FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
(versuri: Eliana Popa)
Oameni fără bucurie, deznădejdea ii apasă
Ca o lepră se intinde si la ei isi face casă,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea să plece,
Se așează peste suflet ca o iarnă grea si rece !
De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Că nu-si pun nădejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor !
Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic
Dacă nu avem credintă suntem stele ce se sting
Rătăcim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.
Saduchei mai sunt si astăzi mai ales printre crestini
Ce-si dispretuiesc botezul, in biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor.. le e rusine
Nu mai cred in Înviere, nici in Cel ce lumea tine !
Căci cu cat mai mult adună, cunostintele mărunte
Al lor suflet nu se-naltă.. vulturi sunt cu aripi frânte
Si cu cat mai mult adună bogatii nenumarate
Cu atât sunt mai săraci si căzuti din cele 'nalte !
Multi aleargă-ntreaga viată sa-si găsească fericirea,
Si-alergând după iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afundă-n deznădejde negasind ce-au căutat,
Ca-ntr-un cerc ce ii învârte, se-ntorc de unde-au plecat !
Griji adună-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nădejdea-n Domnul si nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atârna !
Se va bucura de viată doar acela care stie
Să privească către Domnul si-n necaz si-n bucurie
Care stie că-l asteaptă cineva acolo sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!
(versuri: Eliana Popa)
Oameni fără bucurie, deznădejdea ii apasă
Ca o lepră se intinde si la ei isi face casă,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea să plece,
Se așează peste suflet ca o iarnă grea si rece !
De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Că nu-si pun nădejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor !
Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic
Dacă nu avem credintă suntem stele ce se sting
Rătăcim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.
Saduchei mai sunt si astăzi mai ales printre crestini
Ce-si dispretuiesc botezul, in biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor.. le e rusine
Nu mai cred in Înviere, nici in Cel ce lumea tine !
Căci cu cat mai mult adună, cunostintele mărunte
Al lor suflet nu se-naltă.. vulturi sunt cu aripi frânte
Si cu cat mai mult adună bogatii nenumarate
Cu atât sunt mai săraci si căzuti din cele 'nalte !
Multi aleargă-ntreaga viată sa-si găsească fericirea,
Si-alergând după iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afundă-n deznădejde negasind ce-au căutat,
Ca-ntr-un cerc ce ii învârte, se-ntorc de unde-au plecat !
Griji adună-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nădejdea-n Domnul si nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atârna !
Se va bucura de viată doar acela care stie
Să privească către Domnul si-n necaz si-n bucurie
Care stie că-l asteaptă cineva acolo sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!
