Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
O bunică a fost nevoită să își crească cei 3 nepoți, după ce aceștia își pierduseră mamica și tăticul, într-un accident rutier. Bătrânica, fiind credincioasă, mergea în fiecare zi de Duminică la Biserică pentru a se ruga de sănătate pentru cei micuți și a fi ținută în viață, să aibă posibilitate să își crească nepoții. Așa că în ziua de Duminică, a mers la Biserică, așa cum o făcea de fiecare dată și a lăsat cei 3 nepoți acasă, urmând ca cel mare de 13 ani să aibă grijă și de ceilalți 2, având vârsta de 4 ani cel mijlociu și 2 ani și 8 luni, cel mic. Bunicuța a ținut totuși să-și sărute pe frunte nepoții, înainte să plece la Biserică și le-a spus: “aveți grijă de voi, frumușeii mei. Imediat ce se va termina slujba, voi veni acasă”. La ceva timp, acasă.. bebelușul în vârstă de 2 ani, se juca prin casă , unde a găsit o baghetă mică de fier, pe care a introdus-o în priză, fără să conștientizeze ce avea să se întâmple.. inevitabil apărând o descărcare electrică și blocându-l pe micuț acolo. Frații mai mari, în încercarea de a îl ajuta, l-au apucat pe cel mic să îl tragă de acolo.. și s-au electrocutat și ei. Nu a mai fost nicio șansa de scăpare, pentru niciunul dintre ei, murind pe loc.
În timp ce trecerea să ia apă, o vecină a bunicuței, și-a aruncat privirea pe geam să îi vadă pe cei 3 micuți, știind că vor fi acasă pentru că în fiecare zi de Duminică, ei rămâneau acasă, atunci când bunicuța pleca. Așa că i-a observat , întinși lângă priză și a dat fuga în casă să îi salveze. Neavând curaj să se apropie, a sunat repede la salvare. Salvatorii au ajuns relativ repede, dar nu au putut decât să constate decesul și i-au acoperit cu cearșafuri albe, în așteptarea bunicii acestora. La nici 30 minute, bunicuța a ajuns acasă și la vederea copiilor.. a căzut în genunchi răpusă de durere și a început să țipe, rugându-se: “Doamne Iisuse, nu m-am dus să mă prostituez, eram în casa Ta, închinându-mă, am lăsat copiii acasă în grija Ta, spune-mi, te rog.. de ce s-a abătut acest necaz asupra mea?
În timp ce se ruga, copiii au început să respire din nou, medicii rămânând uimiți și fără răspuns, ei negăsind nicio rezolvare pentru copii. Încercând totuși să găsească o explicație, au întrebat-o pe bunicuță:
- Cum este posibil așa ceva? Copiii au revenit la viață, deși nu mai aveau semne vitale.
În lacrimi, bunica le-a spus:
Nu trebuie să aveți nicio îndoială despre Dumnezeu, este de ajuns să credeți și totul se va întâmpla. El este conștient de intențiile și deciziile noastre, cunoaște gândurile și inimile noastre. Din sămânță bună iese pomul roditor!
Să reflectăm asupra unui singur lucru:
Tragediile se întâmplă în viața noastră, unele fiind inevitabile, dar minunile, numai Dumnezeu are puterea de a le lucra. Voi care citiți acest mesaj și credeți că Dumnezeu face minuni, lăsați un mesaj aici și împărtășiți această poveste în 2 (două) grupuri de Facebook.
Vă rog, dacă puteți să-l trimiteți în grupuri, astfel încât să-l citească mai multe persoane și să învețe ceva de aici. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
Pentru a citi cât mai multe povești interesante, este de ajuns să urmăriți pagina. Vă mulțumesc!
Cu drag, Cristian. ✌️
O bunică a fost nevoită să își crească cei 3 nepoți, după ce aceștia își pierduseră mamica și tăticul, într-un accident rutier. Bătrânica, fiind credincioasă, mergea în fiecare zi de Duminică la Biserică pentru a se ruga de sănătate pentru cei micuți și a fi ținută în viață, să aibă posibilitate să își crească nepoții. Așa că în ziua de Duminică, a mers la Biserică, așa cum o făcea de fiecare dată și a lăsat cei 3 nepoți acasă, urmând ca cel mare de 13 ani să aibă grijă și de ceilalți 2, având vârsta de 4 ani cel mijlociu și 2 ani și 8 luni, cel mic. Bunicuța a ținut totuși să-și sărute pe frunte nepoții, înainte să plece la Biserică și le-a spus: “aveți grijă de voi, frumușeii mei. Imediat ce se va termina slujba, voi veni acasă”. La ceva timp, acasă.. bebelușul în vârstă de 2 ani, se juca prin casă , unde a găsit o baghetă mică de fier, pe care a introdus-o în priză, fără să conștientizeze ce avea să se întâmple.. inevitabil apărând o descărcare electrică și blocându-l pe micuț acolo. Frații mai mari, în încercarea de a îl ajuta, l-au apucat pe cel mic să îl tragă de acolo.. și s-au electrocutat și ei. Nu a mai fost nicio șansa de scăpare, pentru niciunul dintre ei, murind pe loc.
În timp ce trecerea să ia apă, o vecină a bunicuței, și-a aruncat privirea pe geam să îi vadă pe cei 3 micuți, știind că vor fi acasă pentru că în fiecare zi de Duminică, ei rămâneau acasă, atunci când bunicuța pleca. Așa că i-a observat , întinși lângă priză și a dat fuga în casă să îi salveze. Neavând curaj să se apropie, a sunat repede la salvare. Salvatorii au ajuns relativ repede, dar nu au putut decât să constate decesul și i-au acoperit cu cearșafuri albe, în așteptarea bunicii acestora. La nici 30 minute, bunicuța a ajuns acasă și la vederea copiilor.. a căzut în genunchi răpusă de durere și a început să țipe, rugându-se: “Doamne Iisuse, nu m-am dus să mă prostituez, eram în casa Ta, închinându-mă, am lăsat copiii acasă în grija Ta, spune-mi, te rog.. de ce s-a abătut acest necaz asupra mea?
În timp ce se ruga, copiii au început să respire din nou, medicii rămânând uimiți și fără răspuns, ei negăsind nicio rezolvare pentru copii. Încercând totuși să găsească o explicație, au întrebat-o pe bunicuță:
- Cum este posibil așa ceva? Copiii au revenit la viață, deși nu mai aveau semne vitale.
În lacrimi, bunica le-a spus:
Nu trebuie să aveți nicio îndoială despre Dumnezeu, este de ajuns să credeți și totul se va întâmpla. El este conștient de intențiile și deciziile noastre, cunoaște gândurile și inimile noastre. Din sămânță bună iese pomul roditor!
Să reflectăm asupra unui singur lucru:
Tragediile se întâmplă în viața noastră, unele fiind inevitabile, dar minunile, numai Dumnezeu are puterea de a le lucra. Voi care citiți acest mesaj și credeți că Dumnezeu face minuni, lăsați un mesaj aici și împărtășiți această poveste în 2 (două) grupuri de Facebook.
Vă rog, dacă puteți să-l trimiteți în grupuri, astfel încât să-l citească mai multe persoane și să învețe ceva de aici. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
Pentru a citi cât mai multe povești interesante, este de ajuns să urmăriți pagina. Vă mulțumesc!
Cu drag, Cristian. ✌️
