DESPRE CUVANT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    https://pildepentrutoti.blogspot.com/

          Bucuria mea, Iisus Hristos este numit de Sfantul Ioan Teologul (Apostolul Iubirii), “Cuvantul” lui Dumnezeu, prin care a facut lumea. Asadar, avem aici un “Cuvant” puternic, capabil sa faca tot ce voieste, din nimic: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27). Cuvintele noastre sunt foarte departe de aceasta putere. Cuvintele noastre nu pot crea Universul, ci, doar mici cocioabe si fapte foarte neinsemnate.

 Pai ne spune Traian Dorz: 

“Ce suntem noi Doamne, 
Umbra si parere,
 Un suspin de-o clipa, 
Iar apoi tacere, 

Ce curand ne creste,
 Si ne ia pamantul,
 Izvoram ca apa,
 Si plecam ca vantul”. 

Sunt insa o multime de oameni, care nu pot face niciodata nimic cu vorbele lor. Altii, fac numai lucruri rele, doar strica ceea ce au facut altii bun. Asadar, atentie mare la ceea ce vorbim fiinca, cuvintele sunt vii, ele zidesc sufleteste sau darama suflete.

                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

DE VREI SA SCAPI DE PATIMI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

“”De vrei sa scapi de patimi, si de vrajmas degraba, 

Tu plangi, posteste, munceste si te roaga!

 Caci daca lasi lucrarea, vine vrajmasul tau, 

Sa-ti dea a lui lucrare, sa-L uiti pe Dumnezeu! 

Daca vei crede numai, c-o bruma de nadejde,

 Vei observa vicleanul tesandu-ti negre mreje, 

Vei osebi cei bine, de planul lui Satan,

 Ca pentru al tau suflet, se lupta cel viclean! 

El stie ca un suflet pretuieste, cat lumea toata,

 Aceasta e valoarea lui cea adevarata! 

De aceea se strecoara, in mintea celor multi, 

Voindu-i in gheena, in veci de veci pierduti!

Dusmanul cel mai aprig e el, Lui Dumnezeu!

 El vrea la iad sa duca, sufletul meu si-al tau!

Se-apropie tiranul, ce fi-va intronat, 

In casa spurcaciunii si-a greului pacat ! 

Traim aceste vremuri, de jale si durere, 

Lovesc Ortodoxia, cei obsedati de ere, 

Se apropie sfarsitul, se va-ntrona vicleanul,

 El fi-va Antihristul spurcatul si tiranul! 

Dar precum arde pleava si se arunca-n vant,

 Pieri-va si vicleanul, de-al Domnului Cuvant!

 Va lua cu Sine dreptii, in Slava Bucuriei, 

Dand slugilor Satanei, parjolul vicleniei!!!”

versuri Maricica Boca...

Bucuria mea, 🙏 Dumnezeu si Maica Domnului să te binecuvanteze, in toat ăsi in tot lucrul tău. 🙏 Roagă-te pentru toti, iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tău (neaparat si pe vrăjmasii tăi).

 De altfel, Iisus se scrie cu doi de i, si am putea gandi frumos, ca primul i inseamna IUBIRE, iar al doilea i, inseamna IERTARE! Minunat! Si atunci, DIN IUBIRE si PENTRU IERTARE:

“Sa-l pomenesti in rugaciune,

 Pe cel ce s-a pierdut de tot, 

Sa il ajuti macar o clipa, 

Pe cel ce zice: "Nu mai pot!" 

Sa ii zambesti cu bunatate,

 Aceluia de toti hulit,

 Si-ti va sopti din ceruri, Tatal:

 "In tine am binevoit!" 

                                                                                                                          Amin si Aliluia!
Preot Ioan 

IN ZORI DE ZI.....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"IN ZORI DE ZI SI ASTAZI M-AM TREZIT!
 "Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!"
 Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii, au sfarsit cu viata lor.

SI AZI IMI BATE INIMA FRUMOS! 
"Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!"
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
 Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora, li-i slaba si pustie.

SI AZI AUD CUM PASARI CIRIPESC!
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
 Cand altii, n-au s-auda niciodata.

SI ASTAZI POT VEDEA UN CER SENIN! 
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?"
O, minunat e-acest cadou divin,
 Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad, o lume de-ntuneric.

SI AZI MA BUCUR IARASI SA TRUDESC! 
"De ce? E-o noua zi din cele grele!"
Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

SI AZI MA BUCUR, IARASI SA ALERG!
 "De ce? E-o noua zi obositoare!"
Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
 Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
 Cand altii, nu se-ajuta de picioare.

SI AZI SUNT FERICIT, CA ESTI CU MINE,
 Ca sufletul nu mi-e nici cand pustiu!
 Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
Cand altii nu Te vad si nu Te stiu".

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Te indemn sa zici din tot sufletul: SI AZI SUNT FERICIT, CA POT MERGE LA SFANTA LITURGHIE, fiindca, altii poate ar vrea dar nu mai pot. 
Iti multumesc Doamne, ca picioarele mele inca ma pot purta la Jertfa Ta cea Sfanta, ca urechile mele inca pot auzi, dumnezeiasca slujba, ca inca pot sa-ti dau slava cu buzele mele de tina, ca picioarele mele inca ma pot purta pe “cararea” spre Sfanta Biserica Ortodoxa, ca ochii mei inca pot vedea Catapeteasma Sfantului Altar, ca inca ma pot inchina cu mainile mele la Sfintele icoane si inca le pot saruta. SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

Sfaturi utile...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Să nu vorbeşti niciodată soției pe un ton răstit, ci cu blândeţe, cu respect şi cu multă dragoste. Să o preţuieşti. Arată-i că-ţi place compania ei, că preferi să rămâi acasă, cu ea, decât să ieşi în oraş. Că o preferi pe ea, mai mult decât pe toţi şi pe toate; pentru frumuseţea ei, pentru înţelepciunea ei să o lauzi. S-o preţuieşti mai mult decât pe toţi prietenii tăi. S-o preţuieşti mai mult decât pe copiii tăi, pe care ţi i-a dăruit, iar pe aceştia datorită ei să-i iubeşti.. . Poate vreodată îţi va zice: «Până acuma nu am cheltuit nimic din ale tale, ci le-am avut pe ale mele, primite de la părinţi.» Atunci să-i răspunzi: «Ce spui, buna mea? Ce cuvânt poate să fie mai urât decât acesta? Nu mai ai trupul tău (v. I Corinteni 7, 4) şi ai banii tăi? Nu suntem două trupuri, ci am devenit unul!»"

Intr-o altă omilie, spunea ascultătorilor săi: „Chiar dacă există femei care au mare slăbiciune la podoabe aurite şi la felul de a se aranja, bărbatul ei să încerce în orice chip s-o îndrepte. Cum va reuşi? Dacă va vrea să-i taie toate dintr-odată, va pierde «jocul». Va încerca deci să le taie încet-încet, şi nu cu ameninţări şi cu înfricoşări, ci cu blândeţe şi convingere. Va începe de la cele mai uşoare, de care nu s-a legat prea mult - vopseluri şi alifii, şi apoi va continua cu celelalte.

Să-i spună că aşa cum îşi face faţa nu-i place deloc, că i se pare respingătoare. S-o convingă că acest lucru îl întristează mult, că această patimă strică şi pe cele mai frumoase femei. Apoi să-i spună că şi alţii gândesc aşa ca el. Să nu-i spună nimic despre iadul viitor şi nici despre împărăţia lui Dumnezeu, deoarece le va spune in van, ci să o facă să înţeleagă că îi place faţa ei naturală, fără vopsele şi creme, exact aşa cum a zidit-o Dumnezeu.

Şi dacă n-o va convinge din prima, să nu se descurajeze, ci să reia aceeaşi procedură şi a doua şi chiar a treia oară; desigur, nu într-un mod deranjant, ci într-unul glumeţ, în felul lui. Altfel nu o va îndrepta şi se va osândi.

Nu-i vezi pe pictori? Atunci când pictează un chip frumos, câteodată şterg, câteodată pictează. Nu fi mai rău decât aceştia! Dacă aceştia, pentru a zugrăvi un om, se străduiesc atât, cu cât mai mult noi, care modelăm suflete! Este deci raţional să concepem orice fel de strategie pentru a ne atinge ţinta.

                                                                                                    " Arhim. Vasiliu Bacoianis

Voinţa noastră este liberă...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste zece ani. El spune: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine. Eu am vestit sfârşitul de la început”. 

El ştie ce se va întâmpla în lume. Mult mai important, El ştie ce se va întâmpla în viaţa ta şi poate fi alături de tine dacă ai ales să Îl incluzi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”. Dar trebuie să Îl căutam cu sinceritate. El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta din toată inima”.

Acest lucru nu înseamnă că cei care Îl cunosc pe Dumnezeu nu vor avea perioade dificile, pentru că vor avea. Când un atac terorist produce suferinţă şi moarte, şi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi. Dar prezenţa lui Dumnezeu le ve da pace şi putere. Un urmaş al lui Cristos a spus aşa: „Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem dezorientaţi, dar nu disperaţi; suntem persecutaţi, dar nu abandonaţi; suntem doborâţi la pământ, dar nu omorâţi”

. Realitatea ne spune că în viaţă vom avea probleme. Totuşi, dacă trecem prin ele cunoscându-L pe Dumnezeu, putem reacţiona având o perspectivă diferită şi o putere care nu este a noastră. Nici o problemă nu este de netrecut pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele care ne lovesc şi nu suntem lăsaţi să ne confruntăm singuri cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Domnul este bun. El este un loc de adăpost în ziua necazului şi-i cunoaşte pe cei care se încred în El”. Şi: „Domnul este lângă toţi cei care-L cheamă, lângă cei care-L cheamă cu toată inima. El le împlineşte dorinţele celor care se tem de El, le aude strigătul şi îi scapă”.
Iisus Hristos le-a spus ucenicilor aceste cuvinte pline de alinare: „Nu se vând oare două vrăbii pe un dinar? Şi totuşi, niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi firele de păr din cap vă sunt numărate. Prin urmare, nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”

. Dacă te întorci la Dumnezeu cu adevărat, El se va îngriji de tine aşa cum nu a mai facut-o nimeni şi cum nimeni nu o poate face.

Doamne, dă-mi cuget bun

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Doamne, primeste mă intru pocaintă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne,nu mă duce pe mine in ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne,
dă-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilintă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curătie si ascultare. Doamne,
dă-mi răbdare si voie nebiruită si blandete.
Doamne, sădeste in mine rădăcina bunătătilor si frica Ta
in inima mea.
Doamne, invredniceste-mă să Te iubesc cu tot sufletul
si gandul meu si să fac in toate voia Ta.
Doamne, apară-mă de oamenii galcevitori, de diavoli,
de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, stiu că faci precum vrei Tu, deci să fie si intru
mine, păcătosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci.
Amin.

Lumină ,Întuneric şi lumină!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 Numai grăirea acestor două cuvinte ne comunică parcă înfiorarea întunericului şi seninătatea luminii. > Când zicem întuneric, toată fiinţa ni se cutremură ca de prezenţa unor puteri ameninţătoare, înspăimântătoare. > Când zicem lumină, toată fiinţa noastră respiră ca eliberată şi tresaltă de bucurie sub zările senine ale cerului. De altfel, toată viaţa omului e o volbură în care se împletesc întunericul şi lumina, răul şi binele, dar şi
o năzuinţă după biruinţa luminii, după biruinţa binelui în lume. De aceea adesea la încrucişările vieţii stăm înfriguraţi şi ne întrebăm:

Ce este lumina? Ce este binele? Ce este adevărul?

Este întrebarea fundamentală a vieţii omeneşti, din care ţâşnesc toate atitudinile omului, prin care se făureşte întreg destinul lui. Lumina! Când vorbim despre lumină, ne gândim întâi la lumina fizică, la lumina solară. E în răsăritul soarelui o aşa magnifică, o aşa grandioasă privelişte încât parcă prin firea toată trece un fior de uimire şi de preamărire. Ciocârlia izbucneşte ca o săgeată în sus şi în tresăltări uşoare se ridică tot mai sus, tot mai sus, până când, scăldată-n lumină, cântecul ei tremură ca o rază de lumină pe altarul vast cât văzduhurile, al răsăritului de soare. Iarba, frunzele, florile, gâzele, toate vieţuitoarele se trezesc sfielnice şi se grăbesc să iasă în întâmpinare lui. Pământul însuşi tresaltă, se bucură de îmbrăţişarea luminii solare, sub binecuvântarea căreia cresc splendorile, îşi pârguieşte roadele. Iar omul cutremurat de ivirea acestui rege al naturii, cântă împreună cu ciocârlia, se-nfioară împreună cu florile, se simte împlinit cu rodul ce se pârguie pe creangă, tresaltă cu pământul întreg, ca ambasador al naturii care salută răsăritul soarelui...

 Aşa profundă impresie a produs asupra omenirii acest rege al cerului şi al pământului încât au fost vremuri şi popoare care se închinau soarelui ca unui zeu. Dar vremea aceea a trecut, soarele nu mai este zeu, ci un imens glob de energii variate în jurul căruia se învârtesc atâtea planete şi din care se revarsă puterea generatoare de viaţă pe pământ.

Cu toate acestea soarele nu impresionează mai puţin, e un fenomen magnific al naturii, în care sufletul sesizează simbolul unui alt soare, de care atârnă existenţa şi viaţa cu adevărat şi care-şi risipeşte lumina peste pământul inimilor, Dumnezeu...
          Căci pentru om nu e suficientă bucuria luminiii ce o umple zorile de farmec; lumina aceasta îl îndrumă mai sus, spre o altă lumină, după care sufletul nostru tânjeşte şi suspină, aşa cum firicelul de iarbă tânjeşte după raza de soare...

RUGĂCIUNE DE POCĂINŢĂ CĂTRE SFÂNTUL MARE PROOROC ILIE TESVITEANUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cel ce cu cheia rugăciunii sale a încuiat cerul şi iarăşi l-a deschis, marele între prooroci Ilie, să încuie şi uşa cămării inimii noastre dinspre gândurile răutăţii şi să împodobească cerul minţii noastre cu norii Duhului spre slobozirea ploii Înţelepciunii prin trimiterea veşmântului milostivirii Tatălui.

***

O, Sfinte proorocule Ilie, cel ce ca un serafim ai slujit Făcătorului Tău pe pământ, fiind aprins de focul râvnei dumnezeieşti, aprinde şi făcliile gândurilor noastre spre luminarea sufletelor celor ţinute în temniţa întunecată a păcatelor. Îngeri ai avut în jurul tău slujindu-ţi încă de prunc, prin aceasta Dumnezeu voind să arate mai înainte tatălui icoana vieţuirii tale îngereşti. Întru noi, cei ce prea mult am întinat chipul lui Hristos din noi şi ne-am făcut cărţi ce poartă însemnările patimilor de tot felul, ştergând din noi asemănarea Cuvântului, însemnează cu condeiul Duhului rugăciune de pocăinţă spre aflarea izvorului iertării dumnezeieşti.
Cu veşmântul iubirii Ziditorului te-ai îmbrăcat şi ca un stâlp de foc ai stat pururea în rugăciune înaintea Celui Ce cu ochiul Său atoatevăzător cercetează adâncurile inimilor omeneşti şi nu este străin de curgerea nici unui fir de gând omenesc. Dar înfricoşător te-ai făcut cu adânca cugetare dumnezeiască, cu focul râvnei tale nemistuite arzând orice închipuire pământească a vre unui lucru. Iar, noi, dimpotrivă suntem străini de gândurile înţelepciunii dumnezeieşti, mintea noastră făcându-se ca un stup înconjurat de roiul gândurilor pământeşti.
Văzând împietrirea inimilor celor ce au şters din sufletele lor amintirea dumnezeiască ai închis uşa cerului, oprind curgerea ploii, ca văzând cei lesne plecaţi spre pământ uscăciunea pământului să ia aminte la deşertul patimilor din sufletele lor şi să alerge la izvorul binecuvântat al pocăinţei. Foametea ca o secere a lucrat, aruncând pe mulţi în groapa morţii, dar în zilele noastre este foame mai mare de cuvânt dumnezeiesc, de care nu ne-am făcut vrednici pentru neînţelepciunea şi mulţimea păcatelor noastre. Vezi Sfinte, şi pământul inimilor noastre însetat de ploaia milostivirii dumnezeieşti întru care noi sădim totdeauna neghinele patimilor urâte lui Dumnezeu: lăcomia, slava deşartă, iubirea de argint, ura faţă de aproapele şi toate celelalte odrăsliri necuvioase şi osânditoare. Nu suntem vrednici de mijlocirea ta Sfinte Proorocule Ilie, dar ca unii ce ne apropiem de groapa morţii şi suntem lipsiţi de pocăinţă, îţi cerem să mijloceşti pentru noi roadele bunei credinţe mai înainte de sfârşit.
Fântână a darurilor dumnezeieşti te-ai făcut, cu unealta rugăciunii tale săpând adâncul nemăsurat al inimii. Roagă Sfinte, pe Adâncul milostivirii să treacă cu vederea adâncul păcatelor noastre şi să ne sălăşluiască pe noi la limanul păcii dumnezeieşti.
Cu focul rugăciunii tale ai făcut să se pogoare foc din cer spre mistuirea jertfei, închipuind lucrarea preoţească prin care Mielul Cel Nevinovat Se jertfeşte mai întâi la altarele inimilor celor ce I-au gătit focul iubirii curate. Dar noi îmbătrânit-am întru patimi şi nu se aude în cămara inimilor noastre decât glasul patimilor care risipesc tăcerea Cuvântului. Numele de creştin îl purtăm cu nevrednicie, căci cu nimic nu ne deosebim de păgâni întru răutate, ba încă îi întrecem şi pe aceştia prin stăruinţa întru lipsa de iubire pentru aproapele.
Deşi nu ne închinăm idolului Baal, mai mulţi idoli nevăzuţi adăostim în sufletelel noastre în locul lui Hristos pe Care L-am gonit din inimile noastre şi L-am rănit cu săgeţile gândurilor noastre rele. Pământul inimii este neroditor, căci pe cerul minţii noastre nu odihnim pe Soarele dreptăţii, nici norii darurilor Duhului şi nici căruţa gândurilor Tatălui. Însă trimitem de pe cerul minţii săgeţile de foc ale gândurilor rele, defăimnd cinstea aproapelui şi făcându-ne vrednici osândirii Dreptului Judecător. Inimile noastre s-au uscat din pricina lipsei ploii iubirii şi rătăcim pe căile întunecate ale păcatelor. Dar ţie, Sfinte, fiindu-ţi milă de împietrirea inimilor noastre din norii rugăciunii tale trimite-ne nouă apa cea dorită a înţelepciunii Duhului, care să aducem şi noi roadele faptelor credinţei.
Pe Tabor ai stat lângă Cel Ce a binevoit din milostivire să ia ridice povara trupului omenesc, ca să ridice pe Adam din adâncul iadului şi să-l sălăşluiască întru lumina vieţii veşnice întru Împărăţia Sa. Din adâncul patimilor noastre înalţă-ne la cele cereşti, ca să ne izbăvim de moştenirea întuenricului veşnic.
De corb ai fost hrănit, tu, cel ce zburai ca un înger cu mintea luminându-te cu stelele gândurilor dumnezeieşti. Hrăneşte-ne şi pe noi cu pâinea rugăciunii şi adapă-ne cu apa înfrânării, ca bine să săvârşim călătoria acestei vieţi.
Cu postul te-ai întărit, luând acoperământul milei dumnezeieşti. Deci, pe noi, cei biruiţi de multa lăcomie, ne povăţuieşte spre înfrânare cu măsură şi pune în noi focul doririi celor dumnezeieşti.
În car de foc ai zburat la cer, tu, porumbelule al tainelor Duhului, căci prin râvna ta te-ai făcut vrednic de a ţi se deschide porţile Raiului pe care Adam le-a închis prin neascultare. Ridică mintea noastră în carul rugăciunii, având înaintemergătoare inima, care deschide porţile milostivirii Tatălui când adăposteşte întru sine gândurile cele smerite.
Pentru aceasta, înaintea ta cădem Sfinte, şi te rugăm: opreşte focul mâniei dumnezeieşti cel slobozit asupra noastră pentru mulţimea păcatelor şi dăruieşte pământului ploi line spre buna rodire. Pogoară şi în pământul inimilor noastre roua rugăciunilor tale, ca să culegem şi din grădina sufletelor noastre gândurile cele pline de miresme dumnezeieşti. Întoarce-ne pe toţi la pocăinţă, ca întru limpezimea minţii să lucrăm faptele înţelepciunii Cuvântului şi să aducem Stăpânului roadele dreptăţii după darul Său ce străluceşte în fiecare dintre noi.
Întru adiere de vânt subţire ţi s-a descoperit Înălţimea neajunsă a Iubirii Celei veşnice. Inima noastră, ce s-a făcut peşteră a toată necurăţia, o arată prin pocăinţă sălaş bine plăcut Cuvântului, Celui Ce în peşteră pentru noi a binevoit să Se arate pe pământ. Aprinde sfeşnicul rugăciunii din inimile noastre şi întru adierile iubirii dumnezeieşti arată-ne bine grăitori de laude îngereşti.
La judecată să mijloceşti Sfinte, iertarea noastră, a celor ce măcar că suntem lipsiţi de îndreptare şi de roadele pocăinţei, totuşi ne punem nădejdea în acoperământul milostivirii Tale pe care l-ai trimis de sus şi lui Elisei, spre înmulţirea faptelor bunătăţii Stăpânului.
Pentru aceasta, astăzi mai ales, în ziua prăznuirii tale, dar şi în celalte zile deşteaptă-ne pe noi a-ţi cânta ţie laude ca acestea: Bucură-te, înfricoşătorule serafim ce ai vieţuit pe pământ, dar de cele materialnice erai despărţit întru cugetare, cartea dreptăţii proorocilor, mângâierea săracilor, adierea cea lină a înţelepciunii Cuvântului, o, iubitorule de feciorie, pomeneşte-ne pe noi înaintea lui Hristos, ca bine săvârşind călătoria vieţii, să fim primiţi în hambarele vieţii veşnice ale Celui Ce ne-a sădit în pământul dreptei credinţe, ca neîncetat cu îngerii să-I aducem slavă, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt. Amin.

Trandafirul rosu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Un soldat, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nici o fotografie.... Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors acasa, si-au dat intalnire. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir alb.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir rosu in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si... era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea nici un trandafir . Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir rosu in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana.


Voi ce ati fi ales? Persoana cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna in varsta cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir m rosu si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Morala: Intotdeauna, indiferent daca ne convine sau nu situatia, sa alegem sa fim sinceri si corecti pentru ca numai asa vom putea castiga respectul si iubirea celor din jur!

Fericirea veşnică

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(aranjament preot Ioan)
- Va să zică ai venit pentru fericirea veşnică? întrebă Judecătorul.
- Da - îi răspunse sufletul de curând ieşit din trup.
- Ai greşit adresa - continuă Judecătorul.
- Staţi… nu-i aici raiul? - a întrebat
sufletul, proaspăt trecut prin graniţa morţii.
- Ba da - îi răspunse Judecătorul.
- Jos pe Pământ mi s-a promis că aici voi
primi în dar fericirea veşnică.
- Ne pare rău, ai fost informat greşit.
- Am fost informat greşit?!
                               Dar preotul îmi zisese că dacă mă rog dimineaţa şi seara,
 dacă merg în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc cel puţin de patru ori pe an, dacă ţin post miercurea şi vinerea şi ţin şi cele patru posturi mari ale anului, dacă împlinesc cele zece porunci, să am nădejde căci cu mila lui Dumnezeu voi ajunge în rai şi voi primi fericirea veşnică!
 - Eşti în rai, eşti binevenit, dar trebuie să mănânci din merindele tale: să trăieşti fericirea pe care ai adus-o de pe Pământ.
 - Nu este corect: pe Pământ n-aş putea zice că am fost fericit…
 - Ne pare rău… - Şi nu se poate să primesc aici fericirea?
 - Ne pare rău: nu.
 - De ce nu?
 - Fiindcă aşa e regula.
 - Care regulă?
 - Cea instituită de Dumnezeu Tatăl.
 - Nu pot să cred că Tatăl este atât de crud!
 - Păi nu e crud.
 - Nu e?
 - Nu.
 - Dar cum aşa?
 - Tatăl a instituit următoarea regulă: fiecare trebuie să-şi construiască propria sa fericire. - Cum adică?
 - Simplu: aşa cum un culturist îşi clădeşte muşchii, tot aşa cel care caută fericirea, trebuie s-o construiască singur.
 - Nu mi se pare corect!
 - Treaba ta.
 - Totuşi, ce pot face acum?
 - Poţi să te duci înapoi, deoarece corpul tău se află încă în stadiul morţii clinice.
 - Bine, şi ce fac dacă merg înapoi?
 - Exersezi fericirea.
 - Exersez fericirea?
Şi cum fac asta?
 - Trebuie să găseşti propriile tale metode. Cei mai mulţi încearcă prin iubire. Poţi să-ţi îndrepţi iubirea spre Sfânta Treime şi spre apropele tău.
 - Îţi pot explica prin funcţionarea inimii biologice. Îţi aminteşti probabil că inima pompează sânge în trei direcţii: are un circuit care alimentează partea corpului care se află mai jos de inimă, un al doilea circuit care irigă tot ce se află mai sus decât inima, şi un al treilea circuit prin care trimite sânge în propriile sale ţesuturi.
        Vezi, funcţionarea inimii este simbolul modului în care este indicat să-ţi administrezi iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decât iubirea direcţionată spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poţi comunica cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi toti Sfinţii. Iar cel deal treilea circuit, cel prin care inima asigură energia necesară propriei sale funcţionări, pentru mântuirea sufletului tău. Când ajungi să conştientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poţi să redirecţionezi o parte din ele spre tine însuţi. Este indicat să păstrezi proporţiile definite de inima ta biologică.
 Prin circuitul mare, cel care porneşte spre partea de jos a corpului, trimiţi iubire spre toţi ceilalţi.
 Prin circuitul mic, cel care porneşte în sus, comunici cu Dumnezeu cu Sfinţii îngeri, cu Sfinţii arhangheli, cu heruvimii, serafimii, şi aşa mai departe. Fii sigur că vei primi de la ei mai mult decât reuşeşti să le oferi tu lor. Şi ai dreptul şi la cel de-al treilea circuit, ca să poţi funcţiona şi tu…
 - Oh, ce simplu e!
 - Da, e simplu ca bună ziua!
 - Şi ce-mi mai recomandaţi, ce să fac când ajung jos?
 - Caută să identifici ce anume îţi produce bucurii reale. Caută să lărgeşti această lista. Bine, îţi recomand să te menţii în limita bunului simţ. Dacă o depăşeşti, rişti să-ţi strici fericirea. Şi exersează cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii. Şi încă un lucru: spune „Te iubesc“ cât mai des, dar întotdeauna din toată inima.
 - Deja mă simt fericit!
 - Mă bucur pentru tine!
           Însă totuşi m-aş bucura dacă te-ai duce înapoi şi ai exersa acolo jos, ca să vii aici sus, întărit în credinţa şi plin de iubire când îţi vine rândul.
 - Vă mulţumesc
 - mă simt atât de fericit!
 - Fericirea ta e şi fericirea mea şi îţi mulţumesc pentru că mi-o dai - încheie Judecătorul.
 Sufletul dezîntrupat se umplu de încredere în viitor şi plonja înapoi în corpul său aflat pe cearşaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariţia vieţii. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vânt. Tiptiltiptil, inima începea să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului încă nu se deschiseseră, dar pe faţa lui se aşternu o linişte divină. Doctorii răsuflaseră uşuraţi.
 Se gândiseră la marea minune: viaţa. Un pacient reîntors din înalt valora pentru ei cât un nou-născut. - Tipul, mai mult ca sigur a învăţat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori
. - Pai da… nu cred ca s-a întors datorită electroşocului, că îmi pierdusem încrederea în el, la un moment dat – adăugă un alt doctor.

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



            O, Maica a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernica apărătoare, și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi nevrednicii robii Tai. Înălța rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul Tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc precinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină facatoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednicii să fim miluiti de Dânsul și pentru aceasta nazuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnic ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție, ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul Tău să dea pastoritilor noștri sfințenie ca să privegheze și să ocarmuiasca sufletele noastre, ocarmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere, judecătorilor, dreptate și ne căutarea la față, invatatorilor, minte și smerită înțelepciune, asupritilor răbdare, asupritorilor, frică de Dumnezeu, celor mâhniti răbdare și bucurie duhovnicească,neinfranatilor înfrânare, și nouă tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă Preasfanta, milostiveste-Te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea buna, pe cei bătrâni îi sprijineste, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimi noastre spre căutarea mântuirii. Milostiva fii nouă aici, în aceasta viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tau și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă ,ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție Atotputernica ajutatoarea noastră, și tie ne predăm pe noi înșine, și unul pe altul și toată viața noastră. Amin!

RUGĂCIUNE SI BINECUVANTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 https://babylenuta.blogspot.ro/

🙏 Domnul meu și Dumnezeul meu, 
Asculta-ne, cand Tie ne rugam, 
Raspunde-ne, cand iara te chemam, 
Si de-om fi Doamne, chiar si numai doi, 
Trimite-ne BUCURIE, LUMINA, PACE, 
Si Sfantul Duh, sa fie peste noi!

🙏 Daca vrei ca rugaciunea ta sa fie roditoare, adica, s-o primeasca Dumnezeu, tu sa te apropii de El cu SMERENIE si ZDROBIRE DE INIMA, cu CUGET CURAT, fara MANIE pe cineva, fara TINERE DE MINTE A RAULUI ce ti s-a facut, cu DEPLINA INCREDERE in purtarea de grija a lui Dumnezeu, cu DUH DE ASCULTARE fata de voia Lui.

Aminteste-ti ca un cuvant rostit de VAMES, a coborat milostivirea Lui Dumnezeu si un cuvant de credinta spus de TALHAR, l-a mantuit pe acesta. 

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Har si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

În iubire „Nu” se transformă în „Da”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Ce caută aproapele în viața ta? Plătești amendă pentru inima de gheață. Și apoi primești în palmă o lacrimă pe care nu știi unde să o așezi. Vremuri fără haine și umbrele. Dacă nu te amăgești, nu ai cum să te dezamăgești. Indiferent ce ți se întâmplă poți merge mai departe. Vindecă rănile pe care ți le-a săpat viața și pe care le-ai pricinuit vieții. Observă cu inima, nu cu citate și modele din cărți. Adulmecă adierea gândurilor. Clipa… Noaptea din privire se face zi. Umple inima cu o firimitură din zâmbetul celuilalt. Raiul nu este o excursie la care să visezi și de unde te vei întoarce să povestești vrute și nevrute. Raiul e o stare ce începe aici, acum. Se iartă din plin și se așază gând senin. Promite-ți că vei iubi și vei ierta. Ziua de mâine e un loc mult mai fericit. Jumătatea poate fi și un sfert. Și nu mai căuta doar ca să bifezi ceea ce ai găsit. Lasă să curgă, să fie. Ești răsărit și apus. Ce ar mai fi de spus?
Nu cumva ai tot ce-ți trebuie în tine ca să fii fericit? Îmbrățișezi o comoară. Dragostea se naște acolo de unde se termină cuvântul rostuit. Chiar dacă nu știi să pui un cuvânt la locul lui, gustă din izul care te caută. Să iubești și să ai grijă de sufletul tău, om frumos! Cândva vei zâmbi dintr-o poză de album…
În rugăciune poți iubi pe oricine, oricând, oricât de mult. Toate orele, toate zilele le topesc doar în palma Ta, Doamne… Un înger nu poate vorbi de rău alt înger. Inima se desface ca un crin și miroase a Dragoste. Suflete, te las să zbori și îți dau motive să te întorci. Fiecare, prin sufletul celuilalt, zboară spre Lumină.

                                                                                                         Ieromonah Hrisostom Filipescu

Binecuvantare...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/

Bucuria mea, 
In zori de zi cand ma trezesc,
 Smerit imi fac o cruce, 
Ca-n toata lumea nu gasesc,
 Un scut mai bun si dulce! 

Asadar, cum te-ai sculat din somn sa-ti faci semnul crucii, sa-ti spui “Rugaciunile diminetii” si cu nadejdea in ajutorul si in purtarea de grija a lui Dumnezeu sa pleci spre serviciul tau, dar pe drum, in timpul lucrului si in toata ziua sa spui cat mai des posibil: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!

Minunat zice proorocul David: “In Domnul se va lauda sufletul meu. Sa auda cei blanzi si sa se veseleasca. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine si sa inaltam numele Lui impreuna” (Psalm 33:2-3). 

Si sa nu uiti ca: “Harul Duhului Sfant este atat de dulce si mila Domnului atat de mare, incat este cu neputinta sa fie descrise” (Sfantul Siluan Athonitul).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu tine si cu toti cei dragi si tai. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎

IUBIREA DE DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, “candela” sufletului tau trebuie sa fie permanent impodobita cu virtuti. 

Trebuie sa te inflacarezi si sa te topesti de dor dumnezeiesc si sa adaugi in fiecare zi: IUBIRE LA IUBIRE, RAVNA LA RAVNA, SFINTENIE LA SFINTENIE, BLANDETE LA BLANDETE, SMERENIE LA SMERENIE, RABDARE LA RABDARE, IERTARE LA IERTARE... 

Asadar, sufletul tau trebuie sa fie fierbinte in credinta, sa arda de iubire pentru Domnul Iisus Hristos, fara de care nu vei avea nici-o sporire duhovniceasca. Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta, din tot sufletul tau, cu toata fiinta ta si sa nu uiti niciodata ca: DOVADA IUBIRII TALE, catre El, este pazirea celor 10 Porunci dumnezeiesti, a celor 9 porunci bisericesti si a celor 9 Fericiri (Matei 5). 

INCEPUTUL IUBIRII TALE, este sa ai smerenia vamesului. DEPLINATATEA IUBIRII TALE, este biruinta impotriva patimilor diavolesti si curatirea inimii tale de tot pacatul.

  REZULTATUL IUBIRII TALE, este ca in inima ta, isi va face salas Cel ce a spus: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Asa cum, daca pui lemne pe foc, se mareste flacara, tot asa si deasa rugaciune mareste flacara iubirii de Dumnezeu si starneste in inima iubire pentru Dumnezeu. ORICE BOGATIE a lumii acesteia este zadarnica. ORICE PLACERE este efemera si urmata de durere. ORICE SLAVA este minciuna si amagire. Doar un singur lucru nu are umbra de zadarnicie, de amagire sau de minciuna: IUBIREA DE DUMNEZEU! 

Ma rog Lui Dumnezeu sa fie permanent prezent in sufletul tau si in imparatia inimii tale, fiindca, nici-o desfatare pamanteasca si nici-o iubire omeneasca, nu dau sufletului tau mangaiere atat de desavarsita si nesfarsita, atata usurare si bucurie, cat da IUBIREA DE DUMNEZEU, DRAGOSTEA CATRE DOMNUL. 

                                                                                                         Amin si Aliluia!                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

GURA MUTULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                  (DESPRE MUTENIA SFANTULUI PARINTE ARSENIE BOCA)

“O poveste impresionata si o minune petrecuta de Sfantul Parinte Arsenie, minune care a fost consemnata prin relatarea Parintelui Sofonea Ioan, din Sibiu":

"Era in Postul Craciunului si picta o icoana a Mantuitorului, pe care n-a terminat-o. In timp ce picta a auzit o voce tainica: «Arsenie, nu Ma mai picta pe icoana, ca vremea s-a apropiat. Mergi si picteaza in inimile oamenilor, prin cuvantul tau. Spune-le ca vin peste ei necazuri si suferinte». Dar, continuand sa picteze icoana si negrabindu-se sa asculte porunca Domnului, a auzit din nou: «...Vei fi mut... Dar asta iti va aduce multa lume».

Imbolnavindu-i-se corzile vocale, nu mai putea sa vorbeasca. A stat asa de la Craciun pana in joia din Saptamana Mare, in postul Pastilor (in acest timp a scris insemnari numite «GURA MUTULUI», intr-un carnetel pe care-l are maica Pahomia de la Sambata).

Atunci cand se impartasea (era ierodiacon în vremea aceea), primele cuvinte ce le-a rostit cand i-a venit vocea, cuvinte ce le-a auzit si lumea din Biserica, au fost: «CRED, DOAMNE, SI MARTURISESC...», cu o voce ce a cutremurat Biserica, fiindca, oamenii, cand au auzit vocea lui, toti au cazut in genunchi si au plâns, si au laudat pe Dumnezeu ca i-a dat vocea, pentru ca multa lume venea dupa sfat. Astfel, a inceput din nou sa stea de vorba cu oamenii, la clopotnita din fata Sfintei Manastiri."

Si asemenea Sfantului Zaharia, cel din Vechiul Tetament, caruia Dumnezeu i-a ingaduit sa fie mut pana la vremea cand i s-a nascut fiul, Sfantul Ioan Botezatorul, fiidca, se ndoise in fata Ingerului Domnului ca sotia sa, Elisabeta, fiind inaintata in varsta ar mai putea sa nască (Luca 1, 13-22), si Părintele Arsenie a patit la fel”.

🙏 Sfinte Parinte Arsenie Boca, ca unul care ai indrazneala la Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

PE O COALĂ DE HÂRTIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Pe o coală de hârtie,
Întru slava Ta, Hristoase,
M-aș opri și tot aș scrie
Vorbe blânde și frumoase,

Vorbe de îmbărbătare
Pentru lumea cea slăbită,
Să le-aducă ușurare
În necaz și în ispită..

Dăruiește-mi, Doamne Sfinte,
Har de vorbă înțeleaptă,
Ca să răspândesc cuvinte
Ce alină și îndreaptă,

Picură-mi în vorbe miere
Care-n inimă s-ajungă,
Să îi fie mângâiere
Și cu harul Tău s-o ungă..

Pe o coală de hârtie,
Cu o mână tremurândă
M-aș opri și tot aș scrie,
Descriindu-Ți firea blândă,

Firea-Ți plină de iubire
Care mi-a atins ființa,
Înecând-o-n fericire
Când ai vrut să-i dai credința..

Multă lume risipește
Darul colii de hârtie..
N-o păstrează, n-o iubește,
Nici valoarea nu i-o știe,

Dar din coala fără rânduri
Izvorăște o lumină,
Strălucindu-mi peste gânduri
Ce din ceruri par să-mi vină..

CUVANT de INVATATURA despre VREDNICIA CLIPEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, in Psalmul 115:6, scrie asa: “SCUMPA ESTE INAINTEA DOMNULUI, MOARTEA CUVIOSULUI SAU”. 

Multe s-ar putea spune, dar, ca sa intelegi cat se poate de bine si pe scurt acest verset, te rog sa citesti aceste cuvinte din Patericul egiptean si SA IEI AMINTE LA SMERENIA SFANTULUI SISOE, IN CEASUL MORTII SALE: 

“Cu adevarat, nici nu stiu daca macar am pus inceput pocaintei!”. Si acum, iata cum a adormit intru Domnul: "Cand a venit ceasul mortii pentru Sfantul Sisoe, chipul lui s-a luminat si a spus parintilor care stateau cu el: “Iata a venit Sfantul Antonie cel Mare!”. Dupa o clipa de tacere, a zis: “Iata a venit ceata Proorocilor!”. Apoi s-a luminat mai tare si a zis: “Iata a venit ceata Apostolilor!”. Si iarasi chipul lui s-a facut de doua ori mai stralucitor si a inceput sa vorbeasca cu cineva. Parintii din manastire, l-au intrebat cu cine vorbeste. El a zis: “Au venit ingerii sa ma ia, dar eu ma rog fierbinte sa-mi dea putin ragaz de pocainta!”. Batranii au zis: “Parinte, Sfintia ta nu ai nevoie de pocainta”. 

El a raspuns: “Cu adevarat, nici nu stiu daca macar am pus inceput pocaintei!”. Si iarasi chipul lui a stralucit si mai tare, ca soarele. Tuturor le era teama. El le-a spus: “Uite, a venit si a grait (Insusi Iisus Hristos): Aduceti la Mine vasul cel ales din Pustie!". Cu aceste cuvinte si-a dat duhul. S-a vazut un fulger si chilia s-a umplut de mireasma”.

Spune Dumnezeu: “In ce te voi gasi intru aceea te voi judeca” (Ieremia 33:20). 

Iata vrednicia clipei! Te-a gasit crestin ortodox, spovedit, impartasit, cu canon facut pentru pacate, varsand intru smerenie, lacrimile pocaintei? Atunci, nadajdea mantuirii sufletului tau este extraordinar de mare, fiindca, 

El a zis: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara” (Ioan 6:37). 

                                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                                          Preot Ioan .

NU TE TEME, NU ESTI SINGUR!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, stim ca scopul vietii noastre pamantesti este mantuirea, iar calea care duce in Rai este stramta, prin ghimpe, prin cruce, prin incercare. Crestinul ortodox care care nu va avea ispite, inseamna ca, fie nu are constiinta, fie a iesit in afara planului lui Dumnezeu." I

n acest “razboi duhovnicesc”, uneori parca ne simtim singuri. Sfantul Parinte Nicolae Velimirovici spune asa: "Nu te teme, nu esti singur! Singur, este cel care nu stie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toti oamenii prieteni. Unul ca acesta si intr-o prietenie cat se poate de numeroasa va spune, cum spun si acum unii: „Ma plictisesc! Nu stiu ce sa mai fac! Toate ma plictisesc cumplit!”. 

Acestea sunt SUFLETE GOALE DE DUMNEZEU, cenusa fara foc. Iar tu nu esti singur, fiindca esti cu Domnul si Domnul este cu tine. Sfantul Apostol Pavel, care a fost dintr-o data parasit de toti, spune: “Nimeni n-a ramas cu mine, ci toti m-au parasit, insa Domnul a stat langa mine si m-a intarit." Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, ne indeamna asa: “Nu va descurajati! Am spus ca este nevoie de cruce, de jertfa, pentru ca trebuie sa daramam in noi tot ce a creat pacatul si tot cu darul lui Dumnezeu vom face si această nebunie. Pentru ca nu este rusine sa mori strivit de dureri! Este rusine sa mori istovit de placeri!” 

Minunat este sfatul Parintelui arhimandrit Simeon Kraiopoulos: "Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei, ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul

COVORUL ROȘU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O femeie foarte nevoiașă, trăia într-o mare sărăcie împreună cu nepoata sa foarte bolnavă.
Starea copilei se înrăutățea pe zi ce trecea nemaiavând medicamente dar nici bani să cumpere altele.
Cu multă durere în suflet, bunica, hotărî să o lase singură pe nepoțica ei și să meargă la oraș să caute ajutor. La singurul spital public din regiune i s-a spus că medicii nu se pot deplasa la domiciliu şi că ea trebuie să o aducă pe fată pentru a o examina. Era disperată pentru că ştia că nepoata ei, nici măcar nu se putea ridica din pat. A plecat şi trecând pe lângă o biserică, hotărî să intre.
Câteva doamne stăteau în genunchi spunându-şi rugăciunile. Îngenunche şi ea. A auzit rugăciunile acelor femei şi când a avut ocazia a spus şi ea cu voce tare :
-- Bună, Doamne, sunt eu, Maria! Uite Doamne, nepoata mea este foarte bolnavă. Eu aş vrea să mergi la ea şi să o vindeci. Te rog Doamne, notează adresa!
Doamnele erau foarte surprinse de asemenea rugăciune şi continuau să asculte.
--Este foarte ușor, zise ea, doar trebuie să urmezi un drum de piatră şi după ce treci un râu cu un pod, trebuie să mergi pe o cărare de pământ. Treci de magazinul de cadouri. Casa mea este ultima colibă din aia, mai dărăpănată.
Celelalte doamne erau foarte atente la această rugăciune și se abțineau să nu râdă.
Ea continuă :
-- Uite Doamne, uşa este încuiată, dar cheia se află sub covorul roșu de la intrare. Te rog, Doamne, tratează-mi nepoțica. Mulțumesc.
Şi când toate acele doamne credeau că a terminat, Maria mai adăugă :
-- Ah, Doamne, te rog, nu uita să pui cheia la loc sub covor că dacă nu, nu voi putea intra în casă. Mulțumesc, mulțumesc mult Doamne!
După ce doamna Maria plecă, celelalte doamne începu să murmure spunând :
-- Cât de deplorabil este să vezi persoane care nici măcar nu știu cum să se roage! ! !
Când doamna Maria a ajuns acasă nu mai putea de bucurie văzându-şi nepoțica stând pe podea și jucându-se cu păpușile.
-- Deja te-ai ridicat din pat ! strigă ea.
Şi copila privind-o cu seninătate, i-a spus :
Un medic a fost aici, bunico! Mi-a dat un sărut pe frunte și mi-a zis că o să mă fac bine. El era aşa de frumos bunico. Hainele Lui erau aşa de albe și părea că strălucesc.
-- A, mi-a mai spus să-ți zic că a fost uşor să găsească casa noastră şi că a lăsat cheile sub covor aşa cum tu i-ai cerut.

MORALA : DUMNEZEU NU VREA CUVINTE FRUMOASE, EL VREA CUVINTE SINCERE !!!

SFANTA SPOVEDANIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

sursa:

https://web.facebook.com/profile.php?id=100008836920080

Lasati-va casa nematurata,necuratita,neaerisita,timp de un an.Oare nu va deveni ea,o adevarata cocina?Si acum socotiti,ce a devenit sufletul aceluia care,nu un an,ci 20,40,60 sau 70 de ani,nu si-a curatit sufletul prin spovedanie!🙏Sf.Serafim Alexiev (1912-1993)
Nu este de ajuns sa ne spovedim in fata lui Dumnezeu;se cuvine sa ne spovedim,de asemenea,si in fata celor ce au primit de la Dumnzeue,puterea de a spovedi.Buna este spovedania pacatelor cand in urma ei vine indreptarea.Dar ce folos este,sa descoperi rana in fata medicului,si sa nu intrebuintezi mijloacele de vindecare?

🙏Fericitul Augustin

Unul din marile ajutoare duhovniceşti dobândite de cei care părăsesc viaţa aceasta şi merg în cea de dincolo,este Sfânta Spovedanie.Şi iarăşi,o mare pierdere pentru cei ce părăsesc această viaţă şi merg în cea de dincolo,este lipsa Spovedaniei.

Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus Sfinţilor Apostoli şi prin aceştia,la rândul lor,până azi,episcopilor şi preoţilor,că:"Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri”(Matei 18,8).Legarea şi dezlegarea,o luăm numai aici pe pământ.Dincolo vom suporta doar consecinţele.Niciodată nu putem şti sfârşitul vieţii noastre..de aceea,este bine să ne spovedim în fiecare an,în toate posturile.Iarăşi,nu putem şti vârsta la care viaţa noastră se va sfârşi.Foarte mulţi tineri mor nespovediţi.E de la sine înţeles,că cea mai mare tragedie pentru un om şi urmaşii familiei sale este să moară nespovedit,că e tânăr sau că e bătrân,este acelaşi lucru până la urmă.Mulţi cad în eroarea de a zice că se vor spovedi când vor fi mai bătrâni.

Niciodată nu putem şti sfârşitul vieţii sau dacă ajungem ori nu la bătrâneţe.De aceea,omul trebuie să se spovedească de la 7 ani în sus,fiecare,în timpurile rânduite de Biserică sau când simte nevoia de a se spovedi.Spovedania înseamnă dezlegare,uşurare.Tot timpul trebuie să fim dezlegaţi şi uşuraţi de păcate prin Taina Spovedaniei.

Toate PACATELE NESPOVEDITE SE TRANSMIT URMASILOR celui decedat.Cei care mor nespovediţi nu au parte,prin urmare,de acea mare dezlegare fundamentală pentru viaţa de dincolo.Ei trec dincolo nedezlegaţi,sunt legaţi în păcatele lor.Dincolo nu mai pot fi dezlegaţi de nimeni.Mântuirea unui creştin nu poate fi garantată fără Taina Sfintei Spovedanii🙏

DESPRE PACAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, PACATUL este incalcarea cu buna stiinta a voii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu nu creeaza pacatul, ci ne ajuta sa-l evitam, exact cum ne ajuta un indicator rutier. Nu exista greseala mai mare ca aceea de a nesocoti mantuirea sufletului. Copacul cand este taiat, cade intr-acolo unde se inclina. Si atunci ne putem intreba: Noi suntem înclinati spre Dumnezeu sau spre diavol, adica, spre virtute sau spre pacat? 

Pacatul scoate pe om din relatia cu Dumnezeu, iar vina si sterge numai in Taina Sfintei Spovedanii, sub epitrahilul preotului, daca este marturisit cu SINCERITATE si CAINTA. Preotul duhovnic, este o calauza duhovniceasca in drumul catre Hristos, sau, in mod figurativ este UN ALT MOISE, care este chemat sa conduca pe fiecare om, din Tara Egiptului (robia pacatelor), in Pamantul Fagaduit (in Imparatia lui Dumnezeu). Indurarea Lui Dumnezeu o vede si o simte fiecare om in viata lui, dar, staruirea in pacat, atrage dupa sine, DREPTATEA LUI DUMNEZEU. 

Cu cat indurarea a fost mai mare, cu atat mai mare va fi si pedeapsa. Pacatosul L-a rastignit (L-a batjocorit) pe Domnul Iisus Hristos, amanand indreptarea, iar Dumnezeu il va pedepsi cu dreptatea Sa. Vine o vreme cand trebuie sa platim cu durere, cele pe care le-am facut cu placere. Iisus Hristos a venit in lume pentru toti oamenii si pentru fiecare in parte.

 De aceea El ia asupra Sa pacatul protoparintilor Adam si Eva si ale tuturor oamenilor, deci, si ale fiecaruia dintre noi, ca sa ne mantuim noi toti, prin CREDINTA (Crestin Ortodoxa), HAR (Harul primit prin Sfintele Taine) si FAPTE BUNE. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.