Ortodoxia.ro: Sfaturi si indrumari pentru o spovedanie corectă

- Ce poate face un om care -si spovedeşte mereu aceleaşi păcate, le urăşte, luptă ca ele, însă, oricum, le repetă? Cum le poate învinge?

Cel mai important lucru este ca omul să-şi urască păcatul. Este esenţial! Când nu iubim un păcat, atunci putem scăpa foarte repede de el.

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multe daruri, cum ar fi şi darul mâniei. Auziţi? Este un dar! Şi acesta este pentru a ne mânia pe diavol, pe duhurile rele, în momentele în care suntem atacaţi de ele.
Pe când noi am început să-l folosim spre păcat, înfuriindu-ne pe aproapele nostru.
Ni s-a mai dat şi darul râvnei pentru Dumnezeu. Însă noi nu râvnim după cele sfinte, ci râvnim la cele ale aproapelui nostru. Un alt dar este cel al dorului de nesăturat după Dumnezeu, după cele sfinte, dar noi l-am transformat în păcat, întrucât nu ne mai săturăm de farmecele acestei lumi. Cel mai important lucru este însă să ne îndreptăm şi să urâm păcatul.

Pentru aceasta avem nevoie de voinţă. În tinereţile sale, Fericitul Augustin nu putea scăpa nicidecum de un păcat şi, abia după ce a devenit un bărbat copt duhovniceşte, a priceput de ce nu se putea izbăvi de acesta. Nu avea suficientă voinţă şi dorinţa sinceră de a se elibera: "Eu mă rugam, Îl rugam pe Dumnezeu să mă izbăvească de păcat, dar în adâncul inimii parcă spuneam într-un fel:
izbăveşte-mă, Doamne, de păcat, dar nu acum, ci mai târziu. Acum sunt tânăr şi vreau să mai trăiesc."
Nu pronunţa acestea cu voce tare, dar undeva, în subconştientul său, acest gând era prezent.
-Eu merg la biserică, mă pocăiesc, mă spovedesc, mă împărtăşesc, dar simt că nu e total aşa cam ar trebui să fie de fapt.
Căci conştiinţa mea tace, nu-mi descoperă păcatele, patimile. Ce-aş putea să fac?

Lucrul cel mai important pe care l-aţi putea face ar fi să vă spovediţi pentru toate păcatele săvârşite de-a lungul vieţii. Să vă amintiţi tot, în măsura în care vă va permite memoria, pentru a dobândi o conştiinţă curată.

În momentul în care omul va fi mereu atent la cuvintele, faptele şi gândurile sale, el se va elibera repede de păcate.

Vocea conştiinţei îl va avertiza cu putere de fiecare dată când va voi să săvârşească ceva prin care ai încălca poruncile lui Dumnezeu.
Dimpotrivă, omul care nu s-a pocăit pentru păcatele sale îşi nesocoteşte conştiinţa.

Dacă împliniţi toate acestea şi duceţi o viaţă activă în Sfânta Biserică: vă spovediţi, vă pocăiţi, vă Împărtăşiţi, vă rugaţi şi participaţi la slujbe, atunci sunteţi pe calea cea dreaptă.

Important este faptul că doriţi să vă desăvârşiţi, să vă îndreptaţi.

Altcineva, care îşi înăbuşă vocea inimii, se comportă într-un mod total diferit: "Ei, ce-o să se întâmple dacă în timpul postului voi bea un pahar cu lapte sau voi mânca o bucăţică de salam?"
Se începe de la cele de jos. Iisus spune: “Peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune” (Mt. 25, 20-22).
Însă nefiind credincios peste puţine, păcatul mic va da naştere unuia mai mare.

Trebuie să căutaţi un preot care să vă poată asculta când mergeţi la el pentru o spovedanie generală. În parohii sunt puţini preoţi: unul sau doi. La mănăstiri sunt mai mulţi şi dispun de mai mult timp. Pentru ei spovedania este o ascultare specială. S-ar putea să găsiti chiar un duhovnic care să vă îndrume pe calea mântuirii duhovniceşti.

El va discuta cu dumneavoastră şi vă va ajuta să vă descoperiţi patimile ascunse.

Dumneavoastră însă trebuie să învăţaţi să nu ascundeţi nimic în faţa lui, căci păcatul nu este aur, ca să-l îngropi. El trebuie descoperit repede şi scos din sutlet, şi atunci vocea conştiinţei va fi auzită în orice ispită.

Citiţi din Vieţile Sfinţilor şi vi se va zdrobi inima când veţi compara viaţa dumneavoastră cu nevoinţele lor. Veţi vedea cât de curat trăiau ei şi cum trăim noi.

Asumaţi-vă vina pentru orice ispită şi nu căutaţi vinovatul în altă parte, consideraţi-vă dator în faţa lui Dumnezeu.

Certitudinea omului că ar fi pe calea cea dreaptă nu-i este de folos, deoarece trebuie să ne asumăm neputinţa până la moarte, după cum spunea şi Apostolul Pavel. Chiar dacă am săvârşi fapte bune de dimineaţa până seara, tot nu trebuie să fim încrezuţi În mântuirea noastră, căci doar lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute toate.

-Părinte, eu merg la biserică, mă spovedesc, dar deja de foarte mult timp simt depresia. Ce-aş putea face?

Important este să ne aducem aminte de toate păcatele, începând cu tinereţile noastre şi să ne pregătim pentru o spovedanie generală trebuie să ne eliberăm sufletul, să scoatem afară toată
mizeria care ne stânjeneşte viaţa.

Căutaţi-vă un duhovnic căruia să-i puteţi povesti despre starea dumneavoastră sufletească. Şi spovediţi-vă, căci în timpul citirii deasupra capului a rugăciunii de dezlegare, prin preot Dumnezeu iartă păcatele şi dăruieşte puterea harică în lupta cu ele.

Dumnezeu Se bucură pentru pocăinţa noastră, ne dăruieşte harul Său şi liniştea sufletească.

Iar când cădeţi din nou în această stare, deschideţi Evanghelia şi citiţi din ea, căci Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde în suflet şi alungă întunericul, tristeţea şi deznădejdea.

Trebuie să vă obişnuiţi ca, imediat după rugăciunea de dimineaţă, să citiţi din Evanghelie şi apoi să rostiţi cu luare-aminte Rugăciunea lui Iisus de cel puţin 500 de ori.

La început va fi mai greu, dar cu timpul vă veţi obişnui şi rugăciunea va curge. Sufletul are un mare folos din rostirea acestei rugăciuni. Întunericul, tristeţea şi deznădejdea vor trece, pentru că sunt doar halucinaţii drăceşti. Pentru că omul păcătuia şi cu trupul, şi cu sufletul, acum pătimeşte din cauza lor.

Există halucinaţii drăceşti din cauza invidiei celui rău, dar există şi o astfel de boală cu substrat pur fiziologic, care apare atunci când omul este slăbit fizic. Dar dacă se va strădui să scape de ea, să se abţină şi să nu permită acestui vulcan să răbufnească, înseamnă că el luptă, iar lupta aceasta este pe placul lui Dumnezeu.

-Dacă, ajungând în faţa preotului şi ruşinându-mă să enumăr toate păcatele mele, Îl voi ruga pe Dumnezeu: "Doamne, iartă-mă pe mine, mult păcătoasa", oare îmi va ierta Dumnezeu păcatele pe care le spun în faţa Lui?

Desigur, noi trebuie să ne cerem mereu iertare în faţa lui Dumnezeu şi să ne pocăim. Însă astfel nu putem şti dacă ne-a iertat sau nu. El ne-a lăsat cele ce ţin de viaţa duhovnicească pe pământ încredinţând primei Sale Biserici, ucenicilor, Apostolilor Săi, puterea de a ierta şi de a ţine păcatele.

Taina Spovedaniei vine de la Apostoli. În ziua Înfricoşatei Judecăţi, Dumnezeu ne va ierta toate păcatele, în afară de cele pentru care nu ne-am pocăit. Trebuie să lăsăm ruşinea deoparte şi să ne spovedim În faţa slujitorului lui Dumnezeu. Căci prin ruşine ard şi păcatele noastre cele mai urâte. Trebuie să ne fie ruşine să mai păcătuim, nu să ne pocăim. Dacă sunteţi bolnavă şi nu puteţi merge la biserică, chemaţi preotul acasă.

Căci noi nu cunoaştem clipa în care va veni moartea şi trebuie să fim pregătiţi pentru a o întâmpina în orice moment .
Pocăinţa trebuie să fie plină de curaj. Aici suntem în faţa unui singur om, a preotului, în timp ce, la Înfricoşata Judecată, păcatele pentru care ne este ruşine să ne pocăim acum vor răsuna în faţa tuturor sfinţilor şi îngerilor. Atunci toată lumea le va afla. De aceea şi diavolul ne îndeamnă să ne ruşinăm de ele, ca să nu ne pocăim.

Însă, atâta timp cât prin venele noastre mai curge sângele, cât inima ne mai bate în piept, cât mila lui Durnnezeu mai este cu noi, trebuie să ne spovedim toate păcatele, şi vechi, şi noi.

-De ce ne este ruşine când trebuie să mărturisim un păcat ruşinos? Ne încurcă mândria: "Ce va gândi părintele despre noi?" Părintele spovedeşte zilnic o mulţime de oameni cu unele şi aceleaşi păcate! Şi va spune: "Iată, încă o oaie rătăcită s-a întors în turma lui Dumnezeu."

Când omul îşi mărturiseşte păcatele fără a le menaja în vreun fel se îndurerează şi plânge, iar preotul simte un adânc respect faţă de cel care se pocăieşte.

Păcatele nu trebuie adunate în suflet ca într-o puşculiţă. Cine are nevoie de ele? Iar când are loc o adevărată pocăinţă, şi omul, şi duhovnicul său dobândesc liniştea. “Şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte”(Lc. l5, 7).

Venind în vizită la medic şi spunându-i despre bolile mărunte, dar ascunzând-o pe cea mai periculoasă pentru viaţa noastră, putem muri. Rănile sufleteşti nu sunt mai puţin periculoase pentru viaţa noastră duhovnicească, pentru sufletul nostru, cu atât mai mult cu cât sufletul este mai de preţ decât trupul.

INDRUMAR DE SPOVEDANIE – PĂRINTELE AMBROZIE IURASOV (FRAGMENT)

INTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI DESPRE SPOVEDANIE ŞI DESPRE RELAŢIA CU PREOTUL DUHOVNIC
 
sursa:
Ortodoxia.ro: Sfaturi si indrumari pentru o spovedanie corectă: 

Rugăciune...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

“Tu Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decât numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:“Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi:“orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine: Curațeste-mă de orice întinăciune a trupului și a duhului. Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine.Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta. Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat.Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ti este bineplacută Tie şi-l răneste pe aproapele meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci. Doamne, rogu-Te, ai milă de mine!
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea. Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă.Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ti pot aduce căinţă cu vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarba. Iar când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainuite, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată. Doamne, în mare mila Ta şi nemărginita Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea și ajută-mă ca-n toate să fac pururi voia Ta spre mântuirea mea! AMIN!”

PLANUL DE MANTUIRE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, trebuie sa avem o incredere neclintita ca Dumnezeu, are pentru fiecare suflet UN PLAN DE MANTUIRE si sa lucram cu frica si cu cutremur la mantuirea noastra” (Filipeni 2:12) si sa fim constienti ca suntem lucratori intr-o “vie”, care nu-i a noastra, dar si “lucratori” suntem, numai prin bunavointa Dumnezeu. De aceea trebuie sa ne smerim, fiindca, zice Iisus Hristos: “Cand veti face toate, sa ziceti: SLUGI NETREBNICE SUNTEM” (Luca 17:10).  “Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: Mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc! Si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui, fratii: Ce este vorba aceasta, parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: Cu adevarat, Domnul nostru este BOGAT si ne iubeste pe noi dar noi,  nu voim sa-L ascultam! Iar vrajmasul nostru, diavolul, este SARAC si ne uraste iar noi iubim necuratiile si  facem voia lui”. Pentru a ne mantui trebuie: CREDINTA (adevarata, Crestin Ortodoxa), HAR (pe care il primim din Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Spovedanie, Impartasanie, Cununie Religioasa, Sfantul Maslu) si FAPTE BUNE. Crestinii Ortodocsi, care nu tin post cel putin Miercurea si Vinerea, nu au intelegere duhovniceasca, nu pricep absolut nimic din ceea ce-i invatam despre MANTUIREA SUFLETULUI. 

Daca n-au preot duhovnic, nu sunt integri, sunt ca niste pasari cu o singura aripa (parinti trupesti). Daca nu merg in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, ii intorc spatele lui Dumnezeu, si-i mai si judeca pe cei care merg la Biserica si se roaga si pentru ei: Cineva m-a intrebat,

Oarecum ironizant, 

Daca noi, “Bisericosii”, Si “ultra-evlaviosii”,
Nu ne plictisim mergand,
Toata ziua, ani la rand,
La aceeasi Liturghie.

 Si i-am spus: Oare nu stie,
 Ca si cei indragostiti,
 Isi repeta fericiti,
Tot acelasi: “Te iubesc”,
Si nu se mai plictisesc?

Sper c-a priceput ceva;
Daca nu, e treaba sa!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Vino suflet călător - Oastea Domnului

Despre preoţie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

        Sărut mâna părintelui meu pentru că ea este singura prin care eu, păcătosul, primesc Trupul și Sângele Domnului. Preotul este singurul om din comunitatea noastră, care l-a atins pe Dumnezeu cu mâinile sale. Noi credincioșii îl atingem doar cu gura, atunci când ne împărtășim. Dar mâinile sale, sfințite, care au primit harul Preasfintei Treimi la hirotonie, au acest mare privilegiu de a-l atinge pe Cel Nevăzut, pe cel Atotputernic, pe Cel neîncăput.

Sărut mâna preotului, pentru că prin ea se sfintește apa Botezului prin care am fost botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Mâna preotului sfințește apa și o face aghiazmă mare în ziua Bobotezei, când toți gustăm din „binecuvântarea Iordanului” din apele sfințite de Hristos. Prin mâna preotului, Hristos sfințește apa și o face aghiazmă mică, apă pe care o bem zilnic, și cu care preotul sfințește toate ale noastre: casa, mașina, pământurile, mâncare, și toate instrumentele noastre.

Prin mâna preotului primim dezlegare de păcate la Spovedanie. Prin mâna preotului se sfințește undelemnul la Taina Sfântului Maslu, cu care apoi ne ungem spre vindecarea de boli. Prin mâna episcopului și a preotului se sfințesc bisericile, paraclisele, mănăstirile, altarele, și toate vasele sfinte ale bisericii. Prin mâna preotului se sfințesc icoanele la care ne închinăm și avem atât evlavie. Prin mâna preotului se unește bărbatul cu femeia în Taina Cununiei, primind binecuvântarea lui Dumnezeu. Prin mâna episcopului se hirotonesc noi preoți, care vor propovădui cuvântul Evangheliei lui Hristos în popor. Prin mâna preotului se tund pentru viața monahală, noi monahi și monahii, care vor sluji lui Hristos în ascultare, sărăcie și feciorie până la sfârșitul vieții.

Prin mâinile preoților și a episcopilor au curs râuri de cerneală prin care poporul a fost îndreptat pe calea cea bună către Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost scrierile evangheliștilor, a apostolilor și ale marilor sfinți ierarhi ai Bisericii noastre, astăzi am fi trăit în bezna necunoașterii de Dumnezeu și ne-am fi închinat în continuare la idoli, așa cum se închină alte popoare astăzi.

Mâinile preotului se ridica la rugăciune pentru întreaga comunitate și Dumnezeu îl ascultă pe El.

Prin mâna preoților și a episcopilor vine în Biserica Ortodoxă, tot Harul vindecător și luminător al sufletelor noastre.

Mâna preotului, păcătoasă sau nu, prin ea trece Harul lui Dumnezeu.

Mâna preotului, păcătoasă sau nu, este mâna lui Hristos, Cel care lucrează toate Sfintele Taine în Biserica Sa. Preotul nu face nimic de la el însuși ci toate le face prin Iisus Hristos – Izvorul Vieții și Lumina întregii lumi.

Eu îi sărut mâna preotului pentru că mă simt îndatorat în fața lui, și făcând acest gest îl slăvesc pe Dumnezeu, Cel care i-a dat acest mare har al slujirii pentru mântuirea oamenilor.

Nu sunteți obligați să sărutați mâna preotului. Acest gest trebuie să vină din inimă.

Sunt unii oameni care i-ar săruta și picioarele duhovnicului sau preotului lor, pentru că prin el au primit mare vindecare.

De ce sărutăm mâna preotului?

Fiindcă prin ea acea mână lucrează Dumnezeu în viețile noastre.

Sfântul Ambrozie al Milanului spune: “Preotul este ambasadorul iubirii lui Hristos”.

Sfântul Arhiepiscop Ioan Gură de Aur spunea: “Dacă aş întâlni un preot şi un înger m-aş pleca întâi preotului până la pământ şi i-aş săruta mâna sfinţitoare şi apoi m-aş pleca îngerului”. Tot el continuă: “Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe preot, când cheamă Duhul cel Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşătoarea jertfă şi când atinge necontenit pe Stăpânul obştesc al tuturora? Cât de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere? Gândeşte-te ce fel trebuie să fie mâinile acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cuvinte? Nu trebuie să fie oare mai curat şi mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh? Atunci şi-n timpul Sfintei Liturghii şi îngerii stau împrejurul preotului. Tot altarul şi locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cereşti în cinstea Celui ce Se află pe jertfelnic” (“Despre preoţie” VI, 4).

“Mai socoteşti, oare, că mai eşti printre oameni şi că mai stai pe pământ, când vezi că Domnul stă jertfă pe Sfânta Masă, iar pe preot stând lângă jertfă şi rugându-se, când vezi că toţi se înroşesc cu împărtăşirea cu Cinstitul Sânge al lui Hristos” din mâinile preotului? "Mai socoteşti oare, că te-ai mutat dintr-o dată în cer, că ai scos din suflet orice gând trupesc şi că priveşti numai cu sufletul gol şi cu mintea curată cele din ceruri? O, minune! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu! Fiul, Care stă sus cu Tatăl, este ţinut în clipa aceea în mâini de ţărână, în mâinile preotului."

“Și Se dă pe Sineşi tuturor celor ce voiesc să-L sărute şi să-L primească” prin aceleaşi mâini ale preotului (“Despre preoţie” III, 4). 
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

VIRTUTILE CRESTINE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

             Virtutea, am putea-o defini ca fiind statornicia pe calea binelui, in savarsirea faptelor bune si biruinta neintrerupta asupra raului, din dragoste curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Sfantul Antonie cel Mare spune: “Traind in virtute suntem ai lui Dumnezeu”. Virtutea este hrana sufletului si de aceea, ea trebuie sa cucereasca intreaga fiinta a crestinului ortodox si sa-i fie intotdeauna podoaba cea mai aleasa. Virtutea, potoleste pornirile rele ale oamenilor, inlatura ispitele, ii elibereaza pe crestini de patimi si rodeste in suflet binele cel castigator de mantuire. Virtutea il face pe om placut lui Dumnezeu, multumit in viata pe pamant si fericit in viata viitoare. Virtutile crestine sunt de doua feluri: TEOLOGICE si MORALE. 
   Virtutile TEOLOGICE sunt indreptate nemijlocit catre Dumnezeu si ele sunt: Credinta, Nadejdea si Dragostea duhovniceasca.
   Virtutile MORALE se mai numesc si CARDINALE, fiindca stau la temelia celorlalte virtuti si ele sunt: Intelepciunea, Dreptatea, Barbatia si Cumpatarea. INTELEPCIUNEA, este chibzuinta de a ne purta in viata astfel incat sa nu suparam pe Dumnezeu sau pe aproapele. DREPTATEA, este hotararea de a da fiecaruia, prin legea divina, ceea ce este al sau. BARBATIA, este insusirea sufletului de a implini datoriile cu statornicie si de a infrunta cu mult curaj greutatile si primejdiile vietii. CUMPATAREA, este virtutea prin care ne stapanim pe noi insine pentru a pune frau poftelor si patimilor. Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 

ÎMI AMINTESC ACELE ZILE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Îmi amintesc de nopți în care mă desfătam privind spre cer
Și îl scrutam cu ochi de vultur, atras de-al Spațiului mister..
A fost o vârstă inocentă, când mă uitam cu interes
La cerul negru plin de stele, da, mă uitam atât de des..

Simțeam că-n ceruri e sfârșitul unui noian de căutări 
Și că acolo sus se află răspunsul multor întrebări..
Mă îmbătam de frumusețe, privind la bolta de azur,
Iar nopțile uitam de mine, privindu-i stelele, vă jur!

Îmi amintesc acele zile de parcă-au fost trăite ieri,
Când coloram cu drag Scriptura, umplând-o de sublinieri..
Eu căutam în Cartea Sfântă versete despre Univers,
Cu hărnicie și migală citindu-i fiecare vers,

Deci Biblia subliniată cu-atâtea linii în culori
Prinsese și mai multă viață, părând o pajiște cu flori!
Și ceea ce subliniasem citeam mereu și reciteam,
Iar nopțile, privind spre ceruri, versetele mi le-aminteam..

De ce mă bucuram atâta, privind spre cerul infinit?..
E simplu: Dumnezeul nostru, de sus, din ceruri a venit,
Iar Tatăl nostru e ÎN CERURI, privindu-ne cu drag pe noi,
Hrănind cu milă tot pământul, udându-l din belșug cu ploi..

Priveam la cer, cât e de mare, și mă gândeam la Dumnezeu,
Că tronul Său cel sfânt e cerul, și mă treceau fiori mereu..
Apoi știam că peste ceruri sunt alte ceruri, casa Lui,
Acolo unde merge lumea ce face voia Domnului..

Din ceruri va veni Stăpânul, din ceruri va veni Iisus,
Acolo e gătit lăcașul, Ierusalimul cel de Sus..
În ceruri este bucurie când oamenii se pocăiesc,
Din ceruri îngerii și sfinții spre oamenii de jos privesc..

Mi-ați înțeles acum plăcerea de a privi atât spre cer?..
Am fost și sunt atras de ceruri, chemat de-al Spațiului mister
Și mult aș vrea ca după moarte să merg la Domnul meu Hristos,
Să-ncep, ca îngerii și sfinții, să îi privesc pe cei de jos!

LUCRĂTORII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(versuri: Eliana Popa)

Dumnezeu sădit-a vie...cu altoi de viță aleasă
Și a pus si un teasc mare, pentru când va fi culeasă,
I-a săpat in jur un șanț, a-ngrădit-o cu un gard 
I-a zidit si-un turn in mijloc..printre rânduri flori de nard !

Lucrători a pus în vie să nu crească pălămida
Dar în ea iesit-au au spinii și pe viță agurida !
Și la vremea cuvenită și-a trimis Stăpânul sluga 
Să ia partea Sa de roade si să le plătească munca !

Însă lucrătorii viei apucând pe cel trimis
L-au bătut cu pumni și pietre și degrabă l-au ucis!
A trimis și alte slugi, însă neamul cel hapsân 
I-a ucis și scos din via Milostivului Stăpân ! 

Și privind Stăpânul fapta ce atunci au săvârsit
A trimis să ceară roada, chiar pe Fiul Său iubit !
Și văzând venind pe Fiul, lucrătorii cei mișei 
Au gândit că va fi luată moștenirea de la ei !

Au ucis si scos din vie și pe Fiu ca și pe slugă!
Dar când va veni Stăpânul cu mânie îi alungă,
Căci grăi cu glas de tunet ce răzbate dintre stele:
,, - Și acum voi spune vouă, ce voi face viei Mele!

Lua-voi gardul ei spre jaf, si-oi lăsa-o părăsită
Nici tăiată să rodească, nici săpată, nici plivită 
Și voi porunci la nori să nu verse strop de ploaie
Spini vor creste-n loc de roade printre vițe și altoaie! 

Pe cei răi cu rău Voi pierde, Voi lua partea lor de vie,
Voi tocmi iar lucrători din străină seminție 
Care îmi vor da la timp partea ce Mi se cuvine
Și Îl vor primii pe-Acela , ce va fi trimis de Mine!

Și ne tâlcuiesc părinții că aceasta mare vie
E poporul scos de Moise din Egipt și din robie 
Iar Stăpânul este Domnul, gardul este Legea Lui 
Slugile ce-au fost trimise, sunt proorocii Domnului ! 

Iară teascul e Altarul Jertfelor bine plăcute
Turnul e arhiereul, fariseii cei din frunte 
Ce au fost aleși de Domnul să vegheze precum regii
La buna păzire-a viei și la împlinirea Legii !

Fiul cel trimis în vie este Domnul Sfânt Iisus
Care a indurat Calvarul când a fost pe Cruce pus ! 
E Acela ce-a venit ca să altoiască via 
Este Piatra peste care se va pune temelia !

Ia aminte dragă frate, la lucrarea ta din vie
Și de ai cereasca Piatră la a casei temelie,
Dacă roada ți-e bogată, dacă rodul ți-e de soi,
Viu vei fi în veșnicie și pe-al cerului altoi !

OAMENI FĂRĂ BUCURIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(versuri: Eliana Popa)

Oameni fără bucurie, deznădejdea ii apasă
Ca o lepră se intinde si la ei isi face casă,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea să plece,
Se așează peste suflet ca o iarnă grea si rece !

De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Că nu-si pun nădejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor !

Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic
Dacă nu avem credintă suntem stele ce se sting
Rătăcim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.

Saduchei mai sunt si astăzi mai ales printre crestini
Ce-si dispretuiesc botezul, in biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor.. le e rusine
Nu mai cred in Înviere, nici in Cel ce lumea tine !

Căci cu cat mai mult adună, cunostintele mărunte
Al lor suflet nu se-naltă.. vulturi sunt cu aripi frânte
Si cu cat mai mult adună bogatii nenumarate
Cu atât sunt mai săraci si căzuti din cele 'nalte !

Multi aleargă-ntreaga viată sa-si găsească fericirea,
Si-alergând după iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afundă-n deznădejde negasind ce-au căutat,
Ca-ntr-un cerc ce ii învârte, se-ntorc de unde-au plecat !

Griji adună-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nădejdea-n Domnul si nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atârna !

Se va bucura de viată doar acela care stie
Să privească către Domnul si-n necaz si-n bucurie
Care stie că-l asteaptă cineva acolo sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!

ACUM MĂ BUCUR DE PLĂCERILE ACESTEI LUMI,IAR LA BĂTRANETE O SĂ MĂ POCAIESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                       Cine vrea,poate sa se ridice de la pamant la cer. Nu are nevoie decat de bunavointa si virtute:"Vreau,dar nu pot!'spun multi "pentru ca virtutea este greu de dobandit".Sa stii,ca nu e greu de dobandit,daca ai ravna si tanjesti spre Dumnezeu. Gandeste-te la cei ce pustnicesc prin munti si prin locuri neumblate. Ce au facut ei? Si-au last casa,rude,avere si s-au inchis intr-o chilie mica,unde-si nevoiesc trupul prin post,priveghere si chinuri.

Tu imi vei spune:"Aceia pot sa faca asa,dar eu nu pot!".De ce oare,multi calugari,cu toate ca traiau mai bine dacat tine,si erau mai slabi trupeste,au hotarat sa lase totul pentru viata in pustie?  Hristos a patimit atatea pentru tine,chiar daca era nevinovat si fara de pacat,iar TU nu vrei sa patimesti nimic de dragul Sau?Cum te vei infatisa in fata Lui in Ziua Judecatii?  Ce raspuns vei da pentru incalcarea poruncilor Sale?Nu te insela pe tine,zicand:"Acum ma bucur de placerile acestei lumi,imi nedreptatesc semenii,ma razbun pe dusmanii mei,fac tot felul de pacate,iar la batranete o sa ma pocaiesc!".

Nu vezi cati tineri sunt luati de moarte in fiecare zi?Si chiar daca ai trai pana la batranete,cum vei aparea inaintea Domnului,dupa ce o viata intreaga ai nesocotit poruncile Sale,si l-ai slujit pe diavol?Daca esti om,dovedeste acest lucru prin purtarea ta!Ai fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.Daca El este Sfant,si tu trebuie sa fii:"Sfintiti-va si veti fi sfinti,ca Eu,Domnul Dumnezeul vostru,sfant sunt" (Lev.11,44) Si cum vei ajunge la sfintenie?Tinand toate poruncile lui Dumnezeu,fara sa dispretuiesti nici una din ele.Asa cum o chitara,care are doar o struna nu poate scoate muzica,la fel nici crestinul,daca tine doar o parte din poruncile lui Dumnezeu,nu poate dobandi virtutea.Cu ce credeti ca se alege,cel care se roaga mult,dar nu face milostenie?Cu ce se alege cel care face milostenie,dar din banii pe care i-a castigat pe nedrept?

Cu ce se alege cel care castiga cinstit banii,dar face milostenii ca sa-l vada si sa-l laude oamenii?Cu ce se alege cel care se fereste sa-l vada oamenii,dar se mandreste in sinea lui,cu faptele bune pe care le-a facut?Cu ce se alege cel care nu se mandreste,dar se deda lacomiei,desfraului si altor placeri?Cu ce se alege cel care nu se deda placerilor,dar e iubitor de argint?Asadar,sa nu spunem,ca cutare este bun prin firea lui,iar cutare e rau prin firea lui,pentru ca daca omul era prin firea sa bun,nu ar fi putut sa se faca rau.

Cu alte cuvinte,daca virtutea si rautatea nu depindeau de vointa noastra si daca Dumnezeu nu ne-ar fi creat cu libertate de alegere,atunci ar fi trebuit ca toti oamenii sa fi fost fie buni,fie rai.Dar cand vedem ca semenii nostri,se lupta cu patimile,le biruie si dobandesc virtuti,nu mai exista pentru noi indoiala,ca fiecare suflet are posibilitatea de alegere,fie a binelui,fie a raului.Cei care sunt buni si plini de virtuti,au dobandit binele prin alegerea si efortul lor,avand bineinteles,ajutorul harului lui Dumnezeu.Sa nu spunem,ca altii ne impiedica sa luptam pentru dobandirea virtutiilor,numai noi suntem vinovati pentru asa ceva,din cauza lenei si relei nostre vointe.

Nici macar diavolul,nu ne poate impiedica sa pasim pe drumul virtutii,daca noi nu vrem sa il urmam,Diavolul ne poate insela si ne poate rapune,daca suntem cu nebagare de seama,dar nu ii poate impiedica pe cei care cauta virtutea,si nu ii poate obliga sa savarseasca pacate.

Cand vrem cu adevarat sa traim in virtute,nu ne incovoiem,oricat de mult ne-ar ispiti ceilalti,dar atunci cand ne place mai mult pacatul decat virtutea,chiar daca nimeni nu ne-ar impinge spre pacat,noi tot urmam drumul rautatii🙏(Sf.Ioan Gura de Aur)

Sfaturi Ortodoxe

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Crestinul este un luptator duhovnicesc in fiecare clipa a vietii sale cu trupul,cu lumea pacatoasa si cu diavolii:"Calcatu-m-au vrajmasii mei toata ziua,ca multi sunt cei ce se lupta cu mine din inaltime"(Ps55,2)Dumnezeu pune la incercare virtutile oamenilor prin diavoli,carora le da voie limitata ca sa-i ispiteasca (Iov,1,12),pentru ca diavolii sunt supusii satanei,iar oamenii care se aseaza voluntar sub sfera lor de influenta,se numesc fii ai diavolilor(1 Ioan,3,8).Oamenii au fost ispititi si inselati de diavoli chiar din Rai(Gen.3,1)

Dupa intruparea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos,satana a fost dezbracat de putere(Ioan,2,130,dar el continua sa ispiteasca pe oameni(Ioan 5,15).Un om poate fi luptat de unul sau mai multi diavoli(Marcu 5,9).De la dumnezeiescul Botez,crestinul primeste un Inger pazitor,care il ajuta prin ganduri si har,sa faca faptele bune.

In acelasi timp,un diavol il ispiteste spre pacate,si astfel ii incearca virtutea(1Petru,Iov 7,18,Iacob 1,2).Sf.Petru Damaschinul spune:"Toate le-a facut Dumnezeu spre folosul sufletului nostru.Ingerii care ne pazesc si ne invata,iar diavolii ne ispitesc spre a ne smeri si a alerga la Dumnezeu.Prin frica de ispitele duhurilor necurate,ne izbavim de inaltarea mintii si de nepasare.Ingerii se bucura de pocainta si indreptarea noastra si de sporirea in virtute,insa diavolii,se bucura de scaderea noastra in virtute si se straduiesc sa abata sufletele noastre spre naluciri urate".Crestinul ortodox poate fi luptat de diavoli prin patimi:desfranarea,lenea,lacomia pantecului,iubirea de bani,manie,ura,zavistie,invidie,pizma,razbunare,mandrie,slava desarta,erezie,deznadejde,sinucidere.Cel mai tare ne lupta diavolii atunci cand postim,cand ne rugam si cand ne smerim mai mult."Razboiul este permanent si intotdeauna este nevoie ca ostasii lui Hristos,sa aiba armele asupra lor.

Nu este zi sau noapte,nici macar o clipa in care acest razboi sa inceteze,fie ca mancam,fie ca dormim,fie ca lucram,fie ca ne rugam,in toiul luptei suntem"(Sf.Simeon,Noul Teolog),"Diavolii sunt necrutatori,indrazneti si nerusinati.Nu se dau inapoi de la nimic.Se arunca in lupta cu o furie nestapanita si uzeaza fara scrupule de toata forta si viclenia de care dispun"(Sf.Antonie cel Mare),iar Sf.Ap.Pavel spune:"Dumnezeu nu va ingadui ca sa fim ispititi peste puterile noastre,ci odata cu ispita,ne va aduce si scaparea din ea"(1Cor.10,13).

Niciodata Dumnezeu nu ne va lasa sa fim ispititi peste puterile noastre,caci daca s-ar intampla aceasta,lupta ar fi inegala,iar Dumnezeu nedrept:"Daca cineva,nu se face buna voie rob diavolilor,nu va avea diavolul nici o putere asupra lui.Oamenii lui Dumnezeu vor fi mereu atacati de diavoli,cu manie salbatica,atata timp cat ei se vor impotrivi si se vor lupta contra lui,iar Sf.Teodor Studitul spune:"Diavolul umbla ca un leu ce racneste,cautand pe cine sa inghita,fie din mireni,fie din calugari.Si nu-i ajunge atata,ci cauta in fiecare clipa,sa-i lege cu mai multe funii ale pacatelor,ca sa nu se mai poata pocai,ci sa mearga in iadul cel vesnic",pentru ca scopul lui este sa ne impiedice sa urcam in locul de unde au cazut ei,adica la Cer,si se straduiesc sa indeparteze pe om de Dumnezeu,fiind plini de invidie si rautate fata de oameni.Astfel,fiecare om se face camp de lupat intre bine si rau,deoarece scopul diavolului este,de a strica chipul lui Dumnezeu din om,si de a ne robi neincetat,fara de mila:"Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu,ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolilor.Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui,ci impotriva incepatoriilor,impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,impotriva duhurilor rautatii,care sunt in vazduh.Pentru aceea,luati toate armele lui Dumnezeu,ca sa puteti sta impotriva,in ziua cea rea,si toate biruindu-le,sa ramaneti in picioare"(Efes.6,11-13).Sf.Ap.Pavel ne spune:"Dumnezeu,celor mandri le sta impotriva,iar celor smeriti le da har.Supuneti-va dar lui Dumnezeu.Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.Apropiati-va de Dumnezeu si se va apropia si El de voi"."Sa ma credeti pe mine,fiilor,ca nimic nu tulbura,nu scarbeste,nu raneste,nu pierde si nu mahneste pe draci si pe insusi satana,decat a cugeta asupra psalmilor,si a citi cu staruinta Psaltirea.Ca toate cartile,spre folos ne sunt noua,si nu putina suparare le fac dracilor,insa nu asa,cum le face Psaltirea.Cugetand psalmii,pe de o parte,pentru noi insine,ne rugam,iar pe de alta,pe draci ii blestemam.Cand zicem:"Miluieste-ma,Dumnezeule,dupa mare mila Ta,si dupa multimea indurarilor Tale,curateste faradelegile mele" si "Nu ma lepada pe mine,in vremea batranetilor,cand va slabi puterea mea,sa nu ma lasi pe mine"-cu aceste cuvinte,pentru noi ne rugam.Iar cand blestemam pe draci,zicem asa:"Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui,si sa fuga de la fata Lui toti cei ce-l urasc pe El","Risipeste neamurile cele ce voiesc razboaie si fapta desfranarii" sau "Vazut-am pe cel necurat inaltandu-se si ridicandu-se ca cedrii Libanului si am trecut,si iata,nu mai era.Si l-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui","Armele lor sa intre in inimile lor si arcurile lor sa se zdrobeasca.Groapa au sapat si au deschis-o si vor cadea in groapa pe care au facut-o.Intoarce-va durerea lui la capul lui si nedreptatea lui se va cobori pe crestetul lui",cu unele cuvinte ca acestea,blestemam pe draci"🙏

sursa

Maria Rada

AICI SE IMPARTE FERICIRE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

“Un crestin ortodocs, a iesit intr-o dimineata in oras si a descoperit un magazin, aparut ca din pamant peste noapte, avand o reclama curioasa: “AICI SE IMPARTE FERICIRE!” A intrat sa cumpere. La tejghea statea un inger. Crestinul ortodocs l-a intrebat: - “Cat costa un kilogram de fericire?” - “Nu se vinde, se imparte gratis”, i-a raspuns ingerul. Crestinul i-a zis: - “Dati-mi o tona, sa am de unde sa dau si la altii!” - “Un moment”, i-a spus ingerul, “sa o impachetez”. Peste cateva clipe i-a adus un pliculet cu cateva seminte. Uimit, crestinul i-a zis:
- “V-am rugat sa-mi dati o tona de fericire”. Ingerul i-a grait: - “Noi nu dam produse finite, ci seminte. Sa semeni aceste seminte si vazandu-i pe altii fericiti, vei fi fericit si tu, te vei bucura pentru bucuria celorlalti”.
Bucuria mea, sa te increzi in Dumnezeu la modul absolut. Sa te ostenesti a implini cele 10 Porunci dumnezeiesti si cele 9 Porunci bisericesti, iar Cele 9 Fericiri sa le-ai bine intiparite in mintea ta. Sa nu te intristezi pentru pierderea unor lucruri (conteaza doar sa nu-ti pierzi sufletul). Sa nu te bucuri atunci cand ai castigat ceva. Domnul nostru Iisus Hristos sa-ti fie, singura si statornica ta bucurie, singurul si statornicul tau castig: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! Amin si Aliluia!
                                                                                               Preot Ioan 🛎.

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

DE VREI SA SCAPI DE PATIMI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

“”De vrei sa scapi de patimi, si de vrajmas degraba, 

Tu plangi, posteste, munceste si te roaga!

 Caci daca lasi lucrarea, vine vrajmasul tau, 

Sa-ti dea a lui lucrare, sa-L uiti pe Dumnezeu! 

Daca vei crede numai, c-o bruma de nadejde, 

Vei observa vicleanul tesandu-ti negre mreje, 

Vei osebi cei bine, de planul lui Satan,

 Ca pentru al tau suflet, se lupta cel viclean! 

El stie ca un suflet pretuieste, cat lumea toata,

 Aceasta e valoarea lui cea adevarata! 

De aceea se strecoara, in mintea celor multi,

 Voindu-i in gheena, in veci de veci pierduti!

Dusmanul cel mai aprig e el, Lui Dumnezeu!

 El vrea la iad sa duca, sufletul meu si-al tau!

 Se-apropie tiranul, ce fi-va intronat, 

In casa spurcaciunii si-a greului pacat ! 

Traim aceste vremuri, de jale si durere, 

Lovesc Ortodoxia, cei obsedati de ere,

 Se apropie sfarsitul, se va-ntrona vicleanul, 

El fi-va Antihristul spurcatul si tiranul! 

Dar precum arde pleava si se arunca-n vant, 

Pieri-va si vicleanul, de-al Domnului Cuvant! 

Va lua cu Sine dreptii, in Slava Bucuriei, 

Dand slugilor Satanei, parjolul vicleniei!!!”

versuri Maricica Boca...

Bucuria mea, 🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau. 🙏 Roaga-te pentru toti, iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tau (neaparat si pe vrajmasii tai). De altfel, Iisus se scrie cu doi de i, si am putea gandi frumos, ca primul i inseamna IUBIRE, iar al doilea i, inseamna IERTARE! Minunat! Si atunci, DIN IUBIRE si PENTRU IERTARE: 

“Sa-l pomenesti in rugaciune, 

Pe cel ce s-a pierdut de tot,

 Sa il ajuti macar o clipa, 

Pe cel ce zice: "Nu mai pot!" 

Sa ii zambesti cu bunatate, 

Aceluia de toti hulit,

 Si-ti va sopti din ceruri, 

Tatal: "In tine am binevoit!"

 Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

CEL MAI RĂU OM DIN LUME

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, odata, Dumnezeu a vorbit cu Moise si i-a spus: "Moise, din poporul tau vreau sa-mi alegi 100 cei mai buni barbati". Moise i-a ales, a facut o selectie. Dupa cateva zile Dumnezeu i-a spus din nou: "Moise, din cei 100 sa-mi alegi 10 cei mai buni barbati". Moise a facut o super selectie. Dupa alte inca cateva zile, Dumnezeu i-a spus iar: "Moise din cei 10 sa-mi alegi unul, adica, cel mai bun barbat. Si Moise, a facut o super-super selectie. Si Dumnezeu i-a spus: "Ca sa-mi dovedesti ca l-ai ales bine, trimite-l prin lume si vreme de 3 luni de zile sa-l caute pe cel mai rau om din lume si sa-l aduca la tine. A umblat omul prin lume dar nu l-a gasit pe cel mai rau om din lume si in cele din urma s-a intrebat: "Dar oare, Moise pe ce criterii m-a ales pe mine ca fiind cel mai bun?" Si s-a intors la Moise: "Moise, l-am gasit pe cel mai rau om din lume!" "Unde este?", a zis Moise. "EU SUNT CEL MAI RAU OM DIN LUME!". Si atunci s-a auzit glasul lui Dumnezeu din cer: "Moise, l-ai ales bine, acesta este cel mai bun om din poporul tau!"
   Te-as intreba: Tu il cunosti pe cel mai rau om din lume? Zici ca tu esti???Nuuuu, nu esti tu, ci eu sunt cel mai rau om din lume si daca vrei, tu esti dupa mine. Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .

DEPINDE, ALE CUI SUNT MAINILE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, sa stii ca o minge de baschet in mainile tale valoreaza doar, 19$, in timp ce in mainile lui Michael Jordan, valorează 33 milioane $. Depinde, ale cui sunt mainile!
   O minge de baseball, in mainile tale, valoreaza doar 6$, insa, in mainile lui Mark McGuire valoreaza 19 milioane $. Depinde, ale cui sunt mainile!
   Cu un bat (un par) in mainile talele ai putea sa alungi o fiara salbatica, un caine, in timp ce in mainile lui Moise, a despartit apele Marii Rosii in doua. Depinde, ale cui sunt mainile!
   O prastie, in mainile tale este
doar o jucarie, pe cand in mainile lui David a fost o arma puternica, l-a omorat pe Goliat. Depinde ale cui sunt mainile! Depinde, ale cui sunt mainile!
   Niste cuie in mainile tale ar fi suficiente pentru a construi un scaun, dar, in mainile lui Iisus Hristos au adus impacarea lui Dumnezeu cu oamenii, mantuirea neamului omenesc. Depinde ale cui sunt mainile!   
   Bucuria mea, Dumnezeu, pe langa celelalte organe, ti-a dat si doua maini. Cu ele trebuie sa te inchini, sa-ti faci semnul Sfintei Cruci, cu ele sa muncesti pentru painea cea de toate zilele, cu ele sa dai milostenie “lazarilor” (saracilor) acestei lumi, cu ele poti picta icoane, poti construi Biserici, cu ele poti construi fericirea altora...
   Te indemn ca, toate durerile sufletului tau, ale trupului tau, toate necazurile tale, toate neimplinirile tale, toate grijile tale, toate lacrimile tale, sa le pui in “Mainile lui Dumnezeu”, adica, sa te lasi in purtarea Lui de grija: DOAMNE, PRECUM VREI SI PRECUM STII, MILUIESTE!

                                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

.TREPTELE SMERENIEI...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Bucuria mea, te rog sa recitesti acest mesaj “TREPTELE SMERENIEI”, fiindca, m-a luminat Dumnezeu sa mai mai adaug inca o treapta, respectiv pe cea de-a patra:

   Bucuria mea, Insusi Domnul Iisus Hristos, ne-a indeamnat: “Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre” (Matei 11:29). Cum să ne smerim? Cand omul cere de la Dumnezeu, smerenia, el ar trebui sa ceara sa-i trimita pe cineva, care sa-l certe, sa-l necinsteasca, sa-l dojeneasca, sa-l nedreptateasca (sa-l smereasca), fiindca, acestea sunt leacuri pentru impotriva mandriei din suflet. Exemplu: Intr-o unitate militara, un ostas, așezat intre paturi isi spunea “Rugaciunile de seara”. Sergentul, putin credincios, vazandu-l, a luat o gheata si i-a aruncat-o spate. Ostasul a continuat sa se roage linistit, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, iar la sfarsitul rugaciunilor, a luat ghetele sergentului, le-a spalat de noroi, le-a facut cu crema si le-a lustruit. Dimineata, sergentul a aflat de la un alt ostas, ca cel pe care lovise, i-a spalat si i-a lustruit ghetele, adica, s-a smerit: A RĂSPUNS RĂULUI cu BINELE. Profund impresionat, de atunci inainte, sergentul, l-a considerat pe cel care-l lovise, CEL MAI BUN PRIETEN AL SĂU, iar Dumnezeu, a dobandit inca un suflet, fiindca, sergentul a devenit apoi foarte credincios. Putem spune ca smerenia are 3 trepte.

1. TREAPTA INCEPĂTOARE: Omul este certat, ofensat, defaimat, insa tace si nu se indreptateste, cu toate ca nu are nici-o vina.

2. TREAPTA MEDIE: Omul este certat, ofensat, defaimat, insa el nu doar tace, ci isi pastreaza pacea sufletului si se roaga pentru ofensatorul sau clevetitorul sau.

3. TREAPTA SUPERIOARĂ: Omul este certat, ofensat, injosit si chiar batut, insa, nu se tulbura sufleteste, dar, se bucura si simte iubire pentru dusmanul sau: “Rabdarea cu bucurie a injosirilor, este semnul smereniei” (Sfantul Ioan Scararul).

 4. TREAPTA INIMII INFRANTE: Omul zice din tot sufletul: Doamne, stiu ca din cauza pacatelor mele celor multe si grele ingadui Tu, toate nenorocirile din lumea aceasta. Eu sunt adancul pacatului, nimeni n-a pacatuit mai mult ca mine! Doamne, iarta-ma!
   Bucuria mea, cu toata sinceritatea spune-mi: Pe care treapta a smereniei te afli???
                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

Am greşit...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept
Am judecat pe alţii pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înţeleg.
Am plâns şi-am strigat a neputinţă, dar m-am ridicat din propria-mi voinţă.
Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.
Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.
Am călcat prin bălţi şi prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în şuvoi.
Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.
M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.
Am zburat din mândrie pe culmi înalte şi abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.
M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.
Am căutat bogăţiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.
Am încetat să mă mai plâng şi-am învăţat să mă ridic râzând
Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,
Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt
În căderea ploii şi-ntr-un suflet blând.
Îmi ridic braţele acum şi închin aceste versuri în semn de mulţumire,
Căci am scris prea mult cu litere de fum şi prea puţin cu versuri de iubire.

Adela Moldovan – Lecţii din viaţă

Despre ZAVISTIE sau PIZMĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                 CUVANT DE INVĂTĂTURĂ
             
   Bucuria mea, Zavistia sau Pizma, este un alt nume al invidiei, sau al urii cu cleveteala si defaimare, izvorata din inima rautacioasa. Zavistie mai inseamna si a face, sau a baga intrigi intre oameni, si deci, zavistia semana samanta galcevilor. De ce l-a ucis Cain pe fratele sau Abel? Din zavistie, din invidie, fiindca, jertfa lui Abel a fost primita de Dumnezeu, iar a lui Cain nu. De unde a stiut Cain, ca jerfa lui nu a fost primita la Dumnezeu? A stiut pentru ca fumul din jertfa lui, nu s-a urcat la cer, ci mergea paralel cu pamantul, pe cand fumul din jertfa lui Abel a urcat direct la Cer. Sfantul Apostol Filip spune in Biblie: “Vestea pe Hristos din zavistie socotind sa sporeasca lui Pavel necazul in lanturile lui” (Filipeni 1:17). Intr-unul din texte se spune ca Zavistia face parte din faptele trupului (Galateni 5: 19-21), de care trebuie să se ferească crestinii ortodocsi pentru ca ele sunt impotriva “roadelor Duhului” (Galateni 5:22-24), care lucreaza la mantuire. Sfantul Iacob ii indeamna pe crestini, sa nu se lase cuprinsi si stapaniti de zavistie, aratandu-le urmarile ei, si zice el: “Iar daca aveti RAVNIRE AMARĂ si ZAVISTIE, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului”, fiindca, aceasta este lucrare diavolului. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo e neoranduiala si orice lucru rau (Iacov 3:14-16). Asadar, cand zavistuim, cand invidiem, sufletul nostru va fi zbuciumat si tulburat, iar rugaciunile noastre, nu vor fi primite la cer, cum n-a fost primita nici jertfa lui Cain.  CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE! 
                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

VAI DE CEI CARE TREC SINUCIGASI PE POMELNIC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O venit o femeie din Brasov si mi-a zis: „Părinte, is tot bolnavă!” „De cat timp esti bolnavă?” „De vreo treizeci de ani.” „Umbli la biserică?” „Umblu!” „Te rogi?” „Mă rog!” „Te spovedesti?” „Mă spovedesc, Părinte. In fiecare lună aproape mă spovedesc.” O femeie cuminte..
„Faci parastase pentru cei morti?” „Fac, Părinte, toate randuielile. Da’ is bolnavă de numai nu-mi iese sufletul! Atata-s de bolnavă!” Zic: „Dumneata gresesti undeva inaintea lui Dumnezeu! Eu n-am de unde să stiu dar, dacă-mi dai voie, hai să ne rugăm! Mă rog si eu, si dumneata, să ne arate Domnul Hristos unde gresesti dumneata.”

Dupa un an de zile abia ne-am dat seama de unde vine necazul. Si stiti de unde am aflat? Tot din marturisirea dumneaei. Ea punea pe pomelnic spanzurati. Si o intreb: „De cat timp pui dumneata spanzuratii pe pomelnic?” „Pai de treizeci de ani de zile.” „De treizeci de ani de zile esti tot bolnavă, vezi? Nu cumva să ai in minte că ai fi mai bună decat Hristos sau decat Dumnezeu!” Vedeti? Aici e greseala oamenilor!

Eu le atrag atentia si acum, tot mereu le atrag atentia: Aveti grija, sa n-aveti in minte ca veti fi cumva mai buni ca Hristos sau ca Dumnezeu. Niciodata! Daca randuiala Bisericii zice sa nu-l pui pe pomelnic, pai nu-l pui! Ca pui la urma oricum cu tot neamul lor, si acolo il cuprinzi si pe el. Asta e altceva! Biserica e ca o mama! Tot buna! Pe toti ii cuprinde la slujba. Pai da las-o asa cum e lasata de la Sfintii Apostoli, de la Domnul Hristos incoace. De la Sfintii Parinti si pana in ziua de astazi nu e modificat nimic! Noi tinem randuiala cum ne-au lasat-o ei. Dar oamenii au impresia ca or fi mai buni.

       Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugăciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curată, unde nu merg oamenii la biserică, unde se apucă si beau de dimineata, fumează si înjură, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pământ!
Toata ziua înjurături, toata ziua bătăi, toată ziua suferintă. A intrat diavolul! Diavolul aduce ură, sfadă, mânie, iutime, ocară, blestem, înjurături, bătăi, morti, betii, desfrâuri.
 Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!
Iar unde oamenii se scoală dimineata si se închină lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugăciunea în minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele cărti, si rabdă scârbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvântarea lui Dumnezeu si toate se rânduiesc după iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mântuirea noastră.

CUVANT de INVĂTĂTURĂ despre VREDNICIA CLIPEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, in Psalmul 115:6, scrie asa: “SCUMPA ESTE INAINTEA DOMNULUI, MOARTEA CUVIOSULUI SAU”. Multe s-ar putea spune, dar, ca sa intelegi cat se poate de bine si pe scurt acest verset, te rog sa citesti aceste cuvinte din Patericul egiptean si SA IEI AMINTE LA SMERENIA SFANTULUI SISOE, IN CEASUL MORTII SALE: “Cu adevarat, nici nu stiu daca macar am pus inceput pocaintei!”. Si acum, iata cum a adormit intru Domnul: "Cand a venit ceasul mortii pentru Sfantul Sisoe, chipul lui s-a luminat si a spus parintilor care stateau cu el: “Iata a venit Sfantul Antonie cel Mare!”. Dupa o clipa de tacere, a zis: “Iata a venit ceata Proorocilor!”. Apoi s-a luminat mai tare si a zis: “Iata a venit ceata Apostolilor!”. Si iarasi chipul lui s-a facut de doua ori mai stralucitor si a inceput sa vorbeasca cu cineva. Parintii din manastire, l-au intrebat cu cine vorbeste. El a zis: “Au venit ingerii sa ma ia, dar eu ma rog fierbinte sa-mi dea putin ragaz de pocainta!”. Batranii au zis: “Parinte, Sfintia ta nu ai nevoie de pocainta”. El a raspuns: “Cu adevarat, nici nu stiu daca macar am pus inceput pocaintei!”. Si iarasi chipul lui a stralucit si mai tare, ca soarele. Tuturor le era teama. El le-a spus: “Uite, a venit si a grait (Insusi Iisus Hristos): Aduceti la Mine vasul cel ales din Pustie!". Cu aceste cuvinte si-a dat duhul. S-a vazut un fulger si chilia s-a umplut de mireasma”.
   Spune Dumnezeu: “In ce te voi gasi intru aceea te voi judeca” (Ieremia 33:20). Iata vrednicia clipei! Te-a gasit crestin ortodox, spovedit, impartasit, cu canon facut pentru pacate, varsand intru smerenie, lacrimile pocaintei? Atunci, nadajdea mantuirii sufletului tau este extraordinar de mare, fiindca, El a zis: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara” (Ioan 6:37). Amin si Aliluia!
                           

                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

PALMA NEVĂZUTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Povestea la cunoștințe mai demult un om de seamă
Cum că în copilărie se pusese pe fugit 
Împreună cu-n prieten, fără nici un fel de teamă,
Nu prin curte, cum se face, ci-n lăcașul cel sfințit,

Când deodată-l pălmuiește din senin, așa, o mână,
(În biserică nu-i nimeni, numai el și-al său amic..),
O "pălmuță" care are să îl doară-o săptămână
Fiindcă, după cum spusese, el era destul de mic..

Și aude și o voce: "Nu îți e rușine, oare,
Să te fugărești prin fața Fiului lui Dumnezeu?..
Palma asta peste față, care-atât de rău te doare,
De la mine ai primit-o, căci Iisus e Fiul meu"!

Vrednică-i de-a fi crezută întâmplarea cu pricina,
Căci acel ce-a povestit-o e un doctor serios.
De aici noi înțelegem cât de mare ne e vina
Când umblăm fără sfială chiar prin fața lui Hristos..

Maica Domnului privește la acei ce fără teamă
Umblă cam "în bășcălie" prin lăcașul cel sfințit..
Se mai supără pe unii, după cum băgăm de seamă
Că s-a supărat pe puștiul ce apoi l-a pedepsit..

Învățați-vă copiii prin biserici să nu fugă,
Fiindcă ne-adunăm în ele ca să ne rugăm frumos,
Însă cum să se ridice către Cer a noastră rugă,
Dacă înșiși rugătorii nu se poartă cuviincios?..

Iată încă o minune care nouă ne arată
Cât de mică e distanța dintre Ceruri și pământ..
Vă îndemn ca să o credeți, fiindcă e adevărată,
Dacă nu, cu tot respectul.. cred că am vorbit în vânt!

HAINA RUPTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
 

     Un ostas l-a intrebat odata pe avva (parintele) Mios daca Dumnezeu primeste pocainta omului. Iar avva, dupa ce l-a intarit cu cuvinte de folos, i-a zis:
 - Spune-mi, dragule, daca ti se rupe haina, o arunci? Acela i-a raspuns:
- Nu, ci o cos si continui sa o port.
Atunci parintele i-a spus:
 - Aşadar, daca tie iti pare rau pentru haina ta, lui Dumnezeu nu-I va parea rau pentru faptura Sa? Asa era atunci: oamenii isi carpeau hainele rupte. Astazi, insa, cei mai multi oameni nu-si mai cos haina trupului, dar nici pe cea a sufletului, nu le mai pare rau de hainele lor. Doar Dumnezeu a ramas consecvent: Ii pare rau pentru fiecare faptura a Sa, "zdrentuita de pacate" si se jetfeste mereu pentru ea.
"Veniti să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca lana alba le voi face. De veti vrea si de Mă veti asculta, bunătătile pămantului veti manca. Iar de nu veti vrea si nu Mă veti asculta, atunci sabia vă va manca, căci gura Domnului grăieste" (Isaia 1:18-20).