joi, 21 februarie 2019

„Fă şi tu ca mine, fiul meu!“1

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


                                                                                                            Sfântul Serafim din Sarov
 Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, în vreme ce rugăciunea, postul, milosteniile şi alte fapte bune făcute din dragoste de Hristos sunt doar mijloacele prin care dobândim Duhul Sfânt. A dobândi înseamnă „a lua în posesie“. Ştii ce înseamnă să dobândeşti bani? Dobândirea Duhului Sfânt este asemenea.
     Ştii foarte bine ce înseamnă „a dobândi“ în sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu! Scopul oamenilor obişnuiţi este să adune sau să facă bani; cât pentru nobilime, se adaugă primirea de onoruri, distincţii şi alte recompense pentru serviciile aduse stăpânirii.
 Dobândirea Duhului Sfânt este de asemenea un „capital“, dar dătător de har şi veşnic, şi se obţine pe căi foarte asemănătoare – aproape la fel cu cele ale capitalului social şi monetar. Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu – Omul, Domnul nostru asemuieşte viaţa noastră cu o piaţă, iar lucrarea vieţii noastre pe pământ o numeşte negoţ. El spune tuturor: „Neguţătoriţi până ce voi veni“ (Luca 19:13), „răscumpărând fiecare clipă, căci zilele sunt rele“ (Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, în cea mai mare parte a timpului tău, lucrează spre a primi binecuvântările cereşti, prin bunuri

Bunurile pământeşti sunt faptele bune făcute din dragoste de Hristos, ce pogoară harul Preasfântului Duh asupra noastră. De bună seamă, fiecare faptă bună făcută de dragul lui Hristos ne dăruieşte harul Duhului Sfânt, dar rugăciunea ne dă acest har în chip anume, pentru că întotdeauna este la îndemână – o unealtă de dobândire a Duhului Sfânt. De pildă, ai vrea să mergi la Biserică, dar nu afli nici o Biserică sau slujba s-a încheiat; ai vrea să dai de pomană unui cerşetor, dar nu este nici unul sau nu ai ce să-i dai; ai vrea să-ţi păstrezi fecioria, dar nu ai puterea să o faci din pricina firii tale sau din pricina tăriei vicleniilor vrăjmaşului, cărora nu te poţi împotrivi datorită slăbiciunii tale omeneşti; ai dori să faci alte fapte bune de dragul lui Hristos, dar nici nu ai tăria sau îţi lipseşte prilejul. Acestea cu siguranţă nu se aplică rugăciunii! Rugăciunea este la îndemâna oricui, bogat ori sărac, nobil ori umil, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos. Mare este puterea rugăciunii, iar ea aduce îndeosebi Duhul lui Dumnezeu, şi este cel mai uşor de săvârşit de toată lumea! Vom fi cu adevărat fericiţi dacă Domnul Dumnezeu ne află păzind şi plini de darurile Sfântului Său Duh. Atunci putem nădăjdui plini de încredere că „vom fi răpiţi... în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh“ (1 Tesaloniceni 4:17), care vine „cu putere multă şi cu slavă“ (Marcu 13:26) „să judece viii şi morţii“ (1 Petru 4:5) şi „va răsplăti fiecăruia după faptele sale“ (Matei 16:27). Dobândeşte harul Duhului Sfânt şi prin lucrarea celorlalte virtuţi, de dragul lui Hristos! Fă negoţ duhovnicesc cu ele; fă negoţ cu acelea care îţi aduc profitul cel mai mare. Strânge „capital“ din belşugul harului lui Dumnezeu, adună-l în „banca“ cea veşnică a lui Dumnezeu, care îţi va aduce dobândă nematerialnică – nu patru sau şase procente, ci sută la sută pentru o rublă duhovnicească, şi chiar nesfârşit mai mult decât atât. De pildă, dacă rugăciunea şi privegherea îţi dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te şi priveghează; dacă postirea îţi dă mai mult din Duhul lui Dumnezeu, posteşte; dacă milostenia îţi dă mai mult, fă milostenii.

Cântăreşte în acest fel fiecare virtute făcută din dragoste pentru Hristos! Cum să dobândim harul Duhului Sfânt Acum îţi voi spune ceva despre mine, smeritul Serafim. Sunt dintr-o familie de neguţători din Kursk. Astfel, pe când nu eram încă în mănăstire, obişnuiam să facem negoţ cu bunurile care ne aduceau cel mai mare câştig. Fă şi tu la fel, fiul meu! Şi aşa cum în afaceri scopul de căpătâi nu este nici pe departe cel de a face negoţ, ci obţinerea a cât se poate mai mult câştig, astfel şi în „afacerea” vieţii creştine scopul principal nu este, nici pe departe, rugăciunea sau săvârşirea unor alte fapte bune.
 Deşi Apostolul spune: „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tesaloniceni 5:17), totuşi, după cum îţi aminteşti, el adaugă: „Vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte în limbi“ (1 Corinteni 14:19).
Iar Domnul spune: „Nu oricine Îmi zice: <> va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri“ (Matei 7:21), adică cel ce face lucrarea Domnului – şi, mai mult, o face cu cinstire, căci „blestemat este tot cel care face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă“ (Ieremia 48:10). Iar „lucrul Domnului“ este credinţa în Dumnezeu şi în Acela pe care L-a trimis, Iisus Hristos (Ioan 14:1, 6:29). 

Dacă înţelegem drept poruncile lui Hristos şi ale Apostolilor „afacerea“ noastră de creştini constă nu în sporirea numărului faptelor bune, care sunt numai mijloace de atingere a scopului vieţii creştine, ci în obţinerea celui mai mare câştig de pe urma lor: dobândirea darurilor celor preabogate ale Duhului Sfânt. Aceasta este, fiul meu! Aşa trebuie să faci negoţ duhovnicesc întru virtute. Împarte darurile harului Duhului Sfânt celor care au trebuinţă de ele, aşa cum o lumânare aprinsă ce arde cu foc pământesc dă lumină şi aprinde alte lumânări, pentru a-i lumina pe toţi cei din alte locuri, fără a-şi slăbi lumina ei. Dacă aşa este focul pământesc, ce vom spune despre focul harului Preasfântului Duh al  pământeşti.
 Pentru că bogăţia pământească, atunci când o împarţi, scade – dar bogăţiile cereşti ale harului lui Dumnezeu, cu cât sunt împărţite, cu atât mai mult sporesc întru cel ce le împarte. Astfel, Domnul Însuşi S-a bucurat a zice samaritencei: „Oricine bea din această apă va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va înseta în veac; ci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă, care saltă spre viaţa veşnică“ (Ioan 4:13-14). 
„Convorbire cu Nikolai Motovilov – noiembrie 1831”

ÎȚI CER IERTARE, DOAMNE!..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai greșit
Cu voie, cu știință, în fapte, vorbe, gând..
Nu m-am luptat cu răul, nu m-am împotrivit,
La fiece ispită, căzut-am prea curând!

Dar cel mai tare, Doamne, mă mustră gândul meu
Că știu că dacă astăzi din nou s-ar repeta
Ispitele ce-ndeamnă spre tot păcatul greu,
Cu firea asta slabă, eu iarăși aș cădea!..

Nu, nu-s puternic, Doamne, puternic ești doar Tu..
Lipsit de-a Ta putere, eu sunt o pleavă-n vânt!
Dă-mi harul Tău, Iisuse, căci fără el eu nu,
Nu voi putea vreodată să duc un trai mai sfânt!..

Pe Petru ce trădase, Tu, Doamne, l-ai iertat
Căci a-nțeles, sărmanul, că fără harul Tău,
Și cel ce Te dorește cu dor adevărat
Se leapădă de Tine 'naintea celui rău..

Același lucru astăzi și eu l-am înțeles
Și-am înțeles că harul, Iisuse, Tu îl dai
Acelui om ce-Ți cere cu umilință des,
Puterea ca să meargă pe calea către Rai..

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai căzut,
Și-Ți cer putere Ție de-acum să nu mai cad..
În harul Tău, Iisuse, ca Petru am crezut,
Îndură-Te, Iisuse, și scapă-mă de iad!

miercuri, 20 februarie 2019

RUGĂCIUNE PENTRU IERTAREA PĂCATELOR

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Să ştie tot creştinul, că dacă această rugăciune o va zice în fiecare seară, cu umilinţă şi cu durere în suflet pentru păcatele făcute, chiar dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii în această noapte, se va izbăvi de muncile iadului cu mila Milostivului şi Bunului Dumnezeu:

” Îndurate şi Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel Ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşitul meu. Ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când şi toate lucrurile mele cele întinate şi spurcate, arătate se vor face. Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării. Pentru aceasta îndrăznesc, o, Stăpâne, a face cerere de iertare pentru ele!”

CERTAREA PĂRINTEASCĂ


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Ce simplu-i să te cerți cu Dumnezeu
Și să-L întrebi cu nervi: "De ce chiar eu?",
Insinuând că El ar fi greșit,
De câte ori necazul te-a lovit..


În viață parcă este mai comod
Să te îndreptățești în orice mod,
Decât să recunoști cu glas smerit:
"Am înțeles, Stăpâne, am greșit"!

De multe ori, e-atât de greu s-accepți
Că El ți-a dat necazul să te-ndrepți,
Încât preferi să-L ponegrești pe El,
În loc să-ți schimbi tu viața în vreun fel..

Dar vezi tu, frate, Tatăl Cel ceresc
Le dă o șansă celor ce-și doresc
O viață-n cer, în veacul nesfârșit,
Căci prin necaz, le-arată c-au greșit..

Deci dacă ei, văzându-se certați,
Mustrarea o primesc, vor fi iertați.
Dar dacă-n schimb vor protesta de zor,
E vai și-amar de mântuirea lor!

marți, 19 februarie 2019

.RUGACIUNE PENTRU DUHOVNIC..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Ma rog sa aveti doar zile senine,
Si Harul cel dat va fie-nmultit,
S-aveti biruinta in vremea ce vine,
Si-n fata furtunii sa stati neclintit.

Cer Dragostea Sfanta ce lumea mai tine, 
S-o verse si astazi,Iisus pe pamant, 
Cu bine sa treceti si azi ca si maine, 
Ispita si raul ce arde mocnit!

O Oaste cereasca va fie drept garda,
Si aripi de ingeri va fie drept scut,
Sa-nvingeti ca David, a iadului hoarda,
Ce trece hotarul din iad spre pamant!

Cununi impletit-au, fecioarele-n ceruri,
 Ce-asteapt-a fi puse pe frunti de martiri, 
Rasplata va fie, rasplata de-a pururi, 
Trai-ve-ti in Slava Eternei Iubiri!

Iar Maica cea Sfanta va rupe zapisul,
Greselilor voastre, de om, pe pamant,
Veti tese din jertfa si sange - Antimisul
Pe care va sta Potirul cel Sfant.

Preot Ioan.

miercuri, 13 februarie 2019

OCEANUL MILOSTIVIRII ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


        Bucuria mea, roaga-te impreuna cu mine ca Dumnezeu, cu dragostea Lui cea nemarginita, sa ne improspateze sufletele noastre insetate de “Lumina”: “In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa te doreste sufletul meu pe tine Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu” (Psalm 41:1).
Slava Tie Dumnezeule, pentru marea Ta milostivire fata de noi, fiindca, fara sa facem nimic bun pe pamant, Tu ne mangai sufletele, ne bucuri ticaloasele noastre suflete, ne usureazi poverile vietii si nu ingadui ispite mai mari decat putem duce. Mantuirea sufletelor noastre cere multa truda, fiindca, ispititorul diavol, si-a pus in actiune toata experienta si tot ceea ce stie pentru a ne impiedica sa ajungem in Lumina cea neinserata (Rai)

 Nu te departa de la noi Dumnezeule, Iisuse Hristoase, 
Tu esti dragostea noastra cea rastignita, 
Tu, Cel care ai fost inaltat pe Sfanta Cruce, pentru pacatele intregului neam omenesc, vindeca-ne pe noi, cei care am fost raniti de intepaturile pacatului. 

Sa strigam din adancul sufletului: “CINE ESTE DUMNEZEU MARE, CA DUMNEZEUL NOSTRU” (Psalm 76:13) si sa-l rugam pe Dumnezeu, care este un “OCEAN DE MILOSTIVIRE”, sa ne binecuvanteze si sa ne ierte toate pacatele, prin spovedanie SINCERA si cu CAINTA, sub epitrahilul parintelui duhovnic. Amin si Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan .

Nu-ţi clădi prea scumpă casa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Nu-ţi clădi prea scumpă casa, ca s-o poţi uşor uita,
dacă-ar fi să vină mâine foc să-ţi ardă casa ta;
ci fă-ţi casa cât mai mică, dar pe locul cel curat,
ca să nu ţi-o ia, când vine, prăpădul cel ne-aşteptat.

Nu te aşeza-n Sodoma ca şi Lot cel ispitit,
ca să nu pieri cu stricaţii în ţinutul osândit,
ci ca Avraam fă-ţi cortul unde poţi primi mereu
ca să ospătezi la tine îngerii lui Dumnezeu.

Nu te osteni ca Marta cu prea multe treburi când
ţi-a venit Hristos în casă – şi tu nu stai ascultând,
ci le lasă ca Maria, stai şi-ascultă-L pe Iisus,
că ai vreme-apoi destulă să tot faci, când El S-a dus.

Nu sta adormit ca cele cinci fecioare fără-oleu,
când e-aşa de-aproape ceasul să Se-arate Dumnezeu;
caută, până poţi, să afli untdelemnul cel de Sus,
să nu baţi la uşa Nunţii după ce-a închis Iisus.

N-arunca înştiinţarea care tot ţi-o fac şi fac,
căci această-nştiinţare n-am să ţi-o tot spun în veac;
vine ziua, vine ziua când ai mai dori s-o spun;
vină, poate-atunci vedea-vei că nu eu am fost nebun.

Traian Dorz

IISUSE TE-AM AFLAT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE... 


Am rătăcit fără să ştiu
Şi fără să-nţeleg,
Credinţa-n Bunul Dumnezeu,
Spre care-acum alerg.
Primeşte-mă Iisuse Scump,
Căci vinovat sunt eu,
Mă vindecă Stăpâne Sfânt,
Căci Tu eşti Dumnezeu!

Refren:
Iisuse, Doamne Te-am aflat,
Ajută-mă acum
Să te urmez neîncetat,
Să nu m-abat din drum.

Precum o oaie s-a pierdut
De turmă şi stăpân,
Aşa şi eu m-am rătăcit
De staulul divin.
Când rănile îmi vei lega,
Voi fi ca l-anceput:
Oiţă fără de cusur
Aşa cum mai făcut.

Aşa cum fiul cel pierdut
Pe tatăl l-a lăsat,
Aşa şi eu am tot slujit
"La porci la un bogat".
Dar nu mai vreau acum deloc
Să tot alerg pribeag,
Ci mă întorc la Tatăl meu,
Ce ştiu c-aşteaptă-n prag.

Iisuse, cum să-ţi mulţumesc
De mila ce-ai avut,
De cel ce iar Te-a răstignit,
De fiul cel pierdut ?
De-aceea azi, umil, doresc
Să nu mai am alt gând,
Decât, doar Ţie să-ţi slujesc,
Şi pururea să-ţi cânt.


marți, 5 februarie 2019

RUGĂCIUNE PUTERNICĂ PENTRU MOMENTELE GRELE ALE VIEȚII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


       ” O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.
În numele Tatălui care a creat lumea, în numele Fiului care a răscumpărat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine păcătosul!
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărărilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângâie că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile sorții, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate și...(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugăciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvântarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi şi necunoscuţi şi îndreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.
Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, mă desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!”
Vă rugăm să trimiteți tuturor celor aflați în suferințe și grele încercări!

E TIMPUL BUN DE POCĂINȚĂ!


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



E timpul bun de pocăință,
De plâns domol și de postire..
Să cerem, cei ce-avem credință,
Stăpânului, milostivire

Și pentru noi, și pentru-ai noștri,
Și pentru cei ce ne iubesc,
Și pentru cei ce orbi, săracii,
Credința și-o batjocoresc,

Căci mult se bucură în ceruri
Iisus, Păstorul Cel milos,
Când peste crucea noastră punem
Și crucea altui păcătos!

E timpul numai bun de posturi,
De plâns smerit la spovedanii..
Să ne-'ntărim din nou credința
Citind sau ascultând cazanii,

Căci poate-un pas greșit pe stradă,
Sau poate-o boală, cine știe..,
Când nici prin minte nu ne trece,
Ne vor trimite-'n veșnicie..

Cu rugăciunea cea smerită
Să ținem mijloacele-'ncinse,
Cu fapta bună-'n toată ziua
Să ținem candelele-aprinse,

Iar când târziu în miez de noapte
Va apărea al nostru Mire,
Îl vom întâmpina pe dânsul
Cântând voioși de fericire!
amin

sâmbătă, 2 februarie 2019

CUM ARATĂ IISUS HRISTOS?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Iata o descriere a lui Iisus facuta de Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus in functia de procurator al Iudeei (26 - 36 d. Hr.): "Este un barbat cu o infatisare nobila si trasaturi atat de frumoase si care exprima atata maiestuozitate, incat oricine-l vede nu poate sa nu-l admire. Are parul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pana la umeri culoarea devine cea a pamantului, doar ca foarte stralucitoare si-l poarta despartit de la mijlocul fruntii, insa dupa obiceiul nazarinenilor".

"Fruntea dreapta si senina, chipul fara urma de riduri sau pete, cu o usoara nuanta de bronz. Narile si buzele fara cusur. Barba la fel de deasa ca si parul, nu prea lunga si despartita la mijloc. Ochii Sai seriosi te infioara. Sunt ca razele soarelui, iar stralucirea lor nu iti permite sa i te uiti drept in fata. Cand rosteste vorbe de dojana, te inspaimanta; plange cand trebuie sa mustre. Atrage iubirea oamenilor si are o voiosie demna. Se spune ca nu a fost vazut razand, insa a fost vazut plangand mereu. Are brate si maini deosebit de frumoase. Este fermecator cand poarta o conversatie, insa vorbeste putin; iar cand vorbeste, o face cu deosebită modestie. Oriunde isil face aparitia, este de departe cel mai frumos barbat pe care l-a vazut sau si-l poate imagina cineva; ii seamana mei Sale, cea mai frumoasa fiinta din regiune.
In ceea ce priveste cultura Sa, uimeste intreg Ierusalimul.

Desi nu a studiat niciodata, cunoaste toate domeniile stiintei. Poarta sandale si umbla cu capul descoperit. Multi rad cand il vad, se tem, insa, si tremura in prezenta Lui sau cand le vorbeste. Se spune ca nu s-a mai pomenit un asemenea barbat in zona asta. Intr-adevar, din cate mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea invatatura inalta cum o predica acest Hristos, si multi iudei cred in El si in natura Sa divina, pe cand altii au venit la mine sa il reclame ca pe cineva care S-a impotrivit Maiestatii Voastre.

Este un fapt cunoscut de toti ca nu a facut niciodată vreun rau, ca, dimpotriva, infaptuieste numai lucruri bune. Toti cei care-L cunosc si care au avut de-a face cu El spun ca au avut parte numai de lucruri bune şi de sanatate din partea Lui“.

vineri, 1 februarie 2019

DE CE BATI IN CUIE? ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Bucuria mea, sa nu uitam ca fiecare dintre noi, avem un suflet nemuritor. Dumnezeu fiind IUBIRE si MILA, sa ne straduim cat mai mult cu putinta sa nu-L intristam cu nimic. El a patimit pe Sfanta Cruce pentru noi, a fost intepat si ranit printr-o cununa de spini, coasta i-a fost strapunsa de o sulita, picioarele si mainile Sale, au fost pironite in cuie, spatele Sau a fost biciuit, Preasfanta gura Sa a gustat fiere si otet, inima Sa a sangerat din pricina rautatii si a nerecunostintei. Prin pacatele noastre, fiecare dintre noi Il rastignim (in mod virtual) pe Hristos, iar El ne intreaba asa: “Cu ce ti-am gresit Eu tie de ma rastignesti?

 De ce ma bati in cuie?

 Ma dor foarte tare, ranile si  Sangele curge din ele”.
 Nepasarea noastra pentru mantuirea sufletului Ii mareste cel mai mult suferinta.
 Noi, in loc sa-I slujim, Il negam, Il parasim, Il rastignim.
 De aceea sa fim atenti cu viata noastra: sa avem iubire si rabdare in toate, sa nu clevetim, sa nu judecam, sa nu invidiem, sa nu uram pe nimeni...
Sa fim smeriti si blanzi. Tot ceea ce facem noi oamenii, nu are o valoare in sine, ci inseamna doar o multime de zero-uri. Harul Duhului Sfant este cifra asezata in fata zero-urilor, si tocmai aceasta este cea care da valoarea cea mare a numarului. 
Numai atunci cand vor exista mai multe zero-uri, adica atunci cand vom implini faptele bune ale credintei, ale iubirii si ale virtutilor, si noi vom valora in aceeasi masura!
                                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan .

marți, 29 ianuarie 2019

LUCRĂTORII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


(versuri: Eliana Popa)

Dumnezeu sădit-a vie...cu altoi de viță aleasă
Și a pus si un teasc mare, pentru când va fi culeasă,
I-a săpat in jur un șanț, a-ngrădit-o cu un gard
I-a zidit si-un turn in mijloc..printre rânduri flori de nard !

Lucrători a pus în vie să nu crească pălămida
Dar în ea iesit-au au spinii și pe viță agurida !
Și la vremea cuvenită și-a trimis Stăpânul sluga
Să ia partea Sa de roade si să le plătească munca !

Însă lucrătorii viei apucând pe cel trimis
L-au bătut cu pumni și pietre și degrabă l-au ucis!
A trimis și alte slugi, însă neamul cel hapsân
I-a ucis și scos din via Milostivului Stăpân !

Și privind Stăpânul fapta ce atunci au săvârsit
A trimis să ceară roada, chiar pe Fiul Său iubit !
Și văzând venind pe Fiul, lucrătorii cei mișei
Au gândit că va fi luată moștenirea de la ei !

Au ucis si scos din vie și pe Fiu ca și pe slugă!
Dar când va veni Stăpânul cu mânie îi alungă,
Căci grăi cu glas de tunet ce răzbate dintre stele:
,, - Și acum Voi spune vouă, ce Voi face viei Mele!

Lua-voi gardul ei spre jaf, si-oi lăsa-o părăsită
Nici tăiată să rodească, nici săpată, nici plivită
Și Voii porunci la nori să nu verse strop de ploaie
Spini vor creste-n loc de roade printre vițe și altoaie!

Pe cei răi cu rău Voi pierde, Voi lua partea lor de vie,
Voi tocmi iar lucrători din străină seminție
Care îmi vor da la timp partea ce Mi se cuvine
Și Îl vor primii pe-Acela , ce va fi trimis de Mine!

Și ne tâlcuiesc părinții că aceasta mare vie
E poporul scos de Moise din Egipt și din robie
Iar Stăpânul este Domnul, gardul este Legea Lui
Slugile ce-au fost trimise, sunt proorocii Domnului !

Iară teascul e Altarul Jertfelor bine plăcute
Turnul e arhiereul, fariseii cei din frunte
Ce au fost aleși de Domnul să vegheze precum regii
La buna păzire-a viei și la împlinirea Legii !

Fiul cel trimis în vie este Domnul Sfânt Iisus
Care a indurat Calvarul când a fost pe Cruce pus !
E Acela ce-a venit ca să altoiască via
Este Piatra peste care se va pune temelia !

Ia aminte dragă frate, la lucrarea ta din vie
Și de ai cereasca Piatră la a casei temelie,
Dacă roada ți-e bogată, dacă rodul ți-e de soi,
Viu vei fi în veșnicie și pe-al cerului altoi !

SA NU JUDECI PREOTII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   “Te rog, niciodata-n veci,
Preotii sa nu-i judeci!
Caci prin ei primesti iertare,
Nu ti se pare, lucru mare?

 Iar de vre-unul, de te smintesti,
Repede sa-ti amintesti,
 De Taina Spovedaniei,
Ce-ti da darul milosteniei!

 De patimile tale sa te ingrijesti,
 La pacatele altora, sa nu privesti!”

                    Andrei Ibraim


          Bucuria mea, imi plac cuvintele lui Andrei, fiindca numai cine nu-si vede pacatele sale, acela ii judeca pe preoti. Ar trebui mai intai sa-si spele degetul cu care arata spre preoti si sa fie atent, ca spre el sunt indreptate mai multe degete. Ne trebuie, pocainta cu zdrobirea inimii, nu  judecata preotilor, fiindca, pe ei are cine sa-i judece: Iisus Hristos, Cel care le-a dat Harul Duhului Sfant, puterea de a lega si dezlega pacatele celor care se spovedesc. OMUL CEL BUN SI FRUMOS NU-I VA JUDECA PE PREOTI.

Iata ce spune Sfantul Porfirie Kavsokalivitul:  "Omul cel bun si frumos, care nu are ganduri viclene, atrage Harul lui Dumnezeu. Intai de toate, BUNATATEA si SIMPLITATEA atrag Harul lui Dumnezeu si sunt temeiurile pentru ca Dumnezeu, vine si isi afla locas in sufletul lui. Dar, omul cel bun, trebuie sa cunoasca vicleniile diavolilor, si neaparat, si pe cele ale oamenilor, deoarece altfel, mult se va chinui”.

Sfantul Ioan Gura de Aur zice: “Nu cunosc suflet mai viclean ca acela care vorbeste un preot de rau”. 

Insa Psalmistul David spune: “Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie” (Psalm 11:3). 

Iar Iisus Hristos ne invata asa: “FERICITI CEI CURATI CU INIMA, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). 

Asadar, sa zicem si noi cum ne indeamna proorocul David: “Pune Doamne straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele” (Psalm 140:3). 
                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

luni, 28 ianuarie 2019

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS EFREM SIRUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




                 FĂCĂTOR DE MINUNI,PURTÂND DARUL LACRIMILOR ȘI A POCĂINȚEI

            O, fericite părinte Efreme, cel ce, cu botezul lacrimilor ți-ai curățit vasul sufletului, făcându-l să strălucească de harul sfințeniei și ne-ai lăsat nouă pilda viețuirii tale plăcute lui Dumnezeu și comoara învățăturilor insuflate din înțelepciunea Duhului Sfânt, caută cu îndurare spre păcătoșii robii tăi. Ușurează povara păcatelor noastre și ne aprinde în suflet focul pocăinței, ca în pace cu toți oamenii și în liniște desăvârșită să ajungem la sfârșit creștinesc, învrednicindu-ne prin sfintele tale rugăciuni, dănțuirii și veseliei negraite a împărăției Cerurilor, cântând Tatălui și Fiului și SFÂNTULUI Duh acum și pururea și în vecii vecilor, AMIN.
O, preaminunate părinte Efreme, cel ce, pentru râvna dumnezeiască, darul lacrimilor neîncetate ai primit și ca un stâlp al pocăinței ai strălucit în lume, primește smeritele noastre cântări ce cu dragoste ți le aducem și ne solește milă în ziua judecății, învrednicindu-ne de cântarea îngerească: Aliluia!
Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi ape intrat-au până la sufletul meu, dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoşti pricina râului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt număraţi. La Tine deci scap şi pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet şi să-mi ajuţi a birui toate ispitele ce mă învăluie ,că Tu eşti întărirea, scăparea şi izbăvitorul meu, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţam, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Prea Bunule Doamne, îţi mulţumim că pururea te îngrijeşti de noi! Tu faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi şi faci să cadă ploaia şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, dar lumina veşniciei Tale şi rourarea Prea Sfântului Tău Duh se pogoară totdeauna peste noi, prin Sfinţii Tăi cei aleşi: ucenicii de peste veacuri, care pururea se roagă pentru noi. Primeşte, aşadar, şi rugăciunile sfântului părinte al nostru, Efrem Sirul, care în viaţa pământească a împlinit în toate voinţa Ta şi astfel a dobândit un loc în casa Ta, împreună cu sfinţii care din veac Ţi-au bineplăcut! Binevoieşte, Preabunule, că şi noi, cei ce cinstim pe acest mare sfânt al Tău, prin ruga şi faptele noastre, să cinstim împreună cu el, în împărăţia Ta, preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! 
AMIN.
sursa:
Ioan-Nelu Ciobanu

RUGĂCIUNEA ZILEI DE LUNI



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

duminică, 27 ianuarie 2019

Acatist de Mulţumire : Slavă lui Dumnezeu , pentru toate



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


CREZUL TĂU SĂ FIE VIU: VIATA, NU TEORIE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Bucuria mea, te rog sa citesti cu atentie sfatul duhovnicesc, pe care i l-a dat Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, Sfantului Parinte Petroniu Tanase, fost staret al Schitului Prodromu din Sfantul Munte Athos, trecut la Domnul in 22 februarie 2011: “M-am intalnit cu Sfantul Parinte Staniloae, dupa ce iesise din inchisoare si, rugandu-l sa-mi dea un sfat duhovnicesc, mi-a spus urmatoarele:
„Fii optimist. Roaga-te necontenit, lasa-te in voia lui Dumnezeu. Multumeste-i pentru toate. Nu te lega de nimic din cele vremelnice. Slujeste pe aproapele tau cu toata dragostea si daruirea; nu numai cat are nevoie, ci mai mult. Viata sa-ti fie hotarata, fara compromisuri si confuzii, limpede. CREZUL TAU SA-TI FIE VIU: VIATA, NU TEORIE! Sa nu pierzi din vedere tinta spre care alergi, IISUS HRISTOS si MANTUIREA SUFLETULUI. Sa nu te inneci in marea vietii”.
   Asadar, concis, am putea spune ca Sfantul Parinte Staniloae, l-a sfatuit SĂ FIE ORTODOX CA BRADUL 🌲, sfat care este valabil pentru fiecare dintre noi.
Cine are minte, sa ia aminte, la aceste minunate cuvinte. Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

BINECUVANTARE si SFAT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Ce frumos spune Sfantul Antonie cel Mare: "SĂ TE ROGI SI SĂ LUCREZI, SĂ LUCREZI SI SĂ TE ROGI!", adica, sa impletesti munca cu rugaciunea, rucodelie, cum numita in Patericul egiptean. Insa "Munca ta sa nu fie egoista, ca a paianjenului, ci sociala, ca a albinei care munceste si pentru altii" (Sfantul Ioan Gura de Aur). 
Cand te asezi la masa sa spui "TATĂL NOSTRU", macar in gandul tau. Sa-i multumesti lui Dumnezeu dupa ce ai mancat si nu uita: "SĂ NU MĂNANCI NIMIC PANĂ LA SATURATIE. SĂ LASI LOC SI PENTRU DUHUL SFÂNT!" (Sfantul Serafim de Sarov). 
Pentru ca asa spune Dumnezeu: "ROAGĂ-TE TU PENTRU TOTI, CA DE TINE AM EU GRIJĂ!", tu sa zici: SĂ DAI DOAMNE, LA LUME BINE, NU MĂ UITA NICI PE MINE! 
Sau, daca iti place cum zicea Sfantul Parinte Iustin Parvu: "DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL, SI TOATA LUMEA TA!" 
Cele lumesti ne aduc griji, in timp ce rugaciunea este izvorul blandetii, rodul bucuriei, al multumirii si al lipsei de manie: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! MILUIESTE-MA, MAICA MILOSTIVIRII!
Pace sufletului tau! 
                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                       Preot Ioan.

joi, 24 ianuarie 2019

RĂNILE IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


( de Eliana Popa)

Azi am să vă spun o pildă ,de demult ...din vremi uitate
Cu-n soldat ce-și ducea viața doar in pofte și păcate
Avea o sotie bună ,credincioasă și cuminte
Îl tot sfătuia de bine cu o dragoste fierbinte !

Biruit de-a ei virtuți ( că femeia-i o minune)
Începu să țină post si-nvătă și-o rugăciune
Astăzi una , mâine doua...prinse drag de cele sfinte
O cinstea pe Maica Sfântă si-L avea pe Domnu-n minte !

Si-ntr-o zi din postul mare ,când stătea la rugăciune
I-a fost rânduit să vadă, o preaslăvită minune !
Căci privind către icoana, vede Pruncul cu răni multe
Sânge mult curgea din ele, parc' atunci i-au fost făcute !

S-a înfricoșat soldatul si cu inima-ngrozită
A-nceput să strige tare la Măicuta Preaiubită :
,, - Maică Sfântă Milostivă ,sunt un mare păcătos
Cere milă si-ndurare pentru mine lui Hristos !"

Și o voce din icoana îi răspunde cu mâhnire :
,, - Voi din buze-mi spuneți Maică...doar când vreți milostivire !
Dar prin fapte de rusine și prin grelele păcate
Voi nu mă cinstiți ca Maică... aveți sufletele moarte !"

Omul auzind aceasta a-nceput cu foc a plânge
,, - Nu mă lepăda Stăpână ! Câte răni și ce mult sânge..
Acum văd ...al meu păcat e un șarpe veninos ,
E o rană care mușcă Trupul Sfânt al lui Hristos "

Și-o aude pe Fecioară glăsuind spre Pruncul Sfânt
Vocea ei părea c-aduce întreg raiul pe pământ :
,, - Fiul Meu Iubit și Dulce , pentru dragostea ce-mi porți
Miluieste-l și pe-acesta....cum i-ai miluit pe toți 

Ce m-au luat mijlocitoare si-au venit cu lacrimi multe
Precum se întorc în staul toate oile pierdute !
Fiul meu, nu-ți cer să-l judeci după Lege și Dreptate
Judecă-l cu marea-Ți Milă și cu sfânta-Ți Bunătate! "

Domnul i-a răspuns mâhnit, cu durere și oftat :
,, - Nu-l voi asculta ,Măicuță...că nici el n-a ascultat!
Sabia mâniei Mele stă deasupra lui să cadă
Precum a căzut securea , peste pomul fără roadă!

Amintește-ti că și eu către Tatăl M-am rugat
În grădina Ghetsimani, însă nu M-a ascultat !
M-am rugat de-i cu putință să nu beau acel pahar
Al durerilor pe Cruce, al cumplitului Calvar !

Am primit să urc Golgota, tu știi chinurile Mele!
Am fost răstignit pe Cruce ca un făcător de rele
Am fost singur ,numai Cerul ingâna o Psaltire
Când am ridicat pe umeri Eu, întreaga Omenire !

Nu îmi cere îndurare că și el ( și ca el toți )
Încă-Mi dau oțet și fiere și cămasa-Mi trag la sorti !"
A îngenuncheat Stăpâna înaintea Domnului
,, - Fiul meu, te rog...ai milă ! Iartă tot păcatul lui !"

Dar degrabă o ridică, cum s-o vadă-ngenuncheată?
Cum să nu-i asculte ruga Maicii Sale Preacurată ?
,, - Să-i fie iertate toate! Să se șteargă...să se uite !
Iar ca semn că mă iubește ,rănile să Îmi sărute !"

Și s-a ridicat ostașul bucuros le-a sărutat
Rând pe rând, ca prin minune ,rănile s-au vindecat !
Și uimit de-asa minune a dat slavă Domnului
Și-a pornit degrab' acasă fericit cum altul nu-i ! 

Și din ziua aceea mare el s-a lepădat de toate
A trăit în sărăcie, dar bogat in cele 'nalte
El monah in mănastire , călcând treptele virtuții
Iar sotia lui iubită a trecut degrabă munții

La un schit s-a dus femeia, alegând aceeași cale
Mulțumind întreaga viață Preacuratei Născătoare !
Doamne strig și eu la Tine, deși sunt noroi și lut
Să mă-ngădui și pe mine ,rănile să Îți sărut ,

C-ai sorbit și pentru mine cupa plină de venin
Și M-ai ridicat pe umeri cu durere și suspin !
Doamne strig și eu la tine precum Moise a strigat,
Fă-mi din viață rugăciune să-Ți dau sufletul curat !

( după o pilda ortodoxă scrisă în cărțile sf.parinti)

MICA... PRINȚESĂ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


UN VÂNT NĂPRAZNIC ...BATE AFARĂ..
E-ATAT DE FRIG...E GER...
PE STRADĂ...SINGURĂ..O FETIȚĂ..
SPERIATĂ...TRISTĂ..ÎMBRĂCATĂ IN COJOCEL.

CAPUL..E..ACOPERIT ..
CU O MARAMA ASA FRUMOASĂ..
DAR...SĂRMANA..E FLAMANDĂ...
ȘI ...ATÂT DE SPERIATĂ...

NIMENI NU-I PRIVESTE OCHII..
DOAMNE...SUNT ASA FRUMOȘI..
DE TE UITI LA EI...VEZI..RAIUL..
SI PE DOMNUL...IISUS HRISTOS.

DOAMNE...OARBĂ ESTE LUMEA..
SURDĂ...LA STRIGATUL EI..
NU AUDE ...NICI NU VEDE...
SUFERINTA...IN OCHII EI...

NIMENI NU-I ÎNTINDE MÂNA..
NU O ÎNTREABĂ...DE-A MÂNCAT..
DACĂ...ARE VREUN PĂRINTE..
SAU... SĂ DOARMĂ...UNDEVA.

DOAMNE...CE-I CU LUMEA ASTA..
ÎNSPRE CE ..NE ÎNDREPTĂM..
TOȚI...PĂȘIM IN INTUNERIC..
N-AVEM MILĂ ...NICI ...IUBIRE..
IN MOCIRLĂ...INNOTAM...

COPILAȘ...VENIT DIN CERURI..
TRIMIS DE TATĂL CERESC...
IARTĂ NEPASAREA CELOR...
CARE...PE LÂNGĂ TINE...TREC.

OAMENI BUNI...GÂNDIȚI ASA...
CĂ..IN CEL SĂRAC..E ..DOMNUL..
EL...INTINDE MANA SA..
SĂ-ȚI CUNOASCĂ...INIMA..

SĂ ÎȚI CEARĂ SA ÎI DAI...
CHEIA CE DESCHIDE..RAIUL...
DAR TU...TRECI..NEPĂSĂTOR..
NU AUZI...NU VEZI...NECAZUL.

INTOARCE-TE LA ...DUMNEZEU.
OMULE....PIERDUT PE CALE..
DESCHIDE OCHII...VEZI NECAZUL..
CELUI CE-ȚI IESE IN CALE..

ASTAZI...STRIGĂ ...CU PUTERE..
CA SUNT... FERICIȚI ..
CEI SARACI CU DUHUL..
CEI ..FLAMANZI SI PRIGONIȚI..

FERICITĂ ESTI...PRINȚESA..
DOMNUL TE-A ALES...
SĂ DESCHIZI AZI...OCHII LUMII
CHIAR DE-ȚI ESTE ...GREU..

NU ESTI SINGURĂ PE LUME...
DOMNUL..TE ÎNSOȚEȘTE..
FERICIRE...SUS..IN CERURI..
EL...ITI PREGĂTEȘTE...

Maria...

marți, 22 ianuarie 2019

E un timp Iisuse

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


E un timp Iisuse ,
De când nu ți-am vorbit,
Însă nici Tu din ceruri,
Cu mine n-ai grăit.

Cred ca sosit momentul,
Să-ți spun ,cum o mai duc,
Şi că orice aş face,
Nu duc la bun sfârşit.

E un timp Iisuse,
De când, nu mă mai rog,
Însă nici Tu din ceruri,
N-ai mai privit în jos.

Poate m-ai fi văzut,
Cum ostenesc din greu,
Şi cum nimic nu-mi merge,
Când nu-i cu Dumnezeu.

E un timp Iisuse,
De când nici nu mai plâng,
Merg pe cărări ascunse,
Durerea în piept o strâng.

Speram să mă opreşti,
Să nu mai mai rătăcesc,
Şi iaraşi în genunchi,
Cu Tine să vorbesc.

Niculina Festila 22.01. 2019

duminică, 20 ianuarie 2019

CERSETORUL "OBOSIT!"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Era iarna. Ninsese mult. A venit un cersetor, cam de 45 de ani si mi-a spus pe un ton poruncitor: "Parinte, da-mi bani sa-mi cumpar mancare!".
Si i-am zis: "Iti dau, dar mai intai ia lopata si ajuta-ma sa dau zapada din fata Bisericii". Mi-a spus: "Aaaa, nu pot, fiindca eu m-am nascut obosit si prin Constitutie am dreptul la lene. Nimeni nu ma poate obliga sa muncesc!"
 Si eu i-am spus: "Sa stii ca tot prin Constitutie ai dreptul si la foame. Nimeni nu te poate obliga sa mananci!" Si mi-a mai spus: "La cersit da, la munca ba!
Mana intinsa nici nu oboseste nici nu amorteste!" Si i-am spus: "Frate, nici munca fara paine, nici paine fara munca! Bunica mea cosea pe stergare aceste cuvinte: Cine-i harnic si munceste, are tot ce isi doreste!"
 Si atunci cersetorul mi-a spus: "Nuuuu! Cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste!" Si-poi vreau sa te intreb parinte: "Care pacat este mai mare SA CERSESTI sau SA FURI?"
 "Pai SA FURI este pacat mare!", i-am raspuns eu. Si el mi-a spus:  "Atunci, esti obligat sa-mi dai bani ca SA NU FUR!"
Deci, atentie cui dati milostenia, ca nu cumva prin asta sa indemnati pe unii la LENE, FURT si TALHARIE. Si mai trebuie stiut un lucru: Lenea imputerniceste ispitele! Iata dovada:  “Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat:
- Ce sa fac spre a rezista ispitelor? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Sa postesti, sa te rogi si SA NU FII LENES, SA NU FII TRANDAV! Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc”.
                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan .

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Sfaturi Duhovnicesti

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Cel care uită binele pe care-l face este cel mai înţelept om.

Nu dobândim nici un folos de pe urma actelor de binefacere pe care le trâmbiţăm înaintea lumii, precum nici de la postirea despre care spunem tuturor. Orice faptă făcută demonstrativ nu aduce rod, ci se reduce la lauda oamenilor (Sfântul Vasile cel Mare).

În chilie plângi, dar când ieşi la împlinirea ascultării te împrăştii. Ia aminte la tine şi străduieşte-te să nu ieşi din inimă, fiindcă acolo este Domnul.

Cel ce petrece fără ispită nu va dobândi înţelepciune duhovnicească.

Inima se sfinţeşte prin pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu.

Ar trebui să nu ne înălţăm cu cinstea şi să nu ne înjosim cu necinstea.

Mulţi povăţuitori spun că răbdarea necazurilor şi a supărărilor e mai de preţ decât a face fapte plăcute lui Dumnezeu, fiindcă el nu cere faptele noastre bune, ci supunerea noastră voii Lui celei sfinte (Sfântul Ioan de Tobolsk).

Milosârdia nu constă doar în milostenia pe care o daţi sau în cuvintele de mângâiere pe care le spuneţi uneori omului care suferă, ci în dispoziţia lăuntrică de bunăvoinţă deplină faţă de acea persoană, printr-o participare călduroasă a sufletului.

Creştinul, indiferent cu ce se ocupă, trebuie să se gândească la economisirea timpului. Toate faptele cotidiene trebuie să le facă repede. Timpul este un talant dat nouă de Domnul şi vom da răspuns pentru pierderea zadarnică a oricărui ceas.

Înţelepciunea este înfrânare şi biruinţă asupra plăcerilor trupeşti care ne ispitesc.

Nu cinsti niciodată pe cel care vorbeşte de rău pe aproapele tău.

Am văzut că numai atunci mă aflu într-o părere dreaptă despre mine, când am în mine gândul rău, iar când l-am văzut pe cel bun sunt în amăgire.

Atunci când cineva cu bucurie suportă munca şi necazurile, atunci poate să înfrâneze puternic gândurile, pentru că unele ca acestea cu muncă sunt aduse la inactivitate.

Nu urî pe cel ce ţi-a făcut rău, ci sileşte-te din toate puterile să-l ierţi.

Trei virtuţi luminează mintea: a nu vedea răul în nici un om, a face bine celui ce ţi-a făcut rău şi a răbda cu supunere toate necazurile şi nenorocirile.

Dacă ai văzut o greşeală oarecare la un frate, nu stărui cu ea în gând, ca să nu o spui cuiva, căci aceasta aduce moartea sufletească.
Smerindu-vă cu inima, aranjaţi-vă sentimentele voastre, gândurile, deprinderile, cugetarea astfel: eu sunt asemenea unui rob, nu-mi aparţin; trebuie să trăieşti ca la toţi să le fii sub picioare; lasă să se şteargă, să te bănuiască, să te calce în picioare, să te înjosească, să te scuipe, să te lipsească, să te dispreţuiască. Aceasta să rămână interior, să nu vadă nimeni în afara ochilor lui Dumnezeu.

O inimă zdrobită nu lasă loc pentru îndulcirea cu gânduri nefolositoare.

A înlocui gândul rău cu gândul cel bun este o faptă mântuitoare.

Înţelepciunea smereniei este smerenia cugetului şi zdrobirea inimii, umilirea de sine în gând, lipsa de mândrie, simplitatea minţii, ascunderea vieţii noastre de nevoinţă.

Stareţul se nevoia să-i privească pe toţi ca fiind sfinţi, drepţi, cuvioşi, iar pe sine se umilea cu gândul.

Când te încearcă gândul mândriei sau al slavei deşarte, cercetează conştiinţa ta: păzeşti tu poruncile lui Dumnezeu? Îi iubeşti tu pe vrăjmaşii tăi? Te bucuri oare când este lăudat cel de lângă tine?

Tăcerea buzelor este bună, iar tăcerea minţii – cugetarea la Dumnezeu – este mai presus de toate.

Gândim despre noi înşine că suntem smeriţi atâta vreme cât nu suntem atinşi. Dar aceasta nu este smerenie. Smerenia adevărată se probează când eşti înjosit, ofensat. Atunci trebuie să-ţi spui: merit aceasta pentru păcatele mele.

Niciodată nu trebuie să urmezi imediat gândul tău, chiar dacă pare bun, ci să-l încerci cu timpul.

Pentru dobândirea smereniei este folositoare cugetarea la măreţia lui Dumnezeu şi la propria nimicnicie.

Cugetă la mijloacele prin care poţi evita situaţiile ce te duc la păcat.

Cugetarea la faptele bune făcute de ceilalţi sau compararea propriei vieţi cu vieţile sfinţilor duce la smerenie.

Când vor începe să ne laude, atunci să ne amintim mulţimea păcatelor noastre.

Nu te gândi la binele făcut şi vei avea răsplată deplină.

Cugetarea la Patimile Mântuitorului şi la sfânta Sa viaţă este bună, numai să nu laşi mintea şi inima ta să petreacă în nepăsare.

Exprimă-ţi părerea fără a intra în dispută.

La vreme de necaz şi întristare înseninează-ţi sufletul prin amintirea de Dumnezeu.

Poartă întotdeauna binele în gând, ca să-l şi făptuieşti. Dumnezeu cunoaşte gândul omului. Aşadar gândul tău să fie curat de orice rău.

Descoperirea gândurilor adânceşte conştiinţa păcătoşeniei proprii şi durerea pentru păcate, din care se naşte smerenia, care este atât de necesară în lucrarea mântuirii.

Ascultările cele mai de jos unite cu pomenirea lui Dumnezeu sunt mai înalte decât faptele măreţe săvârşite cu împrăştiere.

Este bine să aduni şi să păstrezi în suflet gândurile smerite, iar nu pe cele iritante şi mândre.

Cel smerit este convins că nu poate să gândească, nici să dorească ceva bun, dacă Dumnezeu nu îi dă gând bun sau dorinţă bună.

Smerenia şi suferinţa eliberează pe om de orice păcat. Mai întâi se taie patimile sufleteşti, iar apoi cele trupeşti. Acest fapt îl confirmă rugăciunea lui David: Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele.

Milostenia tămăduieşte iuţimea sufletului, postul vestejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o pregăteşte spre contemplarea lucrurilor. Căci Domnul ne-a dăruit poruncile pentru şi potrivit cu puterile sufletului.

Nepătimirea este o stare paşnică a sufletului, care face ca sufletul să se mişte cu anevoie spre răutate.

Să luăm aminte în chip deosebit la noi înşine, să fim blânzi şi buni în relaţiile cu cei de lângă noi. „Mântuirea noastră este în aproapele“.spunea Sfântul Pimen cel Mare.

Fereşte-te de părerea înaltă de sine. Smerenia nu poate sta la un loc cu judecarea aproapelui şi cu irascibilitatea. Cel care îi judecă pe alţii sau se mânie când i se face supărare nu are pic de smerenie.
Sfinţii nevoitori le mulţumeau sincer celor care îi supărau şi îi ofensau, pentru că prin răbdarea necazurilor dobândeau smerenia.

Trebuie să folosim propriile căderi şi experienţa noastră ca mijloace pentru dobândirea smereniei. Smerenia creează în om o stare interioară, în virtutea căreia sunt respinse toate atacurile diavolului.

Cuviosul Macarie Egipteanul tâlcuieşte relaţia dintre smerenie şi alte virtuţi prin pilda despre ospăţul îmbelşugat pregătit împăratului şi alaiului său. Dar cum toate bucatele erau pregătite fără sare (adică fără smerenie), în loc de recunoştinţă, gazda a avut parte de mânia oaspeţilor. În acelaşi fel, fără smerenie toate virtuţile omului sunt zadarnice.

Dacă veţi priveghea cu cei care veghează veţi fi număraţi în rândul mucenicilor. Dacă veţi ierta celui care v-a supărat, pentru aceasta nu doar vor fi iertate păcatele voastre, dar fiică a Tatălui Ceresc te vei face. Dacă te vei ruga din inimă pentru mântuire, măcar şi puţin – şi te vei mântui. Dacă te vei mustra pe tine, te vei învinui şi te vei judeca în faţa lui Dumnezeu pentru păcate, simţite cu conştiinţa – şi pentru aceasta vei fi iertată. Dacă vei mărturisi păcatele tale în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta vei avea iertare şi cruţare. Dacă te vei întrista pentru păcate sau te vei umili, sau vei plânge, sau vei suspina – suspinul tău nu se va ascunde de El. (Atât este de mare milosârdia lui Dumnezeu.)

Celor desăvârşiţi Mântuitorul le porunceşte: Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Atât în ochii oamenilor, cât şi în ochii lui Dumnezeu nu există nimic mai demn şi mai potrivit iubirii aproapelui precum milosârdia şi binefacerea.

Cel cu adevărat recunoscător mulţumeşte Domnului nu doar în bucurie, ci şi în nefericire şi necaz.

Este propriu sufletelor mari şi curajoase să nu deznădăjduiască în vreme de necaz.

Cel înţelept, chiar dacă suferă sau este bolnav, Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate ca pentru bine.

Avem virtutea răbdării atunci când primim tot ce ni se întâmplă ca din mâna lui Dumnezeu. Cel care a dobândit răbdarea se împărtăşeşte de orice virtute: se bucură în necazuri şi în nenorociri este iscusit în bine, în năpaste se veseleşte, este gata de ascultare, este plin de dragoste şi în supărare aduce slavă, în mustrări se smereşte, în nenorociri este neclintit.

Cel care se supune egumenului se aseamănă îngerului, cel care i se opune face sălaş diavolului în inima sa. Doamne, miluieşte! Este înfricoşător acest cuvânt (Sfântul Efrem Sirul).

La răpirea averii lor de către păgâni, creştinii priveau cu bucurie, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10:34).

Osândirea de sine se învaţă. Ea înseamnă să ne învinovăţim în gând pe noi înşine, iar nu pe alţii, pe noi să ne mustrăm şi să ne numim nebuni şi fără minte, somnoroşi şi lipsiţi de râvnă, leneşi şi neatenţi. Cel care se osândeşte pe sine are linişte şi niciodată nu e ruşinat: dacă vine asupra lui o boală, sau un necaz sau o strâmtorare, sau orice altă nenorocire, el o pune pe seama păcatelor sale şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Dacă cineva îl pedepseşte sau îl înjură, primeşte ocara ca pe un bine şi o consideră ca fiind o lucrare dumnezeiască (Ava Dorotei).

Despre cunoaşterea de sine: o ai când te socoteşti incapabil şi nevrednic de orice funcţie înaltă; când te ştii lipsit de chibzuinţă, slab, fugind de efort şi osteneală; când nu iei aminte la păcatele altora, ci le vezi doar pe ale tale şi te căieşti pururea pentru ele; când te cercetezi pe tine însuţi şi te osândeşti, şi nu te amesteci în nimic din cele ce depăşesc funcţia ta.

Blândeţea înseamnă a nu face supărare nimănui nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici prin comportamentul nostru, ci a îndulci inima tuturor prin purtarea şi felul nostru de a fi.

Smerenia nu cunoaşte nerăbdarea, judecarea aproapelui, clevetirea, lauda de sine şi îndreptăţirea; smerenia tânjeşte după rugăciune şi tăcere; smerenia iubeşte gândul la moarte.

Îşi pierde valoarea înaintea lui Dumnezeu fapta celui care se preţuieşte pe sine, care se laudă pe sine, care aşteaptă sau încearcă să obţină laude din partea celorlalţi, care este nerecunoscător.

Unii din fraţi gândesc că ei nu pot avea darurile Duhului Sfânt, fiindcă din lipsa de râvnă pentru îndeplinirea poruncilor, nu ştiu că cel care are credinţa adevărată în Hristos în sine, are toate darurile lui Dumnezeu. Dar întrucât noi, din cauza lipsei noastre de râvnă, rămânem departe de dragostea lucrătoare, care ne-ar fi arătat comorile lui Dumnezeu, atunci ne considerăm pe drept străini de darurile lui Dumnezeu.

Dacă îţi aminteşti de răul de la cineva, roagă-te pentru el şi vei opri patima din mişcare, despărţind, prin rugăciune, supărarea de amintirea răului ce ţi l-a făcut. Iar devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul patima din suflet. Dacă însă altul ţine minte răul de la tine, fi îndatoritor şi smerit faţă de el şi stai cu dragoste în preajma lui, şi-l vei izbăvi de patima lui. Supărarea celui ce te pizmuieşte o vei alina prin osteneală. Căci el îşi socoteşte pricină de nenorocire ceea ce pizmuieşte la tine. De aceea nu poţi să-alini altfel, decât ascunzând aceasta de la el. Dacă aceasta le foloseşte multora, iar pe acesta îl întristează, care pateu o vei nesocoti? E de trebuinţă, desigur, să fii de folos celor mulţi, dar, după putere, nici pe acela să nu-l nesocoteşti. Să nu te laşi înrâurit de răutatea patimii lui. Căci nu te răzbuni pe patimă, ci pe pătimaş. Drept aceea, socoteşte-l întru smerenie pe acela mai presus de tine şi în toată vremea, în tot locul şi lucrul, dă-i lui mai multă cinste. Iar pizma ta o poţi alina, dacă te bucuri împreună cu cel pizmuit de cele ce se bucură el şi te întristezi împreună cu acela de cele ce se întristează el, împlinind cuvântul Apostolului: Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.

Smerita cugetare este o rugăciune neîntreruptă, împreunată cu lacrimi şi cu durere. Căci aceasta, chemând pururea pe Dumnezeu într-ajutor, nu lasă pe om să se încreadă nebuneşte în puterea şi înţelepciunea proprie, nici să se ridice peste alţii, lucruri care sunt boli înfricoşătoare ale patimii mândriei.

Slava deşartă este legată de făptuirea într-ascuns; iar mândria, de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.

Prieten adevărat este acela care îndură necazurile, nevoile şi nenorocirile aproapelui atunci când acela e încercat, ca pe ale sale, fără zgomot şi fără tulburare.

Cel ce spune păcatul fratelui fără patimă, îl spune din două pricini: sau ca să-l îndrepteze pe el, sau să folosească pe altul. Iar dacă îl spune pentru alte pricini, fie aceluia, fie altuia, îl spune pentru a-l batjocori sau a-l bârfi. Dar atunci nu va scăpa de părăsirea dumnezeiască, ci va cădea sigur fie în aceeaşi greşeală, fie în alta, şi va suferi ruşine, mustrat fiind şi batjocorit de alţii.

Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu luptă împotriva lucrurilor, nici împotriva înţelesurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu înţelesurile. De pildă, nu luptă împotriva femeii, nici împotriva celui ce l-a supărat, nici împotriva chipurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu ele. Altceva este lucrul, altceva este înţelesul lui, şi altceva patima. Lucrul este de pildă: bărbat, femeie, aur şi aşa mai departe, înţelesul (chipul) este amintirea simplă a ceva din cele de mai sus. Iar patima este iubirea neraţională sau ura fără judecată a ceva din cele de mai înainte. Aşadar, trebuie să luptăm împotriva patimii. Înţeles pătimaş este gândul compus din patimă şi înţeles.

Pe cine iubeşte cineva, pe acela se şi grăbeşte să-l slujească. Dacă iubeşte deci cineva pe Dumnezeu, acela se şi grăbeşte să facă cele plăcute Lui. Iar dacă îşi iubeşte trupul, se grăbeşte să împlinească cele ce-l desfătează pe acesta.

Dintre virtuţi, unele sunt ale trupului, altele ale sufletului. Ale trupului sunt de pildă: postul, privegherea, culcarea pe jos, lucrul mâinilor - spre a nu îngreuna pe cineva sau spre a dărui – şi cele următoare. Iar ale sufletului sunt de pildă: iubirea, îndelunga răbdare, blândeţea, înfrânarea, rugăciunea şi cele următoare. Dacă prin urmare din vreo nevoie sau împrejurare trupească, de pildă din pricină de boală sau altceva de felul acesta, ni s-ar întâmpla să nu putem împlini pomenitele virtuţi ale trupului, avem iertare de la Domnul, Care cunoaşte şi pricinile. Dar neîmplinind pe cele ale sufletului, nu vom avea nici o apărare. Căci nu sunt supuse nevoii.

Există mijloace care opresc patimile, care vin în caz de emoţie şi nu le dau voie să crească. Şi sunt altele care le micşorează şi le duc la secătuire. De exemplu: postul, munca şi privegherea nu dau voie patimii să crească, iar însingurarea, contemplarea, rugăciunea şi iubirea de Dumnezeu o reduc şi o dezrădăcinează. Tot aşa şi în gândirea despre mânie: îndelunga-răbdare, nerăutatea şi blândeţea o opresc şi nu-i permit să crească, iar dragostea, milostenia, dorinţa de a face bine şi iubirea de oameni o micşorează.

Este bun nevoitorul care, trăind în lume, întotdeauna face fapte bune, acordă iubire frăţească, iubire de oaspeţi, dă milostenie, le face bine celor care vin la el, le ajută bolnavilor şi se fereşte de tentaţii. Este desăvârşit şi mai înalt cel care, consacrându-se vieţii contemplative, a trecut de la lucrurile cotidiene la contemplare, respingându-se şi uitând de sine, se ocupă cu cele cereşti, cel care renunţând la tot, stă în faţa lui Dumnezeu şi cu nici o altă grijă nu se întoarce înapoi. Unul asemenea se uneşte cu Dumnezeu şi trăieşte cu Dumnezeu.

Isidora cea nebună pentru Hristos era atât de dispreţuită de surorile ei de mănăstire, încât acestea nu mâncau împreună cu ea; defăimată, ocărâtă şi necăjită, ea le primea pe toate în tăcere şi cu mulţumire. Ostenindu-se la bucătărie, împlinea orice ascultare, slujind celorlalte surori ca o slugă supusă. Celelalte fecioare purtau pe cap, după rânduiala monahală, culion, iar capul ei era întotdeauna acoperit cu o basma urâtă şi veche. N-a făcut nimănui nici o mâhnire, nici ea nu s-a mâniat vreodată şi nu s-a certat pentru ceva; ci întotdeauna tăcea, nerăspunzând nimănui la nici o ocară, mică sau mare, deşi adeseori era bătută şi era mereu urâtă şi batjocorită. Şi i-a descoperit îngerul despre ea unui părinte îmbunătăţit ce trăia în singurătate: „Pustnice Pitirun! Acea femeie este mai bună decât tine, pentru că ea petrece în mijlocul unei obşti aşa de mari şi, deşi slujeşte tuturor şi de toate este batjocorită, niciodată nu s-a depărtat cu inima de Dumnezeu“. Apoi, vădindu-se virtutea Isidorei înaintea obştii, călugăriţele au început să vestească despre purtarea lor. Una spunea: „Eu întotdeauna o ocăram”, alta: „Eu turnam lături pe ea“, alta: „Eu o băteam“.
Într-un cuvânt, toate recunoşteau feluritele necazuri pe care i le-au făcut.

Iuliana, pe propria cheltuială, în taină, a ascuns la sine timp de doi ani pe creştinii prigoniţi.

Munca de jos este un mijloc prin care ne smerim.

Se cuvine să ne îngrijim să nu facem nimic necugetat sau cu neatenţie.

vineri, 18 ianuarie 2019

MÂNTUITORUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Domnul a murit iertând,
A murit îmbrățișând,
A murit, purtând la cer
Rana cuielor de fier..


A murit cu-n singur gând:
Să ne ia la El pe rând..
Frații Săi acum fiind,
Ne dorea cu mare jind!

A murit ascultător,
A murit pentru popor,
A îndeplinit precis
Toate câte s-au prezis.

Jertfa Sa ne-a ridicat,
Rana Lui ne-a vindecat,
Nimeni n-a mai fost ca El
Dumnezeu și Om și Miel!

El, bogat, a sărăcit
Și pe frați i-a-mbogățit:
Ne-a împodobit pe noi,
Ce eram de slavă goi.

Cum puteam pe-atunci să știm?..
Temple ne dorea să-I fim:
Jertfa Lui de pe pământ
Ni L-a dat pe Duhul Sfânt!

Ce să zic, ce nu s-a zis,
Ce să scriu, ce nu s-a scris?..
Multe secole-s de când
El ne e Lumină-n gând..

De când iadul l-a prădat,
Mulți la ceruri au urcat
Care au trăit cuminți..
Raiul s-a umplut de sfinți!

Doamne, nu uita de noi,
Căci suntem de fapte goi,
Înmulțește harul Tău,
Că ne biruie cel rău,

Prisosește Duhul Sfânt
Pentru cei ce pe pământ
Îți jertfesc un duh smerit,
Ție, Domnului slăvit!
amin

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO