DESAVARSIT sau NEDESAVARSIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.blogspot.com/

Bucuria mea, Adam este protoparintele neamului omenesc, omul fiind o fiinta LIBERA, CONSTIENTA si RESPONSABILA. Cu acest cuvant se dezleaga si intrebarea pusa mie, de catre un crestin ortodox: “Parinte, Adam, a fost creat desavarsit sau nedesavarsit?” 

I-am raspuns asa: Daca a fost creat nedesavarsit, cum putea fi nedesavarsit, un lucru facut de Dumnezeul cel Desavarsit (Absolutul, Perfectiunea) si mai ales omul? Iar daca a fost creat desavarsit, cum se face ca a calcat porunca lui Dumnezeu de a nu manca din pomul oprit? Adam, n-a fost creat gata desavarsit, in ceea ce priveste structura lui. Fiecare dintre noi este chemat sa raspunda in mod deliberat la iubirea lui Dumnezeu (Cel care El ne-a iubit mai intai), nevoindu-ne pentru dobandirea virtutilor. Este o foarte mare deosebire intre A POSEDA VIRTUTEA si A FI CAPABIL DE VIRTUTE. 

Sfanta Biserica Ortodoxa tinde sa-si desavarseasca fii ei duhovnicesti, dupa “Omul desavarsit” care este Iisus Hristos. Dumnezeu, vrea sa ne mantuim pe temeiul libertatii si demnitatii cu care ne-a inzestrat inca de la Creatie. Cautand mantuirea, noi trebuie sa fim BLANZI si SMERITI CU INIMA. 

Sfantul Evagrie Ponticul spune ca: “BLANDETEA, este cheia adevaratei cunoasteri a Lui Dumnezeu”. Pe MOISE si pe DAVID ii caracteriza blandetea, nemaivorbind de IISUS HRISTOS. Sa scoatem din suflet MANIA si POFTA, si atunci SUFLETUL DEVINE “FECIOARA”. Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil, ci, prin poruncile Lui ne indeamna sa facem TOT CE PUTEM, sa cerem ceea CE NU PUTEM si El, NE VA AJUTA SA PUTEM:

 Cheama-Ma in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei preaslavi! 

                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan

ADUCEREA-AMINTE DE DUMNEZEU NASTE RUGACIUNEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Oamenii au pierdut iubirea lui Dumnezeu,de aceea nu este pace pe pamant.O,fratilor,sa uitam pamantul si tot ce se afla pe el,deoarece,el ne abate de la contemplarea Sfintei Treimi,Care este de necuprins pentru mintea noastra,dar pe care sfintii,o vad in ceruri prin Duhul Sfant.

Iar noi,sa petrecem in rugaciune,fara nici un fel de imaginatie..Cine iubeste pe Domnul,acela isi aduce aminte intotdeauna de El,iar aducerea-aminte de Dumnezeu naste RUGACIUNEA.

Daca vrei rugaciunea curata,atunci fii SMERIT,INFRANAT,MARTUISESTE-TE CU SINCERITATE si rugaciunea te va iubi.Pentru a cunoaste pe Dumnezeu,nu e nevoie nici de bani,nici de averi,ci numai de SMERENIE.

Duhul smereniei,bucura pe Domnul mai mult decat toate. Daca vrei sa cunosti pe Domnul,smereste-te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate,iubeste  Adevarul si negresit, Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant,si atunci vei sti din experienta,ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni.

Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu,Domnul Insusi incepe sa-l calauzesca,si sufletul e invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu,in vreme ce inainte,era povatuit de invatatori si de Scripturi.

Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul Insusi prin harul Duhului Sfant,si putini sunt cei ce cunosc aceasta;numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu. Daca incepi sa te rogi lui Dumnezeu,si demonul sta impotriva ta si nu-ti ingaduie sa te inchini,smereste-te si spune:"Nimeni nu e mai rau decat mine pe pamant!",si in acel ceas,demonul va pieri.

Sufletele celor MANDRI sufera de-a pururea din partea demonilor.

Sufletul pacatos,robit patimilor nu poate avea pace,nici sa se bucure de Domnul,chiar daca ar avea toate bogatiile pamantului,si chiar daca ar imparati peste lumea intreaga.

        Multora le place sa citeasca carti bune,si aceasta este un lucru bun,dar sa te rogi e mai bine decat toate,insa cine citeste carti proaste sau gazete,e lovit de foame sufleteasca.Sufletul lui flamanzeste pentru ca HRANA SUFLETULUI si desfatarile lui sunt in DUMNEZEU

                                                                                             Sf.Siluan Athonitul(1866-1938)

CUM SA FACEM SA SCAPAM DE DIAVOL? ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Olaru, cu o sinceritate Sfanta, ne-a marturisit asa:

"Daca am putea face noi tot ce invatam pe altii, am fi Sfinti! Eu invatam pe altii sa aiba rabdare in suferinta. Acum cand sunt in suferinta, vad ca nu am deloc rabdare.

 Trebuie, dar nu doar rabdare, ci indelunga rabdare." Sfantul Parinte, Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: "Hristos, ne-a invatat cum sa traim: in dragoste crestineasca si iertare, ne-a invatat nu numai prin cuvinte, ci si prin faptele Sale, iertand pe cei pacatosi si iubindu-ne cu pretul vieții Sale, rabdand palmuirile, biciuirile si durerea mortii prin rastignirea pe Cruce." 

Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul zice asa:

" Dumnezeu, vrand sa mantuiasca fapturile Sale si ca ele sa mosteneasca Imparatia Lui cea cereasca, ingaduie incercarile pentru ca omul sa se lupte, sa se nevoiasca si sa dea examene la rabdarea in dureri, astfel incat sa nu poata diavolul sa-i spuna: 

„Cum il rasplatesti pe acesta, sau cum il mantuiesti de vreme ce nu s-a ostenit?” 

Pe Dumnezeu nu-L interesează viata aceasta, ci cealalta. El se ingrijeste de noi mai intai pentru cealalta viata si apoi pentru aceasta. Sa nu depuneti toata puterea voastra in lucrurile frumoase din afara, ci în cultivarea sufletului si sa nu plangeti moartea trupului, ci sa jeluiti moartea sufletului.” 

A fost intrebat Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc: "

- Parinte, cum sa facem ca sa scapam de diavolul?” 

Si el am raspuns: "

- Dar ce ne facem fara diavol?” 

Pentru ca el, ispitindu-te, iti arata cine esti. Lupta noastra se da cu acest dusman si nu avem alt ideal, decat sa ne daruiasca Dumnezeu fericirea sa murim sfartecati si chinuiti, pentru scanteia de adevar pe care stim ca o avem in noi.

" Si de neuitat este si acest cuvant al Sfantului Parinte, Paisie Aghioritul: 

"Raul inainteaza putin cate putin. Daca ar veni deodata, nu am fi inselati." 

                                                                                                          Amin si Aliluia!

                                                                                                           Preot Ioan 🔔.

T R E Z V I E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, trezvia este o stare sufleteasca comparata cu starea pe care o are omul cand nu doarme, este o supraveghere de noi insine. Trezvia, poate fi dobandita prin silinta, dupa cum ne spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Ia aminte la tine insuti”(Timotei 4:16), “Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului” (Matei 25:13), “Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios” (Matei 26:41). Asadar, luarea aminte sau trezvia mintii, conduce la toata calea virtutii si poruncii lui Dumnezeu, precum zice si David: „Vazut-am pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin” (Psalm 15:8). „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am bucurat” (Psalm 76:4). Sfantul Siluan Athonitul despre TREZVIE ne spune asa: “Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele. Unul iti spune: „ESTI UN SFANT!”, altul: „NU TE VEI MANTUI!” 

Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul diavol si nu este adevar in ele.

 Tu insa cugeta asa:

„Sunt un mare pacatos, dar Domnul e milostiv, El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele” Crede aceasta si-ti va fi asa: Domnul te va ierta. Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale, chiar daca te-ai nevoi mult”. 

Zice Sfantul Siluan Athonitul: 

”Calea Sfintilor este calea plansului dragostei. Unde este dragoste, acolo este plansul. Iar unde nu este dragoste – acolo nici plansul”. 

Si pentru ca astazi este duminica, sa punem in aplicare cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur:

"Intra in Biserica si te caieste; aici nu se trage la Judecata, ci se da iertarea pacatelor!”.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea trezvia de care ai nevoie spre mantuirea sufletului tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan .

“TERMINAREA NOPTII si INCEPUTUL ZILEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire! 

   Un parinte intelept si-a intrebat ucenicii: Dragii mei, cum stiti voi, ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu! s-a repezit sa raspunda un ucenic. S-a terminat noaptea si incepe ziua, cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nuuu, nu este bun raspunsul, a grait parintele. Un alt ucenic a spus asa: Ar putea fi inceputul zilei, cand, vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nuuu, nu este bun nici acest raspuns, a zis parintele. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Si le-a spus lor parintele cel intelept: S-a terminat noaptea si incepe ziua, atunci cand privind in fata un om, vom vedea in el aproapele nostru, un frate al nostru intru Domnul! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este (in sufletele noastre). Aceasta este una din conditiile mantuirii sufletelor noastre.

    Asadar, bucuria mea, SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU mai presus de orice, SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU ca pe tine insuti si neaparat SA-I IUBESTI PE VRAJMASII TAI, ca pe niste binefacatori, fiindca numai asa implinesti PORUNCA IUBIRII, si astfel rabdand rautatile, nedreptatile si supararile care ti le fac vrajmasii, tu iti ispasesti pacatele si iti mantuiesti sufletul.

NOAPTE BUNA! ODIHNA PLACUTA! 

pentru trupul tau ostenit, dar inima ta sa vegheze spunand neincetat: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! pentru ca in sufletul tau sa fie totdeauna "ZIUA" (adica iubire)! 

                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan .

ATÂT DE FRIG...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

Eliana Popa

Mi-atât de frig în arșița iubirii,
Tu m-ai lăsat pe-un piedestal să ard
Și grea îmi este trena amintirii,
Căci ți-am fost muză, dulcele meu bard!

Iubirea noastră a sfidat uitarea
Ne-am regăsit pe-același vechi peron,
Eu ți-am purtat pe buze sărutarea
Și-am încălcat al inimii canon.

Tu m-ai ținut ascunsă-ntr-o poveste,
M-ai așteptat să mă întorc râzând
Ce-a fost cândva... și astăzi încă este
Mai tainic, mai frumos și mai profund.

N-aș vrea ca timpul iar să ne despartă,
Eu am venit din sfere argintii
Tu ai venit din lumea ta bogată,
Nu mă-nțelegi și lumea mea n-o știi.

În lumea mea e veșnic primăvară
Iar lumea ta e goană după vânt,
Iubirea asta iar o să ne doară,
De nu ne luăm spre lumea mea avânt.

Mai așteptăm în gara vieții noastre
Un tren ca să ne ducă pe o stea,
Să emigrăm spre alte lumi albastre
Unde nicicând nu o să moară dragostea.

Sursa foto: Pinterest

Doamne nu mă părăsi !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, te rog să mă ierți pentru traiul fără rost, 

dintre toată omenirea, eu sunt cel mai păcătos.

 Eu sunt fiul rătăcit, ce mă-ntorc și plâng la Tine, 

nu mă izgoni, mă iartă , și ai grijă și de mine.

 Să mă ierți iubite Doamne, că deși nu știu a da, 

ei lipsită de rișine cer iertare-n fața Ta. 

Te-am mâhnit și supărat cu-ncăpățânarea mea, 

iar în ruga mea săracă, tot mereu am vrut ceva!

 Cu rușine azi gândesc : oare cum am îndrăznit, 

și-am îngenunchiat mereu, precum viermele-ncâlcit.

 N-am știut decât să-Ti cer, să te rog a m-ajuta 

și nu aș fi meritat, nici numele-a-Ti pronunța!

 Însă Tu și Fiu-Ți Doamne, chiar dacă des v-am greșit

 nu mi-ați întors spatele, voi mereu m-ați sprijinit 

Ați fost prezenți lângă mine, v-am simțit, în felul meu,

 M-ați îndreptat doar spre bine și mi-ați ușurat din greu. 

Mi-ați lăsat pe Maica Sfântă, la nevoi și la necaz, 

cu iubire să îmi șteargă lacrima de pe obraz și atunci 

când am nevoie să-mi aducă alinare, de-am plâns la icoana 

Ei, am primit mereu salvare!... 

Spun cu sufletul umil,

 Doamne nu mă urgisi,

 Tu ajuta-mi neputința,

 să Te pot cu drag sluji.

  Tată, Tu ai spus mereu :

 cere-mi, și Eu îți voi da...

 Vreau doar a Ta mântuire, 

numele-Ți a lăuda și 

să-Ti amintești de mine, 

în Împărăția Ta

                                       AMIN !

VREI SA RAMAI DREPT? INGENUNCHEAZA LA RUGACIUNE! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

          Bucuria mea, nu pot uita cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Efrem Sirul: "Atunci cand pacatosii vor fi alungati din fata lui Dumnezeu, tipatul lor va zdruncina pamantul din temelii." Vor tipa asa de tare, fiindca, ii asteapta flacarile iadului, osanda vesnica, in lava, in magma din miezul pamantului. 

Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul, zice asa: "Daca inima se curateste, atunci il va vedea pe Dumnezeu; atunci iI vom vedea pe Dumnezeu. Cum il vom vedea? Oare Dumnezeu are asemanare omeneasca sau infatisare omeneasca, pentru a-L vedea? Nu. Dumnezeu este duhovnicesc, noetic. Dumnezeu este Duh si, ca Duh, se afla in univers. Dar se afla si in inima omului, cand aceasta devine vas primitor. Iar ca sa devina vas primitor, inima trebuie sa se curateasca.

 Nu s-o spalam cu apa, ci sa se curateasca de gandurile necurate. Dar, ca sa se curateasca, inima trebuie sa bea un medicament. Medicamentul este Rugăciunea." Sfantul Parinte, Ioan Damaschin, ne sfatuieste asa:" "Pacatele sa le ocolim cu toata puterea, fugind de ele. Fiindca, fericit cu adevarat este cel ce cauta virtutea si se indeletniceste cu ea si cerceteaza cu grija tot ce este virtute, apropiindu-se prin ea de Dumnezeu și unindu-se cu El în minte." 

Asa ne spune Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: “Vrei sa ramai drept? Ingenuncheaza!" Si zice Sfantul Parinte, Gheron Isihastul: "Deci ori de cate ori cazi, ridica-te si indata cere iertare! Si spune asa: “Am pacatuit, Parinte, iarta-ma!” Sunt om slab, ce sa fac?”

 Intr-adevar, asa este, fiul meu. Curaj! Curaj si nu te teme deloc!”

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                        🙏 Har si pace sufletului tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

NEBUNUL SAMUEL ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

Versuri de Mihaela din Booveni

Azi in zi de sarbatoare,
Pe o vreme cam geroasa,
Un om slab, mic de statura,
Pleaca repede de-acasa.

N-are bani in buzunare,
Are haine largi pe el,

 Nu stiu de-ati auzit voi oare,

 De nebunul Samuel?

Pasii lui marunti se-ndreapta, 

Catre Sfanta Liturghie,

 Stie doar ca il asteapta, 

Hristos si Sfanta Marie.

Cu o graba si cu teama,
Mii de cruci incepe as face, 

N-are timp sa se inchine, 

N-are timp sa se mai roage.

Caci batranul Nea Mitica,

 Striga-n soapta: Iesi afara! 

N-ai ce cauta aicea, 

Ti-am spus de a mia oara!

Samuel nu intelege,
Cu ochi blanzi si speriat,
Ba se-nchina, ba-l priveste, 

Nu stie ce s-a-ntamplat.

Merge repede la strana,
Sa primeasca o lumanare, 

Ce e data de pomana,

 De un om cu suflet mare.

Si cu pasi repezi se-ndreapta,

 Samuel catre altar, 

Nea Mitica il asteapta, 

"Iesi afara, nu ti-e clar?"

Fata i se lumineaza,
Cand parintele-l primeste,
Multa mangaiere, are ... 

Si smerit ii multumeste.

Si in graba iese afara, 

Simte ca nu e dorit, 

E bucuros ca a mia oara,
Canonul si l-a-mplinit.

SA POSTESTI CEL PUTIN MIERCUREA SI VINEREA IN TOATA VIATA TA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, postul este vechi si incepe odata cu omul. Este prima porunca de stapanire de sine, data in Rai. Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur, zice: “Daca postul a fost necesar in Rai, cu atat mai necesar este in afara Raiului”. Chiar si Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti pe muntele Quarantania, si El este pilda de viata pentru noi. 

Esti crestin ortodox?

          Atunci totdeauna, sa postesti, CEL PUTIN, miercurea si vinerea, fiindca miercuri, Hristos a fost vandut, iar vineri a fost rastignit. Postul este izvor de sanatate si pricina de mantuire! Cine nu tine post macar miercurea si vinerea este batjocorit de diavoli prin necazuri, ispite, suferinta..., iar dupa moarte nu-L va putea vedea pe Dumnezeu. Prin POST ne pregatim pentru spovedanie.

 Prin SPOVEDANIE, ne pregatim pentru impartasanie. Prin IMPARTASANIE, ne unim cu Dumnezeu si El cu noi. IN TINERETE POTI (sa postesti), DAR NU VREI; IAR LA BATRANETE O SA VREI, DAR N-O SA MAI POTI! Sfantul Parinte, Teofilact al Bulgariei zice:,”Mare arma este postul impotriva ispitelor, dupa cum desfatarea de mancaruri este inceputul a tot pacatul”. Intrebat fiind despre post, Domnul nostru, Iisus Hristos, le-a spus fariseilor si carturarilor: “Vor veni zile CAND MIRELE SE VA LUA DE LA EI; atunci VOR POSTI” (Luca 5:35), adica, dupa Inaltarea Lui la Cer, ucenicii vor posti!

 “Post usor cu iertaciune,

 Presarat cu fapte bune, 

Si la toate s-avem frane, 

De la ochi pana la mana, 

Trupul sa se subtieze, 

Sufletul sa invieze, 

Sa se-nalte cat mai sus,

 Unde nori si vanturi nu-s, 

Rupti de cele pamantesti, 

Sa prindem aripi ceresti!”

 Sfantul Parinte, Simeon Noul Teolog, zice asa: “Sa postim? Desigur, sa postim, ca sa oprim pornirile trupului si sa ne inmuiem inimile”. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan .

BINECUVANTAREA PREOTULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                 

🙏 Dragii mei, Domnul nostru Iisus Hristos Le-a spus celor 10 leprosi: “Duceti-va si va arati preotilor” (Luca 17:14). Acest indemn se adreseaza si noua celor de astazi, fiindca toti suntem bolnavi de “lepra pacatelor”. Atunci cand un crestin ortodox se intalneste cu un preot ar trebui sa spuna, plecand putin capul: "IN NUMELE DOMNULUI, BINECUVANTATI-MA PARINTE!" 

Iar preotul, facand semnul Sfintei Cruci pe capul lui ar trebui sa zica: "DUMNEZEU SI MAICA DOMNULUI SA TE BINECUVANTEZE!" Credinciosul ar trebui sa spuna: "AMIN!" (adica, “Asa sa fie!”). 

Iata ce zicea o Crestin ortodoxa: “Bucura-se-va sufletul meu de cuvintele parintelui meu duhovnic, prin gura caruia imi vorbeste Dumnezeu!” Si iata acum, temeiul biblic pentru aceasta binecuvantare. Si a grait Domnul cu Moise si i-a zis: "Spune-i lui Aaron (primul preot al lui Dumnezeu) si fiilor lui (si ei fiind preoti) si le zi: Asa sa binecuvantati pe fii lui Israel si sa ziceti catre ei: Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! Sa-si intoarca Domnul fata catre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6:22-27). "Apoi au intrat Moise si Aaron in Cortul Adunarii si cand au iesit, au binecuvantat poporul; atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul" (Levitic 9:28). 

Ati inteles? 

Atunci cand Moise si Aaron (primii preoti ai lui Dumnezeu), au binecuvantat poporul, atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul. 

                                                                              CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE!
                                                                                                                  Preot Ioan 🔔.

Vremuri grele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

”Majoritatea ați părăsit satele, v-ați dus la oraș, v-ați dus în străinătate, multe sate au rămas aproape nelocuite, câțiva bătrâni, casele dărăpănate, pământurile nelucrate. Dar vreau să vă spun un lucru: să știți că se apropie timpurile când o să fie foarte greu la oraș. Chiar dacă ai un servici bun, condiții bune, doar că n-o să mai ai libertate. Nu o să mai aveți libertate! Încet, încet, cum se spune, se strânge șurubul. Cine se gândea, cu un an în urmă, că se va ajunge în situația actuală?! În scurt timp, toată lumea a fost închisă în casă! Mulți se băteau cu pumnul în piept: ”Cum, eu?! Dacă e ceva, mor cu ei de gât!”. Rapid, în scurt timp, toți au fost închiși în case.

Acum încă avem libertate. Ne exprimăm cum vrem, postăm ce vrem pe internet, fiecare își dă cu părerea, fără nicio problemă. Dar în scurt timp o să se termine și cu asta. O să se șteargă tot de pe internet și nu doar atât: nu vom mai avea acces la internet decât după ce vom da toate datele personale și vom semna niște lucruri (…). Dacă ai încălcat toate astea, ți se închide accesul la internet și o să suporți consecințele.

De aceea, dragii mei, dacă aveți un locușor la țară, o căsuță bătrânească, acum, cât mai puteți, mai refaceți căsuțele sau faceți-vă câte o căsuță. Și nu pentru că în asta ar sta mântuirea, dar uitați-vă la ce se întâmplă acum. Cine sunt cei care o duc mai bine? Cei de la țară! De ce? Pentru că au o grădină, au un pic de loc, au unde să se miște un pic. Iar situația va fi din ce în ce mai grea. Dintotdeauna viața la țară a fost de bază, de acolo au mâncat și cei de la oraș. (…) Credința cea mai puternică a fost la țară. Țăranul spunea un ”Doamne-ajută!” și cobora ploaie din cer. Înainte se făceau procesiuni pentru orice boală sau altceva. Se scoteau icoanele, se scoteau Sfintele Moaște. M-am bucurat acum când am auzit că, la fel, s-au scos Sfintele Moaște, s-a mers peste tot cu Sf. Cuvioasă Paraschieva, Sf. Ioan de la Suceava, Sf. Dimitrie, cu icoane făcătoare de minuni. Foarte bine! Chiar trebuie mai mult decât atât! Copiii ar trebui scoși la rugăciune”.

                                                                                       - Părintele Pimen Vlad, schitul Lacu

TÂLHARUL SI CUVIOSUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

( de Eliana Popa)

Mari minuni trăit-a omul până azi...dar sunt uitate
Le mai spun bătrânii noștri și Părinții in vreo carte !
Azi va povestesc cu versul, vouă dragii mei la toți
Despre un tâlhar vestit pentru banda lui de hoți !

Era om foarte puternic ,respectat de-ai săi ortaci,
Care jefuiau de bunuri și bogați dar și săraci !
Însă-acest tâlhar temut avea și-o virtute mare
Că se închină tot timpul Preacuratei Născătoare
N-a trecut o zi să uite sau să nu vrea să rostească
După câteva metanii ,rugăciunea îngerească !

Dar când se țesea amurgul a trecut pe drumul lor
Un bătrân și bun duhovnic , om cu duhul văzător,
Și când l-au văzut tâlharii către el s-au năpustit
I-au luat-un ceaslov din rasă ! Alte lucruri n-au găsit !

Nu s-a tulburat bătrânul dar a zis cu voce tare :
,, - Acum vreau să mă conduceți la al vostru, ăl mai mare !"
Rușinați de-a lui blândețe și de chipul lui de sfânt
I-au îndeplinit dorința făr' a scoate un cuvânt !
Și l-au dus la seful bandei ( cel cu ruga îngerească )
Că dorea preacuviosul doua vorbe să-i grăiască !

,, - Cheamă-n fața mea, te rog, toți ortacii...mic și mare
Să le spun câteva vorbe spre folos și spre-ndreptare!"
Si a poruncit tâlharul ca sa vină toți supușii
Numa' unul a rămas...stând pitit în dosul ușii !
,, - Nu sunt toți...mai este unul , porunceste-i ca să vina !
Stă ascuns în umbră nopții că se teme de lumină."

După ce a zis acestea, toți au remarcat cu groază
Că lipsește , cine credeti ? Slugă cea mai credincioasă
Ce făcea de toate-n casa pentru șeful 'ăl mai mare
Avea grijă de bucate și de-ntreaga-i bunăstare !

Și fiind chemat din nou a spus că s-a luat cu treaba
Da-i venea s-o ia la fugă sau la mos să-i smulgă barba
A venit dar sta departe și-și lăsă privirea-n jos
Nu putea privi defel la plăcutul lui Hristos !
Atunci preotul ii spune, pe un ton poruncitor :
,, - Spune-n numele-Acelui ce-i Atoate Ziditor!
Cine ești și pentru ce ai venit din locul tău ?

Și ce vrei să faci, spurcate , robului lui Dumnezeu ?
Hai grăiește adevărul ,spune-n fața tuturor
Să te-audă și stăpânul căruia-i ești slujitor !"
O putere nevăzută l-a silit și a răspuns :
,, - Ce-ai cu mine tu, bătrâne, ce slujești la Cel de Sus ?
Eu nu-s om , cum toți crezut-au ...sunt un drac venit din iad
Și am fost trimis aici, să-l o omor pe-acest bărbat !

Dar nu-l pot ucide fiindcă, acest om peste hoți mare,
Are multă evlavie la Prea Sfânta Născătoare !
De vreo zece ani de zile îl pândesc ca pe o pradă
Să-i duc sufletul în iad, și în focul lui să ardă !
Dar degeaba că nu uită nici o zi de rugăciune
Dimineata-n zori de ziuă și când soarele apune !
Și puterea Preacuratei mă împiedică mereu
Să îndeplinesc porunca lui Satan, stăpânul meu !"

S-au cutremurat toți hoții , șeful lor stătea uimit
Până ce bătrânul preot către diavol a grăit :
,, - Azi îți poruncesc viclene ,în numele lui Hristos
Să dispari pentru vecie , jos in iadu-ntunecos !
Nici un rău să nu mai faci ,omului cu evlavie
Către Maica Preacurată , către Preasfânta Marie!"
Și a dispărut vicleanul și tâlharul bucuros
A făcut o-nchinăciune și-a dat slavă lui Hristos !

Și-a mărturisit cu lacrimi, toate relele făcute
A-mpărtit tot ce-a furat și-a făcut chilie-n munte
A ales calea cea strâmtă cu o mare bucurie,
Viețuind in rugăciune mult smerit și cu trezvie !
Eu te rog Prea Sfântă Maică să privești și către mine
Că și eu în pun nădejdea ca tâlharul , doar la tine
Nu sunt vrednică de milă , nevointa-mi e săracă
Rugăciunea mea putină o-ndrept către tine, Maica !"

( după o pilda ortodoxă )

DATORIA TA, SLAVA TA, FERICIREA TA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



     Bucuria mea, inainte de a intra in Sfantul Munte Athos, iti trimit cuvintele minunate ale Sfantului Parinte, Sofronie Saharov: "Naiv este cel ce crede ca va putea strabate calea, urmand lui Hristos, fara lacrimi." Si atunci, sa luam aminte la cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Arsenie Boca: “Tu nu esti creat pentru pamant, ci pentru cer. Dupa ostenelile si grijile vietii, ridica-te sus cu mintea si cu inima, revarsa-ti inaintea lui Dumnezeu sufletul in rugaciuni si multumiri. Roaga-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la munca, treci la rugaciune, de la rugaciune, la munca! Roaga-te si munceste! Incepe si sfarseste-ti ziua cu Dumnezeu”. 

Stim sigur, desavarsit sigur, ca mantuirea este în Biserica Ortodoxa, cea întemeiata de Iisus Hristos- Dumnezeu si carmuita de El de la inceput, nu de la o vreme oarecare incoace. 

In afara de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica", alta cale de mantuire nu stim. Sfintitul Parinte, Efrem Simonopetritul, spune asa: "Fericiti sunt cei care au dorit sa iubeasca mai mult si care au vrut sa iubeasca tot ce e greu de iubit, fiindca, pentru ei pamantul va fi mai putin mic, iar Cerul mai mare le va fi! 

Dumnezeu daruieste celor care daruiesc si se daruieste celor care se daruiesc."

                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                            Preot Ioan .

- *Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?*

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

- _Cei care ne insotesc._

Oamenii care ne ies in cale, de-a lungul vietii, ne sunt dati sa ne mantuim si sa ne realizam scopul nostru cel mai inalt.

In viata noastra avem parte numai si numai de acele relatii ce ne ofera cea mai mare posibilitate de a ne implini acest scop; oricat ne-am dori, nu putem controla ce oameni vom intalni, cand si ce fel de experiente cu ei vom trai. De asta se ocupa sufletul nostru, caci el ne cunoaste scopul.

Eu vad relatiile pline de provocari ca pe niste vase pline - in diferite grade - de crapaturi, gauri si cioburi. De orice natura ar fi aceasta relatie, cei doi implicati in ea vad acele gauri, acele crapaturi, acele cioburi si au doua optiuni la dispozitie: sa le lase asa, poate doar sa intoarca vasul sa se vada dintr-un unghi mai bun, lasand vasul sa se strice si mai mult, sau sa vada crapaturile si gaurile ca spatii care se cer umplute cu Iubire si daruire- cam ca in arta japoneza Kintsugi, arta repararii vaselor ceramice crapate sau sparte cu pasta cu aur.

 
In relatii, cand zici doi, zici trei de fapt- trei fiind relatia care ia nastere instantaneu odata ce exista doi. De aceea, nici nu conteaza daca amandoi le umplu sau doar unul, sau unul umple mai mult si altul mai putin, la sfarsit vasul va fi intreg si de o frumusete uimitoare.

Toate provocarile din relatiile noastre stranse contin invataturi.

Ce lectii putem invata? Sa nu ii mai invinovatim pe ceilalti pentru ca ne simtim neiubiti. Sa ne definim clar limitele. Sa intelegem ca relatia cu partenerul este o oglinda a relatiei noastre cu propria inima. Sa ne iertam atunci cand ne inchidem inima temporar, sa ne purtam cu noi precum un parinte bland si rabdator cu copilul lui. Sa ne acceptam fricile, fiindca numai asa vom putea transforma tendinta de a fugi de suferinta in dorinta de a trai si a fi expresia unei iubiri cat mai profunde. Sa intelegem ca doar schimbarea de atitudine fata de provocarile ce le avem si traim in prezent va face diferenta intre relatiile nesatisfacatoare si cele ce ne implinesc pe deplin.

Odata aprofundate, aceste invataturi ne deschid inima si ne maresc capacitatea de a iubi. Caci despre Iubire e vorba intotdeauna. 

https://pildepentrutoti.blogspot.com/

MAI IARTĂ-NE O DATĂ DOAMNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Mai iartă-ne o dată Doamne,
Te rog, mai iartă-ne o dată!
Că stăm cu ochii spre icoane
Şi strigăm către Tine: Tată!

Mai pleacă-ți fruntea peste noi,
Te rog, mai mângâie-ne o dată!
Că suntem căzuți în nevoi
Şi lumea toată-i disperată.

Mai ‘tinde mâna Ta cea mare,
Te rog ,ridică-ne de-ndată!
Din boala grea, molipsitoare,
Ce a cuprins suflarea toată.

 
Mai vindecă-ne Doamne iară,
Te rog, mai vindecă-ne o dată,
Ca şi pe orb odinioară...
Când i-ai redat vederea toată.

 
Mai fie-ți milă de noi Doamne,
Te rog, o dată ne mai scapă!
Trimite Sfinții din icoane,
Să ne mai de-a un strop de apă.

 
Mai iartă-ne o dată Doamne,
Pe toți care te-am răstignit
Căci datu-ne-ai destule semne,
Când turma Ta s-a rătăcit...

Noi ca şi oile pierdute,
Uitat-am de Stăpânul nost’
Şi-acum în vremuri gri, cernite
La Tine cerem adăpost...!

Şi ne rugăm precum săracul,
Că toți suntem neputincioşi...
Trimite-ne din Cer, Tu, leacul!
Ne vindecă, ca pe leproşi...

Te rog, mai iartă-ne o dată!
Căci ne-am întors la Tine iară
Şi lumea e îngenuncheată,
Cerând ca boala să dispară.

Doamne ajută!

SFANTA BISERICA CRESTIN ORTODOXA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, sa stii ca in timpul fiecarei Sfinte Liturghii, in fiecare Biserica Crestin Ortodoxa, pe fiecare Sfanta Masa, se afla Dumnezeu, Iisus Hristos, care se aduce pe Sine Insusi Jerfa, in fata lui Dumnezeu Tatal, ca sa ne mai rabde pe pamant. Daca nu s-ar aduce Jertfa, Dumnezeu Tatal ne-ar pierde pentru pacatele mari si grele si strigatoare la Cer, de care este plin absolut tot pamantul. Iisus Hristos, este in Sfintele Altare, prin prescurea care se preface in timpul Epiclezei (cand strana canta: "Pe Tine te laudam...") in Trupul Lui si prin vinul din Sfantul Potir, care tot atunci se preface in Sangele Lui. Iisus Hristos poate fi prezent, in acelasi timp, in toate Bisericile Crestin Ortodoxe si pe toate Sfintele Mese fiindca atributele Lui sunt: INFINIT, VESNIC si NECREAT. De aceea crestinul care nu vine in fiecare duminica la Liturghie, ii intoarce spatele lui Hristos (in schimb este cu fata la grijile lumesti...),  si cand sufletul lui va ajunge in fata lui Lui Iisus la judecata, se prea poate ca si Dumnezeu sa-i intoarca spatele, spunandu-i: "Nu te cunosc pe tine (...), mergi in focul cel de veci, blestematule, ca mi-ai calcat porunca a 4-a: "

Adu-ti aminte de ziua odihnei, s-o sfintesti... ", si va spune ingerilor Sai: "Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai dinafara. Acolo va fi plansul si scrasnetul dintilor" (Matei 22:13).

 Asadar, iubiti credinciosi, SA NU LIPSITI  NICIODATA DE LA SFANTA LITURGHIE!

                                                                                                          Amin si Aliluia! 

                                                                                                           Preot Ioan 🔔.

PREOTUL TRAS DE BARBA PE HOLURILE INCHISORII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



(Parintele Ioan Istrati)

 
🙏 Acum trei ani, ne cheama o doamna foarte distinsa (pe mine si pe inca un preot) sa facem Sfantul Maslu tatalui ei. O casa cu mobila de mahon impecabila, sculpturi vechi de lemn... Batranul e la pat, sub o plapuma, o mana de om, se chinuie cu dureri mari. Urla, plange.
- Nu poate muri, parinte! zice fiica. Incepem Sfantul Maslu, 7 rugaciuni de sfintire, 7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 rugaciuni mari. Omul geme de durere la fiecare ungere. Parca il arde untdelemnul sfintit. Terminam dupa o ora, sfarsiti. Doamna ne face cate o cafea, pe care ne-o serveste dintr-un set islamic aurit.

Intreb: - Doamna, tatal de cand nu s-a spovedit?

- Pai, parinte, cred ca niciodata. Stiti? Tata a fost director mare in securitate, sef de penitenciar, nu le-avea el cu de astea… - Cu de astea? zic eu iritat. "De astea" nu poate muri si se chinuie cumplit! Dumnezeu si el stiu de ce nenorociri a fost partas in puscarie...
Il spovedesc. Omul e vadit jenat, icneste de durere, poate inca vorbi. Se balbaie. Intr-un sfarsit, incepe: in anii '60, cand era director de inchisoare, l-a batut pana la lesin pe un preot batran si l-a tras de barba pe culoarele inchisorii.

- De ce? intreb eu.

- Pentru ca facea slujbe in celula si toti detinutii ascultau in genunchi.

Ma cutremur:

- Rugati-va sa nu muriti! Sa suferiti aici oricata durere, decat sa va duceti in fundul iadului!
Omul prinde a plange amar. Imi pare rau, parinte!

- Sa plangeti mereu, cate fire de par avea in barba parintele acela, atatea lacrimi sa varsati!
Tortionarul imi saruta mana si mi-o umple de lacrimi. In acest gest, vad marea rasplata a Lui Dumnezeu pentru preotul batut, zdrobit, tarat de barba ca o carpa pe holurile stabilimentului dracesc. Simt o picatura din durerea lui. Nu m-a mai sunat doamna. Dupa o saptamana, ma suna ca a murit batranul, tinand in mana o cruce de lemn. Cat de infinita e rabdarea Lui Dumnezeu!
Dumnezeu sa-l ierte!

IN ACEASTA ZI DE JOI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

       "Iarta-ne, Maica Prea Sfanta, Si tot raul il alunga, In aceasta zi de joi, Fii Maicuta langa noi, Ca de fiecare data, Te rogi pentru lumea toata". Zice Sfantul Siluan Athonitul: "DUHUL SMERENIEI bucura pe Dumnezeu mai mult decat toate." De aceea traieste in asa fel incat sa nu ti se observe prezenta, dar cand pleci din acel loc, sa ti se simta lipsa. 

   🙏 Bucuria mea, daca iti merge bine, BINECUVANTEAZA PE DUMNEZEU, si binele va ramane cu tine!   

         Daca iti merge rau, BINECUVANTEAZA PE DUMNEZEU, si raul va pleca de la tine! 

   🙏 Cere de la Dumnezeu Smerenie, Blandete, Iubire, Rabdare si fugi de Mandrie, fiindca din pricina mandriei, DUHUL SFANT TE PARASESTE si ti se intuneca: mintea, inima, gandirea, ochii sufletului...

   🙏 Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al sau Har si cu a Sa iubire de oameni, in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale! 

   🙏 Pace sufletului tau. 

                                                                                                             Amin si Aliluia! 

                                                                                                                Preot Ioan 🔔

,, BANUL, OCHIUL DRACULUI "

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



( de Eliana Popa)

Intr-o vreme-ndepartata, intr-un targ de la oras, 

Vietuia in buna stare un batran negustoras, 

A muncit si-a strans avere, pentru cei trei fii ai lui, 

N-a stiut cum zice-o vorba: “Banu-i ochiul dracului”.

Il mai intrebau vecinii pentru ce trudeste-atat?“

 - Ca sa aiba copilasii, tot ce eu nu am avut”! 

Asa raspundea grabit si la treaba fuga, fuga,

 Fiii, auzind aceasta au lasat deoparte munca.

Si-a venit si ziua care a-ncheiat omul cu viata, 

Cum ne ducem fiecare cand ni se sfarseste ata! 

Fiii au ramas cu toate, cate tatal a trudit, 

Dar nesabuiti si lenesi au mancat si-au cheltuit!

Insa sufletul de tata L-a rugat pe Domnul Sfant,

 Sa-l intoarca pentr-un ceas, din vecie pe pamant, 

Sa priveasca bucuros si cu duiosie mare,

 Cum traiesc acum copiii fara chinuri si sudoare!

Si Prea Sfantu-n marea-i mila l-a trimis la fiii lui,

 (Ca sa luam cu toti aminte la “lucrarea” banului), 

Si batand la usa casei cu putere, si dor mult,

 A vazut in pragul casei un alt om, necunoscut!

A ramas uimit batranul, si-a-ntrebat de-ai sai feciori,

 I-a raspuns atunci strainul: “ - Sunt toti trei in inchisori! 

Lenea i-a-invatat la vicii, s-au dedat la fapte rele, 

Au furat, au facut crime si-au acum pedepse grele!”

“ - Ah, suspina-n barba tatal, cu durere ! 

Vai si vai, Am crezut ca-i pregatesc pentru viata ca in rai,

 Dar de fapt cu bani si-avere si cu tot ce am trudit,

 Le-am facut nu viata, Rai, pentru iad i-am pregatit!”

Si-a plecat mahnit pe strazi graind catre trecatori: “ 

- Sa nu fiti nebuni ca mine ! Banii sunt inselatori! 

Luati aminte toti la mine cum din ochi lacrimi imi cad

, Ca din prea multa iubire, mi-am trimis fii la iad!

Invatati-i sa munceasca sa-si castige bani si-o paine, 

Nu le dati avere multa, ca sa leneveasca maine!

 Faceti-le rai in ceruri langa Cel ce ne-a creat,

 Ca si-ntreaga Lui Zidire, lucra, lucra ne'ncetat!

Daca soarele rasare zi de zi pana-n amurg,

 Stelele vegheaza-n noapte, apele spre mare curg,

 Daca inima ta bate si in tine toate-s treze,

 Mainile si trupul tau pentru ce sa nu lucreze?”

Mostenirile lasate pentru cei ce lenevesc, 

Ii ajuta doar vremelnic si pe multi ii osandesc, 

Bogatia si huzurul mult il bucura pe dracu', 

Chiar de zici ca-l tii prieten “numai pan' o sa treci lacul”!

Sfantul Antonie cel Mare:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si, cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. 

Oare nu cumva aceste vremuri au venit? 

Pai, numai un singur exemplu: Intr-un birou, in care toti functioarii sunt crestin ortodocsi, cand unul dintre ei a amintit numele lui Dumnezeu de cateva ori, ceilalti i-au spus: “Sa nu mai pronunti numele lui Dumnezeu ca ne merge rau!” Serios??? 

Cand dracuie, injura, fumeaza si fac pacate multe si mari, nu le merge rau, dar, cand aud numele lui Dumnezeu nu-l suporta! Asta inseamna APOSTAZIE = LEPADARE DE DUMNEZEU (A inseamna FARA, iar Postas inseamna CREDINTA).

Insa tu nu uita, sa te inarmezi cu virtutile teologice, “armele luminii”: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE! 

                                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                                  Preot Ioan .

PRIMA NINSOARE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

Versuri de Mihaela de la Booveni

   "Peste intregul nostru sat, 

Fulgi de nea coboara, 

Dumnezeu nu ne-a uitat, 

Nici Sfanta Fecioara, 

   La cat suntem plini de patimi, cu nemiluita, 

Foc ne asteptam sa cada, Din a cerului orbita.

 Dar zapada e tot alba, Semn ca ne iubeste, 

El cu dragoste ne rabda, Si ne miluieste.

   Gerul ni-l trimite noua, 

Si zapada Lui ca lana, 

Ne Sfințește cu amandoua,

 Si vrea sa ne dea cununa. 

  O, cat esti de Bun, Tu Doamne, 

Si ne miluiesti cat poti, 

Esti prezent si ne dai semne, 

Si ne binecuvantezi pe toti."

Un mănunchi de ghiocei

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un mănunchi de ghiocei 

Au răsărit în grădina mea,

Și vreau...asa ca de obicei 

Să-i dăruiesc din inimă cuiva. 

Maicii Domnului mai întâi sa-i dau.

La icoana ei vreau ca sa-i pun,

Lalele,  trandafiri ori crini de mai erau, 

Pe toate într-un buchet ca să le adun.

Apoi la fiecare icoană după perete,

La care ingenunchez și mă mai rog

Când mă privesc în taină și cu priviri discrete,

În zii de sărbătoare cand am un dialog.

Cu bucurie să le dăruiesc părinților cucernici,

Ioan, Doru,  Dumitru, Marin de aș putea, 

Saul, Florin, Valeriu și toți ce sunt statornici,

Plăcuții lui Dumnezeu ce sunt si-n viata mea.

Mihaela Stoica-Cucoanes

CINE SEAMANA IUBIRE, LE CULEGE PE TOATE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, ne spune asa: "Domnul a dat pe pamant pe Duhul Sfant si cel in care Acesta viaza, simte in el Raiul. Vei zice poate: De ce nu este si in mine un asemenea Har? 

Pentru ca nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci traiesti dupa voia ta. Priveste pe cel ce-si iubeste voia sa proprie; n-are niciodata pace in suflet si e mereu nemultumit: asta nu e asa..., asta nu e bine... Dar, cel ce s-a predat pe sine insusi, in chip desavarsit voii lui Dumnezeu, acela are rugaciunea curata in sufletul lui, iubeste pe Domnul, si toate ale lui sunt dragi si placute".

 SE SPUNE CA: "Cine seamana GRAU, culege PAINE; Cine seamana BUCURIE, culege FERICIRE; Cine seamana ADEVAR, culege INCREDERE; Cine seamana CREDINTA, culege NADEJDE; Cine seamana ASCULTARE (de preotul duhovnic), culege MANTUIRE; 

Cine seamana IUBIRE, LE CULEGE PE TOATE. Cine isi daruieste viata toata lui Hristos, viata vesnica il asteapta". 

Asadar, TOATA VIATA NOASTRA, LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!

                                                                                                  Amin si Aliluia.
                                                                                                Preot Ioan 🔔.

DESAVARSIREA si IUBIREA DE VRAJMASI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, DESAVARSIREA: “Fiţi Sfinti pentru ca Eu sunt Sfant” (1 Petru 1:16) si IUBIREA DE VRAJMASI: “Iubiti pe vrajmasii vostri” (Matei 5:44) nu sunt doar SFATURI, ci sunt PORUNCI.

 Crestinul care traieste iubirea vrajmasilor, nu face deosebire intre oameni, asa cum nici Dumnezeu nu face deosebirea si trimite ploaie si peste cei buni si peste cei rai. Noi nu implinim aceste doua porunci, adica, nu iubim pe vrajmasii nostri, iar desavarsirea este departe de noi, si ca dovada avem faptul ca, aproape in fiecare familie traiesc oameni care nu se inteleg. Intai de toate, ar trebui sa devenim oameni, pentru ca iubirea de oameni abia se mai propovaduieste. In sufletele unora domneste ura, dusmania si dorinta de de razbunare. 

Sufletele lor sunt tulburate de aceasta “Boare a iadului intre oameni”: O, tu ura, care vii din iad si faci lumea un iad! Astazi, daca un crestin ortodox va vorbi altora despre IUBIREA DE VRAJMASI, si daca mai si traieste, implineste aceasta porunca, apoi, crucea il asteapta din partea celorlalti. Porunca desavarsirii ne cere, pur si simplu ca chiar daca traim in lumea aceasta, cu trupul, dar sa nu fim din lumea aceasta cu sufletul, sa nu avem DUHUL LUMII, ci sa avem DUHUL LUI HRISTOS! 

Omul a incercat toate: BOGATIA, TARIA, PUTEREA, PODOABA, STIINTA SI PACATUL, dar, fericit nu l-a facut niciuna! Si atunci, ne ramane, cu ajutorul lui Dumnezeu sa ne ostenim a implini cele doua porunci: DESAVARSIREA si IUBIREA VRAJMASILOR, fiindca, asa ne spune Dumnezeu:

 “De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Matei 18:3).

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan .

Cuvinte duhovnicești,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Dumnezeu va arunca departe tot ceea ce nu este corect, precum ochiul aruncă orice gunoaie din el. Diavolul lucrează, dar lucrează și Dumnezeu și valorifică răul transformându-l în bine. (...)
De aceea nu vă necăjiți nicidecum, deoarece asupra a toate și a tuturor este Dumnezeu, Care stăpânește peste toate și va așeza pe fiecare pe scăunelul său ca să dea răspuns de ceea ce a făcut, când îl va și răsplăti potrivit cu cele făcute. Vor fi răsplătiți cei ce au ajutat o situație și va fi pedepsit cel ce face răul. În cele din urmă, Dumnezeu va pune lucrurile la locul lor, dar fiecare dintre noi va da socoteală pentru ceea ce a făcut în acești ani grei, prin rugăciune, prin bunătate.
Astăzi unii încearcă să dărâme credința, de aceea iau încet-încet câte o piatră, ca să prăbușească clădirea credinței. Însă cu toții suntem responsabili pentru prăbușirea aceasta. Nu numai aceia care iau pietrele, ci și cei care vedem că se dărâmă și nu încercăm să o sprijinim. Cel care împinge la rău pe altul, va da și el socoteală lui Dumnezeu pentru aceasta. Dar și cel de alături va da socoteală, pentru că a văzut pe acela că face rău aproapelui său și nu a reacționat. "


Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. II, Trezire duhovnicească

Botezul Domnului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Trecut -a Praznicul Nașterii Domnului Hristos,

Vine altul mai luminos.

Botezul Domnului Iisus Hristos,

Să ne fie spre folos.

Azi la  râul Iordan,

Vine Sfântul Ioan,

Să Boteze pe Hristos,

Să fie mai luminos.

Prorocirea s-a întâmplat

Fața Domnului s -a luminat.

Apele Iordanului s-au întors,

De Lumina lui Hristos.

Cerurile se deschid,

Duhul Sfânt vine în chip.

În chip de porumbel

Și se așează pe El.

Atunci  Tatăl a vorbit,

,,Tu ești  Fiul  meu  iubit

Întru care am binevoit."

Ce ai venit în lume,

Să aduci mântuire!

Bucurie mare a dat

Răul a fost alungat,

Totul în jur este curat.

De moarte El ne- a  scăpat

Viață veșnică ne -a dat.

De Satan să ne lepădăm

Și noi să ne botezăm.

Cu toții să ne curățim ,

Pe Iisus să îl slăvim .

În jur miroase a busuioc,

La bine să facem loc.

Să  bem Apa cea sfințită,

De nimic să nu avem frica.

Mila Domnului să fie

De acum până în vecie.

Botezul Domnului Iisus Hristos

Să ne fie de folos.

Pe Hristos să îl slăvim

Toată viața cât trăim.

Amin.

Liliana Olariu