FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
C u v i o s ul Paisie
Prin mărturisire sufletul se eliberează de mizeria păcatelor
- Părinte, în primii ani ai creştinismului creştinii făceau
mărturisire publică. Aceasta ajută?
- Alţii erau anii cei dintâi ai creştinismului şi alţii cei de acum.
Aceasta nu ajută astăzi.
- De ce oare, Părinte? Atunci aveau mai multă râvnă?
- Aveau şi mai multă râvnă şi nu aveau cele pe care le au oamenii
astăzi. Iată, acum perechile se despart fără motiv, nu mai sunt ca
cele de odinioară. Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii
şi de aceea se îneacă de gânduri şi de patimi. Câţi nu vin şi cer să-i
ajut în vreo problemă de-a lor, dar nici nu se spovedesc, nici nu
merg la biserică.
- „Mergi la biserica?“, îi întreb.
- „Nu“, îmi răspund.
- „Te-ai spovedit vreodată?“.
- „Nu. Dar am venit să mă faci bine“.
- „Dar cum aşa? Trebuie să te pocăieşti de greşalele tale, să te
spovedeşti, să mergi la Biserică, să te împărtăşeşti atunci când ai
binecuvântare de la duhovnicul tău, iar eu voi face rugăciune să te
faci bine. Uiţi că există şi altă viaţă şi trebuie să ne pregătim
pentru ea?“.
- „Ascultă, Părinte, cele ce le spui despre Biserici, altă viaţă etc.,
pe mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori,
la medium şi nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu mă poţi
face bine“.
Hai, acum descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viaţa
viitoare şi îţi spun: „Acestea sunt basme“, iar pe de altă parte, te
roagă: „Ajută-mă, că iau hapuri“. Ei, cum, în chip magic se vor face
bine?
Şi iată că deşi mulţi au probleme pricinuite de păcatele lor,
nu se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci
sfârşesc prin a se spovedi la psihologi, îşi spun istoricul lor, le cer
sfaturi pentru problemele lor şi, dacă au de trecut un râu, îi aruncă în
apă şi ori se îneacă, ori ies dar unde ies? În timp ce, dacă ar merge să
se spovedească la duhovnic, vor trece pe celălalt mal pe pod, fără
osteneală, pentru că în Taina Spovedaniei lucrează harul lui
Dumnezeu şi se eliberează.
- Părinte, unii spun: „Nu aflăm duhovnici buni şi de aceea nu
mergem să ne spovedim“.
- Acestea nu sunt îndreptăţiri. Fiecare duhovnic are putere
dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil. Săvârşeşte Taina, are
har dumnezeiesc şi atunci când citeşte rugăciunea de iertare
Dumnezeu şterge toate păcatele pe care le-am mărturisit cu
pocăinţă sinceră. De noi depinde cât ne vom folosi prin Taina
Mărturisirii.
Odată a venit acolo la colibă unul care avea probleme psihologice,
cu gândul că am harisma străvederii şi aş putea să-l ajut. „Ce prevezi
pentru mine?“, mă întreabă. „Să cauţi un duhovnic şi să te
spovedeşti, ca să poţi dormi ca un puişor şi să nu mai iei
medicamente“, îi spun. „Nu mai există astăzi duhovnici buni, îmi
spune. Mai demult existau“. Vin cu gând bun, că vor fi ajutaţi,
dar nu primesc ceea ce le spui şi păcat de cheltuielile cu drumul.
Văd însă şi o nouă tehnică a diavolului. Bagă în minţile
oamenilor gândul că, dacă fac o oarecare făgăduinţă şi o
împlinesc, dacă mai merg şi la vreun loc de închinare, sunt în
regulă duhovniceşte. Şi vezi pe mulţi mergând cu lumânări şi cu
alte obiecte făgăduite la mănăstiri, la locuri de închinare şi le
atârnă acolo, mai fac şi cruci mari, mai plâng puţin şi se limitează
la acestea. Nu se pocăiesc, nu se spovedesc, nu se îndreaptă, iar
aghiuţă se bucură.
- Părinte, un om care nu se spovedeşte poate fi liniştit
lăuntric?
- Cum să fie liniştit? Ca să simtă cineva odihnă trebuie să
arunce molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin
mărturisire. Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi
mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa cerului,
lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează.
Înainte de mărturisire în capul lui există ceaţă, vede slab şi îşi
justifică greşelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este
întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un „fuuu“,
se depărtează ceaţa şi orizontul se curăţă. De aceea, celor care vin să
discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc., dacă nu s-au
spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească şi după aceea
îi primesc să vorbim. Unii îmi spun: „Părinte, fiindcă Sfinţia Ta îţi
poţi da seama ce trebuie să fac în problema aceasta, povăţuieştemă“.
„Deşi mi-aş da seama eu ce trebuie să faci, îi spun, nu vei
înţelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi şi te spovedeşte
şi după aceea vino să discutăm“. Cum oare să te înţelegi cu un om
atunci când se află în altă frecvenţă?
Prin mărturisire omul aruncă din lăuntrul său orice ar fi
nefolositor şi rodeşte duhovniceşte. Într-o zi săpam în grădină, ca să
plantez nişte roşii. În acel timp vine cineva şi-mi spune: „Ce faci,
Părinte?“. „Ce să fac? îi spun. Îmi spovedesc grădina“. „Bine,
Părinte, dar şi grădina are trebuinţă de spovedanie?“. „Desigur că
are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică scot afară
pietrele, pirul, spinii etc., face legume alese, iar altfel roşiile se fac
palide şi slabe!“.
Moaştele Sfântului Paisie
Velicikovski aflate la Biserica
