Sfantul Antonie cel Mare:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si, cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. 

Oare nu cumva aceste vremuri au venit? 

Pai, numai un singur exemplu: Intr-un birou, in care toti functioarii sunt crestin ortodocsi, cand unul dintre ei a amintit numele lui Dumnezeu de cateva ori, ceilalti i-au spus: “Sa nu mai pronunti numele lui Dumnezeu ca ne merge rau!” Serios??? 

Cand dracuie, injura, fumeaza si fac pacate multe si mari, nu le merge rau, dar, cand aud numele lui Dumnezeu nu-l suporta! Asta inseamna APOSTAZIE = LEPADARE DE DUMNEZEU (A inseamna FARA, iar Postas inseamna CREDINTA).

Insa tu nu uita, sa te inarmezi cu virtutile teologice, “armele luminii”: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE! 

                                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                                  Preot Ioan .

Rugăciune către Sfântul Antonie cel Mare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor,ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate. Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru,ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui,al Fiului şi al Sfântului Duh.

Bunule Părinte Antonie,cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem.