Dor de Mama

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 · 
M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine. 

Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine...
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă, 

dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă...❤️

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine... 

dar în rest, la ce să vin? Cine mă așteaptã, cine?
Așa e... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat.

 Ce frumos... astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...❤️

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor, 

dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.
- Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă, 

iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.❤️

Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate,

 altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate...
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,

 dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți...❤️

- Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,

 când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori...
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun. 

Ti-am trimis bani și mâncare... E cadoul de Crăciun.❤️

- Hai, la revedere, mamă...a zis mama și-a închis.

 Parcã-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan.

 Îi iubește și toți trei... fac Crăciunul an de an...❤️

O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,

 mi-e în grijă, ce e oare?!... si-am pornit la drum, spre sat.
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu. 

După-atâta stres și lacrimi am ajuns... în satul meu.❤️

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu. 

Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar a-și vrea să fiu...
Am strigat de pe la poartă: -Mamă, ce s-a întâmplat?
A ieșit mama în ușă: -Telefonul s-a stricat...❤️

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine....

😥❤️
Emilia Plugaru