Creştinism Ortodox

joi, 3 octombrie 2019

Mă înnec în patimi


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O, iartă-mă, Hristoase! că iar mă înnec în patimi,
Uneori parcă-aș plânge, dar ochii mei n-au lacrimi.
Căci le-am vărsat aiurea, după capricii rele...
N-am plâns a Tale Patimi... ce-au fost atât de grele!

O, iartă-mă, Hristoase! că știu doar să rănesc.
Cu orice om în cale, pe Tine Te-ntâlnesc...
Dar nu-Ți arăt iubire și dragoste de aproape,
De parcă-n al meu suflet doar zavistia-ncape..

O, iartă-mă, Hristoase! încerc să mă căiesc...
Dar nu o fac din suflet, ci doar mă amăgesc.
Îți cer să-mi dai iertare, la fel cum iert și eu...
Dar eu nu iert Iisuse, ci doar Te mint mereu.

O, iartă-mă, Hristoase! că nu Te-am prețuit,
Ci mai degrabă lumea și-ale ei, le-am iubit.
Deși, îmi dădeam seama, că sunt deșertăciune,
Mi-am adunat osândă... n-am făcut fapte bune.

O, iartă-mă, Hristoase! c-am râs de Sfinții Tăi.
Cu-atâta nesimțire!... m-aliam cu cei răi...
În loc să le cer Doamne, să mă ajute-n toate,
Făceam atâtea rele și-mi adunam păcate!

O, iartă-mă, Hristoase! dar Tu mi-ai dat ce-am vrut.
Mi-ai dat prieteni după mine, așa cum i-am cerut.
Deși-i vedeam pe unii că-s niște farisei...
Nu voiam îndreptarea, mă complăceam cu ei.

O, iartă-mă, Hristoase! că fără de rușine...
Am spus vorbe murdare ce Te-au rănit pe Tine.
Am făcut multe rele și chiar nu mi-a păsat,
Și n-am cerut iertare dar... cât m-am înșelat!...

O, iartă-mă, Hristoase! c-am făcut doar păcate...
Faptele cele bune, mi se păreau ciudate.
Creștinii Tăi Hristoase, cei care Te iubeau...
Erau jigniți de mine, ciudați mi se păreau.

Aveau o pace-n suflet și-o liniște deplină,
Nu-nțelegeam atunci Iubirea Ta divină.
Răbdare și iertare, căci Tu le dădeai toate...
Eu neștiind acestea, aveam doar răutate.

O, iartă-mă, Hristoase! că mult Te-am umilit!...
Când îmi jigneam aproapele, în loc să-l fi iubit.
Acum îmi văd greșeala și-aș vrea a Ta Iubire,
Căci nu-nțelegeam Doamne, cuvântul "Mântuire!"

O, iartă-mă, Hristoase! nu mă lăsa să mor!
Acum știu Adevărul și... chiar vreau ajutor!
Să mă îndrept în toate, să fac doar ce e bine...
Să-mi schimbi a mea viață, să sufăr pentru Tine!

Lucia Opria, 22.01.2012

Postări populare

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXA AUDIO