OMUL FARA DUMNEZEU,UMBLA BAJBAIND CA UN ORB

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vezi că,atunci când apune soarele,se face întuneric şi beznă în lume şi nimic nu se vede,albul de negru nu se dosebeşte şi cu neputinţă este a cunoaşte unde se află prăpastia sau drumul cel neted,şi unde se găseşte pierzania sau locul ferit de primejdie.Cugetă dar,ce întuneric se poate sălăşlui într-un suflet şi ce negură îl învăluie,atunci când nu are harul lui Hristos înlăuntrul său.Un asemenea suflet,nu poate să dosebească răul de bine şi paguba de folosul său,şi umblă bâjbâind ca un orb.Această întâmplare te învaţă să te rogi lui Hristos,Luminii celei Adevărate,pentru ca şi în sufletul tău să strălucească lumina harului Său.Dumnezeu nu îngăduie asupra noastră ispite mai mari decât puterile noastre.Meșterul lovește ușor în vasul de sticlă și de cleștar,ca să nu se spargă,iar în vasul de argint și aramă bate tare,astfel celor neputincioși li se îngăduie ispite ușoare,iar celor tari ispite mai grele.Ispitele ne vin din îngăduința lui Dumnezeu,pentru a avea un sfârșit bun.FiII IN LUME CA LOT IN SODOMA unde toți făceau fărădelegi,dar el nu-i imita și făcea ceea ce era pe placul sfintei voințe Dumnezeiești.Fă și tu așa,nu imita ceea ce face lumea cea rea.DISPRETUIESTE FARMECELE ACESTEI LUMI SI IUBESTE-L PE DUMNEZEU,SI VEI TRAI NEVATAMAT CA SI LOT IN SODOMA.Nu mărimea,nici mulțimea păcatelor îl pierd pe păcătos,ci viața nepocăită.A păcătui e lucru omenesc,dar a te afla în păcat și a sta culcat e lucru diavolesc.Cei răi cad în groapa pe care o sapă pentru altul;ei înşişi pătimesc de acel rău în care voiau să-i arunce pe ceilalţi.

Se întâmplă uneori ca omul să sape o groapă pentru o oarecare trebuinţă a sa,dar din întâmplare să cadă el însuşi în ea.Tot aşa răul pe care oamenii vicleni îl uneltesc împotriva aproapelui lor,se abate adeseori chiar asupra lor.Deseori,otrava pe care o pregătesc aproapelui lor o beau ei înşişi şi mor.Deseori se rănesc ei înşişi cu sabia pe care o ridică asupra aproapelui lor.Deseori pătimesc o defăimare mai mare atunci când caută să-l ponegrească cu clevetiri pe aproapele lor.Deseori se lipsesc de pământuri şi de alte avuţii ale lor atunci când caută şi se sârguiesc să pună stăpânire pe cele ale altuia,şi astfel cad în groapa pe care au săpat-o pentru alţii.Vedem multe asemenea acestora în lume.Astfel se abate asupra celor nelegiuiţi dreapta Judecată a lui Dumnezeu.

Astfel s-a abătut judecata lui Dumnezeu asupra prigonitorului Faraon,care alerga pe urmele lui Israil,cel ce se eliberase din robia lui,voind să-l supună din nou,să-l înrobească şi să-l împileze,dar în loc de acestea,şi-a aflat el însuşi pieirea;şi unde îşi aştepta câştigul,acolo şi-a aflat moartea;în adâncul mării,ca într-un mormânt,împreună cu toată oştirea lui s-a îngropat.Abesalom,fiul lui David,voia să pună stăpânire pe regatul lui Israil şi cugeta să-l ucidă pe sfântul şi nevinovatul său tată,dar în loc de aceasta,agăţându-se într-un copac,a pierit spânzurat în văzduh şi astfel a căzut în groapa pe care i-a săpat-o dreptului său tată (2 Regi18,9-14).O judecată asemănătoare a cunoscut asupra sa Aman,căci la acea spânzurătoare pe care i-o pregătise nevinovatului Mardoheu,prin porunca regelui a fost el însuşi spânzurat.Astfel se abate judecata lui Dumnezeu asupra celor mândri şi vicleni şi ei cad pe neaşteptate în groapa pe care au săpat-o altora.

Asemenea judecăţi se abat şi astăzi asupra celor fără de lege.Auziţi,oameni vicleni şi făcători de rele!Cei răi cad în groapa pe care o sapă pentru altul;beau ei înşişi otrava pe care altora le-o pregătesc;ei înşişi pătimesc de acel rău în care voiau să-i arunce pe ceilalţi.Temeţi-vă şi feriţi-vă să faceţi rău aproapelui,ca să nu cădeţi voi înşivă mai înainte în acel rău:"Iată a poftit nedreptatea,a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare (Psalm7,14-16)✍️Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk