TIMPUL PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, viata oricarui crestin ortodox, sau altfel spus, timpul pentru mantuirea sufletului nostru, se imparte in doua: TIMPUL DE INTARIRE si TIMPUL DE INCERCARE. Daca nu folosim bine timpul de intarire, nu vom rezista incercarilor. 

Daca incercarile nu ar fi grele, nu am putea sa ne dam seama de slabiciunea noastra. Daca am cazut, sa ne ridicam, luptandu-ne pana va trece incercarea. Nu te intrista, nu te nelinisti atata! Daca ai cazut iarasi, iarasi ridica-te! Ai fost chemat sa alergi pe drumul ce duce la Rai.

 Nu este bine sa te impiedici cand alergi, dar, daca totusi te-ai impiedicat, ridica-te si continua mai departe alergarea. 

Si astfel ridicandu-te degraba, si facand o metanie cu toata umilinta, alearga la Hristos rugandu-L: “Iarta-ma, Doamne Iisuse Hristoase, ca om slab sunt”. Sfantul Parinte Paisie Olaru spune asa: "Luati seama ca tare este scump Raiul, si tare este greu de ajuns la el. 

Aveti grija de suflet, ca mare raspundere are fiecare pentru el. Ca nu anii ajuta, ci faptele, dragii mei.'' Intr-o lume in care aproape toti alearga dupa bani, putini isi dau seama, ca tot ce cheltuim sunt anii vietii noastre. De aceea, trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu, pe aproapele nostru si pe vrajmasii nostri. 

Sfantul Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos ne spune in acest sens: “Cat de greu e acest lucru; sa-si iubeasca cineva vrajmasii! Nu e deloc usor sa vezi chipul lui Dumnezeu in cei care te ocarasc si care se manifesta ca niste fiare.

 Dar cu atat mai mult trebuie compatimiti, fiindca, sufletul lor e desfigurat, poate fara a mai putea fi refacut vreodata, sfarsind in chinuri vesnice”. Si atunci, sa zicem si noi cu Sfantul inchisorilor, Valeriu Gafencu: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul.”
                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan