Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
"De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori,
Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori".
Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,
Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri,
Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:
"De-acolo, din departari, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini,
Eu te-am ales, Cand te-am cuprins cu Mana Mea,
toti spinii M-au strapuns,
Tu erai mic si slab,Si-n snop, cu grija te-am ascuns,
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,
Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat,
Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat,
De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar,
Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat,
Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator,
Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor,
Si suspinand, striga: "Parinte! Cuprinde-ma mai tare!
SA NU MA LASI, SA NU TE LAS, nici cand unirea doare!"
Bucuria mea, să nu cauti să fii plăcut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindcă, oamenii te vor dezamăgi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, să fii plăcut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai după aceea, oamenilor.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎
Preot Ioan 🛎
