Cum sa vă împotriviți diavolului!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

Un ghid complet despre cum să vă împotriviți diavolului, mai ales dacă sunteți sub atacuri demonice și există un pericol de demonizare. Trebuie să fim întotdeauna conștienți de acest pericol și trebuie să luăm măsurile de precauție, mai ales dacă avem păcate grave sau suntem ținte ale unor atacuri demonice concentrate din cauza vrăjilor sau blestemelor aruncate împotriva noastră.
- Rugați-vă cu rugăciunea lui Iisus – este mult mai bine să folosiți un metanier pentru aceasta.
- Cunoaște cel mai mare secret al diavolului, adică, că el nu poate face nimic dacă nu îi dăm dreptul.
- Nu credeți nimic din ceea ce vedeți sau simțiți. Tot războiul se bazează pe înșelăciune. Împotriviți-vă diavolului și va fugi de la voi.
- Pocăiți-vă de ceea ce ați făcut în fața lui Dumnezeu, dar aveți grijă să nu disperați.
- Dacă găsești ceva ciudat în casa ta sau în apropiere, care să semene cu un obiect folosit pentru magia neagră, să-l arzi sau să-l îngropi în pământ.
- Să nu aveți vreo legătură cu ocultisme (vrăjitorie, astrologie, tarot etc.). Niciodată! Blocați totul pe telefon, pe rețelele de socializare etc. Da, este foarte grav.
- Dacă nu cunoașteți deja o Biserică Ortodoxă, căutați Biserici Ortodoxe din zona dvs. și mergeți acolo.
- Acolo, spuneți ce s-a întâmplat cu dvs. și cereți să facă la casa dvs. Aghiasmă și să stropiți casa cu apă sfințită (aghiasmă). Preoții știu foarte bine ce este acest lucru.
- De asemenea, rugați-i, dacă cred că este nevoie, să citească pentru dvs. „Exorcizările Sfântului Vasile cel Mare” – preoții știu de asemenea ce este acesta. Nu vă fie teamă de unele fenomene impresionante în timpul acestor rugăciuni.
- Vorbiți cu preotul și participați regulat la serviciile din biserică. În biserică sunteți într-un loc sigur.
- Ar trebui să te spovedești și să primești Sfânta Împărtășanie, dar dacă nu ești ortodox, acest lucru nu se poate face. Acestea două, însă, vor detona orice energie demonică. După cum s-a spus mai sus, cel puțin vorbiți cu preotul „ca o mărturisire”. Dumnezeu te va ajuta.
- Întrebați-l dacă există sfinte moaște și, dacă există, cereți preotului să vă binecuvânteze cu ele.
- De asemenea, dacă nu sunteți deja ortodocși, când veți fi botezați ortodocși așa cum trebuie (cu trei afundări), acest lucru va curăța cu siguranță orice lucrare demonică asupra voastră.
- Puteți folosi și alte tipuri de rugăciune, dar principala ar trebui să fie rugăciunea lui Iisus.
- Țineți post: miercuri și vineri nu mâncați alimente de origine animală. Acest lucru vă va ajuta deoarece va reduce la minimum influența demonică.
- De la biserica unde te duci, cumpără o cruce și o icoană a Maicii Domnului. Pot să fie mici – nu contează mărimea – și pune-le în camera ta.
- A avea o cruce în jurul gâtului este destul de necesar în toate situațiile, în special în astfel de situații.
- Citiți Noul Testament; mai ales Evangheliile. Vă va ajuta mult. Începeți cu Evanghelia de la Matei.
- Ai grijă pentru că demonii vor încerca să te înspăimânte. Nu acordați atenție, dar amintiți-vă că acum vă aflați în raza lor de acțiune și trebuie să ieșiți de acolo.
- Fii constant – fă un program zilnic de rugăciune (în special dimineața și seara). E necesar să ai un îndrumător duhovnicesc de la o Biserică Ortodoxă, indiferent de situație.

LAMPA INTELEPCIUNII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  Bucuria mea, si acum spre seara, ca hrana duhovniceasca pentru sufletul tau, iti trimit cu ajutorul lui Dumnezeu, cateva cuvinte minunate ale Sfantului Parinte, Nicolae Velimirovici: “Timpul este “pasarea” care te impodobeste cu “penele” sale pestrite, dar care va si veni sa smulga cele ale sale. Daca te vei lega cu sufletul prea mult de “pene”, timpul va smulge impreuna cu penele si sufletul. O, cat de urata va fi atunci goliciunea ta! Natura intreaga se aseamana unui pian mare, in care fapturile sunt, de fapt, clape. Orice clapa ar atinge omul, poate auzi ecoul sufletului sau! NU TE INCREDE IN FERICIRE! Cand ai BOGATIE, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie SARACIA. Cand esti FERICIT, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie NEFERICIREA. Cand te lauda oamenii (slava desarta), cugeta cum sa rabzi cu vrednicie defaimarile lor. Si, toată viata ta, cugeta cum sa mori cu vrednicie. Nu te mandri cu intelepciunea. Nici cu altuia, fiindca, nu este a ta. Nici cu a ta, fiindca, daca te mandresti cu ea inseamna ca nu ai intelepciune indeajuns. Nici-o lampa de gaz nu arde pana ce nu i se pune gaz. Toate lampile pot fi umplute, dar lampa intelepciunii, niciodata!”

Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste!”

                                                                                                                      Preot Ioan .

Inaltarea Domnului, inaltarea firii omenesti

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la Invierea Sa. Anul acesta este sarbatorita pe 25 mai. Fiul lui Dumnezeu devenind Om, nu paraseste tronul ceresc, El fiind neincetat impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Pentru ca Domnul nu S-a departat de cer cand S-a pogorat pentru a veni la noi, inaltarea Sa nu inseamna ridicarea dumnezeirii Sale la ceruri, ci asezarea firii omenesti pe tronul Dumnezeirii.

Inaltarea firii Sale omenesti inseamna ridicarea firii umane la slava divina. Sfantul Ioan Hrisostom spune ca prin Inaltarea lui Hristos, firea noastra umana “a trecut mai presus de ingeri, s-a inaltat peste arhangheli, peste heruvimi si serafimi, si nu s-a oprit pana ce a sezut pe tronul lui Dumnezeu“.

Trupul pe care Hristos l-a luat din Fecioara Maria a fost asumat nu pentru o vreme, ci pentru vesnicie. Acest lucru se vede nu doar din Invierea Sa, ci si din Inaltarea Sa. Mai mult, ingerii prezenti la Inaltarea Domnului le vesteste celor prezenti ca dupa cum Hristos S-a urcat la ceruri, la fel Se va si cobori: Acest Iisus Care S-a inaltat de la voi la cer, asa va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer (Fapte 1,11). Aceste cuvinte ale ingerilor se refera la cea de-a Doua Venire intru slava a lui Hristos, atunci cand va avea loc judecata universala. Si atunci se va arata cu trupul omenesc deplin indumnezeit, ceea ce ne descopera ca Hristos ramane Dumnezeu-Om in veac.
Un alt lucru pe care doresc sa-l scot in evidenta este ca Hristos nu a fost ridicat la cer, El fiind si Dumnezeu, Se inalta prin propriile puteri. Faptul ca in iconografie ingerii Il poarta pe Hristos pe brate, nu inseamna ca Se ridica datorita acestora, ci semnifica faptul ca El continua sa fie prezent si lucrator in toti cei care duc o viata lipsita de pacat. Cu alte cuvinte, Hristos sade si Se odihneste asupra celor care traiesc asemeni ingerilor.

Potrivit Sfintilor Parinti, Mantuitorul S-a inaltat cu trupul omenesc care purta semnele rastignirii (semnele sulitei si ale cuielor). El putea sa le vindece, insa alege sa le pastreze pentru a ne arata cat de mare a fost dragostea Sa pentru noi si sa alergam la ele la vreme de ispita.

Sfantul Grigorie Palama spune ca acum nu ne mai tragem numai din primul om, adica din omul pamantesc, ci si din Cel de-al doilea Om, adica din Domnul cerului. Si dupa cum Dumnezeu este ceresc, si noi trebuie sa ne facem ceresti. Dar pentru a imbraca chipul ceresc e nevoie de lepadarea placerilor trecatoare. Sfantul Nicodim Aghioritul marturiseste ca Ilie a fost inaltat numai dupa ce si-a lepadat mantia, semn al lepadarii celor trecatoare.

Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh. Prin inaltare, trupul Mantuitorului este deplin indumnezeit, incat nu Se mai arata vizibil, ci Se salasluieste nevazut in cei ce cred in El.

Duhul Sfant, Cel prin care Hristos este neincetat prezent in noi, este trimis dupa Inaltarea Domnului, pentru a ne descoperi ca Duhul Sfant ne daruieste o viata cereasca si nu una lumeasca.

... PACEA FAMILIEI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, inainte vreme, familiile erau foarte numeroase si incapeau toti intr-o casa. Acum sunt 2-3 intr-o casa si nu mai au loc unul de altul, din cauza faptului ca nu-L cunosc pe Inparatul Pacii, Iisus Hristos, din cauza egoismului (radacina tuturor patimilor), a lipsei de respect, din cauza ca NU POSTESC cel putin MIERCUREA SI VINEREA, NU MERG IN FIECARE DUMINICA LA Sfanta Liturghie, NU SE ROAGA dimineata, seara, cand se aseaza la masa, cand se ridica de la masa (sunt nemultumitori si nerecunoscatori), NU FAC SFESTANIE la casa lor de cate ori simt tulburare in familie, macar in fiecare din cele 4 posturi, sau, minim minimorum, o data pe an, NU SE SPOVEDESC SI NU SE IMPARTASESC, cel putin in cele patru posturi mari ale anului; Sfintele Pasti, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfanta Maria si Craciun.

Asadar, pacea lipseste din familiile lor, fiindca Iisus Hristos, care este "IMPARATUL PACII", nu este INTRE ei, CU ei si IN ei. Pacea are trei laturi: cu noi insine, cu cei din jur si cu Dumnezeu. Daca una dintre acestea lipseste, nu putem fi in pace.
🙏 Pace voua!
🙏 Pace voua tuturor!
🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!
🙏 Miluieste-ma, Maica Luminii!

 
                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan 🔔

Pelicanul si sarpele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

„În cuibul unui pelican a intrat odinioară un șarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puișorii singuri. Șarpele a început să muște și să bage veninul lui ucigător în toți puișorii. Când era aproape să-i înghită, a venit pelicanul. La zgomotul aripilor lui, șarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă. Bietul pelican vede cu durere că puișorii săi sunt pe jumătate morți, fiind otrăviți de veninul de șarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăște să-i scape cu orice preț. Și iată anume ce face: își găurește coasta lui cu ciocul și cu sângele său adapă pe toți puișorii care sunt amețiți de veninul șarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava șarpelui și prin aceasta puișorii se înviorează și scapă de moarte.”

Sântul Maxim Mărturisitorul, în lucrarea Întrebări și nedumeriri, explică:
Hristos este pelicanul care își împunge cu ciocul coasta până curge sânge ca să își reînvie puiii omorâți din pricina veninului de șarpe; puiii pelicanului îi reprezintă pe protopărinți, adică pe Adam și Eva sau, mai simplu spus, simbolizează firea noastră umană. Șarpeșe este în mod cert diavolul care, prin viclenia sa (venin) îi omoară pe oameni îndemnându-i la viețuirea în păcat.
„Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte și-ai dat viață l-ai tăi fii, care au murit, răspândind asupra lor izvoare vii.”
Aceste versuri sunt cuprinse în partea a doua a Prohodului Domnului, care se săvârșește în Vinerea Mare.

sursa 

Maica Siluana Vlad

„Ce înseamnă dragostea?”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

         Un grup de oameni profesioniști au adresat această întrebare unui grup de copii de 4-8 ani: „Ce înseamnă dragostea?” Răspunsurile pe care le-au primit au fost mai lungi și mai profunde decât ne-am putea imagina.

„Când bunica mea suferea de artrită, nu mai putea să se aplece și să-și picteze unghiile de la picioare ... Așa că bunicul meu o facea pentru ea tot timpul, chiar și atunci când mâinile lui aveau de asemenea artrită. Aceasta-i dragostea." Rebecca - 8 ani

„Când cineva te iubește, felul în care îți spune numele este diferit. Știi doar că numele tău este în siguranță în gura lor. Billy - 4 ani

„Iubirea este atunci când o fată se îmbracă cu parfum, iar un băiat se îmbracă cu apă de colonie, iar ei se întâlnesc și se miros reciproc.” Karl - 5 ani

„Iubirea este atunci când ieși să mănânci și să oferi cuiva majoritatea cartofilor tăi prăjiți fără să vrei să-ți dea niciunul dintre ei”. Chrissy - 6 ani

„Iubirea este ce te face să zâmbești când ești obosit.” Terri - 4 ani

„Iubirea este atunci când mami face cafea pentru tati și ia o înghițitură înainte de a-i da, pentru a se asigura că gustul este OK.” Danny - 8 ani

„Dacă vrei să înveți să iubești mai bine, ar trebui să începi cu un prieten pe care-l urăști”. Nikka - 6 ani
(mai avem nevoie de câteva milioane de Nikka pe această planetă)

„Iubirea este atunci când îi spui unui tip că îți place cămașa lui, apoi el o poartă în fiecare zi”. Noelle - 7 ani

„Iubirea este ca o bătrână și un bătrânel care sunt încă prieteni chiar și după ce se cunosc atât de bine.” Tommy - 6 ani

„În timpul recitalului meu de pian, am fost pe o scenă și m-am speriat. M-am uitat la toți oamenii care mă priveau și l-am văzut pe tăticul meu fluturând și zâmbind.
El a fost singurul care a făcut asta. Nu m-am mai speriat." Cindy - 8 ani

„Iubirea este atunci când mami îl vede pe tati murdar și transpirat și totuși spune că este mai frumos decât Robert Redford.” Chris - 7 ani

„Iubirea este atunci când cațelul tău îți linge fața chiar și după ce l-ai lăsat singur toată ziua.” Mary Ann - 4 ani

„Când iubești pe cineva, genele tale se zbat în sus și în jos și stele mici ies din tine.” (ce imagine!) Karen - 7 ani

„Iubirea este atunci când mami îl vede pe tati la toaletă și nu crede că este grosolan ...” Mark - 6 ani

Iar câștigătorul a fost un copil de patru ani, al cărui vecin de alături era un domn în vârstă care își pierduse recent soția. Când l-a văzut pe om plângând, băiețelul a intrat în curtea bătrânului domn, s-a urcat la el în brațe și a stat doar acolo. Când mama lui l-a întrebat ce i-a spus vecinului, băiețelul a spus: „Nimic, doar l-am ajutat să plângă”.
( TEXT PRELUAT

SURSA 

Maricica Tasca

„Tipic, tipic, şi la inimă nimic”.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

     Un om evlavios trăia odată în Ierusalim. El avea obiceiul să se roage în fiecare dimineaţă, la o oră anume. Astfel, se trezea şi se ruga zilnic la ceasul obişnuit. Într-o dimineaţă însă, se îndulci cu somnul şi era cât pe-aici să nu-şi mai respecte programul de rugăciune.

Noroc cu un străin care intră în camera de dormit a omului nostru şi care-l trezi, grăindu-i: „Creştine, scoală-te, că întârzii la ceasul rugăciunii tale!”

„Dar cine eşti tu, cel ce ai venit să mă trezeşti?”, întrebă omul speriat. „Sunt cineva care vrea să facă o faptă bună, doar atât", îi zise străinul.

„Nu-mi vine a crede...Tu ai gânduri ascunse...Şi înfăţişarea ta te arată că eşti rău. Nu cumva tu eşti diavolul?”, se gândi creştinul.

„Ba da, eu sunt diavolul şi, iată, am venit să te trezesc la rugăciune. Vreau să arăt că şi diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, aşa de negri şi de răi cum ne cred oamenii. Am fost odinioară şi noi îngeri buni şi nu se putea să nu rămână şi în noi ceva bun”, spuse în pledoaria sa demonul.

„Nu-mi vine a crede spuselor tale. Tu eşti ispititor, ispitirea este meseria ta. Trebuie să fi venit aici cu gând să mă înşeli. Pe numele viului Dumnezeu, te jur să-mi spui cu ce gânduri şi planuri ai venit să mă trezeşti!”

„Fiindcă m-ai jurat, iată, sunt silit să-ţi spun. E adevărat, am venit să te înşel. De douăzeci de ani, tu te rogi întotdeauna, în fiecare dimineaţă, la o oră anume. Dar noi, diavolii, nu prea ne temem de această rugăciune a ta. Pentru că ea ţi s-a făcut un obicei gol. Din rugăciunea ta lipsesc duhul, căinţa, căldura şi lacrimile. Rugăciunii tale îi lipseşte puterea.

Astăzi dormind mai mult, te-ai fi lenevit şi ai fi întârziat la rugăciunea ta. Or, noi, diavolii, aşa ne-am gândit: «Omul acesta va întârzia la ceasul rugăciunii, iar când se va trezi, îi va părea rău. De douăzeci de ani nu i s-a mai întâmplat aşa ceva. E posibil ca în inima lui să se aprindă căinţa. Şi să se roage cu căldură, cu duh, cu lacrimi, iar noi, diavolii, de o asemenea rugăciune ne temem». Astfel judecând, încheie diavolul, iadul m-a trimis pe mine, în fuga mare, să te trezesc la rugăciunea-ţi obişnuită, ca nu cumva să te apuci a te ruga cu putere".

Acestea zicând, diavolul se făcu nevăzut, iar creştinul înţelese că trebuie să-şi schimbe felul de a se ruga.

Sursa Teodor Ciurariu

"NU VICLENIȚI ÎNTRU UNȘII MEI".(Sf.Scriptură).

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

- "Cine ești tu să judeci sluga Mea, când stă sau cade"?(Sf.Evanghelie).
- Preotia este o meserie banoasă?
-Toată lumea și-a ațintit ochii asupra Bisericii și spune:
- Da, normal!
Cele mai multe mașini, case grozave și luxoase, averi, doar preoții le au !
- Foarte bine că le au, dar câți le au și câți trăiesc în sărăcie?
- Cei îmbogățiți, este treaba lor, cum vor de socoteala de sminteala față de credincioși, dacă au fost lacomi sau abuzivi!
- Dar nu este treaba creștinilor să fie interesați de mașina popii, este mai înaltă taina mântuirii mele, pentru care S-a Întrupat Hristos și de ce S-a Răstignit pentru noi oamenii și a noastră mântuire.
- Mașina scumpă s-au casa mare o vedem la orice persoană cu funcție, la orice persoană cu putere politică, la orice persoană care lucrează cu banul public, la orice fecior de bani gata, cu ce ne încălzește bârfa că am văzut-o la preot, nu tot mașină este?
- Ce spune Scriptura?
"Dacă toată averea și toată lumea întreagă am dobândi iar sufletul l-am pierde, nimic nu am câștigat".(Sf.Evanghelie).
- Poate să crească un preot bun din părinți avari și necredincioși?
- Zice Filaret al Moscovei:
"Din mame bune și credincioase ies preoții buni. Dați-mi preoți buni și voi schimba fața lumii".
- Nu acesta e scopul Evanghelic al creștinilor, de a ține evidenta masinilor scumpe, preotul adevărat este preocupat de numarul sufletelor restaurate și mântuite din Gradina Raiului.
- Mulți gândesc așa:
"Du-te mamă și învață să ieși preot, fă-te popă că se câștigă mulți bani și ușor, fără muncă.
- Lumea progresând și răul s-a înmulțit, pentru ca s-a ridicat Duhul Sfânt de la lume, pentru păcatele ei.
"Nu-i duhul Meu în oamenii aceștia, pentru că ei sunt numai trup".(Sf.Scriptură).
- "Nu le este cu putință să se schimbe, că de Dumnezeu nu se tem".(Psalmii).
- Părintele Cleopa spunea la preoții tineri:
"Măi băieți mă, faceți-vă păstori de suflete nu jefuitori de babe și colectori de taxe".
- De aceea avem astăzi sminteli, pentru că preoția nu mai este privită ca o lucrare de Har a Duhului Sfânt, ci totul se limitează doar la bani și afaceri.
- Să fie normal acest lucru?
- Bogăția nepieritoare este sufletul, nu doar banul și averea.

Tu ai învins păcatul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sunt păcătoasă Doamne, o recunosc cinstit
În viața ce-am trăit-o, așa mult am greșit
Îmi plâng amar păcatul, căci știu că L-ai plătit
Cu sângele Tău sfânt când ai fost răstignit.


Știai Iisuse drag că nu mă-nvrednicesc
Că n-am să pot vreodată păcatul să-l plătesc
Și-ai coborât din cer, din al Tău sfânt palat
Ca să aduni din lume păcat după păcat.

Ai luat și-al meu păcat, l-ai pus pe crucea Ta
De la-nceput știai că n-am să-l pot purta
Căci greutatea lui, nimeni nu o poate duce
De-aceia l-ai luat, l-ai răstignit pe cruce.

L-ai răstignit cu Tine, ai frânt atunci păcatul
Tu l-ai învins așa, cum n-a făcut-o altul
Cu sângele Tău sfânt, prin mila Ta cea mare
Ne speli și-acum păcatul ca să ne dai valoare.

Ne-albești în al Tău sânge, ne cureți de păcat
Să fim neprihăniți cum n-am fost niciodat
Ca să putem urca, cu Tine în Casa-Ți Sfântă
Să ne îmbraci pe toți în hainele de nuntă.

Aștepți să ne întoarcem și să ne pocăim
Și cu păcatul nostru la Tine să venim
Să recunoaștem sincer păcatul, răzvrătirea...
Iar Tu să ne aduci în lume mântuirea

Cu Tine să umblăm și preoți sfinți să fim
Cu dragostea agape cu toți să Te slujim
Să fim faruri în noapte, să-ntoarcem la lumină
Pe toți copiii Tăi, ce i-ai chemat să vină.

Amin!
13.05.2023 Danielescu Alina Camelia

NU EXISTA CAP FARA DURERI, NICI INIMA FARA TRISTETI! RABDA, ROAGA-TE si TACI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, viata aceasta este “O VALE A PLANGERII”, adica, de un necaz scapam si doua ne iau in primire. Dumnezeu ne-a spus: “In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Sfantul Iosif de la Optina ne sfatuieste asa: “Daca nu vom rabda necazurile, si chiar daca le vom rabda, dar cu cartire, cu manie, cu suparare si cu cearta, CE RABDARE ESTE ACEASTA? 

Este numai inradacinarea in noi a RAUTATII, a MANIEI, iar de aici vine MANDRIA”. 

Un alt Sfant, Antonie de la Optina, completeaza tare frumos invatatura Sfantului Iosif de la Optina: “Ce putem face? Asa a oranduit Dumnezeu, ca viata noastra vremelnica sa nu treaca fara necazuri, precum s-a spus: NU EXISTA CAP FARA DURERI, NICI INIMA FARA TRISTETI! 

Dar mai uimitor decat toate este faptul ca nici un om Sfant, oricat de Sfant si desavarsit ar fi fost el, nu si-a petrecut viata fara sa fi indurat ceva, si aceasta pentru ca omul sa nu se inalte pe sine. Si daca Sfintii au indurat, noi cu atat mai mult trebuie sa induram!”. Trebuie sa rabdam, insa, nu doar vreme, fiindca, “Cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui” (Matei 24:13). 

                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan 

De ce se numea Poarta Oilor ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De ce se numea Poarta Oilor ? Pe această poartă dinspre Ghetsimani erau aduse turmele de oi , care se jertfeau la templu , si de acolo îi vine numele de Poarta Oilor . Iar la scăldătoarea aceasta sau Lacul Vitezda erau spălate cărni . Ce se făcea ? Se tăiau oile bucăti , se spălau în lac , la 50 de metri era templul , le duceau si le ardeau . Deci carnea de oaie , care se ducea , trebuia spălată , să fie fără sânge , curată si se spăla în acel lac , Vitezda . De aceea se numeste scăldătoarea oilor sau spălarea oilor . Si se spune că această scăldătoare avea cinci pridvoare . Un fel de locuri cu stâlpi , acoperite , să nu bată soarele , să nu bată vremea rea , erau roată pe lângă lacul acesta . Si spune evanghelia că în aceste pridvoare zăceau o multime de bolnavi . Deci pe lângă lacul acela , care are vreo 7 metri adâncime si care este gol acum , numai ziduri mai sunt acum acolo si putină apă pe fund , zăcea multime de bolnavi . Si se spune aici : orbi , schiopi , uscati , asteptând miscarea apei . Dacă mai înainte se spălau oile pentru templu , evanghelia arată că la această scăldătoare s-a schimbat sensul ei , a început să devină scăldătoare vindecătoare fără de templu . Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare si tulbura apa . Deci un înger din cer făcea ca apa să se miste în această scăldătoare . Iată o minune nouă . Si cine intra întâi se vindeca , numai unul . Degeaba intrau 3-4 , că numai primul care atingea apa se vindeca . Si după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era tinut . Iată partea curativă sau tămăduitoare a acestei scăldători , care după templu si-a schimbat acest rol de spălare a animalelor . Evanghelia ne arată minunea scăldătorii . Unde este scăldătoarea ? Cum ai intrat pe poarta cetătii , abia treci de o clădire sau două si urmează locul sau casa Nasterii Maicii Domnului , iar lipită de casa Maicii Domnului este această scăldătoare Virezda , sunt clădiri una legată de alta . După ce ai intrat la locul nasterii Maicii Domnului pe următoarea poartă vei intra la Vitezda , unde s-a vindecat acest orb . Deci sunt legate deolaltă aceste două si de aceea templul este foarte aproape , nu trebuia să facă mare deplasare cu aceste jertfe . La 50 de metri de lac era templul . Până aici arată locul unde este plasată această scăldătoare . Si se spune că era acolo un om , aici vrea să ajungă evanghelia , care era bolnav de 38 de ani . Groaznică situatie ! Să stai pe marginea apei si să nu poti să te tămăduiesti , aici este Răbdarea Răbdărilor . Când apărea îngerul si tulbura apa , toti se târau spre apă si cine avea pe cineva intra primul . Cine n-avea pe nimeni , rămânea pe loc . Ce poate face un om paralizat ? Se târâste putin , dar n-ajunge la tintă , era o stare jalnică . Să stai pe malul apei si să astepti vindecarea fără să cârtesti . Si spune evanghelia că Iisus a venit direct la el , erau acolo orbi , orbul nu vedea când se tulbura apa , cei care erau paralizati vedeau , dar nu puteau merge
Si Iisus , văzându-l pe acesta si stiind că este asa multă vreme de când asteptă , a zis ; Iisus l-a văzut că de multi ani pe acest om care zăcea pe marginea scăldătorii . Si a venit expres pentru el , că D-zeu fiind , vedea suferinta . Si l-a întrebat : vrei să te faci sănătos ? Iisus a vrut să-l provoace , să vadă cum va reactiona . Ce , mă mai întrebi , nu vezi că rabd , n-a zis nimic . Iisus întreabă : bolnavule , vrei să te faci sănătos ? Păi dacă astept de 38 de ani , mă mai întrebi aceasta ? Si bolnavul i-a răspuns : Doamne nu am pe nimeni . Un om singur în existentă si în boală . N-am om să mă arunce în scăldătoare si până mă târâsc eu , un altul intră înaintea mea . Starea bolii este gravă , dar si cauza ei este foarte gravă . Si Iisus ia zis : scoală-te , ia-ti patul tău si umblă . Si Mântuitorul , după ce-l vindecă , nu-l părăseste pe acest paralizat . După aceasta Iisus l-a aflat în templu si i-a zis : iată că te-ai făcut sănătos . Deci Iisus l-a urmărit si după aceea si când a văzut că a intrat în templul de vizavi , a mers după el . Foarte interesant este D-zeu : când esti bolnav , este lângă tine , după ce te-ai vindecat , iarăsi este lângă tine si te urmăreste mai departe , Dumnezeu este prezent permanent . Si acum urmează sentinta : de acum să nu mai păcătuiesti , ca să nu-ti fie ceva mai rău . Ce poate fi mai rău ca paralizia ? Moartea . Un om paralizat este un om mort , dar trăieste . Deci Iisus spune , să nu mai faci ce ai făcut , că poate veni moartea , să te ducă în iad . Aceasta este sentinta . Evanghelia arată că , cauza acestei boli este păcatul acestui om .

O lume fără Dumnezeu, este un iad veșnic!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Preot Alexandru Lungu

Mă uimesc creștinii care consideră că poți avea o legătură cu Dumnezeu fără a fi legat de un duhovnic. Nu spovedanie, nu Liturghie, nu Împărtășanie, nu întâlnirea vie cu preotul din parohie sau vecinătatea cartierului. Dar se încredințează sufletește unor necunoscuți pe Facebook, cer sfaturi și Acatiste pe pagini create de cine știe ce persoane dubioase. Au mai multă nădejde în practici alternative, yoga, meditație și întâlniri cu fel și fel de guru.

Nu Îl cunosc pe Hristos cât au fost ortodocși, dar îi lovește luminarea după ce se convertesc la diferite confesiuni sau își schimbă religia. Însă ei toată viața au ajuns pe la Sfânta Biserică doar în câteva momente și atunci mai mult din obligație, cununii sau botezuri, însă și atunci tot prin curtea Bisericilor stau și mai important sunt pozele de la final și nu participarea la Taină.

Ajung târziu în viață și prin preajma Lui, după ce își irosesc anii tinereții și întâmpină adevărate probleme, condamnându-L pe Hristos cât este de nedrept. Ei fiind oameni care nu au avut nici măcar odată curiozitatea să-L întâlnească în anii tinereții.

Întâlnirea cu Dumnezeu este necesară să fie din proprie inițiativă, însă odată ce noi ca părinți nu le insuflăm dorul de Rai și tot ce ne interesează este a crește oameni doar pentru această existență, neglijând total dimensiunea veșniciei, să nu ne mirăm de societatea zilei de mâine. Consumerism, violență, trădare, înșelare, crime și desfrânare.


O lume fără Dumnezeu, este un iad veșnic!

Ce înseamnă a judeca și cînd judecata este un păcat?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mai nou, orice replică în contradinctoriu este întîmpinată cu reproșul: "De ce judeci!" Este adevărat că judecata aparține lui Hristos și oricine judecă pe aproapele său săvîrșește păcatul lui antihrist, căci se pune pe sine în locul lui Hristos. Dar tot Hristos ne-a spus că fiecare om va ieși judecat sau îndreptat din propriile cuvinte. 

Așadar, singura judecată care se face încă de pe pămînt este judecata cuvintelor. Adică noi știm, chiar în clipa în care cineva rostește un cuvînt strîmb, că acel cuvînt este sentința sa pe care Însuși Hristos a pecetluit-o. 

Toate păcatele erau iertate de Hristos, a iertat adulterul femeii și cămătăriile vameșilor, a iertat uciderile tîlharului, dar nu a iertat hula împotriva Duhului Sfînt ce se face cu gura. 

Orice cuvînt strîmb împotriva adevărului este o hulă împotriva Duhului Sfînt, căci Duhul Sfînt este Duhul Adevărului. Iată de ce Sfinții Părinți au condamnat ferm ereziile, dar au pus chip de pocăință tuturor păcatelor, avînd pentru aceasta împuternicirea lui Hristos. 

Urmînd învățătura lui Hristos și noi iertăm și ne păzim de orice judecată a păcatelor străine, dar mărturisim cu fermitate că nimeni nu poate fi drept dacă cuvintele sale sînt strîmbe, nu poate fi bun dacă cuvintele sale sînt rele. Căci fiecare iese judecat din propriile lui cuvinte, un principiu care se păstrează și în judecata omenească, unde primul drept este "dreptul de a nu spune nimic".

Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă prin credinţă

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Sigur că da! Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă de cancer prin credinţă. Cancerul este o boală vindecabilă, se pare că e o boală sufletească. Mulţi părinţi spun şi mulţi medici spun că e o boală sufletească.

Sufletul acesta fals pe care-l creăm în noi (ca o dublură), prin faptul că suntem mereu nemulţumiţi, că nu-l iertăm pe acela, nu-l iertăm pe celălalt, are tendinţa de a-şi crea un trup în plus, de a-şi face trupul lui. Au fost oameni care au oprit evoluţia bolii în clipa în care s-au împăcat cu cei cu care nu se puteau împăca, în clipa în care s-au spovedit. Gândiţi-vă că aproape toţi avem în viaţa noastră oameni pe care nu-i putem ierta; acela-i cancerul nostru, e cancerul sufletesc.

Sau dacă zicem „eu îl iert, dar Dumnezeu să aibă grijă şi să-l pedepsească”, aceea nu este iertare. Nu mă forţez să-l iert; ci mă duc cinstit şi zic: „Doamne, nu numai că nu pot să-l iert, îl urăsc! îţi dau Ţie ura mea, fă Tu ceva cu ea!”. Şi atunci voi vedea cum încet-încet această ură se transformă în rugăciune pentru el. Iubirea pentru vrăjmaşi nu înseamnă să-l pup când mă întâlnesc cu el pe stradă. Ferească Dumnezeu! înseamnă, în primul rând, să renunţ la „dreptatea mea, să-mi înfrâng pornirea de a mă răzbuna, de a răspunde răului cu rău şi apoi să mă rog pentru el aşa cum mă învaţă Domnul în Biserică. Rugăciunea este cea care ne învaţă în fiecare situaţie, dar trebuie mult vorbit cu Dumnezeu şi rugăciunea să fie vorbire cu Dumnezeu şi nu numai strigare la Dumnezeu. Şi să-I lăsăm şi lui Dumnezeu timp să ne răspundă şi libertatea de a ne răspunde cum voieşte El şi nu cum voim noi.

Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009

CUVANT de INVATATURĂ despre RUGACIUNEA lui IISUS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

        “Va voi povesti despre un batran parinte, care avea un corb in chilia sa. Parintele, rostea mereu Rugaciunea lui Iisus (in forma prescurtata), iar corbul auzind toata ziua: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, i s-a facut obicei si spunea si el. Intr-o zi a ramas fereastra deschisa si corbul a zburat afara. Zbura, iar batranul il auzea cum rostea Rugaciunea. La un moment dat s-a napustit asupra lui un soim, dar auzind de la corb: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, soimul s-a departat. Pasarea nu avea nici-o simtire a Harului lui Dumnezeu inlauntrul ei, dar, fiindca rostea Numele lui Dumnezeu, soimul s-a temut sa se apropie ca s-o manance.

   Cu atat mai mult pe noi ne va apara si ne va Sfinti, Harul lui Dumnezeu, cand rostim Rugaciunea lui Iisus. Pentru ca noi avem Harul Sfantului Duh inlauntrul nostru si poate lucra. Și chiar daca nu intelegem, el isi face lucrarea sa. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”. Noi sa rostim Rugaciunea si Dumnezeu candva, ne va umbri. Dumnezeu este rasplatitor, nu se poate sa ne lase asa. Ci va veni, si atunci, si blandetea si smerenia si dumnezeiasca mangaiere de la Dumnezeu, precum si dumnezeiasca fericire si-l vor ajuta pe om. Si orice ar avea, fie ispite, fie epuizat de va fi, oricum ar fi, este cu neputinta ca Harul lui Dumnezeu sa nu-l umbreasca, pentru ca Numele lui Dumnezeu, cand il rosteste cineva, le binecuvanteaza pe toate” (Stareta Macrina Vassopoulos, “Cuvinte din inima”, Editura Evanghelismos).

HRANESTE-TE PRIN OSTENEALA si RAMAI VEGHETOR PRIN RUGACIUNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

Bucuria mea, iata, a inceput o noua saptamana si implicit o noua zi de munca. Dupa ce ti-ai spus Rugaciunile diminetii, ia sa vedem ce ne sfatuieste un traitor, un batran si duhovnicesc parinte crestin ortodox: “Trezindu-te in zori, sa zici intru sine-ti: TRUPULE, osteneste-te pentru a te hrani, SUFLETE, vegheaza ca sa te mantuiesti si sa mostenesti Imparatia lui Dumnezeu”. Acestea nu sunt vorbe desarte, adica, spuse la intamplare, ci, pravila multor mii de calugari de-a lungul veacurilor, pravila vietii lor, cea de fiecare zi. SE HRANEAU PRIN OSTENELILE LOR, iar, PRIN RUGACIUNE RAMANEAU VEGHETORI. Dar, este oare aceasta pravila buna, numai pentru calugari? Cu siguranta este buna pentru fiecare crestin ortodox, fiindca, Insusi Iisus Hristos ne-a fost pilda vadita de osteneala trupeasca si necontenita veghere la rugaciune. In casa lui Lazar din Betania, Domnul i-a spus uneia din surorile acestuia: “Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti;

Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10: 41-42). Asadar, MUNCESTE si ROAGA-TE, dar sa nu uiti sa pui: MAI INTAI CAII SI APOI CARUTA, adica, MAI INTAI SUFLETUL SI APOI TRUPUL!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

CUVANT DE INVATATURA despre E V L A V I E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

            Bucuria mea, am auzit de multe ori spunandu-se: “Acest crestin ortodox are multa evlavie!”. In Dicționarul explicativ gasim mai multe definitii ale evlaviei: 1. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasa indeplinire a practicilor bisericesti. 2. Cucernicie, devotiune, pietate, religiozitate, smerenie. 3. Atasament sincer si puternic pentru biserica si practicile sale, pentru reprezentantii sai. 4. Cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie... Se spune ca “Noe, evlavios fiind, a pregatit corabia in care s-a mantuit (din potop), el si cei din casa lui” (cf. Evrei 11:7). 

Evlavie, inseamna o atitudine cucernica, de inchinare fata de Dumnezeu, a celor ce traiesc in sfintenie si in dreptate, pregatindu-si mantuirea, asemenea lui Anania cel evlavios din Damasc (Faptele Apostolilor 22:12). Sfantul Apostol Petru, spune ca Domnul stie “sa scape de ispita pe cei evlaviosi” (2 Petru 2:9). 

Si tot Sfantul Apostol Petru ne indeamna sa urmam: “Dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea” (2 Petru 1:6-7). Exista insa, si o falsa evlavie, aceea a ereticilor de tot felul, unii socotind evlavia ca un mijloc de castig, iar altii indusi in eroare de acei prooroci si invatatori mincinosi (razvratiti si ingamfati), dar cu evlavie prefacuta, care “au infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei” (2 Timotei 3:5).

                                                                                                                    Preot Ioan .

.. GREU DE MULTIMIT...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, este cat se poate de clar ca, nu tuturor le este dat sa-i mantuiasca si sa-i zideasca pe altii, insa tuturor le este dat sa-si mantuiasca sufletul. Tu insa, sa tii cont de cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Iosif Isihastul: “Ridica cuget curajos, in fata ispitelor ce vin spre tine. Ele oricum vin! Ai nevoie de ele. Altfel, nu te poti curati”. 

Cat de minunat si cata nadejde ne da si cuvantul Sfantului Parinte, Zaharia Zaharou: “Dumnezeu voieste intotdeauna sa ne dea tot ce are El, tine de noi sa raspundem voii Sale, doririi sale, si, primind crucea Sa, sa-l convingem ca suntem ai Lui. Vedeti, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu „GREU DE MULTUMIT” şi de aceea, multi cad de la El. E greu de multumit, pentru ca El a planuit ceva foarte maret pentru noi si vrea sa ne daruiasca totul; dar cum poate El sa ne incredinteze tot cerul, toata vesnicia, mai inainte de a fi pusi la incercare??? Ca sa primim ceva foarte maret, noi trebuie sa fim pusi la incercare”. 

Iar Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, da slava lui Dumnezeu prin cuvantul sau: “E o minune pentru mine ca Domnul nu m-a uitat pe mine, zidirea Lui cea cazuta. Unii cad in deznadejde, so­cotind ca Domnul nu le va ierta pacatele. Asemenea gan­duri vin de la vrajmasul. Domnul e atat de milostiv, ca nu putem pricepe aceasta. Cel al carui suflet s-a umplut de iu­birea lui Dumnezeu in Duhul Sfant, acela stie cum iubeste Domnul pe om. Dar cand sufletul pierde aceasta iubire, atunci se intristeaza si tanjeste si mintea lui nu vrea sa se opreasca, ci, cauta un asemenea Dumnezeu”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, multa sanatate sa-ti daruiasca, in credinta sa te intareasca si sa te mantuiasca. 

                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan .

ARGATUL...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...

De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...

Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...

La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi...că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!

De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!

Bogat, nu e acela care
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!

sursa
Anișoara Contraș

POCAINTA SINCERA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

...

               Bucuria mea, dupa cuvantul Sfantului Parinte Ioanichie Balan: “Traim intr-o lume dirijata de NEVAZUTII DEMONI si de VAZUTELE LOR SLUGI, care o conduc spre SATANIZARE. Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, spune asa: "Un crestin ortodox, care crede in Hristos este vesel, este plin de nadejde, ca Hristos nu-l lasa cu nici un chip. Si aceasta stare continua de veselie pe unde traiesti, este si o stare de rugaciune si o traire crestina si de inima in care este prezent Dumnezeu. Daca ai pierdut sufletul, ai pierdut toate. Daca il castigi, toate le castigi. Numai sa tai legatura pacatelor tale, cu sabia grozava a unei SINCERE POCAINTE. 

          Sfantul Paisie Aghioritul zice ca: “Viata de astazi e alergatura, este un iad. Oamenii se grabesc si alearga mereu. La ora cutare, trebuie sa se afle aici, la cealalta acolo, si asa mai departe. Si, ca sa nu uite ce au de facut, si le noteaza pe toate. Cu atata alergatura, tot este bine ca isi mai amintesc cum ii cheama. Nici pe ei insisi nu se cunosc. Pai, cum sa se cunoasca? Se poate sa te oglindesti in apa tulbure? Dumnezeu sa ma ierte, dar lumea a ajuns un adevarat spital de nebuni. Oamenii nu se gandesc la cealalta viata, ci, cer numai aici cat mai multe bunuri materiale. De aceea nu afla liniste si alearga mereu. Bine ca exista viata de dincolo. Daca oamenii ar fi trait vesnic in viata aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind, felul in care si-au facut ei viata. Cu nelinistea asta de acum, daca ar fi trait 800-900 de ani, ca in vremea lui Noe, ar fi trait un mare iad.” 

                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Experienta unei intalniri

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Arhimandritul Sofronie Saharov - experienta unei intalniri", Editura Doxologia

Azi a venit la Biserica noastră un băiat care are de 5 ani durere de cap. Tot felul de investigații, totul pare normal. Dar durerea rămâne.

Eu eram foarte grăbit,  că trebuia să merg la o sfeștanie la o casă. 

L-am luat într-o parte, și i-am citit câteva rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul pe cap. Imediat s-au mai adunat niște creștini care voiau și ei rugăciuni. 

Omul tot ofta sub patrafir. 

Când am terminat rugăciunile, l-am uns cu sfântul mir de nard de la Ierusalim. 

Băiatul a zis: părinte, în cinci ani de zile, pentru prima dată, nu mă  mai doare capul deloc. Și n-am luat nici o pastilă. 

Da eu, glumeț cum mă știți: păi cum, mata crezi că noi ne rugăm degeaba aici? Sfântul Ioan Rusul e cel mai mare chirurg de cap. 

Îmi venea să strig de bucurie că ne mai ascultă Dumnezeu,  deși suntem niște nemernici.

Băiatul, ditamai găliganul, izbucnește în lacrimi.  La început nu prea credeam, dar acum am simțit așa ca o fierbințeală teribilă, și durerea s-a dus.

 Ce să fac să nu mă mai doară capul niciodată?

Schimbă-ți viața. Rugăciune, Spovedanie,  Împărtășanie, milostenie, bunătate, smerenie. 

Da, să trăiți, părinte.

Pelicanul, chip al Mantuitorului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

,,Cu Tine merg prin moarte,ca sa trec in Inviere si sa ajung la Viata Vesnica!..."

Mantuitorul Iisus Hristos, pentru a ne face sa intelegem dragostea si purtarea Sa de grija, s-a asemanat pe Sine cu un "pastor bun", care isi pune sufletul sau pentru oile sale, nefugind la vederea lupului celui rapitor. Daca asemanarea Mantuitorului cu "pastorul cel bun" este indeobste cunoscuta, asemanarea acestuia cu un pelican poate sa ne suprinda insa pe multi dintre noi.
Daca vom fi atenti, vom vedea ca in cantarile Prohodului Domnului, cantat de credinciosi in Vinerea Mare, se pastreaza urmatoarea imagine deosebita a Mantuitorului (Starea a doua, strofa 44):
"Ca un pelican, "Ca un pelican,
Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte; Impungandu-Te acum, Cuvinte,
Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, Inviezi pe fiii Tai, revarsandu-le
Raspandind asupra lor izvoare vii." Dintru coasta Ta, izvor mantuitor!"
Pelicanul, chip al Mantuitorului
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, in cartea numita "Din Ierihon catre Sion. Scrieri duhovnicesti", aminteste vechea legenda a pelicanului. Se spune ca, atunci cand puisorii lui sunt infometati, aprinsi de sete sau vatamati de jiganii otravitoare, pelicanul isi raneste coasta sa si ii adapa cu sangele sau.
"In cuibul unui pelican a intrat odinioara un sarpe veninos. Pelicanul nu era in cuib, erau numai puisorii singuri. Sarpele a inceput sa muste si sa bage veninul lui ucigator in toti puisorii. Cand era aproape sa-i inghita, s-a ivit si pelicanul. La zgomotul aripilor lui, sarpele a parasit cuibul, fara sa guste din prada. Bietul pelican vede cu durere ca puisorii lui sunt pe jumatate morti, fiind otraviti de vrajmasul sarpe. Fara sa mai stea mult pe ganduri, el se hotaraste sa-i scape cu orice pret. Si iata anume ce face: isi gaureste coasta lui cu ciocul si cu sangele sau adapa pe toti puisorii care sunt ametiti de veninul sarpelui. Sangele lui curat are minunata putere sa taie otrava sarpelui si, prin aceasta, puisorii lui se invioreaza si scapa de moarte."
O legenda asemanatoare spune ca, fiind seceta si negasind hrana pentru puii sai, un pelican si-a strapuns pieptul cu ciocul si si-a hranit puii cu sangele si carnea sa. Indiferent de micile diferente de continut, legenda pelicanului, fiind vazuta ca un simbol al devotamentului si al slujirii jertfelnice, a fost folosita in mai multe opere si lucrari artistice.
Imaginea pelicanului jertfitor este folosita de scriitorul Shakespeare, in opera "Hamlet". Simbolul folosit de Serviciul Irlandez de Transfuzii Sanguine este un pelican; alaturi de multe alte institutii, Facultatea de Medicina din Praga are si ea drept simbol un pelican. La randul sau, poetul german Angelus Silesius, intr-una dintre poeziile sale, spune: "Trezeste-te, crestine mort, si vezi, Pelicanul nostru te stropeste cu sangele Sau si cu apa din inima Sa. Daca o primesti cum trebuie, vei fi pe loc viu si sanatos."
Potrivit unora, legenda pelicanului este o pilda masonica referitoare la sacrificiul suprem. In colectia de "Legende", renumitul Leonardo da Vinci aminteste si el de vechea legenda a pelicanului, astfel: in timp ce pelicanul era plecat dupa hrana, un sarpe otravitor ii musca toti puii din cuib; la intoarcere, pelicanul isi gaseste puii morti; de durere, el incepe sa-si sfasie pieptul cu ciocul; cand sangele cald a picurat pe unul dintre puisorii morti, acela a inviat; de bucurie, pelicanul a continuat sa verse din sangele sau cald peste puisori, pana ce aceia au inviat toti; in cele din urma, pelicanul moare.
Legenda pelicanului a fost preluata inca de prin secolul al II-lea de imnografii Bisericii Ortodoxe, acestia vazand in ea o imagine deosebita a Jertfei rascumparatoare a Mantuitorului. Sarpele otravitor, care ataca puii de pelican in chip viclean, este asemanat cu diavolul, care l-a inselat pe om cu otrava minciunii pe cand acesta se afla inca in rai (in cuib). Mai apoi, cu nimic nu a putut sa-si salveze pelicanul puii sai, decat numai cu hranirea lor din carnea si sangele lui.
Tot asa, Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat si s-a jertfit, dandu-si Trupul si Sangele pentru tamaduirea oamenilor otraviti de diavol. Toti cei nascuti din Adam au in firea lor otrava pacatului stramosesc, drept pentru care, numai prin impartasirea din Trupul si Sangele Mantuitorului se pot izbavi de moartea cea vesnica. "Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el" (Ioan 6, 53-56).
Precum pelicanul si-a sfasiat singur coasta, daruind viata puilor sai, tot asa, Mantuitorul s-a jertfit de bunavoie pentru viata lumii. Apa si Sangele izvorate din coasta Mantuitorului, pe Cruce, inchipuie Botezul si Impartasania, iar "fara aceste doua Taine, nimeni nu se poate mantui, caci ele sunt cheile mantuirii", dupa cum marturiseste Sfantul Ioan Iacob. Astfel, intr-una dintre cantarile Octoihului, gasim scris: "Picaturile sangelui celui din Dumnezeu curs si ale apei, care s-a varsat din coasta Ta, a innoit lumea; caci cu apa speli pacatele tuturor, Doamne, iar cu sangele scrii iertarea."

                                                                                                                                     Teodor Danalache
                                                                                                                                      Crestin ortodox

C A I N T A .....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

🙏 Bucuria mea, sa stii ca in Taina Sfintei Spovedanii, celui care isi marturiseste pacatele, i se cere neaparat: CAINTA si SINCERITATE.

 Trebuie sa stim clar ca: Pacatele nu le iarta preotul duhovnic, ci, IISUS HRISTOS PRIN PREOT, IN DUHUL SFANT. CAINTA, este parasirea gandurilor neconforme cu voia lui Dumnezeu, a vorbelor desarte, a patimilor, a pacatelor si intoarcerea pe calea lui Hristos. CAINTA, este cea dintai treapta care duce la Imparatia lui Dumnezeu. CAINTA, este singura cale de a bate la poarta cerului. CAINTA, este stravederea dintr-o data a leprei pacatului care ii roade sufletul. Este ca si cand un om avand parul negru si neprivind-se multa vreme in oglinda, s-ar uita deodata si s-ar vedea cu parul albit. Care este aceasta oglinda? Oglinda este Iisus Hristos, oglinda in care fiecare se vede asa cum este. In aceasta oglinda, fiecare se vede plin de mizerie sufleteasca, plin de lepra pacatelor. CAINTA, este inceputul lepadarii de voia proprie si inceputul implinirii voii lui Dumnezeu. "OM" nu este niciodata sinonim cu "voia proprie". Cine traieste dupa voia sa, traieste in intuneric spiritual, in nebunie, in scrasnirea dintilor. Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, dar prin cainta sincera a fost repus in treapta Apostoleasca. CAINTA TALHARULUI DE PE CRUCE, ne arata putinta mantuirii fie si in ultima clipa: cea a mortii.

 IAR CLIPA MORTII NOASTRE ESTE DEFINITORIE PENTRU VESNICIA CARE NE ASTEAPTA. De aceea zice proorocul: “Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau!” (Amos 4:12).

                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.