sâmbătă, 13 aprilie 2019

DESPRE RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


          Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul,creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi.Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele alevieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cucredinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să seroage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I luiDumnezeu pentru toate.Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală saugrăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, camintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cuDumnezeu.

O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omulsă fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie înfaţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de la El.Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şicondiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecarecreştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat sprerăsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; încaz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fărăicoane.

 De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem olumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât câtne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă,pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar larugăciune.Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşicuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem rugacu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunileimprovizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi deBiserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea„ineficientă” şi chiar pot fi un păcat. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum suntPsalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi,care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentrunoi modele duhovniceşti demne de urmat.

Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exempluSfinţilor. 
Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecarecasă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şinu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu nerugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţileşi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeune va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi maiales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.

Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât să edităm aceastăcarte de rugăciuni. Nu ne-am la retipărirea conţinutului după altecărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie săse ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scriseîn limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradusşi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesulacestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textulgrecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni.În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, înaltele – unele aproape neobservate.

Au rămas şi multe locuri undeam fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-auobişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori orepetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudineatextului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante detraducere.În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fostscoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă acredincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şisimplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştiefoarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite alecreştinilor este o excepţie extrem de rară.Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şiele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putemenumera şi explica în această Prefaţă, dar ele nu trebuie săprovoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sauexprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre.
Până la urmăeste vorba de obişnuinţe…Vă punem deci la dispoziţie această carte de rugăciuni, pe care,sperăm, să o folosiţi cât mai des, spre folosul şi întărireaduhovnicească a dumneavoastră şi a întregii Biserici Ortodoxe,din care cu toţii facem parte.

Pogorârea Duhului Sfânt, 2011

miercuri, 10 aprilie 2019

FII BINECUVANTAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! De multa BUCURIE Sfanta, PACE Sfanta si LUMINA Sfanta, sa umple Dumnezeu, sufletul tau! Nici nu-ti dai seama cat de fericit as fi, sa ma binecuvanteze si pe mine, in fiecare dimineata, un preot crestin ortodox. Fiindca spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "ORICATE HOTARASC PREOTII PE PAMANT, CONFIRMA DUMNEZEU IN CER!" 
Asadar, cand eu iti trimit un mesaj: "FII BINECUVANTAT (A)!", Dumnezeu din cer spune, ca un ecou: "FII BINECUVANTAT (A)!" Cand parintele te binecuvantez si ma rog pentru tine, atunci, SUFLETUL TAU, ESTE COPLESIT DE IUBIREA LUI DUMNEZEU! 

Cu binecuvantarea lui Dumnezeu, printr-un preot, vei avea putere sa invingi mult mai usor ispitele zilei, sa rabzi fara de carteala si cu zambetul pe buze, toate care se vor abate asupra ta. Ispitele sunt ingaduite ca sa ni se descopere patimile ascunse, ca sa ne luptam cu ele si sa ne tamaduim sufletele. Ispitele aduc smerita cugetare. 

Sunt si ele un semn al milei dumnezeiesti. Nadejdea in Dumnezeu nu poate sfarsi niciodata in deznadejde. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea Duhul Smereniei, Duhul Milosteniei, Duhul Iertarii, Duhul Iubirii vrajmasilor, Duhul Blandetii, Duhul Rabdarii, Duhul Intelepciunii... in tot ce faci, sa ai INTELEGERE DUHOVNICEASCA si sa te fereasca Dumnezeu de RAVNA FARA SOCOTEALA! 
                                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                                                     Preot Ioan .

EU SUNT....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, la gramatica asa declinam pronumele personale: EU sunt, TU esti, EL este. In credinta crestin ortodoxa, declinarea este invers: EL ESTE (pe primul loc este Dumnezeu in sufletele noastre), TU ESTI (pe locul doi este grija pentru aproapele, altruismul), si EU SUNT (pe locul trei este grija pentru mine, pentru mantuirea sufletului meu). Iisus Hristos ne spune tuturor cat se poate de clar:
Eu sunt LUMINA, dar VOI NU MA VEDETI!
Eu sunt CALEA, dar VOI NU MA URMATI!
Eu sunt ADEVARUL, dar VOI NU MA CREDETII!
Eu sunt VIATA, dar VOI NU MA CAUTATI!
Eu sunt INVATATORUL, dar VOI NU MA ASCULTATI!
Eu sunt DUMNEZEUL VOSTRU, dar VOI NU VA RUGATI MIE!
Eu sunt PRIETENUL VOSTRU CEL MAI BUN, dar VOI NU MA IUBITI!
Eu sunt ABSOLUTUL, care va priveste, de aceea NU TREBUIE SA VA TEMETI DE NIMIC!
ASADAR, DACA VOI SUNTETI NEFERICITI SAU NU O SA VA MANTUITI, PE MINE (Dumnezeul vostru Hristos Iisus) SA NU MA INVINUITI! 
                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan

miercuri, 3 aprilie 2019

Ierusalim Sfânta Cetate - cu Preot Ioan




Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:

„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

AI ISTOVIT, MĂICUȚĂ!


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Versuri: Eliana Popa

Ai istovit Măicuță, de-atâta rugăciune
Făcută către Domnul pentru pierduta lume,
Ce-şi duce-n nepăsare şi-n lăcomie traiul
Și nu primește harul ce îi aduce Raiul.

Ai istovit Măicuță să tot privești la noi
Cei care-ți cerem mila și paza în nevoi,
Noi, care-n bucurie uităm să-Ți mulțumim
Şi-n clipa de durere doar vorba grea rostim...

Iar lacrima Ta sfântă pentru Iisus tot curge,
Când fapta mea murdară Îl pune iar pe cruce
Și iarăși Prea Înaltul coboară printre noi
Să urce iar Golgota, să-mbrace pe cei goi...

Să poarte neputința acestui neam stricat,
Să își mai frângă Trupul sub crucea de păcat,
Să mai învingă iadul, să scoata la lumină
Făptura-ncătuşată ce vrea spre El să vină.

Nici Tu n-ai fost cruțată, Tu Maică ai suferit
Cu Fiul pe Golgota, durerea Ți-ai sfințit
Căci știi Măicuță bine că orice suferință
E treapta ce ne urcă mai sus, spre biruință!

Ai istovit, Măicuță, genunchiul să Ți-l pleci
Ca mila să pătrundă şi-n sufletele reci
Să rogi Desăvârsirea, Pământul să nu-l piardă
Și iată, a câta oară, Prea Bunul ne mai iartă!

ATUNCI VOI ÎNVIA..


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Un om cu dor de Dumnezeu,
Ce plânge după El mereu
Ca pruncul după mama lui
Rămas pe lume-al nimănui,
Un om atât de necăjit..
Eu sunt acela, ați ghicit!

Voi râdeți mult, eu râd puțin,
Mâncându-mi pâinea cu suspin,
Și cum să râd, când mă gândesc
La Cel pe Care Îl iubesc,
La Domnul meu Iisus Hristos,
Și știu cât sunt de păcătos?..

Să râdă cel fără păcat,
Iar păcătosului i-e dat
Să plângă mult, precum Adam,
Ce-a scos din Rai întregul neam..
Da, plâng și eu ca el mereu
Și cine știe dorul meu?..

Cum aș putea voios să fiu?
Fărădelegea eu mi-o știu
Și amintirea ei o port
În sufletul acesta mort..
Mai înviază Dumnezeu
Un suflet negru ca al meu?..

Lumina Sfintei Învieri
N-o văd în mine nicăieri,
Doar întuneric și păcat..
Culeg acum ce-am semănat!
Hristoase, sunt și eu al Tău,
Chiar dacă-s păcătos și rău..

Îmi duc păcatele acum
Precum o cruce grea pe drum,
Dar știu că într-o bună zi,
Atunci când Tu vei socoti
Că m-am uscat destul de dor,
O, bunule Mântuitor,

Cu harul Tău mă vei uda
Și voi începe-a învia
Precum toiagul lui Aaron,
Precum Zaheu din Ierihon,
Precum băiatul din Nain,
Precum Iisusul meu, amin!

EU L-AM RĂSTIGNIT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Că Domnul a murit pe Cruce,
E vina noastră-a tuturor;
Degeaba acuzăm cu ură
Greșeala sfântului popor..

Eu știu că-i dureros să spunem,
Dar Domnul n-ar fi coborât
Din cerurile sfintei slave,
De noi n-am fi trăit urât..

Păcatul meu și-al tău, creștine,
Din Rai, în iesle L-au adus;
Păcatul meu și-al tău, creștine,
L-au țintuit pe Cruce, sus!

Nu L-au rănit pe Domnul nostru
Împunsăturile de cui
Cum L-a rănit și-L mai rănește
Păcatul meu și al oricui..

Ne întristăm, văzându-I fața
Lovită rău, scuipată mult?..
Să zică tare tot creștinul:
"Și eu Îl scuip când nu-L ascult"!

Când L-au legat de stâlp, în curte,
Și-atât de rău L-au biciuit?..
Cu biciul nepăsării noastre
Noi mult mai rău L-am chinuit!

I-au dat o trestie în mână
Și mantie, râzând de El?..
Râzând de sărbători și posturi,
Nu am făcut cumva la fel?..

Iar spinii din a Sa coroană,
Înfipți în creștetul cel sfânt?..
Sunt gândurile cele rele
Și hulele de pe pământ!

Cu multa noastră răutate
Și noi în coastă L-am împuns,
Da, fără nici o îndoială,
Păcatul nostru L-a străpuns!

Să recunoaștem adevărul,
Oricât ar fi de dureros:
Păcatul meu și-al tău, creștine,
L-au dus la Cruce pe Hristos!

Să facem, deci, ca Pătimirea
Să nu Îi fie în zadar,
Să nu fi îndurat degeaba
Acel sfâșietor Calvar..

De câte ori în viața noastră
Vom fi atrași spre vreun păcat,
Să spunem plini de hotărâre:
"DE OMUL VECHI M-AM LEPĂDAT"!
amin

Cum gândesc oamenii şi cum gândeşte DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


- Părinte, ce să fac ? Sunt deznădăjduit. Am pierdut tot ce am adunat şi în ce am investit zeci de ani, în ce credeam că îmi va aduce fericirea ... Nu mai am nimic din toate acelea ... Ce să fac acum? Simt că am trăit în zadar până acum ...
- Să te răzbuni !
- Poftim ? Cum, părinte, să mă răzbun ? Vorbiți serios ?
- Foarte serios.
-Cum, să mă răzbun pe cei care mi-au făcut rău, să le întorc cu aceeaşi măsură ? Dar nu-i păcat, părinte, să te răzbuni ???
- Depinde ce înțelegi tu prin << răzbunare >> . Că una înțelege omul prin asta şi alta înțelege DUMNEZEU.
- Păi, a te răzbuna, înseamnă clar să faci rău cuiva .
- Ia mai gândeşte-te o dată ...
- Asta înseamnă părinte, nici nu încape îndoială.
- Hai să îți explic ceva. << RĂZBUNAREA >> înseamnă etimologic "restaurarea binelui", de la răz-bunare. Aşa precum << răzgândire >> înseamnă etimologic "restaurarea unei gândiri", de la răz-gândire. Dar oamenii au pervertit în înțeles acest cuvânt în lumea păcatului, care la origine are un înțeles profund foarte bun.
- Păi şi asta înseamnă să o iau din nou de la capăt ?
- Da. Să pui început bun. Al bunului celui adevărat şi nu al celui care în mod eronat ți-l prezintă lumea aceasta a păcatului. Să începi de la capătul acelui << BUN >> pe care l-a gândit DUMNEZEU atunci când a făcut TOTUL şi a zis că sunt "bune foarte".
- Iertați-mă părinte, dar nu înțeleg.
- Îți explic acum : DUMNEZEU este BINELE absolut, iar binele pe care DUMNEZEU l-a făcut în lumea asta prin crearea lumii, mai înainte de a exista păcatul omului în lume, binele lui DUMNEZEU din creație a fost deteriorat grav printr-un act agresiv, al vrăjmaşului lui DUMNEZEU, diavolul, un înger căzut prin mândrie din slava lui DUMNEZEU. Însă doar la DUMNEZEU totul este cu putință. De aceea El va folosi aceleaşi mijloace ale iubirii Sale prin care BINELE să fie iarăşi edificat, aşa cum a fost la început ... adică la sfârşit de tot să rămână doar "binele foarte" ... aşa cum a fost plănuit de la început ... Înțelegi acum felul în care "se răzbună" DUMNEZEU ?!
- A, Doamne, acum încep să înțeleg ... deci când citim în Scriptură că DUMNEZEU spune " a Mea este răzbunarea", la asta se referă ? Ca din tot răul accidental din lume să scoată din nou binele primordial ?
- Bineînțeles. 
- Doamne, nu m-am gândit niciodată la asta în felul acesta ... Înseamnă că nu am de ce să mai deznădăjduiesc vreodată, pentru nimic în lume ... pentru că planul lui DUMNEZEU în definitiv cu întreaga lume este " BUN FOARTE " ... şi că El de fapt restaurează BINELE atunci când se RĂZBUNĂ ?!?
- Exact.
- Ce frumos !  Acum înțeleg ce DUMNEZEU minunat avem, dar pe care cei mai mulți dintre noi încă nu am ajuns să îl cunoaştem ... De acum înainte nu am să mă mai plâng niciodată de nimic, ci o să "mă răzbun mereu" aşa cum m-ați învățat, părinte, cu felul în care gândeşte DUMNEZEU răzbunarea şi nu cum greşit o gândeşte omul ... O să fac tot posibilul să caut mereu să fac doar binele care este atât de plăcut Bunului DUMNEZEU şi nu o să mai caut fericirea acolo unde nici nu poate exista, adică departe de DUMNEZEU ... Mulțumesc părinte din toată inima !
- Mergi în pace la casa ta ! Mergi cu DUMNEZEU !

vineri, 29 martie 2019

“FILIZOFIA VIETII


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!



      Bucuria mea, adevarata filozofie in viata este sa ne aducem aminte ca suntem muritori. Mihai Eminescu, spune: "Ne nastem sa murim si MURIM SA NE NASTEM!". Amintindu-ne ca suntem muritori, gandul acesta ne va invata asa: "Pazeste-te de pacate omule, ca ai sa mori!" Si tot acest gand ne mai spune ca "Suntem calatori si straini si nu avem aici cetate statatoare in aceasta lume" (Evrei 13:14). Ne mai spune gandul, ca vom sta inaintea lui Dumnezeu si vom da seama de tot ce-am pacatuit cu fapta, cu vorba si cu gandul. 
Daca uitam moartea, MURIM. 
Daca nu uitam moartea TRAIM, adica, suntem vii cu sufletul in vecii vecilor. 
Sa nu ne inselam, fiindca, diavolul nu sta degeaba, niciodata. 
Noi stam, el insa, nu sta: "Racneste ca un leu cautand pe cine sa inghita" (1 Petru 5:8). Trebuie sa stim ca ne mantuim prin CREDINTA (crestin ortodoxa), HAR (il primim din Sfintele Taine) si FAPTE BUNE. Sa ne ostenim sa facem multa MILOSTENIE, cu cat mai multa SMERENIE. 
                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan

Binecuvantare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, iata ce i-a raspuns Sfantul Porfirie unei credincioase crestin ortodoxe: "Ce sa fac, Parinte Porfirie, ca sa gasesc bucuria in viata?" 

Sa citesti Sfanta Scriptura, sa mergi la Biserica duminica la Sfanta Liturghie, sa ai parinte duhovnic, sa te spovedești sa te impartasesti cat mai des posibil – cu alte cuvinte, sa fii o buna crestina. 
Si asa vei gasi bucuria pe care o cauti. Vezi ca acum eu sufar, dar, sunt fericit.

 Asa si tu – cand te vei apropia de Hristos, vei gasi bucurie in viata.

 Sa nu incerci sa scoti afara relele pe care le ai in interior, ci mai bine deschide usa sufletului, ca sa intre Lumina, Care este Hristos, si atunci toate intunecimile din tine vor disparea”.

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Amin si Aliluia!
   🙏 Noapte buna!
   🙏 Odihna placuta!
   🙏 Somn usor!
                                                                                                                               Preot Ioan .

miercuri, 27 martie 2019

DOBANDIREA DUHULUI SFANT


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



           Sfantul Serafim de Sarov i-a descoperit lui Nikolai Motovilov, ca telul vietii crestinesti este DOBANDIREA DUHULUI SFANT.

Cand Motovilov, un cautator de Dumnezeu, l-a intrebat cum putem sti ca am dobandit Harul, Sfantul Serafim i-a grait: "Noi acum suntem amandoi intru Duhul Sfant, fiule! De ce nu ma privesti?" Iar Motovilov a raspuns: “Nu va pot privi, parinte, pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul, iar fata va este mai stralucitoare ca soarele”.

             Sfantul Serafim i-a spus:

  “Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Inseamna ca si tu esti in lumina Duhului dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa. Nu s-a facut aceasta doar pentru tine, ca sa intelegi, ci, prin tine, pentru toata lumea”.
Bucuria mea, pentru ca Dumnezeu, noua, celor ce eram “in intuneric si in umbra mortii”, ne-a descoperit prin Sfantul Serafim de Sarov, scopul vietii nostre crestinesti, se cuvine sa spunem, inca doata cu Psalmistul David: ”Cat de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!” Este vorba Intelepciunea” ce-si are echivalentul in Iubirea care ”nu cade niciodata”.

                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan  .

DACA AM AVEA IUBIRE - Versuri Eliana Popa


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:

„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Vin Doamne să te cunosc,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Vin Doamne să te cunosc,
Nu ştiu drumul cum să-l bat,
Am plecat s-ajung la Tine,
Dar adresă nu mi -ai dat.
Dă-mi un semn arată-mi calea,
Că nu văd indicator,
Sunt la răscruce de drumuri,
Tre să urc sau să cobor.
Mă opresc c-am obosit ,
Şi m-aşez pe un dâmp de flori,
Privesc cerul,cer clemență,
Ochii mei străbat prin nori.
Şi privindu-i parcă-mi spun,
Ce adresă vrei să-ți las,
Mă găseşti sunt pretutindeni,
Chiar şi acum când faci popas.
Când cântă privighetoarea ,
Eu te-aştept să cânți cu ea,
Într-un glas cu voi în ceruri ,
Cântă si iubirea mea.
Iar când seara bate toaca,
Pe la curți de mânăstiri,
Stai atent cobor la cină,
Uşa casei să-mi deschizi.
Singura ta cărăruie,
S-o străbați să mă găseşti,
E credința ta in Mine,
Când vii să te spovedeşti.
Uite...asta -mi e adresa,
Sunt în toate peste tot,
Pe pământu precum în ceruri,
Dacă vrei să mă cunoşti.
Niculina Festila 2 02 2018

CUVINTE DE FOLOS SUFLETULUI


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, mintea noastra trebuie sa fie indreptata cat mai mult spre Dumnezeu dupa cuvantul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Siliti-va mintea voastra la aceasta rugaciune, pana la moarte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul!” Si pentru ca toti suntem pacatosi, “Toti gresim mult” (Iacov 3:2), sa ne rugam precum Sfantul Grigorie Palama: "Doamne, lumineaza intunericul din mine!"

. Daca vrei sa te mantuiesti: "Dragostea, ca sa se inmulteasca, trebuie sa o daruiesti” (Sfantul Paisie Aghioritul). 
Porunca Iubirii o-mplinesti numai atunci, cand si pentru vrajmasii tai te rogi si ii iubesti: "Daca te rogi pentru vrajmasii tai, pacea va veni asupra ta. Iar cand vei iubi pe vrajmasii tai, sa stii ca un mare Har dumnezeiesc locuieste intru tine. 
Nu zic ca este deja un Har desavarsit, dar e de-ajuns pentru mantuire” (Sfantul Siluan Athonitul). 

Si mergand pe “Calea cea stramta”, o urma de bine sa lasi in fiecare zi. Tu sa faci bine si sa asteapti raul. Binele ti-l va rasplati Dumnezeu. Daca oamenii, rudele ti-ar face bine, tie ce cruce ti-ar mai ramane? 

Si toate sa le faci cu smerenie, dupa cuvantul Sfantului Siluan Athonitul: "Niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta, iar Maicuta Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste!
                                                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                                            Preot Ioan 

marți, 26 martie 2019

LĂCOMIA STRICĂ OMENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
                       
                                                           
   Bucuria mea, cu cat vremurile sunt mai grele, cu atat mai mult trebuie sa fim mai saraci, fiindca, esti foarte  puternic atunci cand nu ai nimic de pierdut.
                  Sa fim SĂRACI IN CELE MATERIALE, dar, sa fim BOGATI IN CELE SPIRITUALE.
 Filozofia vietii este foarte simpla: Ne nastem intr-o camera, traim intr-o camera si murim intr-o camera!
 Si zice Sfantul si Dreptul Iov: “Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in pamant” (Iov 1:21). 

Intelepciunea poporului spune: “LĂCOMIA STRICĂ OMENIA”, si mai zice: “Strange omul ca furnica, cand moare nu ia nimica, Patru scanduri prinse-n cui, Asta-i toat-averea lui”

. Cel mai bogat om din lume este acela care se multumeste cu putin, fiindca, putinul nu se termina niciodata. Si apoi, daca am avea toate comorile din lume, unde le-am pune??? Nu am avea loc unde sa le punem si nici nu le putem avea pe toate.

Asadar, pentru ce atata zdroaba (osteneala) cand de fapt, un singur lucru conteaza: UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETUL NOSTRU DUPA CE MURIM, in Vesnicia Raiului sau in Vesnicia Iadului, adica, daca ne mantuim sau nu. Asadar, bucuria mea: “PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU” (Amos 4:12).

                                                                                                                                   Amin si Aliluia!

                                                                                                                                            Preot Ioan .

marți, 19 martie 2019

Cu gândul la Iisus Hristos (I)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                                Ioan Monahul

          Nu se poate ca în aceste zile ale postului mare, crestini fiind să nu ne gândim la Hristos și la mântuire.Cu ajutorul celor 4 evanghelii,ca pelerini care am fost în Tara Sfântă, ori care-L însoțim numai cu gândul, sa incercam sa facem o reconstituire a itinerariilor și activității întreprinse de Iisus in timpul lucrarii sale pe pamâmt, locuri în care cu binecuvântarea și voia lui Dumnezeu am calcat cu picioarele noastre și le-am vazut cu ochii noștrii, le-am atins cu mâinele noastre, cu genunchii noștrii, le-am pipait cu degetele, iar buzele noastre le-au sărutat, locuri sfinte pe care lacrimile noastre de umilință le-au îmbtațișat și le-au mângăiat, iar închinându-ne am dat Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Pentru început, un sumar cadru istoric al evenimentelor. Imparatul roman Augustus (31 î.H. - 14.d.H.) decide la decesul regelui Herodes cel Mare (Irod I) în anul 4 î.H. împartirea regatului vasal Palestina între cei 3 fii ai lui Herodes cel Mare: Archelaos: primeste provinciile Samaria, Iudeea si Idumea. Domnia lui Archelaos a fost scurta (între 4 î.H. - 6.d.H.), fiind exilat, iar cele 3 provincii trecute sub administrarea directa a procuratorilor romani. Herodes Antipas (Irod II): provinciile Galileea si Pereea (Transiordania). Stapân si în zona în care a activat Isus, a domnit între anii 4 î.H. - 39. d.H. Herodes Philippos: provinciile Gaulanitis, Trachonitis, Batanea si Auranitis, în care a domnit pâna la moarte (4 î.H. - 34 d.H.).

În toiul nopţii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


În toiul nopţii sufăr iar
Şi gândurile-mi sunt de jar
Culcat mă-ndrept spre duse amintiri
Din nopţi trecute – nopţi de prigoniri.
Lupte aprige şi-aprinse ca un dor,
Războiul nevăzut al nostru şi al lor...
Părea că totul s-a sfârşit demult...
Dar a-nceput din nou.. şi parcă şi mai mult.
Ascult o voce-n taină, dar totuşi simt c-aş vrea
Să strig cu voce tare, s-arăt durerea mea.
Dar nimeni nu-nţelege... căci lumea nu-i aşa...
Cui oare-i va păsa că-i tristă viaţa mea?
Deodată-ntreg văzduhul se umple de lumini
Iar Domnul vine iar, cu ochii Lui senini
Şi lacrimi cad. El plânge. Dar simt că-mi iartă iar
Şi-mi şterge-orice păcat, cu dulcele Său har.
Şi-atunci mă-nvăluie cu totul în iubire.
Rămân întreg... dar parcă-acum îmi ies din fire.
Şi las simţirea-mi să mi se pătrundă,
De chipul de lumină sfânt, de faţa-i blândă.
Rămân aşa minute-ntregi şi poate ore,
Nu mă mai simt Datan sau Abiron sau Core
Mă simt un David ce-a greşit şi-a fost iertat
De Domnul cel Preabun, mereu Adevărat.
Păcat că n-am să am putere să-i cânt de mulţumire
Cântări şi laude în psalmi de preaslăvire,
Căci trist e sufletu-mi – pe Domnul L-a-ntristat,
Cu tot ce a greşit, cu tot ce-a fost păcat.
Şi totuşi Lumină din umbră se face
Şi sufletul meu e cuprins iar de pace.
Căldura, Lumina, Iubirea mă-mbrac
De azi să-mi doresc numai bine să fac.

Parintele Iosif

sursa


luni, 18 martie 2019

ASTĂZI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Când voi fi pe patul morții, chiar în ultima mea zi,
Îmi vei spune, oare, Doamne: "Azi cu Mine-n Rai vei fi!"?..
Da, de multe ori, Stăpâne, mă întreb îngândurat,
Un sfârșit de felul ăsta voi avea cu-adevărat?..

Căci tâlharul de pe cruce Te mărturisea, murind,
Eu cu multele-mi păcate, Te tăgăduiesc, trăind..
Cum să sper că-n ceasul morții o să poți să înțelegi
Unul care-o viață-ntreagă calcă ale Tale legi?..

Dă-mi, Iisuse, pocăința fericitului tâlhar,
Însă nu în clipa morții, căci atunci e în zadar,
ASTĂZI umple-mă de lacrimi, fă-mi din inimă izvor
Unde să țâșnească apa harului mântuitor!

ASTĂZI spală-mă cu isop, curățind ce s-a-ntinat,
ASTĂZI dă să-mi schimb năravul cu un trai frumos, curat,
Ca să semăn în purtare cu creștinii de demult
Și să vadă lumea-ntreagă că poruncile-Ți ascult..

Doar în Tine, Doamne Sfinte, eu nădejdile îmi pun:
Fă ca-n orice zi de ASTĂZI să devin puțin mai bun
Și cu-o astfel de trăire știu că într-a morții zi,
Tu îmi vei șopti, Iisuse: "AZI cu Mine-n Rai vei fi"!
amin

sâmbătă, 16 martie 2019

Numai iubirea


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul.
Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice!

Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



"Numai iubirea ştie ce grai are suspinul,
Câte dureri tăcute închide-n el creştinul;
Ce taine strânge-n lacrimi obrazul de mătasă,
Ce umbre-ascunde-un zâmbet şi-o faţă luminoasă.

Numai iubirea ştie, dar tace şi nu spune,
Ce preţ e-ntr-o privire, şi-n lacrimi, ce minune.
Nici clopotul din turlă nu zice tot ce ştie,
Doar bate când a jale, şi când a bucurie.

Numai iubirea poartă un farmec în desagă,
Un leac şi-o mângâiere pentru durerea-ntreagă.
Numai iubirea toarce voalul cel de zână
Din rănile zvâcnite, târâte prin ţărână.

Numai iubirea-mparte cu alţii pâinea-n şapte,
Şi dă voios cămaşa şi haina de pe spate.
Iar când duşmanul zace rănit şi plin de sânge
Iubirea îl ajută, şi stă cu el, şi plânge.

Numai iubirea umple o inimă cu pace,
Numai iubirea leagă ce nu se mai desface.
Şi-i scris în Sfânta Carte că-n veci rămâne tare
Iubirea ce izvorul in Dumnezeu il are".

(poezia sursa:net)

vineri, 15 martie 2019

CĂLĂTOR CU CRUCEA-N SPATE !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



(versuri: Eliana Popa)

Prin al lumii veac pășește, istovit de drum și sete
Călător cu crucea-n spate și cu nimb de raze-n plete
Parcă are-n ochi lumina diminetilor de vară
Și pe chip parcă-L sărută, flori de crin si lăcrămioară!

Parc-ar vrea un strop de apă, cui sa ceară? Cin' să-i dea ?
Numai crinul plin de rouă îi oferă cupa sa
Omul astăzi nu-L mai vede, iar de-L vede nu-i mai pasă
O, de-ar ști cine-i străinul, L-ar primii cu toți în casă !

Căci și astăzi duce-n spate, nevăzut păcatul lumii
Să ne facă fii Luminii...să nu fim plămada humii !
Vine-n fiecare casă, bate-n chip de călător
Sau ne-asteaptă lângă poartă, îmbrăcat în cerșetor !

,, - C-un bănuț Mă miluiește ! N-ai o pâine pentru Mine ?"
,,- Pleacă, lasă-mă , n-am vreme, fugi din calea mea, străine !"
,, - Lasă-Mă, să stau un ceas, pe pragul căsutei tale!"
,, - Nu am vreme pentru tine, vezi,străine de-a ta cale!"

,, - Dă-Mi un strop de apă rece, să mai prind un pic de viață
Si-un ștergar să-Mi scutur colbul și sudoarea de pe față!"
Omul Îl privi cu ură și grăbit închise poarta :
,, - Nu am vreme să-ți dau apă ! Mergi..si-mpacă-te cu soarta !

Nici ștergar nu am a-ți da, mergi și bate-n alte porți
Am atâtea de făcut, nu pierd timpul meu cu toți
Cerșetorii și pribegii.... ce îmi bat ades' în poartă
Du-te ! Du-te mai departe, fiecare cu-a lui soartă!"

Călătorul cel din Ceruri, se întoarce și oftează
,, - Nu am vrut să-ți tulbur duhul, omule cu mândră casă
Ți-am cerut un strop de apă și-o fărâmă dintr-o pâine
Ce oricum îți prisosește, și-o arunci mereu la câine !

Ce-ai crezut, sărmane suflet, că Eu îți rămân dator ?
Ți-aș fi dat si-aici răsplată și în veacul viitor
Căci la vremea Judecății, Eu sărmanul zdrențăros
Aș fi poruncit la îngeri să îți dea veșmânt frumos

Apoi te-as fi pus la masă, la ospăț împărătesc
În a Tatălui Grădină, unde sfinții locuiesc
Unde picură in cupe, apa vieții, apă vie
Unde-i viață far' de moarte și eternă bucurie!

Eu pleca-Voi mai departe știu că am să găsesc milă
La o văduvă săracă, într-o casă mai umilă
Însă tu,cel care astăzi închizi poarta după mine
Călător vei fi și tu...cu durere și suspine

Va veni si vremea-n care tu-Mi vei cere-un strop de apă
Când în arșița eternă, îngeri răi cu foc te-adapă,
Când vei vrea un ceas odihnă de la muncile cumplite
Când vei plânge cu durere...nu voi lua nici Eu aminte !"

SĂ NE MĂRTURISIM CORECT PĂCATELE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



În general creștinii noștri ortodocși, deși au primit de la Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, acest inestimabil dar al iertării păcatelor prin Taina Spovedaniei, nu prea știu să îl folosească.. În momentul în care ar trebui să-și spună păcatele curat, simplu și la obiect, ei încep să-și verse "amarul" suferințelor vieții, uitând motivul pentru care se află acolo, sub epitrahilul preotului lui Hristos.

 Și atunci se vorbește foarte puțin despre păcate, superficial, atingând puțin problema, așa, "în treacăt", dar se insistă foarte mult pe descrierea amănunțită a nedreptăților suferite din partea celor din jur. De aceea am scris eu în poezia "Am greșit!": "Nu-i mai spovedi pe alții"! 

Ai "șansa" să ieși de la spovedanie cu toate păcatele în cârcă, pentru că ți s-a dezlegat și iertat ceea ce ai spus, nimic mai mult. Evident că dacă ți-ai povestit problemele vieții nu puteai să primești iertare pentru păcatele tale care în fond au rămas.. nemărturisite. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, deschizându-vă ușile Raiului precum tâlharului celui de-a dreapta Crucii Sale, amin!
                                                                    Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

joi, 14 martie 2019

MASURA IUBIRII LUI DUMNEZEU


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



     Bucuria mea, mereu vorbim despre porunca iubirii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 12:31), “Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Matei 5:44). Da, este corect, dar, care este masura, cat trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu? “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta" (Matei 12:30). 

Asta inseamna ca, MĂSURA IUBIRII LUI DUMNEZEU este Sa-L IUBIM FĂRĂ MĂSURĂ, asa cum ne iubeste si El pe fiecare dintre noi. Sfantul Dimitrie al Rostovului spune despre iubire: Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi pe Cruce, din dragoste pentru noi. 

Nu este dragoste mai mare decat nu numai a iubi, ci a si muri pentru cei pe care ii iubesti.

 Nu e adevarata dragostea fara cruce, fara suferinta pentru cel iubit - si dupa cum despre cei nestatornici in credinta se spune: cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada (Luca 8:13), asa si despre cei ce nu iubesc cu adevarat se poate spune: ”IUBESC PANĂ LA O VREME, IAR LA VREME DE INCERCARE SE LEAPADĂ”.

🙏 Dumnezeu sa-ti umple sufletul de IUBIRE Sfanta, PACE Sfanta si BUCURIE Sfanta!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. 

Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

DE VREI S-AJUNGI LA DUMNEZEU..


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

De vrei s-ajungi la Dumnezeu,
Să-ncepi cu cei de lângă tine:
Ajută-i când le este greu,
Căci tare le va prinde bine..

Să nu amâni la nesfârșit
Un ajutor ce ți se cere
De către omul necăjit,
Cu ochii umezi de durere,

Ci să-l ajuți cu mare zor,
Că-n omul cel cuprins de jale
Se-ascunde Bunul tău Păstor:
E ceasul cercetării tale!

Tu vrei s-ajungi la Dumnezeu,
Dar să nu uiți nicicând, creștine:
Prin cel ce-ți cere leac la greu,
El Însuși a ajuns la tine!

marți, 12 martie 2019

.B I N E C U V A N T A R E

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE



              Bucuria mea, in de-a  lungul a șapte saptamani in nevointa noastra de a intampina Invierea Domnului, trebuie sa postim cu sufletul si cu trupul, sa facem milostenie, sa fim blanzi si smeriti cu inima, dar, trebuie sa ne sa ne si rugam cat putem de mult.

 Despre rugaciune, Sfantul Nicolae Velimirovici ne spune asa: „Rugandu-te lui Dumnezeu numai atunci cand da peste tine nenorocirea, faci din tine un cersetor oarecare, iar pe Dumnezeu il rusinezi, fiindca il chemi, ca pe un pompier, numai atunci cand iti arde casa”. Cea dintai rugaciune a oricarui crestin ortodox, ar trebui sa fie: „Fa sa cunosc voia Ta”, sau, “Doamne, precum vrei si precum stii miluieste!” Pentru ca tot ceea ce nu este voia lui Dumnezeu nu este real, ci este o iluzie” (Ieroschimonah Gabriel Bunge).

        Rogu-va, rugati-va zilnic pentru toti cei din neam, care nu nu postesc, nu se spovedesc si nu se impartasesc, asa zicand: Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, cu judecatile care stii miluieste si mantuieste pe robii tai (numele de botez...). 

Miluieste si mantuieste pe tot poporul crestin ortodox de pretutindeni, iar pe ceilalati sa-i aduci Doamne, la CUNOSTINTA ADEVARULUI si pe nimeni sa pierzi. Iarta-i Doamne, fiindca, ei nu stiu ca viata noastra este darul cel mai de pret si apoi TAINA SPOVEDANIEI si TAINA IMPARTASANIEI sunt de asemenea mari daruri ale lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan ..

Tânăra si Duhovnicul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



        Trăia o dată o tânără credincioasă şi cu frică de Dumnezeu. Dar deoarece nu avea un duhovnic permanent, a hotărât să meargă din biserică în biserică, sperând că poate în aşa mod îşi va găsi preotul ce îi va fi de ajutor la mântuirea sufletului. Aşa a venit într-o Biserică, unde preotul tocmai citea o predică.

I-a plăcut tinerei predica şi puterea părintelui de a propovădui. “Poate că el va fi duhovnicul meu?” – s-a gândit ea, şi a rămas să vorbească cu părintele. Dar nu i-a reuşit, fiind multă lume în Biserică, preotul a ieșit după Liturghie prin altar și a plecat.

 Apoi a mers la o altă biserică. Acolo a văzut un preot, care era înconjurat de enoriaşii săi şi le împărţea dulciuri, fructe. Cineva i-a a cerut sfatul, el l-a ascultat, apoi i-a răspuns, și toți ceilalți, de asemenea, ascultau. Deşi răspunsul era adresat doar persoanei ce întrebase. Aşa şi mergeau după părinte cu toată mulţimea. “Ce este asta? – a meditat ea. – Chiar și un sfat nu poţi cere. Şi ce să fac dacă am ceva personal? “

– Spuneţi-mi, s-a adresat ea unei bătrâne de alături, –aici mereu aşa se vorbeşte cu părintele? –

Cum, dragă? – nu a înţeles-o bătrânica.

 – Întotdeauna sunt atât de mulți oameni? Pot vorbi doar cu preotul?

– Oh, dragă, noi suntem mereu împreună. Chiar şi când suntem la mărturisire, totdeauna părintele e înconjurat de enoriaşi, de parcă s-ar teme să se despartă de el. Și ce har are părintele! Ce har…

Se pare că nu a putut face faţă tânăra noastră unui asemenea har a părintelui și a mers la a treia Biserică.  Parohul bisericii era foarte cunoscut în cercurile bisericești, predica la radio și televiziune, scria cărți. Biserica era plină de oameni, mai nu era loc unde puteai sta. Liturghia se sfârşise şi cei adunaţi aşteptau ieşirea părintelui. Care îl aștepta pentru ai aduce careva daruri, care pentru un autograf, iar unii au venit şi din simplă curiozitate să arunce o privire la celebritatea spirituală.

– Spuneţi-mi, – s-a adresat fata unei femei. – Și mulţi fii duhovniceşti are părintele?

 – O, draga mea, ca nisipul de pe fundul mării! Iar printe ei, eu sunt cea mai îndrăgită. M-a învrednicit Domnul! Eu pot spune că sunt mâna dreaptă a părintelui! În toate-l ajut, unde cu fapta, unde cu cuvântul. Şi el nu mă uită-n rugăciune. Prin rugăciunile sale …

 Dar iată ca s-a deschis ușa laterală a altarului, şi a ieşit un preot în aparenţă prin nimic deosebit, ba chiar şi prea modest îmbrăcat.

 – El este? – A întrebat ea femeia.

 – Ce e cu tine! Desigur că nu, a spus favorita.

 – Acesta nici doi bani nu face pe lângă al nostru. L-au trimis la noi de undeva de departe. Se spune despre el că este bețiv şi asta încă nu e totul… chiar şi în fața i-o spun oamenii, dar cred că îşi ştie păcatul, de atât şi tace. Nici un cuvânt în apărarea sa nu spune. Și numai pentru ce Domnul l-a trimis pe capul nostru?

Mulțimea s-a dat la o parte, permițându-i preotului să treacă și imediat a început şuşoteala şi discuţiile. Iar tânara noastră a mediatat puţin şi s-a îndreptat în grabă în urma părintelui.

– Părinte! Părinte, așteaptaţi!

Preotul s-a întors uimit.

– Binecuvântaţi, părinte! – i s-a adresat tânara punând mâinile pentru binecuvântare.

 – Pace ţie, copila mea! – A spus părintele privind în jos.

 -Părinte! Eu de mult vă caut!

Părintele a tresărit şi fără să ridice privirea din pământ a spus cu tristețe:

– Copilă dragă, bucuria mea, ce folos poţi avea de la mine, un păcătos? Ce pot eu să te învăţ.

Fata a tăcut şi apoi i-a răspnus:

 – Smerenia! Părinte, învață-mă smerenia

Voi plânge faptele vieții mele ticăloase !



Iata, dragi credinciosi, ce minunat este ca avem aceasta bucurie de a ne ruga și asculta cuvintele de pocăință și smerenie la începutul Postului Mare si, ce minunat este ca il avem contemporan pe Sfantul Andrei Criteanul. De ce? Pentru ca rostind Canonul de Pocainta al Sfantului Andrei Criteanul suntem impreuna cu el in pocainta, si chiar il invocam, pentru ca la Canonul Sfantului Andrei Criteanul, Biserica a adaugat: “Sfinte al lui Dumnezeu Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi”.
Postul este acest mijloc, alaturi de rugaciune, prin care noi descoperim cata putere a lasat Dumnezeu in fiinta fiecaruia dintre noi, prin care descoperim ca raul dinlauntrul nostru, patimile, si toate pacatele pe care noi le savarsim, toate acestea nu sunt o fatalitate, daca vom patrunde dincolo de “acoperisul” acesta sau de “cenusa” aceasta, pe care raul a aruncat-o asupra luminii launtrice din noi. Vom descoperi ca raul nu are putere atunci cand Cu noi este Dumnezeu si cand avem aceasta constiinta a lui Dumnezeu care lucreaza impreuna cu noi, si-L invocam: Doamne al Puterilor fi cu noi.


luni, 11 martie 2019

P O S T U L ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


,,Unde nu lucreaza postul,
 Nu-i sporire in credinta,
Nu-i smerenie curata,
Si nici duh de umilinta!

Unde postul nu ajunge,
 Nici lumina nu sporeste,
 Nici iubirea nu se-aprinde
Si nici ravna nu mai creste!

Unde nu-i primit cu pace,
 Cu nadejde si credinta,
 Postul nu aduce roade,
 Si nici ganduri de cainta!

Postul care nu rodeste,
 Nu-i din inima primit,
 E-o povara dusa-n sila
De un suflet razvratit!

Daca n-aduce lumina,
Nici rabdare, nici iubire,
Postul nostru-i din mandrie,
Si ne duce-n ratacire!

Daca lumea si mandria,
 Sufletul ni l-au supus,
E semn sigur ca-n launtru,
 Postul nostru n-a ajuns!

Insa cand in noi patrunde,
Aripi, sufletul primeste,
 Si privindu-se-ntru sine,
 Inima se curateste!

Treaza, vie si smerita,
Vrea comori duhovnicesti,
Cand prin post si rugaciune,
 Simte slavile ceresti!

Si sporind prin ravna Sfanta,
 Mintea-n post si rugaciune,
Vine-n inima si naste,
Rodul Sfant si fapte bune!

Postul este arma Sfanta,
 Ce curata si sporeste,
Postul este scoala-nalta,
Postu-nvie si sfinteste!

Postul vindeca de patimi,
Si durerile trupesti,
Postul inalta rugaciunea,
 In tariile ceresti.

Postul curateste mintea,
 O educa si-o-ntareste,
 Iar vederea dinlauntru,
Tot mai mult o adanceste!

Postu-n pace si-n iubire,
 Este arma de temut,
Foc ce arde si renaste,
 Scara, sabie si scut!”.

Bucuria mea, porunca lui Dumnezeu este clară: “Iertati si vi se va ierta” (Luca 6:37). Asadar, trebuie sa postim, dar dacă nu cerem iertare si nu iertăm, inseamnă multă mandrie si atunci, in zadar asteptăm Sfintele Pasti. Nu toti crestinii ortodocsi pot spune din tot sufletul: TE ROG, IARTĂ-MĂ! Fiecare om pe care il iertam, vindeca o parte din noi. Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO