FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
Sfântul Serafim din Sarov
Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, în vreme ce rugăciunea, postul, milosteniile şi alte fapte bune făcute din dragoste de Hristos sunt doar mijloacele prin care dobândim Duhul Sfânt. A dobândi înseamnă „a lua în posesie“. Ştii ce înseamnă să dobândeşti bani? Dobândirea Duhului Sfânt este asemenea.
Ştii foarte bine ce înseamnă „a dobândi“ în sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu! Scopul oamenilor obişnuiţi este să adune sau să facă bani; cât pentru nobilime, se adaugă primirea de onoruri, distincţii şi alte recompense pentru serviciile aduse stăpânirii.
Dobândirea Duhului Sfânt este de asemenea un „capital“, dar dătător de har şi veşnic, şi se obţine pe căi foarte asemănătoare – aproape la fel cu cele ale capitalului social şi monetar. Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu – Omul, Domnul nostru asemuieşte viaţa noastră cu o piaţă, iar lucrarea vieţii noastre pe pământ o numeşte negoţ. El spune tuturor: „Neguţătoriţi până ce voi veni“ (Luca 19:13), „răscumpărând fiecare clipă, căci zilele sunt rele“ (Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, în cea mai mare parte a timpului tău, lucrează spre a primi binecuvântările cereşti, prin bunuri
Bunurile pământeşti sunt faptele bune făcute din dragoste de Hristos, ce pogoară harul Preasfântului Duh asupra noastră. De bună seamă, fiecare faptă bună făcută de dragul lui Hristos ne dăruieşte harul Duhului Sfânt, dar rugăciunea ne dă acest har în chip anume, pentru că întotdeauna este la îndemână – o unealtă de dobândire a Duhului Sfânt. De pildă, ai vrea să mergi la Biserică, dar nu afli nici o Biserică sau slujba s-a încheiat; ai vrea să dai de pomană unui cerşetor, dar nu este nici unul sau nu ai ce să-i dai; ai vrea să-ţi păstrezi fecioria, dar nu ai puterea să o faci din pricina firii tale sau din pricina tăriei vicleniilor vrăjmaşului, cărora nu te poţi împotrivi datorită slăbiciunii tale omeneşti; ai dori să faci alte fapte bune de dragul lui Hristos, dar nici nu ai tăria sau îţi lipseşte prilejul. Acestea cu siguranţă nu se aplică rugăciunii! Rugăciunea este la îndemâna oricui, bogat ori sărac, nobil ori umil, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos. Mare este puterea rugăciunii, iar ea aduce îndeosebi Duhul lui Dumnezeu, şi este cel mai uşor de săvârşit de toată lumea! Vom fi cu adevărat fericiţi dacă Domnul Dumnezeu ne află păzind şi plini de darurile Sfântului Său Duh. Atunci putem nădăjdui plini de încredere că „vom fi răpiţi... în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh“ (1 Tesaloniceni 4:17), care vine „cu putere multă şi cu slavă“ (Marcu 13:26) „să judece viii şi morţii“ (1 Petru 4:5) şi „va răsplăti fiecăruia după faptele sale“ (Matei 16:27). Dobândeşte harul Duhului Sfânt şi prin lucrarea celorlalte virtuţi, de dragul lui Hristos! Fă negoţ duhovnicesc cu ele; fă negoţ cu acelea care îţi aduc profitul cel mai mare. Strânge „capital“ din belşugul harului lui Dumnezeu, adună-l în „banca“ cea veşnică a lui Dumnezeu, care îţi va aduce dobândă nematerialnică – nu patru sau şase procente, ci sută la sută pentru o rublă duhovnicească, şi chiar nesfârşit mai mult decât atât. De pildă, dacă rugăciunea şi privegherea îţi dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te şi priveghează; dacă postirea îţi dă mai mult din Duhul lui Dumnezeu, posteşte; dacă milostenia îţi dă mai mult, fă milostenii.
Cântăreşte în acest fel fiecare virtute făcută din dragoste pentru Hristos! Cum să dobândim harul Duhului Sfânt Acum îţi voi spune ceva despre mine, smeritul Serafim. Sunt dintr-o familie de neguţători din Kursk. Astfel, pe când nu eram încă în mănăstire, obişnuiam să facem negoţ cu bunurile care ne aduceau cel mai mare câştig. Fă şi tu la fel, fiul meu! Şi aşa cum în afaceri scopul de căpătâi nu este nici pe departe cel de a face negoţ, ci obţinerea a cât se poate mai mult câştig, astfel şi în „afacerea” vieţii creştine scopul principal nu este, nici pe departe, rugăciunea sau săvârşirea unor alte fapte bune.
Deşi Apostolul spune: „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tesaloniceni 5:17), totuşi, după cum îţi aminteşti, el adaugă: „Vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte în limbi“ (1 Corinteni 14:19).
Iar Domnul spune: „Nu oricine Îmi zice: <> va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri“ (Matei 7:21), adică cel ce face lucrarea Domnului – şi, mai mult, o face cu cinstire, căci „blestemat este tot cel care face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă“ (Ieremia 48:10). Iar „lucrul Domnului“ este credinţa în Dumnezeu şi în Acela pe care L-a trimis, Iisus Hristos (Ioan 14:1, 6:29).
Dacă înţelegem drept poruncile lui Hristos şi ale Apostolilor „afacerea“ noastră de creştini constă nu în sporirea numărului faptelor bune, care sunt numai mijloace de atingere a scopului vieţii creştine, ci în obţinerea celui mai mare câştig de pe urma lor: dobândirea darurilor celor preabogate ale Duhului Sfânt. Aceasta este, fiul meu! Aşa trebuie să faci negoţ duhovnicesc întru virtute. Împarte darurile harului Duhului Sfânt celor care au trebuinţă de ele, aşa cum o lumânare aprinsă ce arde cu foc pământesc dă lumină şi aprinde alte lumânări, pentru a-i lumina pe toţi cei din alte locuri, fără a-şi slăbi lumina ei. Dacă aşa este focul pământesc, ce vom spune despre focul harului Preasfântului Duh al pământeşti.
Pentru că bogăţia pământească, atunci când o împarţi, scade – dar bogăţiile cereşti ale harului lui Dumnezeu, cu cât sunt împărţite, cu atât mai mult sporesc întru cel ce le împarte. Astfel, Domnul Însuşi S-a bucurat a zice samaritencei: „Oricine bea din această apă va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va înseta în veac; ci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă, care saltă spre viaţa veşnică“ (Ioan 4:13-14).
„Convorbire cu Nikolai Motovilov – noiembrie 1831”
Sfântul Serafim din Sarov
Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, în vreme ce rugăciunea, postul, milosteniile şi alte fapte bune făcute din dragoste de Hristos sunt doar mijloacele prin care dobândim Duhul Sfânt. A dobândi înseamnă „a lua în posesie“. Ştii ce înseamnă să dobândeşti bani? Dobândirea Duhului Sfânt este asemenea.
Ştii foarte bine ce înseamnă „a dobândi“ în sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu! Scopul oamenilor obişnuiţi este să adune sau să facă bani; cât pentru nobilime, se adaugă primirea de onoruri, distincţii şi alte recompense pentru serviciile aduse stăpânirii.
Dobândirea Duhului Sfânt este de asemenea un „capital“, dar dătător de har şi veşnic, şi se obţine pe căi foarte asemănătoare – aproape la fel cu cele ale capitalului social şi monetar. Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu – Omul, Domnul nostru asemuieşte viaţa noastră cu o piaţă, iar lucrarea vieţii noastre pe pământ o numeşte negoţ. El spune tuturor: „Neguţătoriţi până ce voi veni“ (Luca 19:13), „răscumpărând fiecare clipă, căci zilele sunt rele“ (Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, în cea mai mare parte a timpului tău, lucrează spre a primi binecuvântările cereşti, prin bunuri
Bunurile pământeşti sunt faptele bune făcute din dragoste de Hristos, ce pogoară harul Preasfântului Duh asupra noastră. De bună seamă, fiecare faptă bună făcută de dragul lui Hristos ne dăruieşte harul Duhului Sfânt, dar rugăciunea ne dă acest har în chip anume, pentru că întotdeauna este la îndemână – o unealtă de dobândire a Duhului Sfânt. De pildă, ai vrea să mergi la Biserică, dar nu afli nici o Biserică sau slujba s-a încheiat; ai vrea să dai de pomană unui cerşetor, dar nu este nici unul sau nu ai ce să-i dai; ai vrea să-ţi păstrezi fecioria, dar nu ai puterea să o faci din pricina firii tale sau din pricina tăriei vicleniilor vrăjmaşului, cărora nu te poţi împotrivi datorită slăbiciunii tale omeneşti; ai dori să faci alte fapte bune de dragul lui Hristos, dar nici nu ai tăria sau îţi lipseşte prilejul. Acestea cu siguranţă nu se aplică rugăciunii! Rugăciunea este la îndemâna oricui, bogat ori sărac, nobil ori umil, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos. Mare este puterea rugăciunii, iar ea aduce îndeosebi Duhul lui Dumnezeu, şi este cel mai uşor de săvârşit de toată lumea! Vom fi cu adevărat fericiţi dacă Domnul Dumnezeu ne află păzind şi plini de darurile Sfântului Său Duh. Atunci putem nădăjdui plini de încredere că „vom fi răpiţi... în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh“ (1 Tesaloniceni 4:17), care vine „cu putere multă şi cu slavă“ (Marcu 13:26) „să judece viii şi morţii“ (1 Petru 4:5) şi „va răsplăti fiecăruia după faptele sale“ (Matei 16:27). Dobândeşte harul Duhului Sfânt şi prin lucrarea celorlalte virtuţi, de dragul lui Hristos! Fă negoţ duhovnicesc cu ele; fă negoţ cu acelea care îţi aduc profitul cel mai mare. Strânge „capital“ din belşugul harului lui Dumnezeu, adună-l în „banca“ cea veşnică a lui Dumnezeu, care îţi va aduce dobândă nematerialnică – nu patru sau şase procente, ci sută la sută pentru o rublă duhovnicească, şi chiar nesfârşit mai mult decât atât. De pildă, dacă rugăciunea şi privegherea îţi dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te şi priveghează; dacă postirea îţi dă mai mult din Duhul lui Dumnezeu, posteşte; dacă milostenia îţi dă mai mult, fă milostenii.
Cântăreşte în acest fel fiecare virtute făcută din dragoste pentru Hristos! Cum să dobândim harul Duhului Sfânt Acum îţi voi spune ceva despre mine, smeritul Serafim. Sunt dintr-o familie de neguţători din Kursk. Astfel, pe când nu eram încă în mănăstire, obişnuiam să facem negoţ cu bunurile care ne aduceau cel mai mare câştig. Fă şi tu la fel, fiul meu! Şi aşa cum în afaceri scopul de căpătâi nu este nici pe departe cel de a face negoţ, ci obţinerea a cât se poate mai mult câştig, astfel şi în „afacerea” vieţii creştine scopul principal nu este, nici pe departe, rugăciunea sau săvârşirea unor alte fapte bune.
Deşi Apostolul spune: „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tesaloniceni 5:17), totuşi, după cum îţi aminteşti, el adaugă: „Vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte în limbi“ (1 Corinteni 14:19).
Iar Domnul spune: „Nu oricine Îmi zice: <
Pentru că bogăţia pământească, atunci când o împarţi, scade – dar bogăţiile cereşti ale harului lui Dumnezeu, cu cât sunt împărţite, cu atât mai mult sporesc întru cel ce le împarte. Astfel, Domnul Însuşi S-a bucurat a zice samaritencei: „Oricine bea din această apă va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va înseta în veac; ci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă, care saltă spre viaţa veşnică“ (Ioan 4:13-14).
„Convorbire cu Nikolai Motovilov – noiembrie 1831”
