( de Eliana Popa)
Intr-o vreme-ndepartata, intr-un targ de la oras,
Vietuia in buna stare un batran negustoras,
A muncit si-a strans avere, pentru cei trei fii ai lui,
N-a stiut cum zice-o vorba: “Banu-i ochiul dracului”.
Il mai intrebau vecinii pentru ce trudeste-atat?“
- Ca sa aiba copilasii, tot ce eu nu am avut”!
Asa raspundea grabit si la treaba fuga, fuga,
Fiii, auzind aceasta au lasat deoparte munca.
Si-a venit si ziua care a-ncheiat omul cu viata,
Cum ne ducem fiecare cand ni se sfarseste ata!
Fiii au ramas cu toate, cate tatal a trudit,
Dar nesabuiti si lenesi au mancat si-au cheltuit!
Insa sufletul de tata L-a rugat pe Domnul Sfant,
Sa-l intoarca pentr-un ceas, din vecie pe pamant,
Sa priveasca bucuros si cu duiosie mare,
Cum traiesc acum copiii fara chinuri si sudoare!
Si Prea Sfantu-n marea-i mila l-a trimis la fiii lui,
(Ca sa luam cu toti aminte la “lucrarea” banului),
Si batand la usa casei cu putere, si dor mult,
A vazut in pragul casei un alt om, necunoscut!
A ramas uimit batranul, si-a-ntrebat de-ai sai feciori,
I-a raspuns atunci strainul: “ - Sunt toti trei in inchisori!
Lenea i-a-invatat la vicii, s-au dedat la fapte rele,
Au furat, au facut crime si-au acum pedepse grele!”
“ - Ah, suspina-n barba tatal, cu durere !
Vai si vai, Am crezut ca-i pregatesc pentru viata ca in rai,
Dar de fapt cu bani si-avere si cu tot ce am trudit,
Le-am facut nu viata, Rai, pentru iad i-am pregatit!”
Si-a plecat mahnit pe strazi graind catre trecatori: “
- Sa nu fiti nebuni ca mine ! Banii sunt inselatori!
Luati aminte toti la mine cum din ochi lacrimi imi cad
, Ca din prea multa iubire, mi-am trimis fii la iad!
Invatati-i sa munceasca sa-si castige bani si-o paine,
Nu le dati avere multa, ca sa leneveasca maine!
Faceti-le rai in ceruri langa Cel ce ne-a creat,
Ca si-ntreaga Lui Zidire, lucra, lucra ne'ncetat!
Daca soarele rasare zi de zi pana-n amurg,
Stelele vegheaza-n noapte, apele spre mare curg,
Daca inima ta bate si in tine toate-s treze,
Mainile si trupul tau pentru ce sa nu lucreze?”
Mostenirile lasate pentru cei ce lenevesc,
Ii ajuta doar vremelnic si pe multi ii osandesc,
Bogatia si huzurul mult il bucura pe dracu',
Chiar de zici ca-l tii prieten “numai pan' o sa treci lacul”!
