Un mănunchi de ghiocei

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un mănunchi de ghiocei 

Au răsărit în grădina mea,

Și vreau...asa ca de obicei 

Să-i dăruiesc din inimă cuiva. 

Maicii Domnului mai întâi sa-i dau.

La icoana ei vreau ca sa-i pun,

Lalele,  trandafiri ori crini de mai erau, 

Pe toate într-un buchet ca să le adun.

Apoi la fiecare icoană după perete,

La care ingenunchez și mă mai rog

Când mă privesc în taină și cu priviri discrete,

În zii de sărbătoare cand am un dialog.

Cu bucurie să le dăruiesc părinților cucernici,

Ioan, Doru,  Dumitru, Marin de aș putea, 

Saul, Florin, Valeriu și toți ce sunt statornici,

Plăcuții lui Dumnezeu ce sunt si-n viata mea.

Mihaela Stoica-Cucoanes