Ce n-are leacuri în spitale,
Țara-i vândută bucată cu bucată
De trădătorii josnici și de haimanale.
Ne vând copii și pădurea seculara
Și am ajuns ca vai de noi,
Românii-s slugi în propria lor țară
Împovărați de dări și de nevoi.
Iar legea nostră-i mult prea strâmbă
Că am ajuns iar vinovații de serviciu,
Și-ncolonati ca într-o lungă turmă
Ne îndreptăm smeriți spre locul de supliciu.
Când Doamne ne mai scapi de boală,
Când ne trezești din indolență ?
Nu sărăcia și foamea crudă ne omoară
Ci permanenta noastră somnolență.
Ne mor părinții singuri și uitați,
Copii lor s-au dus de mult în lume,
Și astăzi sunt simplii argați
Ce rătăcesc departe în țările străine.
Și după ani de muncă și de chin
Când se întorc să-și vadă mama,
Degeaba vin cu brațul plin,
Nu mai au cui să-mparta bunăstarea.
Părinții le-au plecat înlăcrimați,
S-au stins ca niște lumânări de ceară,
Ce-au ars lângă pereții afumați
În așteptarea lor în fiecare seară.
Ce cruntă molimă, cât de ciudată
De nici nu știi că ești bolnav,
Că de-ar durea măcar odată
Le-am pune sigur capetele-n ștreang.
autor...Dorin Dumitriu
