“Va voi povesti despre un batran parinte, care avea un corb in chilia sa. Parintele, rostea mereu Rugaciunea lui Iisus (in forma prescurtata), iar corbul auzind toata ziua: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, i s-a facut obicei si spunea si el. Intr-o zi a ramas fereastra deschisa si corbul a zburat afara. Zbura, iar batranul il auzea cum rostea Rugaciunea. La un moment dat s-a napustit asupra lui un soim, dar auzind de la corb: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”, soimul s-a departat. Pasarea nu avea nici-o simtire a Harului lui Dumnezeu inlauntrul ei, dar, fiindca rostea Numele lui Dumnezeu, soimul s-a temut sa se apropie ca s-o manance.
Cu atat mai mult pe noi ne va apara si ne va Sfinti, Harul lui Dumnezeu, cand rostim Rugaciunea lui Iisus. Pentru ca noi avem Harul Sfantului Duh inlauntrul nostru si poate lucra. Și chiar daca nu intelegem, el isi face lucrarea sa. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!”. Noi sa rostim Rugaciunea si Dumnezeu candva, ne va umbri. Dumnezeu este rasplatitor, nu se poate sa ne lase asa. Ci va veni, si atunci, si blandetea si smerenia si dumnezeiasca mangaiere de la Dumnezeu, precum si dumnezeiasca fericire si-l vor ajuta pe om. Si orice ar avea, fie ispite, fie epuizat de va fi, oricum ar fi, este cu neputinta ca Harul lui Dumnezeu sa nu-l umbreasca, pentru ca Numele lui Dumnezeu, cand il rosteste cineva, le binecuvanteaza pe toate” (Stareta Macrina Vassopoulos, “Cuvinte din inima”, Editura Evanghelismos).
