru noi ne rugam tie, sfinte, ci pentru bolnavii acestia pe care suferintele i-au ingenunchiat. Fii lor pazitor, povatuitor, ocrotitor si tamaduitor, ca sa iti multumeasca cu inima smerita si sa Il slaveasca pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Sau, aratandu-te mare facator de minuni, in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune pentru dobandirea de prunci, catre Sfantul Efrem cel Nou

Te-ai invesmantat in sangele mucenicesc, dumnezeiescule Parinte Efrem, Hristos Domnul tesandu-ti haina nepieritoare, urzita dintru Invierea Sa din morti. Innoieste firea omeneasca prin revarsarea sfintelor tale rugaciuni, Preacuvioase, iar intru lumina imbratisarii tale sfinte invredniceste-ne si pe noi a dobandi de la Dumnezeu darul nasterii de prunci. Nu ai incetat pana azi sa savarsesti lucruri peste fire, iar toti care aud vestirea minunilor tale, isi intaresc nadejdea intru grabnica ta mijlocire. Urcus de taina se fac minunile tale, Sfinte Efrem, izvodindu-le pe acestea precum niste trepte trebuincioase sporirii noastre in credinta.

Proslaveste-te, Cuvioase, mijlocindu-ne si noua darul nasterii de prunci buni, caci am aflat ca toti cei care au dobandit copii prin mijlocirea ta, au vestit tuturor grabnicul tau ajutor. Credem cu adevarat ca inainte de a veni in lume pruncii pe care tu i-ai daruit parintilor, prin Duhul Sfant ai cunoscut ca le vei fi ocrotitor acestora in toata vremea vietuirii pamantesti. Intru netarmurita ta bunatate si mila, nu ne trece nici pe noi cu vederea si umple vietile noastre de bucurie, daruindu-ne om nou care sa vina in aceasta lume in sanul familiei noastre. Plineste, Cuvioase Efrem, cererea fierbinte ce ti-o facem si primeste lacrimile noastre putine, iar la vremea randuita invredniceste familia noastra sa aduca roada intru care sa Se preamareasca Dumnezeu, Cel Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea și in vecii vecilor. Amin.

MĂRTURII DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

Sfânta Împărtăşanie se dă credincioşilor cu aceeaşi linguriţă. Nimeni până astăzi nu s-a plâns că s-ar fi îmbolnăvit sau că ar fi contactat vreun microb prin împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă. Trupul şi Sângele lui Hristos sunt purificatoare şi izbăvitoare de orice boală sau epidemie. Au existat preoţi care au administrat după slujbă Sfânta Împărtăşanie în leprozerii, aşa cum încă se mai întâmplă în Africa zilelor noastre, sau în spitale de boli contagioase, iar apoi au consumat cele sfinte şi nu s-au îmbolnăvit. Acest fenomen a făcut o impresie foarte puternică medicilor şi personalului din spitale, care ignorau sau nu credeau în puterea tămăduitoare a Sfintelor Taine.

a) Îngerii se închină la Sfântul Potir

Pe timpul războiului, în 1940, părintele Teodor a plecat împreună cu diaconul său, Lavrentie, ţinând cu evlavie Sfintele Daruri, să împărtăşească doi muribunzi din sat. Unul dintre ei era un om bogat, arogant şi lipsit de pocăinţă. Au încercat să-l determine să se mărturisească, să conştientizeze că i se apropie sfârşitul, dar acela spunea că va mai trăi.

Preotul a rămas să discute cu bogatul nepocăit, iar diaconul s-a grăbit să ajungă la cea de-a doua persoană. Era vorba de o bunicuţă evlavioasă, doamna Maria. Intrând în casa ei, diaconul a rămas surprins să vadă că în jurul femeii erau toate rudele ei. Avea opt copii căsătoriţi, mulţi nepoţi şi chiar strănepoţi. Toţi erau prezenţi în jurul ei şi încercau să-i aline suferinţa. A rămas şi mai surprins să vadă în încăpere zeci de îngeri care o vegheau pe bătrână. Şi, mai mult, deasupra capului ei stătea chiar Maica Domnului, ştergându-i cu o batistă broboanele de sudoare. Din gura femeii se auzea abia şoptită rugăciunea: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” Când diaconul s-a apropiat de pat cu Sfânta Împărtăşanie, toţi îngerii au îngenuncheat. La fel şi Fecioara, închinându-se Fiului şi Mântuitorului ei. După ce diaconul a împărtăşit-o pe bătrână, îngerii au predat sufletul acesteia în mâinile Maicii Domnului şi împreună au urcat spre cer.

b) Amintiri din viaţa părintelui Cleopa, de pe vremea când era frate de mănăstire

.IUBESTE, OMULE DRAG

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

IUBESTE OMULE, fiindca si Dumnezeu te iubeste pe tine si daca ii iubesti pe toti, devii CEL MAI FRUMOS OM! IARTA-I OMULE pe toti, fiindca si Dumnezeu te iarta in fiecare zi si iertandu-i pe toti, devii CEL MAI BUN OM! RABDA-I OMULE pe toti, fiindca si Dumnezeu te rabdă si pe tine, si rabdand-le toate fara cartire devii CEL MAI PUTERNIC OM!

ASCULTA OMULE poruncile lui Dumnezeu, fiindca si Dumnezeu te asculte pe tine și atunci devii CEL MAI LIBER OM! ROAGA-TE OMULE, fiindca si Dumnezeu te asculta cand ii vorbesti și atunci devii CEL MAI CREDINCIOS OM!

 AJUTA OMULE de fiecare dată, fiindca si Dumnezeu te ajuta pe tine si atunci devii CEL MAI BOGAT OM. MANGAIE OMULE cu blandete pe fratii tai, fiindca si Dumnezeu te mangaie in necazuri si atunci devii CA UN SFANT. FII MILOSTIV OMULE, fiindca si Dumnezeu este Milostiv cu tine si atunci devii CEL MAI IMPLINIT OM! BUCURA OMULE pe apropiatii tai fiindca si Dumnezeu te bucura pe tine si atunci devii CEL MAI IUBIT OM!

 ZAMBESTE OMULE cu suflet, fiindca Dumnezeu ti-a daruit un suflet viu și rațional, și atunci devii CEL MAI VESEL OM! MULTUMESTE OMULE, ca respiratia ta este cel mai scump dar, pe care ti l-a dat Dumnezeu și atunci devii CEL MAI FERICIT OM! IUBESTE OMULE, fiindca si Dumnezeu te iubeste pe tine si daca ii iubesti pe toti devii CEL MAI FRUMOS OM! 

                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

SMERENIE si IUBIRE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



      Bucuria mea, cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat in “saptamana patimilor”. Cautand mantuirea sufletelor noastre, cred ca se cuvine sa postim mai mult, sa ne rugam mai mult, sa facem milostenie mai multa, sa ne spovedim si sa ne impartasim din nou, cu lacrimi in ochi si cat se poate smeriti: "Fiilor, sa stiti ca smerenia pe multi, fara nici o osteneala i-a mantuit, si marturisesc aceasta vamesul si fiul cel ratacit, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit. Iar ostenelile si faptele cele bune ale omului il pierd, daca nu va avea smerenie, caci osteneala si faptele cele bune pe multi i-au tras la mandrie si au pierit, precum si fariseul acela care se lauda cu faptele lui cele bune si se mandrea (Patericul egiptean)." Un crestin ortodox care cauta smerenia are si blandete si iubire in suflet. Despre iubire ne spune sfintitul parinte Porfirie Kafsokalivitul: „Astazi oamenii cer sa fie iubiti si de aceea esuează. Corect este sa nu iti pese daca ei te iubesc, atata timp cat tu iubesti pe Iisus Hristos si ii iubesti si pe ei.”

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau.

🙏 Har si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                     Preot Ioan

GRĂDINA SUFLETULUI ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, sa stii ca fiecare crestin ortodox este dator sa-si cultive “gradina interioara a sufletului” avand un program de viata duhovniceasca, citind zilnic din Biblie, citind Vietile Sfintilor, citind din operele PSB (Parinti si scriitori Bisericesti)... Sfantul Ioan de Kronstadt ne spune ca: “Vrajmasul diavol nu dormiteaza, ziua și noaptea, in somn si aievea, el ne atrage la pacat si hraneste in sufletul nostru toate patimile omoratoare de suflet. Privegheaza, omule, rastigneste patimile trupesti, mai ales rasfatarea pantecelui si toate pacatele trupesti. Ziua si noaptea e omul sub vraja vrajmasilor diavoli, netrupesti. Sa ne izbavească de ei, Domnul!”

Ca sa putem birui aceste ispite, cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfantul Clement Alexandrinul ne indeamna sa fim smeriti: "Invata sa nu ripostezi, sa nu te justifici, sa nu ai ultimul cuvant, sa te rogi pentru cei care te jignesc, sa accepti ca te poti insela chiar si cand esti sigur, sigur ca ai dreptate”, si spune in gand: Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!

CREDINTA, HARUL si FAPTELE BUNE, ne trebuiesc pentru mantuirea sufletului.

Credinta sa fie neaparat cea CRESTIN ORTODOXĂ, fiindca, doar ea ne conduce pe calea vietii, la POARTA RAIULUI si numai prin ea, dobandim FERICIREA VESNICĂ. Si acum, sa spunem o “RUGĂCIUNE” scrisa de poetul Crestin ortodox, Vasile Miltaru:

„Preacurata Maica, pururea Fecioara,
Sufletul din mine nu-l lasa sa moara,
Ci trimite Sfanta peste el, de sus,
Mila ta cea mare, mila lui Iisus,
Ingeri imprejuru-mi, fa ca sa se-adune,
Să-mi arate calea catre bine.
Sa-mi indrepte pasii pe cararea milei,
La-nceputul noptii, la-nceputul zilei,
Plin de umilinte si de-adanci suspine,
Sufletul la tine vine sa se-nchine,
Mila ta din ceruri peste el coboara,
Maica preacurata, pururea fecioara”.

                               Preot Ioan .

DUMNEZEU ESTE BUN, DAR, ESTE SI DREPT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  Bucuria mea, noi crestinii ortodocsi trebuie sa respectam Cele 10 porunci pentru a ne putea mantui sufletele noastre si fiindca, dupa cum spune Sfantul Siluan Athonitul: "Cel ce implineste voia lui Dumnezeu e multumit de toate”. 

Dumnezeu este BUN, dar, este si DREPT: “Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar” (Tobit 3:2).

Insa, dupa sfatul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Cu Dumnezeu nu te poti juca. 

El miluieste pe cel ce se pocaieste, dar, loveste cu mana grea pe cel ce nu se caieste sau pe cel ce nu se caieste sincer si desavarsit. Iar cand El raneste, rana este adanca si nimeni nu o poate tamadui in afara de El Insusi”. Dar daca crestinul ortodox implineste Porunca iubirii, atunci, are bucurie in suflet: "Crestinul ortodox, se bucură nu pentru ca este perfect, ci, pentru ca Iisus Hristos il iubeste chiar si in cea mai infricosata cadere si neputinta a lui." 

Cand iubesti pe cineva, poti sa nu zambesti? Nu poti, pentru ca revarsarea asta launtrica iti produce zambetul, zambesti fara sa vrei.  Daca ai o relatia de bucurie cu Dumnezeu, e normal sa zambesti. Rasare bucuria in mine ca soarele." Si toate acestea trebuiesc implinite, fiindca, vine “noaptea”, noaptea mortii, cand nimeni nu mai poate lucra. 

De aceea, trebuie sa ne grabim. Timpul vietii noastre este foarte scurt: “Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau (Amos 4:12). 

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan                                         

Fiecare zi a vietii noastre trebuie s-o incepem cu Dumnezeu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Dimineata, cand inca dormim, langa noi sta un inger si un diavol. Acestia asteapta sa vada cui vom sluji in acea zi. Fiecare zi a vietii noastre trebuie s-o incepem cu Dumnezeu si s-o sfarsim tot cu Dumnezeu: "TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!". 

Ne inchinam cu semnul crucii imediat ce ne-am trezit si sarim repede din pat, pentru ca LENEA SA RAMANA SUB PLAPUMA. De altfel, in rugaciunea : "Doamne si Stapanul vietii mele", a Sfantului Efrem Sirul, crestinul ortodox ii cere printre altele lui Dumnezeu, sa nu ingaduie sa fie stapanit de duhul trandaviei: "Duhul trandaviei departeaza-l de la mine". Asa ca trandavia trebuie eliminata si nu cultivata. George Enescu spunea: "Ma odihnesc de munca, prin munca!" 

Va doresc odihna activa! Mergem si ne spalam cu apa rece, asa cum spuneam in copilarie: "Dimineata cand ma scol cu sapun pe ochi ma spal...". Si apoi mergem intr-un colt Sfant sau fata unei icoane, aprindem candela, facem trei metanii mici, spunand: „Doamne, iti mulțumesc ca m-ai sculat din somnul noaptii care a trecut si mi-ai daruit inca o noua zi de viata si te rog, Dumnezeul meu, binecuvanteaza și ziua care acum incepe! 

Apoi, ingenunchiem si citim "Rugaciunile diminetii" din Ceaslov sau dintr-o carte de rugaciuni.

Iti doresc o zi binecuvantata de Dumnezeu, sub Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului si cu inger tare pazitor alaturi. Amin.
                                                                                                                                          Preot Ioan .

GANDURI BUNE si GANDURI RELE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, gandurile pot fi BUNE (conforme cu voia lui Dumnezeu) sau RELE (neconforme cu voia lui Dumnezeu). Tu, sa alungi gandurile cele rele, fiindca ele vin de la diavol. Mai ales pe cele de URA ASUPRA APROAPELUI, sa nu le primesti, fiindca, au ca scop sa-ti rapeasca cea mai mare dintre virtuti, dragostea. Asadar, cand urasti si tii minte raul, diavolul vrajmas castiga in intregime sufletul tau. Si daca ai pierdut dragostea, atunci, pe Dumnezeul l-ai pierdut, fiindca Dumnezeu este dragoste si daca petreci in dragoste, intru Dumnezeu ramai si Dumnezeu intru tine. Ce altceva iti mai ramane pentru dobandirea mantuirii, fiindca, spune Sfantul Apostol Ioan: "Oricine uraste pe fratele sau este ucigas (sufleteste) de oameni, iar cel ce uraste pe fratele sau, este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochiul lui" (1 Ioan 2:11). Niciodata sa nu primesti ganduri de ura impotriva aproapelui si sa le alungi prin rostirea rugaciunii: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Sa-i spui diavolului: "Cu cat imi vei duce ganduri de ura impotriva aproapelui meu, eu cu atat mai mult il voi iubi mai mult, fiindca, am porunca de la Iisus Hristos, Dumnezeul meu, nu numai sa-l iubesc, ba chiar sa ma jertfesc pentru el, asa cum s-a jertfit si Iisus Hristos pentru mine, ticalosul". Si atunci, Dumnezeu, vazand buna ta intentie si felul in care infrunti ispita pentru a birui pe diavol, indata va veni in ajutorul tau si te va izbavi. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

DESPRE RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

          Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul,creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi.Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele alevieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cucredinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să seroage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I luiDumnezeu pentru toate.Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală saugrăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, camintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cuDumnezeu.

O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omulsă fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie înfaţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de la El.Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şicondiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecarecreştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat sprerăsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; încaz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fărăicoane.

 De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem olumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât câtne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă,pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar larugăciune.Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşicuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem rugacu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunileimprovizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi deBiserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea„ineficientă” şi chiar pot fi un păcat. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum suntPsalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi,care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentrunoi modele duhovniceşti demne de urmat.

Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exempluSfinţilor. 
Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecarecasă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şinu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu nerugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţileşi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeune va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi maiales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.

Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât să edităm aceastăcarte de rugăciuni. Nu ne-am la retipărirea conţinutului după altecărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie săse ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scriseîn limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradusşi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesulacestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textulgrecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni.În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, înaltele – unele aproape neobservate.

Au rămas şi multe locuri undeam fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-auobişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori orepetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudineatextului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante detraducere.În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fostscoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă acredincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şisimplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştiefoarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite alecreştinilor este o excepţie extrem de rară.Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şiele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putemenumera şi explica în această Prefaţă, dar ele nu trebuie săprovoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sauexprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre.
Până la urmăeste vorba de obişnuinţe…Vă punem deci la dispoziţie această carte de rugăciuni, pe care,sperăm, să o folosiţi cât mai des, spre folosul şi întărireaduhovnicească a dumneavoastră şi a întregii Biserici Ortodoxe,din care cu toţii facem parte.

Pogorârea Duhului Sfânt, 2011

FII BINECUVANTAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! De multa BUCURIE Sfanta, PACE Sfanta si LUMINA Sfanta, sa umple Dumnezeu, sufletul tau! Nici nu-ti dai seama cat de fericit as fi, sa ma binecuvanteze si pe mine, in fiecare dimineata, un preot crestin ortodox. Fiindca spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "ORICATE HOTARASC PREOTII PE PAMANT, CONFIRMA DUMNEZEU IN CER!" 

Asadar, cand eu iti trimit un mesaj: "FII BINECUVANTAT (A)!", Dumnezeu din cer spune, ca un ecou: "FII BINECUVANTAT (A)!" Cand parintele te binecuvantez si ma rog pentru tine, atunci, SUFLETUL TAU, ESTE COPLESIT DE IUBIREA LUI DUMNEZEU! 

Cu binecuvantarea lui Dumnezeu, printr-un preot, vei avea putere sa invingi mult mai usor ispitele zilei, sa rabzi fara de carteala si cu zambetul pe buze, toate care se vor abate asupra ta. Ispitele sunt ingaduite ca sa ni se descopere patimile ascunse, ca sa ne luptam cu ele si sa ne tamaduim sufletele. Ispitele aduc smerita cugetare. 

Sunt si ele un semn al milei dumnezeiesti. Nadejdea in Dumnezeu nu poate sfarsi niciodata in deznadejde. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea Duhul Smereniei, Duhul Milosteniei, Duhul Iertarii, Duhul Iubirii vrajmasilor, Duhul Blandetii, Duhul Rabdarii, Duhul Intelepciunii... in tot ce faci, sa ai INTELEGERE DUHOVNICEASCA si sa te fereasca Dumnezeu de RAVNA FARA SOCOTEALA! 

                                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                                                     Preot Ioan .

EU SUNT....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, la gramatica asa declinam pronumele personale: EU sunt, TU esti, EL este. In credinta crestin ortodoxa, declinarea este invers: EL ESTE (pe primul loc este Dumnezeu in sufletele noastre), TU ESTI (pe locul doi este grija pentru aproapele, altruismul), si EU SUNT (pe locul trei este grija pentru mine, pentru mantuirea sufletului meu). Iisus Hristos ne spune tuturor cat se poate de clar:
Eu sunt LUMINA, dar VOI NU MA VEDETI!
Eu sunt CALEA, dar VOI NU MA URMATI!
Eu sunt ADEVARUL, dar VOI NU MA CREDETII!
Eu sunt VIATA, dar VOI NU MA CAUTATI!
Eu sunt INVATATORUL, dar VOI NU MA ASCULTATI!
Eu sunt DUMNEZEUL VOSTRU, dar VOI NU VA RUGATI MIE!
Eu sunt PRIETENUL VOSTRU CEL MAI BUN, dar VOI NU MA IUBITI!
Eu sunt ABSOLUTUL, care va priveste, de aceea NU TREBUIE SA VA TEMETI DE NIMIC!
ASADAR, DACA VOI SUNTETI NEFERICITI SAU NU O SA VA MANTUITI, PE MINE (Dumnezeul vostru Hristos Iisus) SA NU MA INVINUITI! 

                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan

Ierusalim Sfânta Cetate - cu Preot Ioan

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:

„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

AI ISTOVIT, MĂICUȚĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Versuri: Eliana Popa

Ai istovit Măicuță, de-atâta rugăciune
Făcută către Domnul pentru pierduta lume,
Ce-şi duce-n nepăsare şi-n lăcomie traiul
Și nu primește harul ce îi aduce Raiul.

Ai istovit Măicuță să tot privești la noi
Cei care-ți cerem mila și paza în nevoi,
Noi, care-n bucurie uităm să-Ți mulțumim
Şi-n clipa de durere doar vorba grea rostim...

Iar lacrima Ta sfântă pentru Iisus tot curge,
Când fapta mea murdară Îl pune iar pe cruce
Și iarăși Prea Înaltul coboară printre noi
Să urce iar Golgota, să-mbrace pe cei goi...

Să poarte neputința acestui neam stricat,
Să își mai frângă Trupul sub crucea de păcat,
Să mai învingă iadul, să scoata la lumină
Făptura-ncătuşată ce vrea spre El să vină.

Nici Tu n-ai fost cruțată, Tu Maică ai suferit
Cu Fiul pe Golgota, durerea Ți-ai sfințit
Căci știi Măicuță bine că orice suferință
E treapta ce ne urcă mai sus, spre biruință!

Ai istovit, Măicuță, genunchiul să Ți-l pleci
Ca mila să pătrundă şi-n sufletele reci
Să rogi Desăvârsirea, Pământul să nu-l piardă
Și iată, a câta oară, Prea Bunul ne mai iartă!

ATUNCI VOI ÎNVIA..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Un om cu dor de Dumnezeu,
Ce plânge după El mereu
Ca pruncul după mama lui
Rămas pe lume-al nimănui,
Un om atât de necăjit..
Eu sunt acela, ați ghicit!

Voi râdeți mult, eu râd puțin,
Mâncându-mi pâinea cu suspin,
Și cum să râd, când mă gândesc
La Cel pe Care Îl iubesc,
La Domnul meu Iisus Hristos,
Și știu cât sunt de păcătos?..

Să râdă cel fără păcat,
Iar păcătosului i-e dat
Să plângă mult, precum Adam,
Ce-a scos din Rai întregul neam..
Da, plâng și eu ca el mereu
Și cine știe dorul meu?..

Cum aș putea voios să fiu?
Fărădelegea eu mi-o știu
Și amintirea ei o port
În sufletul acesta mort..
Mai înviază Dumnezeu
Un suflet negru ca al meu?..

Lumina Sfintei Învieri
N-o văd în mine nicăieri,
Doar întuneric și păcat..
Culeg acum ce-am semănat!
Hristoase, sunt și eu al Tău,
Chiar dacă-s păcătos și rău..

Îmi duc păcatele acum
Precum o cruce grea pe drum,
Dar știu că într-o bună zi,
Atunci când Tu vei socoti
Că m-am uscat destul de dor,
O, bunule Mântuitor,

Cu harul Tău mă vei uda
Și voi începe-a învia
Precum toiagul lui Aaron,
Precum Zaheu din Ierihon,
Precum băiatul din Nain,
Precum Iisusul meu, amin!

EU L-AM RĂSTIGNIT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Că Domnul a murit pe Cruce,
E vina noastră-a tuturor;
Degeaba acuzăm cu ură
Greșeala sfântului popor..

Eu știu că-i dureros să spunem,
Dar Domnul n-ar fi coborât
Din cerurile sfintei slave,
De noi n-am fi trăit urât..

Păcatul meu și-al tău, creștine,
Din Rai, în iesle L-au adus;
Păcatul meu și-al tău, creștine,
L-au țintuit pe Cruce, sus!

Nu L-au rănit pe Domnul nostru
Împunsăturile de cui
Cum L-a rănit și-L mai rănește
Păcatul meu și al oricui..

Ne întristăm, văzându-I fața
Lovită rău, scuipată mult?..
Să zică tare tot creștinul:
"Și eu Îl scuip când nu-L ascult"!

Când L-au legat de stâlp, în curte,
Și-atât de rău L-au biciuit?..
Cu biciul nepăsării noastre
Noi mult mai rău L-am chinuit!

I-au dat o trestie în mână
Și mantie, râzând de El?..
Râzând de sărbători și posturi,
Nu am făcut cumva la fel?..

Iar spinii din a Sa coroană,
Înfipți în creștetul cel sfânt?..
Sunt gândurile cele rele
Și hulele de pe pământ!

Cu multa noastră răutate
Și noi în coastă L-am împuns,
Da, fără nici o îndoială,
Păcatul nostru L-a străpuns!

Să recunoaștem adevărul,
Oricât ar fi de dureros:
Păcatul meu și-al tău, creștine,
L-au dus la Cruce pe Hristos!

Să facem, deci, ca Pătimirea
Să nu Îi fie în zadar,
Să nu fi îndurat degeaba
Acel sfâșietor Calvar..

De câte ori în viața noastră
Vom fi atrași spre vreun păcat,
Să spunem plini de hotărâre:
"DE OMUL VECHI M-AM LEPĂDAT"!
amin

Cum gândesc oamenii şi cum gândeşte DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

- Părinte, ce să fac ? Sunt deznădăjduit. Am pierdut tot ce am adunat şi în ce am investit zeci de ani, în ce credeam că îmi va aduce fericirea ... Nu mai am nimic din toate acelea ... Ce să fac acum? Simt că am trăit în zadar până acum ...

- Să te răzbuni !

- Poftim ? Cum, părinte, să mă răzbun ? Vorbiți serios ?

- Foarte serios.

-Cum, să mă răzbun pe cei care mi-au făcut rău, să le întorc cu aceeaşi măsură ? Dar nu-i păcat, părinte, să te răzbuni ???

- Depinde ce înțelegi tu prin << răzbunare >> . Că una înțelege omul prin asta şi alta înțelege DUMNEZEU.

- Păi, a te răzbuna, înseamnă clar să faci rău cuiva .

- Ia mai gândeşte-te o dată ...

- Asta înseamnă părinte, nici nu încape îndoială.

- Hai să îți explic ceva. << RĂZBUNAREA >> înseamnă etimologic "restaurarea binelui", de la răz-bunare. Aşa precum << răzgândire >> înseamnă etimologic "restaurarea unei gândiri", de la răz-gândire. Dar oamenii au pervertit în înțeles acest cuvânt în lumea păcatului, care la origine are un înțeles profund foarte bun.

- Păi şi asta înseamnă să o iau din nou de la capăt ?

- Da. Să pui început bun. Al bunului celui adevărat şi nu al celui care în mod eronat ți-l prezintă lumea aceasta a păcatului. Să începi de la capătul acelui << BUN >> pe care l-a gândit DUMNEZEU atunci când a făcut TOTUL şi a zis că sunt "bune foarte".

- Iertați-mă părinte, dar nu înțeleg.

- Îți explic acum : DUMNEZEU este BINELE absolut, iar binele pe care DUMNEZEU l-a făcut în lumea asta prin crearea lumii, mai înainte de a exista păcatul omului în lume, binele lui DUMNEZEU din creație a fost deteriorat grav printr-un act agresiv, al vrăjmaşului lui DUMNEZEU, diavolul, un înger căzut prin mândrie din slava lui DUMNEZEU. Însă doar la DUMNEZEU totul este cu putință. De aceea El va folosi aceleaşi mijloace ale iubirii Sale prin care BINELE să fie iarăşi edificat, aşa cum a fost la început ... adică la sfârşit de tot să rămână doar "binele foarte" ... aşa cum a fost plănuit de la început ... Înțelegi acum felul în care "se răzbună" DUMNEZEU ?!

- A, Doamne, acum încep să înțeleg ... deci când citim în Scriptură că DUMNEZEU spune " a Mea este răzbunarea", la asta se referă ? Ca din tot răul accidental din lume să scoată din nou binele primordial ?

- Bineînțeles. :)

- Doamne, nu m-am gândit niciodată la asta în felul acesta ... Înseamnă că nu am de ce să mai deznădăjduiesc vreodată, pentru nimic în lume ... pentru că planul lui DUMNEZEU în definitiv cu întreaga lume este " BUN FOARTE " ... şi că El de fapt restaurează BINELE atunci când se RĂZBUNĂ ?!?

- Exact.

- Ce frumos ! :) Acum înțeleg ce DUMNEZEU minunat avem, dar pe care cei mai mulți dintre noi încă nu am ajuns să îl cunoaştem ... De acum înainte nu am să mă mai plâng niciodată de nimic, ci o să "mă răzbun mereu" aşa cum m-ați învățat, părinte, cu felul în care gândeşte DUMNEZEU răzbunarea şi nu cum greşit o gândeşte omul ... O să fac tot posibilul să caut mereu să fac doar binele care este atât de plăcut Bunului DUMNEZEU şi nu o să mai caut fericirea acolo unde nici nu poate exista, adică departe de DUMNEZEU ... Mulțumesc părinte din toată inima !

- Mergi în pace la casa ta ! Mergi cu DUMNEZEU !

Dimitrie Ivasco