de Preot Sorin Croitoru
Când vorbesc de sărăcie, cel ce are se oftică,
Cel ce n-are, se-ntristează, căci ar vrea, dar n-are cum..
Și bogatul și săracul, amândoi îmi poartă pică,
Fiindcă crucea sărăciei nu mai e la modă-acum!
Unul n-ar vrea s-o primească, altul ar scăpa de ea,
Au uitat ce Cruce mare Domnul nostru a purtat
Și, ne spun evangheliștii, Crucea Sa atât de grea,
El Și-a dus-o pân' la capăt, cu durerea ce-a urmat..
Toți ar vrea să facă parte dintre oamenii bogați..
Dacă ar putea alege, nici un Lazăr n-ar mai fi,
Însă tare mi se pare, dragi creștini, că voi uitați
Ce s-a întâmplat cu Lazăr, iar bogatul ce păți!..
Toți ar vrea agoniseală, ea le este-n viață țel,
Să primească "cele bune", toate-aici și toate-acum!
A uitat de Domnul lumea, vai.. cum a uitat de El..
Și-L vor aminti cu jale, terminând al vieții drum!
Unde-s, oare, dregătorii ce-și lăsau moșii și slugi
Și se ascundeau de lume, ca să fie cu Hristos,
Să trăiască toată viața, petrecând numai în rugi,
Înălțându-se cu mintea de la lutul de pe jos?..
Astăzi toți doresc avere, chiar și cei ce au jurat
Să trăiască-n sărăcie pentru dulcele Iisus..
Doamne, se-mplinește Cartea, totul e adevărat,
Creștinismul cel în zdrențe, din păcate a apus..
S-a dus sfânta simplitate, care ne făcea smeriți,
Azi amestecăm credința cu lumescul interes..
Aș dori să văd creștinii zdrențăroși și ponosiți,
Dar să dobândească iarăși acel suflet bun, ales..
Vai și-amar de-oi spune lumii doar ce-ar vrea s-audă ea!
Preotul nu are rolul numai de-a vorbi "frumos",
Ci menirea lui în viață e din ce în ce mai grea:
Să vestească-n gura mare ADEVĂRUL LUI HRISTOS!
amin
