joi, 2 mai 2019

MĂRTURII DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

Sfânta Împărtăşanie se dă credincioşilor cu aceeaşi linguriţă. Nimeni până astăzi nu s-a plâns că s-ar fi îmbolnăvit sau că ar fi contactat vreun microb prin împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă. Trupul şi Sângele lui Hristos sunt purificatoare şi izbăvitoare de orice boală sau epidemie. Au existat preoţi care au administrat după slujbă Sfânta Împărtăşanie în leprozerii, aşa cum încă se mai întâmplă în Africa zilelor noastre, sau în spitale de boli contagioase, iar apoi au consumat cele sfinte şi nu s-au îmbolnăvit. Acest fenomen a făcut o impresie foarte puternică medicilor şi personalului din spitale, care ignorau sau nu credeau în puterea tămăduitoare a Sfintelor Taine.

a) Îngerii se închină la Sfântul Potir

Pe timpul războiului, în 1940, părintele Teodor a plecat împreună cu diaconul său, Lavrentie, ţinând cu evlavie Sfintele Daruri, să împărtăşească doi muribunzi din sat. Unul dintre ei era un om bogat, arogant şi lipsit de pocăinţă. Au încercat să-l determine să se mărturisească, să conştientizeze că i se apropie sfârşitul, dar acela spunea că va mai trăi.

Preotul a rămas să discute cu bogatul nepocăit, iar diaconul s-a grăbit să ajungă la cea de-a doua persoană. Era vorba de o bunicuţă evlavioasă, doamna Maria. Intrând în casa ei, diaconul a rămas surprins să vadă că în jurul femeii erau toate rudele ei. Avea opt copii căsătoriţi, mulţi nepoţi şi chiar strănepoţi. Toţi erau prezenţi în jurul ei şi încercau să-i aline suferinţa. A rămas şi mai surprins să vadă în încăpere zeci de îngeri care o vegheau pe bătrână. Şi, mai mult, deasupra capului ei stătea chiar Maica Domnului, ştergându-i cu o batistă broboanele de sudoare. Din gura femeii se auzea abia şoptită rugăciunea: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” Când diaconul s-a apropiat de pat cu Sfânta Împărtăşanie, toţi îngerii au îngenuncheat. La fel şi Fecioara, închinându-se Fiului şi Mântuitorului ei. După ce diaconul a împărtăşit-o pe bătrână, îngerii au predat sufletul acesteia în mâinile Maicii Domnului şi împreună au urcat spre cer.

b) Amintiri din viaţa părintelui Cleopa, de pe vremea când era frate de mănăstire



Părintele Cleopa primise ascultarea de a fi al doilea paracliser la biserica Mănăstirii Sihăstria, când a fost martorul unor întâmplări minunate, petrecute în timpul Sfintei Liturghii. Iată ce a povestit: „Să vedeţi ce-am aflat de la un preot cuvios, părintele Calistrat Bobu. Ca duhovnic, a trecut odată pe la o călugăriţă care se nevoia într-o peşteră din pădure. Pe vremea aceea erau peste cincizeci de asceţi în aceste păduri, monahi şi monahii. Această maică i-a spus părintelui: «La voi nu Se pogoară Sfântul Duh, pentru că aţi urmat noului calendar!». Din acea zi părintele a început să liturghisească pătruns de îndoială.

Într-o zi, pe când eram în ascultarea de paracliser, am observat că prescura din care proscomidea stareţul era albă şi dulce, pe când prescura părintelui Calistrat devenea imediat amară şi mucegăită. L-am întrebat pe duhovnicul meu, pe părintele Ioanichie:

– Părinte, de ce atunci când liturghiseşte părintele Calistrat prescura devine mucegăită şi acră?

– Pentru că slujeşte plin de îndoială. Se îndoieşte că, în Biserica lui Hristos care a urmat noului calendar, se mai pogoară harul Duhului Sfânt. A întâlnit de curând o maică în pădure care i-a spus aceste lucruri. I-am explicat că aceea, de fapt, se înşelase şi că totul nu era decât o ispită, de care trebuie să scape.

Câteva zile mai târziu, părintele Calistrat slujea din nou Sfânta Liturghie. Când a invocat pogorârea Sfântului Duh, a văzut îngrozit că pâinea se prefăcuse în carne, iar vinul în sânge. M-a strigat înspăimântat şi mi-a zis:

– Frate Constantine, vino lângă mine! Spune-mi ce vezi?

– Vai, părinte Calistrat, Sfânta Împărtăşanie a devenit carne şi sânge!

Atunci am trimis să fie degrabă chemat stareţul mănăstirii. Când a ajuns şi a văzut cele petrecute, a chemat câţiva călugări în altar şi i-a pus să citească din Psaltire. Apoi i-a spus părintelui:

– Hei, părinte Calistrat, acum crezi că Duhul Sfânt Se pogoară şi transformă cinstitele daruri sau nu?

– Iartă-mă, părinte. Şi căzu în genunchi, plângând.

– Ai grijă! Ai văzut că Duhul Sfânt Se pogoară? Că a transformat pâinea în Trupul lui Hristos şi vinul în scump Sângele Lui? De ce te mai îndoieşti?

– Cred, părinte. Te rog, iartă-mă!

– Adună acum împreună Sfintele Daruri.

După aceasta, stareţul i-a dat canon părintelui ca timp de patruzeci de zile să nu mai săvârşească Sfânta Liturghie şi i-a spus:

– Te-am rugat să crezi fără clintire, iar tu ai căutat adevărul despre calendar la călugăriţa din pădure! De acum să faci ascultare!

Acestea s-au întâmplat în 1932. În aceeaşi vreme am fost martor şi la altă minune săvârşită în timpul Sfintei Liturghii.

Într-o zi, pe când slujea părintele Ioanichie, după sfinţirea Sfintelor Daruri, din potir a căzut pe Sfântul Antimis o picătură din Sângele Domnului. Îndată a început să strălucească foarte tare şi să se transforme într-o rază luminoasă. Atunci stareţul m-a strigat în grabă:

– Frate Constantine, vino aici aproape! Spune-mi, ce vezi pe Sfântul Antimis?

– Văd o picătură din Sfântul Sânge. Dar străluceşte atât de tare, încât cu greu o pot privi de aproape!

– Vezi, frate Constantine, pe Cine slujim noi păcătoşii? De aceea, să stai cu mare frică şi evlavie în faţa Sfintei Mese! După aceasta, stareţul sorbi cu mare grijă picătura căzută, a Sfântului Sânge al lui Hristos.” (Viaţa şi nevoinţele părintelui Cleopa Ilie, p. 58)

c) În Sfântul Potir străluceau raze luminoase

Catehetul Irineu mi-a istorisit următoarea întâmplare.

„Era într-o zi de duminică, în biserica Sfântului Vasile din satul Lubudi, în Congo. Părintele Simeon săvârşea Sfânta Liturghie. La sfârşitul slujbei, era programat un parastas de patruzeci de zile pentru un copil pe nume Antonie, care murise de malarie. În biserică erau prezenţi, aşadar, şi părinţii copilului.

La momentul ieşirii cu cinstitele daruri, când preotul duce de la proscomidiar darurile pe Sfânta Masă, pentru sfinţire, părinţii copilului au făcut o mişcare surprinzătoare. Când preotul a trecut prin faţa lor, au încremenit înfricoşaţi în mijlocul bisericii şi şi-au făcut semnul crucii.

După slujbă au venit la părintele Simeon şi la Irineu şi le-au spus următoarele: «În momentul în care părintele a trecut prin faţa noastră, rostind cuvintele …pre voi pe toţi, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa, am văzut că din sfântul potir ieşeau flăcări luminoase şi ne-am înspăimântat. De aceea ne-am închinat cu frică şi cu cutremur şi am rămas nemişcaţi în mijlocul bisericii»”.

d) Trupul şi Sângele Domnului s-au transformat în carne

Venerabilul părinte Ştefan Anagnostopoulos, în cartea sa Cunoaşterea şi trăirea credinţei ortodoxe, ne relatează că un profesor de la Seminarul Teologic din Tesalonic, prin anul 1959, le preda elevilor săi faptul că Sfânta Împărtăşanie nu este cu adevărat Trupul şi Sângele lui Hristos, ci doar nişte simboluri.

Îndată au apărut reacţii hotărâte din partea elevilor faţă de aceste învăţături eretice ale profesorului lor şi la scurtă vreme a fost demis. Unul dintre elevii de atunci a rămas însă influenţat de această opinie total greşită. A trecut vremea şi a fost hirotonit preot. După trei ani de slujire, s-a îmbolnăvit şi o perioadă nu a mai putut sluji. Apoi s-a făcut bine şi a revenit la altar. Într-o duminică în care se împărtăşiseră aproape toţi credincioşii, a ezitat să consume la sfârşit Sfintele Daruri rămase în potir. Se gândea, ispitit de diavol, că ar putea să se îmbolnăvească din nou. Atunci l-a îndemnat satana să arunce cele sfinte, că doar nu erau decât nişte simple simboluri. Nimic nu-i dovedise că ar putea fi chiar Sângele şi Trupul lui Hristos. S-a dezbrăcat de veşmintele preoţeşti şi, pentru că nu era nimeni în altar care să-l vadă, a aruncat cele sfinte la chiuvetă! Atunci s-a trezit în faţa unei privelişti cutremurătoare. În chiuvetă a văzut o bucată mare de carne crudă! A intrat în panică şi nu ştia ce să facă. În cele din urmă, a luat bucata de carne, a pus-o din nou în potir şi l-a acoperit cu procovăţul. S-a spălat pe mâini şi a plecat îngrozit acasă, fără să spună nimănui nimic. După amiază, a venit să săvârşească Vecernia şi a citit-o de pe analog, în biserică, deoarece îi era frică să mai intre în Sfântul Altar. În duminica următoare a trebuit să săvârşească din nou Sfânta Liturghie. S-a apropiat să privească în Sfântul Potir. I-a mai trecut spaima când a văzut că Sfintele se transformaseră din nou în pâine şi vin. A luat un alt rând de Sfinte Vase şi a săvârşit Sfânta Liturghie cu frică şi cu cutremur. La sfârşit a consumat ambele potire. După câteva zile a mers la duhovnicul său, s-a spovedit şi i-a povestit toate cele întâmplate. A primit de la acesta un canon aspru de pocăinţă şi aşa şi-a întărit credinţa ortodoxă, care învaţă că Sfintele Daruri se transformă cu adevărat în Trupul şi Sângele lui Hristos.

e) Monahul neîncrezător

Un monah se lupta cu îndoielile privitoare la faptul că Sfintele Daruri sunt cu adevărat Trupul şi Sângele lui Hristos sau sunt doar nişte simboluri sau prefigurări. Ceilalţi monahi, aflând despre lupta interioară a fratelui lor, l-au îndemnat să participe la o Sfântă Liturghie în cadrul căreia să se roage toţi fierbinte pentru ca Dumnezeu să le descopere în chip minunat adevărul. După terminarea acelei liturghii, iată ce a povestit monahul măcinat de îndoieli: „După ce diaconul s-a urcat în amvon pentru a citi Sfânta Evanghelie, am văzut acoperişul bisericii deschizându-se. Apoi, după rugăciunea proscomidiei, cerurile s-au despicat şi o flacără s-a coborât deasupra Sfintelor Daruri. Îndată au coborât o mulţime de îngeri, purtând în mijlocul lor un Prunc. Împreună cu ei s-au arătat şi alte două Persoane, de o frumuseţe de nedescris. Apoi îngerii au făcut un cerc în jurul Sfintei Mese, în vreme ce Pruncul stătea pe un tron deasupra ei. Când s-a apropiat preotul pentru a frânge Sfântul Trup, cele două Persoane au prins Pruncul de mâini şi de picioare şi cu un cuţit l-au tăiat, lăsându-i sângele să curgă în Sfântul Potir. Apoi i-au tăiat trupul în bucăţele mici pe care le-au pus deasupra părticelelor de pâine. Îndată părticelele s-au transformat şi ele în carne.

Când preotul a spus: «Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!», fraţii care s-au împărtăşit au primit bucăţi din acel trup. Când spuneau însă «Amin», ele deveneau din nou pâine. Când m-am apropiat şi eu, mi s-a dat carne şi nu m-am putut împărtăşi. Atunci am auzit o voce care mi-a şoptit la ureche: «Omule, de ce nu te împărtăşeşti? Nu ţi s-a dat exact ceea ce ai cerut?»

– Ai milă de mine, Doamne! Nu mă pot împărtăşi cu carne.

– Află, aşadar, că, dacă omul ar fi putut să se împărtăşească cu carne crudă, atunci în Sfântul Potir ar fi fost carne, aşa cum ai văzut-o tu. Dar, pentru că nu se poate împărtăşi cu aşa ceva, Domnul a stabilit să se împărtăşească cu Trupul Său sub formă de pâine. Iar dacă tu crezi acum că această pâine sfinţită este însuşi Trupul lui Hristos, atunci împărtăşeşte-te.

– Cred, Doamne! – am strigat cu zdrobire de inimă.

Îndată carnea s-a prefăcut din nou în pâine. I-am mulţumit lui Dumnezeu şi m-am împărtăşit. Când slujba s-a terminat, am văzut din nou deschizându-se acoperişul bisericii şi puterile îngereşti urcând către cer”. (Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Sfânta Mănăstire Paraclitou, p. 43)

f) Marea Taină a Liturghiei Ortodoxe

La sfârşitul istorisirii vieţii Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe (23 aprilie), citim despre o impresionantă minune descoperită nu unui preot ortodox sau unui creştin, ci unui păgân. Această minune reprezintă şi un răspuns tranşant pentru biserica papală, care a renunţat la rânduiala Proscomidiei, a interzis împărtăşirea creştinilor cu Sângele lui Hristos şi a impus ostia făcută din azimă.

Emirul Siriei l-a trimis cândva pe nepotul său în oraşul Lidda (care în vechime se mai numea şi Ramel sau Diospolis), din Palestina, pentru a cerceta diferite chestiuni din regiune. Acolo se găsea o biserică mare şi frumoasă, care era închinată Sfântului Gheorghe.

Când a ajuns, tânărul sarazin a dat poruncă să-i fie depozitate toate bagajele într-o anexă a bisericii, iar cele douăsprezece cămile ale convoiului să fie adăpostite chiar în corpul central al bisericii. Preoţii l-au rugat stăruitor să nu facă acest lucru, pentru că era un sacrilegiu adus lăcaşului de cult, dar n-au fost luaţi în seamă. Îndată ce cămilele au fost introduse în biserică de către cei care le conduceau, s-a produs o minune înfricoşătoare. Toate animalele au murit pe loc.

Mirându-se de această întâmplare, tânărul musulman a poruncit să fie scoase animalele moarte din biserică şi să fie îngropate în deşert.

A doua zi, preotul bisericii s-a dus să săvârşească Sfânta Liturghie, după rânduială. A fost foarte surprins să audă că şeicul a cerut să fie şi el prezent la slujbă. Cunoscându-i inima, Dumnezeu l-a învrednicit să aibă o revelaţie tulburătoare. Când s-a apropiat momentul transformării Cinstitelor Daruri în Trupul şi Sângele Domnului, sarazinul a văzut că preotul ţinea în mâini un prunc, pe care l-a jertfit. A strâns sângele în Potir, iar trupul l-a tăiat în bucăţele mici, pe care le-a pus pe Sfântul Disc. Apoi, la ceasul împărtăşirii, a văzut cum creştinii treceau pe rând prin faţa Sfintelor Uşi şi primeau părticelele de trup şi sânge din potir. La sfârşitul slujbei, preotul a luat o prescură mai mare şi proaspătă şi i-a oferit-o şeicului. Acesta l-a întrebat:

– Ce reprezintă această pâine?

– Este o prescură, ca şi celelalte, din care am săvârşit Sfânta Liturghie!

– Ce tot vorbeşti, părinte? Nu am văzut eu foarte bine ce-ai făcut? Cum ai jertfit pruncul acela nevinovat, i-ai strâns sângele în potir şi l-ai tăiat bucăţele? Am văzut eu ce faci aici! Eşti un criminal ticălos!

Când a auzit aceste cuvinte, preotul s-a înfricoşat. A căzut la picioarele sarazinului şi i-a spus: „Slăvit să fie Domnul că te-a învrednicit, stăpâne, să vezi o taină atât de înfricoşătoare! Cred că, prin Harul lui Dumnezeu, o să devii un om mare şi că Dumnezeu te vrea printre cei mântuiţi”. Sarazinul s-a mirat de aceste cuvinte şi l-a întrebat:

– Adică, vrei să spui că lucrurile nu s-au întâmplat exact aşa cum le-am văzut eu?

– Da, stăpâne, aşa este. Tu ai văzut cele pe care noi nu le putem vedea, cele în care noi însă credem, şi anume că pâinea şi vinul, pe care le vezi tu acum în Potir, se transformă efectiv în Trupul şi Sângele Domnului, prin Harul lui Dumnezeu. Această descoperire nu mi-a fost adresată mie, care sunt un om păcătos şi nevrednic, ci dumitale, pentru a vedea şi a respecta cele ce sunt ale Domnului. De aceea spun că eşti o persoană aleasă, pentru că, de la noi, doar Sfinţii Părinţi ai Bisericii s-au învrednicit să vadă astfel de taine minunate. Sarazinul a căzut pe gânduri câteva minute şi apoi i-a spus părintelui:

– M-am convins acum că credinţa creştinilor este cea adevărată şi vai mie, celui ce mi-am petrecut viaţa în risipire, minciună şi deşertăciune, în credinţa înşelătoare a sarazinilor. Dar, dacă aşa este voia Domnului, botează-mă şi pe mine acum, ca să pot să-L slăvesc pe adevăratul Dumnezeu cu conştiinţa curată.

– Nu îndrăznesc, stăpâne, să fac acest lucru. Pentru că, dacă va afla emirul, unchiul vostru, că am făcut aşa ceva, mă va ucide şi va dărâma bisericile noastre. Dacă aceasta îţi este hotărârea, mai bine mergi pe ascuns la patriarhul Ierusalimului, care te va boteza, dacă nu-i vei descoperi cine eşti.

Astfel, şeicul, îmbrăcându-se în haine simple, s-a dus la Ierusalim şi a primit de la patriarh botezul. După opt zile, l-a întrebat pe arhiereu ce cale să aleagă pentru a-şi găsi mântuirea sufletului. Acela l-a îndrumat să meargă la o mănăstire de pe muntele Sinai şi să se călugărească. I-a spus că acolo trăiesc mulţi monahi iubitori de virtuţi şi că, dacă va face ascultare de ei, se va mântui. Aşa s-a şi întâmplat. După mai mulţi ani de nevoinţă, călugărul a cerut blagoslovenie de la stareţul său să meargă în Lidda, pentru a se întâlni cu preotul prin care se convertise. Odată ajuns, i-a spus:

– Iată că m-am botezat, prin mila lui Dumnezeu, şi am devenit şi călugăr. Mi-aş dori foarte mult să ajung să-L văd iarăşi pe Domnul nostru Iisus Hristos. Ce mă sfătuiţi?

– Mergi la unchiul tău, emirul, şi în faţa tuturor să mărturiseşti că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Făcătorul întregii creaţii, Care a venit în lume pentru a noastră mântuire, S-a răstignit, a înviat şi S-a înălţat cu slavă la ceruri. Când vei face aceasta, te vei învrednici să-L vezi pe Domnul cu mare slavă.

Urmând acestui sfat, călugărul s-a întors în patria sa. Când a ajuns, spre seară, la ora rugăciunii musulmanilor, s-a urcat în turnul minaretului şi a început să strige: „Veniţi aici, sarazinilor, am să vă spun un lucru important!” După ce s-au apropiat, i-a întrebat:

– Ştie cineva unde este nepotul emirului, care a dispărut în mare taină acum câţiva ani?

– Noi nu ştim, dar, dacă dumneata ai aflat ceva, suntem gata să-ţi dăm o mare recompensă, pe care emirul a oferit-o pentru aflarea adevărului.

– Atunci să mă duceţi la emir şi eu îi voi spune unde este nepotul lui.

Atunci sarazinii l-au condus la emir şi i-au spus:

– Este aici un monah care pretinde că ştie unde este nepotul tău.

Emirul a cerut să fie adus de îndată în faţa sa şi i-a cerut să spună adevărul.

– Da, îl cunosc, sunt chiar eu, răspunse monahul. Acum sunt creştin şi cred în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh, Care împreună sunt o singură Dumnezeire şi mărturisesc că Fiul lui Dumnezeu S-a Întrupat din Fecioara Maria şi a făcut în lume lucruri mari şi minunate. Apoi a fost răstignit, a înviat, S-a înălţat şi a stat de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl şi iarăşi va să vină, să judece vii şi morţii.

Unchiul său l-a ascultat cu uimire şi i-a spus:

– Ce-ai păţit, nefericitule, de ţi-ai lăsat casa ta, bogăţiile tale, slava ta şi ai ajuns să mergi ca un cerşetor? De ce nu te întorci la credinţa ta, să-l mărturiseşti pe profetul Mahomed şi să fii pus din nou în cinstea de dinainte?

Atunci monahul i-a răspuns:

– Toate câte am avut, pe vremea când eram musulman, erau lucrări ale diavolului. Iar această rasă sărăcăcioasă pe care o port reprezintă slava şi bogăţia mea, arvuna slavei şi bucuriei veşnice, pe care nădăjduiesc să le dobândesc prin adevărata credinţă în Hristos. Pe Mahomed, cel care v-a înşelat cu credinţa lui, îl dau anatemei şi mă lepăd de el.

Emirul, potrivit legilor credinţei sale, ar fi trebuit îndată să dea poruncă să fie omorât. Dar, pentru că îi era milă de el, le-a spus celor prezenţi: „Acesta sigur şi-a pierdut minţile şi nu ştie ce spune. Scoateţi-l afară şi alungaţi-l din oraş”. Aceia însă i-au spus:

– Îl eliberezi pe acesta, care a blestemat credinţa noastră? Este vrednic, de o mie de ori, să fie omorât. Dacă nu, să ne lepădăm şi noi de credinţa noastră şi să devenim toţi creştini!

Atunci emirul, înfricoşat de furia supuşilor săi, le-a spus să-l ia ei şi să facă ce vor cu el. Iar aceia, scrâşnind din dinţi, l-au luat pe sus, l-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. În tot acest timp, nevinovata oaie de jertfă a lui Hristos nu înceta să-L slăvească pe Dumnezeu, luminat de o minunată lumină lăuntrică. Astfel a dobândit prea dorita cunună a muceniciei. Deasupra pietrelor cu care i-au îngropat trupul a luminat o bună bucată de vreme o lumină stelară inexplicabilă, pe care văzând-o musulmanii s-au înspăimântat.

După mai multe zile, emirul a permis creştinilor să scoată de sub pietre trupul mucenicului şi să-l îngroape după rânduială. Dar, ce minune…! Trupul era neputrezit şi răspândea în jur o mireasmă de negrăit! Creştinii l-au luat şi l-au îngropat cu cinste şi evlavie, slăvindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin!

(Extras din: Minunile, mărturie a dreptei credințe; Autor: Părintele Damaschin Grigoriatul, Editura Areopag, Bucureşti, 2012.)

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Etichete

.Uleiul sfințit (1) 100 POVETE ORTODOXE (1) 486 Întrebări din Biblie cu răspuns (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) AICI GASESTI BLOGURI ORTODOXE (2) AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI -LITURGICE (1) AICI GASESTI CUVINTE DE FOLOS DE AVVA PIMEN (2) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (7) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (3) AICI GASESTI RUGACIUNI IMPORTANTE (6) AICI GASESTI..VIETILE SFINTILOR (2) AJUNUL BOBOTEZEI (1) APA SFINTITA (10) APOCALIPSA (2) Articole Apopei Roxana (2) BINECUVANTARE (1) BINEFACERILE (1) BISERICI (15) BOBOTEAZA (7) Bucuria de a privi o icoană (1) BUNA VESTIRE..! [Blagoveştenia] (4) Care e rugăciunea primită de Dumnezeu? (3) CATEHEZA (2) CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) CELE 10 PORUNCI (1) Cele 14 reguli pentru mergerea la biserica (1) Cifra sapte in Sfanta Scriptura (1) CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE (4) CODUL SECRET AL BIBLIEI (2) Completare la cateheza despre pocăinţă (2) COPIL DIN EPRUBETA??? (1) Credinciosul şi frizerul necredincios (1) CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! (1) CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI (1) CUM GANDESC COPIII... (1) CUM SA NE RUGAM (5) CUM TREBUIE SA CITIM BIBLIA (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1) De ce Iisus si nu Isus? (2) DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM? (4) DEPRE SFANTA CRUCE (6) Despre ZAVISTIE sau PIZMĂ (1) Despre Dragoste de Dumnezeu (1) Despre Iertare (2) DESPRE ACATISTE (1) DESPRE ADULTER (1) DESPRE ASCULTARE (2) DESPRE ATEISM (2) DESPRE AVORT (5) Despre bârfire (1) DESPRE BETIE (1) Despre bucurii (1) DESPRE CALENDAR (1) DESPRE CANDELE SI ICOANE (10) DESPRE CREDINTĂ (4) DESPRE CULTELE RELIGIOASE (1) DESPRE DEOCHI (1) DESPRE DESCURAJARE... (2) DESPRE DIAVOL (5) DESPRE DROGURI (1) Despre Egoism (1) Despre Evanghelie (1) DESPRE FRICA DE DUMNEZEU (3) DESPRE FUMAT (2) DESPRE FURIE SI IERTARE (3) Despre Halloween (2) DESPRE IERTARE (4) DESPRE IISUS HRISTOS (1) DESPRE INGERUL PAZITOR SI ALTI INGERI (4) DESPRE INIMA OMULUI (1) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (2) Despre lumanare (2) Despre Maica Domnului (1) DESPRE MAMA (1) DESPRE MANDRIE (2) DESPRE MANIE (5) DESPRE MANTUIRE (2) DESPRE MILOSTENIE (2) DESPRE MOARTE (3) DESPRE NECAZURI (2) DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE (5) Despre om (1) DESPRE PACAT (3) DESPRE PACATUL GRAIRII IN DESERT (1) Despre păcat (3) Despre părinti (1) DESPRE PLANSURI SI LACRIMI (3) Despre pocăintă (4) DESPRE POMELNICE SI POMENIRI (3) DESPRE POST (14) DESPRE PREFACEREA SFINTELOR (1) DESPRE PRESCURA (1) DESPRE RAI (1) DESPRE RUGACIUNE (21) Despre sentimente (1) Despre Sfarsitul lumii (1) DESPRE SFINTELE PASTI (8) DESPRE SINUCIDERE (2) DESPRE SMERENIE (3) DESPRE SUFERINTA SI RABDARE (3) Despre suflet (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TATUAJE (1) Despre vesnicie (1) DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP (1) DESPRRE PĂCATUL GRĂIRII ÎN DEŞERT (1) Din cugetările lui Petre Ţuţea (1) DIN POPAS DUHOVNICESC (2) DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN (102) DIVERSE (6) DOAMNE! POEZII CU IISUS HRISTOS (1) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (12) ESTE SAU NU...PACAT? (2) EXISTA REINCARNARE? (1) Femeia in Biserică (1) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov (1) FILMULETE YOUTUBE (1) FLORIILE (4) HRISTOS A INVIAT. (2) Ieromonah Savatie Baștovoi (1) Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului (3) Inaltarea prin Dumnezeu- picturi:Fred Tomaselli -text;Biblia (1) Inăltarea Domnului (3) INTERVIURI (7) Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca (1) INVATATURA ORTODOXA (2) INVATATURI CRESTINE (80) ISPITELE (1) IZVORUL TAMADUIRII (3) ÎNĂLȚAREA (1) ÎNCREDE-TE-N IUBIRE! (2) ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (1) LEGENDA LUI MOS CRACIUN (1) Marturisirea unui satanist POCĂIT (1) MEDICINA ISIHASTA (1) MILOSTENIE (9) MINUNI ALE SFINTILOR (4) MIR DE NARD AUTENTIC (1) Mormantul lui Lazăr (2) Mos Craciun de Octavian Goga (1) NESTEMATE DUHOVNICESTI (1) O călătorie spre Ortodoxie (1) O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos (1) Oarba care vede (1) P S A L M U L 6 9 (1) PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA (2) Părintele Iosif Vatopedinul (1) Pelerinaj 2013. Manăstirea Teius (2) PILDE DESPRE RUGĂCIUNE (3) PILDE CRESTINE (74) PILDE DIN PATERIC (1) Pilde ortodoxe (12) Pilde si povestiri ortodoxe (10) PILDE. (125) POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE (1) Poezi de Zorica Laţcu Teodosia (4) POEZII (104) Poezii de Costel Ursu (3) Poezii cu Eliana Popa (45) POEZII CU IISUS HRISTOS (17) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii cu Preot Ioan (21) Poezii cu Preot Ion Predescu (6) Poezii Daniela (2) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (2) Poezii de Angelina Nădejde (2) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (12) Poezii de Ciabrun Marusia (2) POEZII DE CRACIUN (2) Poezii de Daniela Florentina Luncan (1) Poezii de Dorin Dumitru (2) Poezii de Horatiu Stoica (2) POEZII DE IOAN DANCI (2) Poezii de la Preot Ioan (10) Poezii de Maria Pintican (1) Poezii de Parintele Ilarion Argatu (3) POEZII DE PASTE (4) POEZII DE PREOT IOAN DANCI (1) POEZII DE RADU GYR (1) Poezii de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (2) POEZII DE STEFANIA ROTARIU (2) POEZII DE TRAIAN DORZ (12) Poezii de Valeriu Gafencu (1) POEZII DECamelia Cristea (4) Poezii din cartea nouă trepte (1) Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru (107) POVESTIRI DUHOVNICESTI DE LA SCHITUL LACU (2) POVESTITE DE SFINTII PARINTI (22) PREDICI (1) PREOT IOAN (32) PREOT IOAN DANCI (1) Preot Ioan Plesuvu (1) PREOT ISTODOR GEORGE (3) PREOT TEOFIL PĂRĂIAN (2) Profesorul Dumitru Dulcan (1) PROFETII (6) Prohodul Domnului (1) PSALMI (2) Puterea cuvintelor (1) REVELION 2014 (1) Ritual păgân al unei secte din Chile (1) ROGĂCIUNE (1) ROSTUL (1) RUGACIUNE de DIMINEATA: (1) Rugaciune la vreme de ispita (1) Rugaciune pentru România (1) RUGACIUNEA MAMEI PENTRU COPII EI (1) Rugaciunea celui "singur in suflet si trist " (1) RUGACIUNEA DE MULTUMIRE (1) RUGACIUNEA INIMII (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) RUGACIUNI (42) RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU (1) Rugăciune pentru pogorarea Sfantul Duh (1) Rugăciune către Maria Magdalena (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie (1) RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ROMÂNI (Duminica sfinţilor români) (1) Rugăciune la necontenirea ploilor (1) Rugăciune pentru vrăjmaşi (1) Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime (2) RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU" (1) RUGĂCIUNI PENTRU SUFLET (21) Rugăciuni către Maica Domnului (2) Rugăciuni la Intrarea Domnului in Ierusalim (1) RUGĂCIUNI SI CUGETĂRI UMILICIOASE (3) RUSALIILE (2) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) SARBATORI (5) SĂ-MI SPUI TU DOAMNE! (1) Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) (1) Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) (1) Scopul existenţei umane“ (1) SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL (1) Secretul spovedaniei (1) SEMNUL SFINTEI CRUCI (1) Sf Maria Egipteanca (1) SFANTA IMPARTASANIE (3) SFANTA SCRIPTURA (1) Sfanta Treime (1) SFANTUL GHEORGHE (1) SFATURI DE LA ARSENIE BOCA (1) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (22) Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu (1) Sfaturi despre icoane (1) SFATURI ORTODOXE (62) Sfaturi practice în Biserică (2) Sfântul Eftimie cel Mare (1) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) Sfestania (1) SFINTELE TAINE (6) SFINTI (26) SMERENIA (1) SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) SOCRII (1) STIATI ...CA? (2) SUFLETUL OMULUI (1) SUPERSTITII (2) TAMAIE SAU SMIRNA (2) Tatăl nostru (1) Tot omul este un cerşetor (1) TRADITII (3) Treptele păcatului (1) Troia (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VENETIA (1) Versuri de Horațiu Stoica (3) Versuri Horatiu Stoica (2) VESMINTE PREOTESTI (1) VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ (1) VIATA DUPA MOARTE (9) VIRTUTILE (1) Vladimir Ghika - Gânduri pentru zilele care vin (1)