DRAGOSTEA DE TINE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Când mi-ai zâmbit în suflet, eu m-am îmbolnăvit
De dragoste de Tine, o dragoste ciudată:
Nicicând în viața mea, apoi n-am mai simțit
O astfel de iubire profundă și curată!

Să o explic la alții, nu cred că aș putea,
Căci dragostea de Tine nu-'ncape în cuvinte.
Ar zice poate unii că-i totu-'n mintea mea
(Credința e puțină, nu toți Te au în minte)..

Iar dragostea de Tine nu este pământească,
Aș vrea să o descriu, dar nu îmi vin idei.
Nu toți au fericirea în viață s-o trăiască,
Nu tuturor le dai să bea licoarea ei!

Iubirea pentru Tine.. bogat e cine-o are!
Doar ea revarsă-'n suflet belșug de fericire,
Ea l-a făcut pe Petru să se arunce-'n mare,
Ea l-a-'ntărit pe Pavel la propovăduire!

Da, dragostea de Tine trezește conștiința:
Ea a umplut de lacrimi femeia păcătoasă,
Iar lui Zaheu, ca focul aprinsu-i-a credința,
Atunci când ai dorit să intri-'n a sa casă!

Din dragoste de Tine răbdat-au chin martirii,
Ce numai pomenindu-l, ne-apucă azi fiorii..
Cu sânge au primit Botezul nemuririi,
În cazne Te-au slăvit toți mărturisitorii.

Din dragoste de Tine au părăsit palate
Și au plecat în zdrențe cu fiarele-n pustie
Duhovniceștii pustnici cu fețele-'ncruntate
De lupta cu vrăjmașul, în zbor spre veșnicie!

Din dragoste de Tine s-au zăvorât prin case
Și n-au văzut bărbați, frumoasele fecioare:
Vroiau să-Ți fie Ție logodnice, Hristoase,
Păstrându-și neschimbată a fecioriei floare.

Deci cu a Ta iubire se adăpau toți sfinții,
Sorbind-o cu nesaț, ca îngerii din ceruri,
Pe când vindecătorii își refuzau arginții,
Iar Sfinții Patruzeci Te preaslăveau în geruri!

Îți cer și eu, Iisuse, licoarea minunată,
Să beau pe săturate, să mă îmbăt cu ea,
Să Te mărturisesc ca sfinții de-altădată,
Să nu se mai termine în veci beția mea!
amin

PRUNCUL SFÂNT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Eliana Popa

În Cetatea cea aleasă
Īntr-un staul păstoresc,
Din a cerului Mireasă
Dintr-un pântec fecioresc,

S-a născut Lumina lumii
Cum proorocii au vestit
Si-L intâmpină cu daruri,
Magii de la Răsărit.

Steaua îi călăuzeste
Către ieslea cea săracă,
Unde Mielul Sfânt soseste,
Unde Taina se dezleagă!

N-ai stiut,Ierusalime,
Vezi, proorocii-au arătat
De la Moise, din vechime
Azi Cuvântul s-a-ntrupat.

Aşteptai să-ti vină rege
Să te scape din robie,
Să se nască in palate
Cu mult fast si bogătie !

A ales o iesle rece,
Si-a luat fire omenească,
Dintr-o Maică Preacurată
Dintr-o Dragoste cereasca.

Israele, Israele,
Azi se naste Cel Ales
Dar rămâne pentru tine
Neştiut si ne-nteles.

N-ai stiut ca vine Acela
Ce iubeste sărăcia,
Celor care il aşteaptă
Să le-aducă bogătia !

A venit sărac in lume
Cel ce bogătii imparte,
Ca prin Jertfa Lui cea sfântă
Să ne mântuie de moarte.

Într-o iesle mititică
Veşnicia a-ncăput,
Cel ce are Cerul, Scaun
Si Pământul, Asternut

Cel ce-n haină de Lumină
De la Tatăl e-mbrăcat,
Azi in scutece sărace
Sfânta Maică L-a-nfăsat !

Noaptea-i albă de Lumină
Īngerii din cer coboară
Si o aură divină
Peste iesle se pogoară !

Ce suntem noi, Doamne?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Ce suntem noi, Doamne? Umbră şi părere,
un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere;
ce curând ne creşte şi ne ia pământul,
izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul.

Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră
din taina cea neagră spre taina albastră?
Vrednică-i de voia şi zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei cale.

Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?
Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii
şi roua de aur din ochii minunii.

Ce ţinem noi, Doamne, al nostru-n vecie?
Doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie,
doar dulcea tăcere sfinţită-n suspine,
doar ceasul de taină trăit lângă Tine.

Traian Dorz

SPIRITUL CRĂCIUNULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

E cea mai mare sărbătoare,

E nașterea sub soare,

A Pruncul ceresc

Pe acest Pământ lumesc.

S-a născut spre a ne ajuta, acum, cu ceva,

 Să devenim precum Adam şi Eva.

Pe noi, copii ai unui Gând, pe Pământ,

Un Gând atât de mare, atât de sfânt,

Ai Dragostei legământ.

Copii ... ai Bunului Dumnezeu,

O ea, un el, ... făcuţi să fim perfecţi ... precum un zeu.

De Crăciun,

Spiritul cel bun,

Pluteşte peste toţi,

Bunici, adulţi, copii şi strănepoţi.

Pluteşte în inimile noastre,

Peste sufletele noastre albastre,

Şi ne dăruieşte din plin

Un sentiment atât de lin

Din Spiritul de Crăciun,

Atât de darnic, atât de bun

Când toţi devenim

Şi dăruim,

O parte dintr-un Suflet Curat,

Atât de Binecuvântat!

Ø, Timișoara  decembrie 2008

MULȚUMIM, IISUSE SFINTE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru 

Te-aș mânca, Iisuse Doamne,
Te-aș sorbi, Te-aș înghiți
Și Ți-aș săruta icoana
De la primii zori de zi,

Fiindcă sunt iubit de Tine,
(Pân' la Cruce m-ai iubit!),
Arde sufletul în mine
Și mi-ești drag la infinit!

Să primești, Iisuse Sfinte,
A mea lacrimă de dor
Și să știi că pentru Tine
Eu sunt gata ca să mor,

Fiindcă-ai renunțat la slavă
Și la îngerii Tăi sfinți,
Ca să fii vândut de oameni
Pentru treizeci de arginți!

M-ai făcut, Iisuse Doamne,
M-ai crescut, m-ai mântuit,
Trupul Tău întins pe Cruce
Mi l-ai dat și m-am hrănit..

Vrednic ești de toată slava
Pururea și-'n veci de veci,
Fiindcă într-un grajd de vite
Te-ai născut pe paie reci..

De aceea toți creștinii
Și cu mine-'n-frunte-Ți spun:
Mulțumim, Iisuse Sfinte,
C-am ajuns și-acest Crăciun!
amin

Nu mânia pe Dumnezeu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Un foarte bun preot îşi iubea din suflet enoriaşii. Era plin de bunătate către fiecare dintre ei. Preoteasa lui a început însă să-l pizmuiască şi să se umple de indignare. În ciuda acestui fapt, el şi mai mult s-a apropiat de fiii lui duhovniceşti, aşa că în toate zilele se afla printre cei suferinzi, bolnavi şi singuri. Iar seara, întorcându-se acasă, auzea de la soţia lui necontenite reproşuri: „Tu n-ai casă! Nu ai femeie, familie, ca să-i întrebi cum trăiesc şi ca să te îngrijeşti de ei! Toate puterile tale le foloseşti în scopul altora. De ce mai sunt eu soţia ta? Doar ca să mă dispreţuieşti?... Nu, nu pot să mai suport mai mult decât atât!"

Iar el îi răspundea: „Nu trebuie să judeci aşa! Nu mânia pe Dumnezeu! Cum să nu te iubesc eu pe tine? Şi cum să nu-mi iubesc familia? Însă pot eu, oare, să-i las fără de ajutor şi fără sfat pe aceia pe care Dumnezeu mi i-a încredinţat? Diavolul, iacătă, tocmai una ca aceasta aşteaptă. El umblă ca un leu, căutând să-i înghită... (I Petru 5, 8). Ce voi răspunde înaintea Domnului pentru fiii mei duhovniceşti dacă ei vor pieri? Milă îmi este de fiecare dintre ei. Însă şi sufletul tău îmi este drag, îmi este foarte drag! De aceea te rog: nu păcătui! Nu cârti! Dimpotrivă, ajută-mă, ca să primim amândoi cununi de la Dumnezeu!"

Astfel, cu bunătate şi dragoste, preotul îi vorbea ei în fiecare seară, până ce, în cele din urmă, i-a câştigat pe deplin sufletul. La început, ea s-a învoit să conducă micul cor al bisericii, deoarece avea o deosebită ureche muzicală, iar mai târziu a ajuns până acolo, încât a devenit o adevărată maică duhovnicească pentru femeile şi copiii din parohie, contribuind cu sfaturi folositoare şi cu ajutor vădit la mântuirea lor sufletească.

Dacă acest preot nu ar fi avut dragoste şi bunăvoinţă, nu ar fi secerat aceste rezultate duhovniceşti.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Dragostea - tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, Bucureşti, p. 71)

ÎNDEPĂRTEAZĂ DOAMNE, URA !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Doamne, iar îmi plec genunchii
În preasfânta casa Ta
Și te rog, ascultă-mi plânsul
Și veghează asupra mea.

Durerea sufletului meu
Ție ți-o spun , Părinte
Ascultă Doamne , plânsul meu
Ajută-ma , Preasfinte.

Mă doare sufletul Iisus
Căci ,casa Ta e goală
Și dorm adânc, păstorii Tăi
Iar lupii, turma o înconjoară.

Căci prea puține oi, Iisuse
Au mai rămas în turma Ta
Iar caprele și lupii, Doamne
Lovesc mereu, mereu in ea.

Ajută Doamne turma Ta
Atunci când e lovită
Ridic-o iarăși ,Scump Iisus
Atunci când e căzută.

Trezește Doamne, Tu păstorii
Care adânc au adormit
Ca să păzească iarăși turma
Ce în dar odată, au primit.

Veghează Doamne asupra celor,
Ce casaTa ,azi o cinstesc
Și răsplătește celor care
Azi, turma Ta o prigonesc.

Și fă să fie iarăși Doamne
Iubire în sfânta casa Ta
Și ura să dispară Doamne
Și cei ce au venit cu ea.
Amin.

Autor-Maria Pintican

IERTAREA ȘI IUBIREA SUNT CELE DOUA
ARIPI CU CARE ZBURĂM SPRE CER !

Despre rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Rugăciunea dăruieste oxigen duhovnicesc. Crestinul nu poate să trăiască crestineste, cu nădejdea vietii vesnice, dacă nu inspiră oxigenul rugăciunii. Trebuie să ne rugăm, să cugetăm la numele lui Dumnezeu si al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gândi la orice lucru si nu ne putem gândi la numele lui Hristos si al Maicii Domnului?
Putem, e de-ajuns să vrem. Desigur, avem piedicile diavolului, căci diavolul nu vrea rugăciune, ci vorbă lungă si desartă. Vrea să rătăcim cu mintea noastră, să colindăm cu gândul prin toată lumea, ne permite intrarea oriunde, dar ne împiedică intrarea către Hristos si Maica Domnului. Însă noi să ne străduim cu orice pret să comunicăm într-una cu Dumnezeu, să luăm oxigen. În orice necaz, supărare, ispită si problemă grea ne-am afla, să nu uităm rugăciunea. Să ne rugăm cu râvnă si durere în suflet, si Dumnezeu ne va da de veste, si cererea noastră va fi împlinită... Cu numele lui Hristos, ascetii au războit toate patimile; prin rugăciune au fost învredniciti de eliberarea de patimi, au primit mari harisme.
 Când suntem săraci la suflet înseamnă că nu avem rugăciune. Harul lui Dumnezeu vine prin rugăciune.

                                                                                                                   Efrem Atonitul

CUVANT DESPRE EGOISM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Iisus Hristos Domnul, a venit pe pamant intru putere si intru smerenie, pentru ca omul sa invete sa iubeasca pe Dumnezeu si pe om. Dar, sa nu iubeasca nimic mai mult fiindca orice ar iubi in afara de Dumnezeu si om este idolatrie! Oamenii sunt neputinciosi, dar IUBIREA DE DUMNEZEU LE DA PUTERE. Oamenii sunt mandri, dar IUBIREA DE OAMENI LE DA SMERENIE. Iubirea de oameni vine din IUBIREA DE DUMNEZEU. Smerenia vine din simtirea puterii lui Dumnezeu. Dragostea de oameni fara dragostea de Dumnezeu este mincinoasa, iar puterea fara Dumnezeu este MANDRIE si NEPUTINTA. Dar, unii oamenii nu au ales nici iubirea de Dumnezeu si nici iubirea de oameni, ci au ales iubirea de sine, EGOISMUL care inseamna DESAVARSITA LOR SINGURATATE.

Sfintii Parinti spun ca cine are egoismul in el se afla radacina tuturor patimilor. Egoistul, iubindu-se numai pe sine, nu iubeste nici pe Dumnezeu, nici pe semeni. De fapt nu se iubeste nici pe sine, iubeste doar gandurile ce si le face despre sine, in legatura cu sine. Asadar, iubirea de sine este lepadare de Dumnezeu.
                                                                                                                       Preot Ioan.

ALE MÂNTUIRII CĂI !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Tu, Sodoma..tu, Gomora, Domnul v-a mai ars cândva
Dar v-ati ridicat din moarte, ati mai renăscut din ea ?
V-au zidit acum in trupuri si in suflete si-n minte
V-au fortificat cu patimi, chiar si fețele cinstite!

Dumnezeule al milei si al celor in nevoi ,
Cum l-ai scos pe Lot din ele, asa sa ne scoti pe noi !
Sa ne izbavesti de patimi, sa ne scoti din astă lume
Merele cele stricate, vor strica pe cele bune !

Ne tot cearta Cel din ceruri, prin cutremure si semne
Prin necazuri, boli cumplite...ne mai rabda iar o vreme,
Ne trimite a Sa milă, ne mai dă o dimineată
Poate ne-om opri sa punem, un nou inceput in viată !

Falsi crestini, chiar si-n biserici, L-au pe Domnul doar in minte
Iar in suflete mandrie, farisei in cele sfinte,
Unii prea cunosc Scriptura,altii pe Sfintii Parinti,
Si stiind toate acestea, cred ca-s, Doamne, mântuiti !

Dacă-n suflet au mândria, dacă-i stăpâneste ura
Degeaba citează Sfintii, degeaba cunosc Scriptura
Dacă mintea isi inaltă,cu dispret privesc la frati
Ce-n Biserica cea Una, ca si ei sunt botezati,

N-au nici plată, nici răsplată, nici cununi de mucenici
Si cu cât mai mult se-naltă, cu atât devin mai mici,
Cum a spus cu sfânta-i gura si Apostolul odată:
Celui ce-i pare că stă,aminteste-i să nu cadă !

Unii tot repedă-ntruna ca ei sunt in Adevăr,
Să nu uite ca si Eva, a căzut de la un măr
Si Adam fiind in Slavă, si in grația divină
A fost izgonit de Tatal, din Cereasca Sa Grădină !

Iară Lot trăind sărmanul in cetatea desfrânată
Dumnezeu trimis-a ingeri si nu l-a lăsat să cadă,
Numai Dumnezeu cunoaste care sunt alesii Săi,
Nestiute-s uneori, ale mântuirii căi !

Eliana Popa

DUHUL SMERENIEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Bucuria mea, Sfantului Siluan Athonitul i s-a aratat Dumnezeu Iisus Hristos, si pentru asta a avut un gand de mandrie si Dumnezeu nu i s-a mai aratat. A plans 15 ani, el, cel care s-a smerit si pe patul de moarte zicand: "INCA N-AM DOBANDIT DUHUL SMERENIEI!"

Tu ai varsat macar o lacrima, cerand de la Dumnezeu smerenie??? Sfantul Siluan ne-a invatat ca:

"PENTRU UN SINGUR GAND DE MANDRIE DUHUL SFANT NE PARASESTE si PENTRU UN SINGUR GAND DE SMERENIE DUHUL SFANT SE INTOARCE LA NOI".

 Si iata ce mai spunea el, dupa ce a avut gandul de mandrie: 

"Unde esti Tu, Lumina mea? Unde esti Tu, Bucuria mea? Trecerea Ta Doamne, a lasat o buna-mireasma in sufletul meu, dar Tu nu esti aici si sufletul meu tanjeste dupa Tine, si inima mea e abatuta si bolnava, si nimic nu ma mai veseleste, pentru ca am intristat pe Domnul si El S-a ascuns de mine.
   Prin Duhul Sfant este cunoscut Domnul ,si tot prin Du­hul Sfant este iubit Domnul, dar fara Duhul Sfant omul nu este decat pamant pacatos.
   Doamne, da-mi să Te iubesc numai pe Tine.
   Doamne, smereste inima mea, ca sa fie intotdeauna placuta Tie".

                                                            DARUL SMERENIEI.....

   Sfantul Siluan Athonitul spune asa: "Daca m-ar intreba cineva: "Ce-ti doresti tu de la Dumnezeu mai mult, care dar?", as raspunde: "DARUL SMERENIEI, care, mai mult decat orice altceva, este bineplacut Domnului“. Smerenia este lumina intru care noi putem vedea Lumina: pe Dumnezeu Insusi. Fiindca, nu celui indestulat i Se arata Dumnezeu, ci sufletului smerit.
    SUFLETUL OMULUI SMERIT, este asemenea marii; daca aruncam o piatra in mare, aceasta tulbura pentru o clipa suprafata apei, apoi cade in adancuri. In felul acesta sunt inghitite necazurile in sufletul omului smerit, caci este cu el puterea lui Dumnezeu. Doamne, da-ne noua darul Sfintei Tale smerenii!
   Asadar, dragii mei, sa cautam si sa iubim smerenia, ca sa vina pacea lui Dumnezeu in sufletele noastre. Pilda ni s-a facut noua Mantuitorul Iisus Hristos, atunci cand S-a incins cu stergarul si a spalat picioarele Ucenicilor Sai si le-a spus: "Intelegeti ce v-am facut eu?" (Ioan 13:12). 

Adica, asa cum Eu M-am smerit spaland picioarele voastre, tot astfel si voi sunteti datori sa va smeriti unul inaintea altuia. Amin si Aliluia!

    Sfinte Siluan Athonitul, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, sa dobandim si noi Duhul smereniei, fara de care nu ne putem mantui sufletele noastre! Amin si Aliluia!


                                                                                                                               Preot Ioan

                 

Mă incred in tine Doamne

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Si dacă nu va fi asa, tot va fi bine, pentru că intotdeauna căutarea, cercetarea, urcusul, parcurgerea drumului pană la o anumită destinatie, repetarea unui cantec inaintea unei auditii, toate acestea condimentează existenta noastră intr-un fel pe care nimic altceva nu ar putea-o face, asa incat, vietiile noastre devin delicios de palpitante. Extraordinare! Perfecte! Interesante!
Cobor in adancul existentei mele cu deosebită convingere că totul are sa fie bine. Că n-am să gust niciodată din nimicnicia cuvantului „plictiseală” si, dacă ar fi să fie asa, să traiesc si acest sentiment, tot simt că are să fie bine. Pesemne , va fi dansul in care mă voi cunoaste mai bine ca oricand! Va fi momentul in care am să răman doar eu cu mine, si va fi extraordinar!
Oare ce poate să fie mai minunat, decat compania propriei tale persoane?
Ce poate fi mai deosebit decat o conversatie, tinuta in taina, cu propria ta inima?
Ce poate fi mai adevărat decat secundele in care, privind dincolo de imaginea oglinzii, să te regăsesti pe tine! Exact asa cum esti tu!
Fără retusuri, fără minciuni … fără temeri, dar mai ales fără lacrimi.
Doar sclipiri adanci, deosebit de vii, oglindite in cele mai frumoase lacuri. Ochii nostrii.
Asa incat, constienta de toate aceste posibilitati, rămane captivă propriilor mele vise. Mă las pradă, propriului meu destin.
Si simt că-l iubesc! Fără să-l cunosc dinainte …
Este al meu … l-am trăit si-l voi trăi, pesemne doar eu, nu pot decat să astept cu nerăbdare, tainele lui …
Douglas Adams 

NE STRIGĂ DIN MORMÂNT,STRĂMOSII !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

,,Ne vom intoarce intr-o zi" asa au spus,
Cei imbracati in zeghea mortii rosii
Pentru că-s lângă noi ..ei nu s-au dus
,, - Treziti-vă", ne strigă din mormânt, strămosii !

,,Treziti-vă cât mai aveti aici o tară,
Cât mai aveti credinta si-o palmă de pământ,
Veniti si voi cei risipiti pe-afară,
Venim si noi cei ce-am murit luptând

Pământu-acesta l-am sfintit cu sânge
Si am primit atunci, botez de mucenici
Vă ridicăm!...Ca fluviu-n voi vom curge,
Precum Hristos i-a ridicat pe ucenici

Să nu gânditi că voi sunteti nevrednici
Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi
Hrăniti cu Trupul Sfânt veti fi puternici,
Păsim cu voi pe drumul Crucii Lui !

Noi am pornit cu glezna-ncătusată,
Si drumul spre Calvar l-am străbătut,
Am fost inchisi, dar ne-au deschis o poartă
Arhanghelii ce-n oastea lor ne-au vrut !

De vreti si voi să inviati dreptatea
Acestui neam din care-ati coborat
Doar pe Golgota birui-ve-ti moartea
Treziti-va, nu fiti popor infrânt !

Suntem aici, păsim in urma voastră
Să nu cădeti urcând,Golgota până sus
Purtăm cu voi iar crucea, vă dăm puterea noastră
Si-n suflete vă punem pecetea lui Iisus !"

Eliana Popa

LA RUGĂCIUNE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Când te apuci de rugăciune,
Să nu uiți să îi porți cu tine,
În gândurile tale bune,
Pe cei ce îi cunoști, creștine.

Iar rugăciunea o să-ți fie
Tămâie preaînmiresmată,
Umplând de mare bucurie
Pe Dumnezeu, Cerescul Tată!

Și chiar de nu cunoști prea bine
Adevărata rugăciune,
De porți în ea pe mulți, creștine,
Ea însăși este o minune!

Că iată-'n gândurile tale
Și într-o inimă umilă,
Tu duci atâtea cruci pe cale,
Fiindu-ți și de alții milă..

Iar Tatăl tău Ceresc zâmbește
Și este mulțumit de tine,
De fiul Său binevoiește,
Iar fiul.. ești chiar tu, creștine!
amin

RUGACIUNEA MEA DE FIECARE ZI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Curata-ma Doamne, curata-mi CASA si MASA, si SUFLETUL, si TRUPUL, de toate RATACIRILE, de toate PACATELE, de toate NELEGIUIRILE, asa incat sa nu-mi ramana decat o singura GRIJA, un singur DRUM, o singura DRAGOSTE si o BUCATA DE PAINE PE MASA.

   Izbaveste-ma Doamne, de ISPITA de a porni peste tot si de nu a ajunge nicaieri, de a ne incarca mai mult decat putem duce, de a le incepe pe toate si a nu duce nimic pana la capat.

   Scoala-ma Doamne in zori, ca sa merg LA MUNCA, la munca cea care este pentru MINE, cat si pentru APROAPELE, nu atat pentru TRUP, cat mai ales pentru SUFLET.

Daruieste-mi o zi buna, binecuvantata, cu spor si harnicie, asa incat spre seara intors acasa, impacat Tine Doamne, cu constiinta mea si cu lumea din jur, sa cinez cu ceea ce mi-ai dat: PAINE si APA. Atat. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  

DOAMNE, SPUNE-MI TE ROG

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Un crestin ortodox, L-a intrebat pe Dumnezeu intr-un moment de cumpana al vietii sale: DOAMNE, SPUNE-MI TE ROG, PANA UNDE SA MERG?", iar Dumnezeu i-a raspuns cu glas senin: "MERGI PANA UNDE POTI!" Si cat de mult trebui sa ma ostenesc Doamne? Dumnezeu i-a spus: SA TE OSTENEȘTE DUPA PUTERE! dar, SA PUI SUFLET IN TOT CEEA CE FACI, adica, sa pui iubire, fiindca si Eu, TOT SI TOATE LE-AM FACUT DIN IUBIRE NEMARGINITA! Atunci crestinul i-a spus, indarjindu-se: "E PREA PUTIN, DOAMNE! CERE-MI MAI MULT!". Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "MERGI PANA UNDE NU MAI POTI!" Dragii mei, oare se poate aceasta? Daaa, se poate daca avem CREDINTA (crestin ortodoxa, dar sa fie o credinta FIERBINTE), NADEJDE (in purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar sa fie o nadejde DE NECLINTIT) si DRAGOSTE (pentru Dumnezeu, pentru aproapele, neaparat pentru vrajmasi si sa fie o DRAGOSTE ALTRUISTA, adica dezinteresata). Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

O dorinţă...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Motto:

"Toţi avem ceva de sperat

Un loc minunat,

O lume mai bună,

Nu atât de nebună."

Cred că nu te înşeli.

Da, am făcut greşeli.

Dar am învăţat

Un lucru minunat:

Niciodată să nu mă tem,

Ci viaţa să o desfăşor ca pe un ghem;

Să fiu conştient că am greşit,

Şi totuşi să merg spre infinit.

E infinitul meu,

Şi da, va trebui să răspund mereu,

Oricât îmi va fi de greu,

Pentru tot ce am făcut

În prezent sau în trecut.

Iar în viitor,

Totuşi să zbor

Spre o lume mai bună,

Nu atât de nebună

Ca lumea de aici,

Unde, toţi sunt inamici,

Luptând pentru tot şi toate,

Chiar şi pentru ce nu se poate.

Lumea din viitor o doresc

Şi o privesc,

Ca pe un loc minunat,

Unde, atât de multe din câte am visat

S-au şi realizat:

Fără greşeli,

Fără ce a fost ieri,

Doar clipa ce va veni,

În fiecare nouă zi.

         Φ          

                                               Berlin, Deutschland,

 11.03.2015,ora 9⁰⁰-9¹⁶

Iertarea Aproapelui

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmași, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate dușman.

În mod deosebit ni se atrage atenția asupra unei virtuți speciale: iertarea: „de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greșelile voastre” (Matei 6, 14-15). Pare complicat! Din ce cauză ni reaminteşte cu atâta stăruință să iertăm, îndeosebi acum, la început de post? Mergem la biserică, dăm milostenie, deschidem adeseori cartea de rugăciuni, nu e suficient? „De ce ar trebui să mă umilesc cerând iertare?” s-ar întreba unii. Oare a cere iertare este chiar umilință? Se pare că, pentru cei care gândesc astfel, este o piatră de poticneală. Se pune întrebarea: din ce pricină uneori ne vine atât de greu să iertăm? Și atunci când o facem, mai mult de gura duhovnicului, nu izbutim să îndepărtăm toate urmele răutății din suflet. Iertăm, dar nu uităm! Or, dacă nu uităm, înseamnă că nu am iertat din inimă, că nu am extirpat rădăcina răului din interiorul nostru, care în scurt timp va zămisli iarăși în noi resentimente, ură ori dispreț.

Cu toții rostim rugăciunea „Tatăl nostru” zicând: „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 12). Adesea ne spunem mecanic rugăciunile, fără atenție la conținutul lor. Îmi amintesc de o memorabilă întâmplare petrecută la Sihăstria. Părintele Cleopa, ieșit în fața smeritei sale chilii, a început să ne vorbească. Dintre pelerini, o credincioasă își ridică glasul, rugându-l pe luminatul călugăr să o învețe cum să procedeze, căci, având un litigiu din pricina unui petic de pământ, nu reușea să se împace cu megieșii săi, iertându-i. Cu vorba ca de tunet, înțeleptul duhovnic îi răspunse: „să nu îndrăznești să mai spui Tatăl nostru până nu te împaci!”. „De ce?” întrebă nedumerită pelerina. „Atunci când glăsuiești și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri, de fapt, Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte numai când și tu poți ierta. Iar dacă tu nu poți ierta îți ceri singură osânda.” Spășită, femeia puse capul în pământ, gândindu-se, probabil, că de câte ori rostise „Tatăl nostru” își ceruse, de fapt, pedeapsa pentru neputința de a se fi împăcat cu hotarnicii.

Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmași, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate dușman. Sunt cuvinte grele, dar veridice căci Mântuitorul Hristos nu glumea, nici nu arunca vorbe în vânt. De am reflecta în fiecare zi la posibilitatea ca Dumnezeu să ne devină adversar, prin propria noastră rugă, cred că am ezita să mai rostim Rugăciunea Domnească, iar dacă am face-o, am sări cu siguranță cererea a cincea. Oare din ce pricină Domnul a condiționat iertarea Lui de cea acordată de noi celor care ne-au făcut vreun rău voit sau inconștient? Răspunsul ni-l oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Mila lui Dumnezeu se ascunde în milostivirea noastră față de aproapele”. Așa stând lucrurile, vom fi tentați să rostim mai ușor: „Iartă-mă!”

        Ce simplu ar fi să spui: „Iartă-mă!” Însă Domnul cunoaşte superficialitatea omului, tendința de a înșela. Câți nu mărturisesc duhovnicului: „Părinte, nu am dușmani. I-am iertat”, dar în realitate continuă războiul cu semenii deveniți inamici, alimentând răutatea, invidia, răzbunarea. Omeneşte vorbind, ne vin multe necazuri, supărări, jigniri din partea apropiaților. În deplină sinceritate cu noi înşine, fiecare trebuie s-o recunoaştem răspicat: „suntem oameni, iar nimic ce este omenesc nu ne este străin", căci și noi, la rândul nostru, poate am zavistuit, am osândit sau am urât. Cu toate acestea, la Taina Pocăinței, unii mărturisesc, cu o inconștiență vecină cu sinuciderea duhovnicească, faptul că nu dușmănesc pe nimeni. Tăgăduind adevărul la spovedanie, aparenţa se vădește favorabilă celui ce a încercat să-L înșele pe Tatăl Ceresc: duhovnicul îi dă dezlegare pentru împărtășanie. Cu orgoliu, va păși țanțoș către dumnezeiescul potir, iar slujitorul altarului îi va da cereasca hrană, Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului. 

       Cunoscuții îl vor aprecia: „Uite un bun creștin! S-a spovedit, s-a împărtășit!” Amară înșelare! Hristos nu Se lasă „răpit”, nici păcălit. De aceea a rostit: „de nu veți ierta din inimă fratelui, nu veți fi iertați” (Matei 18, 35). Ce presupune iertarea din inimă? Părinții duhovnicești ne învață că ea nu trebuie să fie o simplă declarație, formală ori conjuncturală. „Iartă-mă și Dumnezeu să te ierte!” implică o participare totală a ființei omenești în a șterge răul sau supărarea din toată ființa. Iertarea adevărată trebuie să coboare în suflet iubirea și puterea de a ne ruga pentru cei ce ne-au săvârșit sau ne-au dorit răul.Ca să putem uita definitiv vătămătoarele fapte sau vorbe ce ne-au lezat, trebuie să ne asumăm o luptă lăuntrică, o răstignire a poftei filistine de răzbunare, a ispitei de a riposta la răutate cu răutate. Ce-i drept, nu-ţi vine ușor să-i ierți pe cei care, poate, ți-au distrus viața. Dar, dacă Domnul a cerut aceasta, cu siguranță că se poate împlini, căci El nu a împovărat ființa umană cu imperative utopice. Iar dacă, la început, nu reușim să îndeplinim porunca, să-L rugăm pe Hristos să ne ajute. La ceea ce noi nu izbutim, să-L chemăm pe El să pună umărul, ca să trecem peste piatra de poticneală. Numai așa vom simţi cum sufletul nostru înviază din legăturile păcatelor, ale egoismului şi mândriei, căci, iertarea sinceră a greşelilor altora întrezărește o șlefuire a sufletului nostru după iubirea milostivă a Domnului nostru Iisus Hristos. Să-I cerem Lui să ne dăruiască puterea sau virtutea de a ierta pe alţii aşa cum Dumnezeu ne iartă pe noi.

Așadar, când ne simţim tentați să nu iertăm, să ținem mânie, să ne răzbunăm, bine ar fi să ne amintim de cuvintele Mântuitorului Hristos: „Slugă vicleană, toată datoria ţi-am iertat-o pentru că M-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și Eu am avut milă de tine?”(Matei 18, 32-33). Să ne cutremurăm de sentința rostită în aceeași pildă evanghelică, gândindu-ne că ar putea fi pronunțată pentru noi: „Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, până ce-i va plăti toata datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, daca nu veți ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre” (Matei 18, 34-35).

Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate.

Daca alegem sa nu-i iertam pe cei ce ne-au ranit, ne punem sub controlul lor.

Iertarea celorlalti reprezinta primul pas urias, ducand la eliberarea noastra completa din lanturile care inconjoara o inima indurerata. Daca reactionam cu amaraciune in inima fata de cei ce ni se opun si chiar ne fac rau, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vietii iar reactia noastra fata de ceea ce ne-au facut altii ar putea sa dauneze la fel de mult ca si ofensa initiala.

De cate ori trebuie sa ierti? De fiecare dată...

sursa
Marian Pios

Adevărata vindecare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Motto:

"Adevărata vindecare

Şi-o doreşte fiecare."

Adevărata vindecare

E posibilă oare?

Da, când ajutat eşti

De Universuri împărăteşti.

Trebuie să doreşti,

Trebuie să dobândeşti,

Trebuie să crezi,

Trebuie să te binecuvântezi.

Adevărata vindecare dorită,

Este o artă nesfârşită,

Ce trebuie să o îmbogăţeşti

Şi mereu să o împlineşti.

Odată începută,

Trebuie continuată,

Pentru că doar într-o clipă

Ea poate fi spulberată

Şi apoi anulată.

Dacă nu îţi vei aminti,

Zi de zi, de ori unde ai veni,

Cine ai fost, de unde ai plecat,

Ce ţi s-a întâmplat,

Nu vei fi iertat.

Roagă-te neîncetat

Şi Universul se va face ascultat.

Adevărata vindecare,

E în sufletul tău, care,

Va dobândi liniştea şi pacea interioară,

Echilibrul şi armonia exterioară.

Sigur în jurul tău vei vedea

Lumina, energia şi puterea,

Pe care acum o vei avea.

Adevărata vindecare dorită,

E într-adevăr o artă desăvârşită.

     Φ

 Mörlenbach, Deutschland,

2015 noiembrie 03, ora 22⁰⁰-22²⁰

DESPRE PATIMĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dacă îţi aminteşti de răul de la cineva, roagă-te pentru el şi vei opri patima din mişcare, despărţind, prin rugăciune, supărarea de amintirea răului ce ţi l-a făcut. Iar devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul patima din suflet. Dacă însă altul ţine minte răul de la tine, fi îndatoritor şi smerit faţă de el şi stai cu dragoste în preajma lui, şi-l vei izbăvi de patima lui. Supărarea celui ce te pizmuieşte o vei alina prin osteneală. Căci el îşi socoteşte pricină de nenorocire ceea ce pizmuieşte la tine. De aceea nu poţi să-alini altfel, decât ascunzând aceasta de la el. Dacă aceasta le foloseşte multora, iar pe acesta îl întristează, care pateu o vei nesocoti? E de trebuinţă, desigur, să fii de folos celor mulţi, dar, după putere, nici pe acela să nu-l nesocoteşti. Să nu te laşi înrâurit de răutatea patimii lui. Căci nu te răzbuni pe patimă, ci pe pătimaş. Drept aceea, socoteşte-l întru smerenie pe acela mai presus de tine şi în toată vremea, în tot locul şi lucrul, dă-i lui mai multă cinste. Iar pizma ta o poţi alina, dacă te bucuri împreună cu cel pizmuit de cele ce se bucură el şi te întristezi împreună cu acela de cele ce se întristează el, împlinind cuvântul Apostolului: Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.

POSTUL ROMÂNESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Vine postul, bine-mi pare,
Am eu soia prin sertare
Și sunt gospodină mare:
Am să fac din ea mâncare!

Soia asta-i minunată:
Mai întâi o fierb pe toată
Și o umflu cât îmi place,
Să vezi baba ce îți face!..

Ia așteaptă olecuță
Și-ți fac șnițel de văcuță,
Sau o fleică de purcel,
Că pun condiment pe el,

Îi dau gustul cum vreau eu
Și-ți trântesc și un pireu,
De mănânci până pocnești,
Nu-ți dai seama că postești!

Ăsta-i postul românesc
Și-așa-mi place să-l postesc,
La, la, la, la, la, la,
La, la, la, la, la, la, la..
(am sărit vreun la?..)

Nuuuu...sărut mâna...

CÂNTĂ DOMNULUI CU POFTĂ!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Domnule, de ești creștin,
Eu te rog acum frumos:
Nu te bucura de vin
Și de porc, ci de Hristos!

Vin și porc ai anu'-ntreg,
Tot la fel, și ou și miel,
Dar ai două sărbători
Mari și late pentru El!

Mai învață vreun colind,
Sau vreo Stea, sau vreun Irod,
Că doar ai strămoși deștepți,
Ce te porți ca un nărod?..

Nu ești doar un rezervor,
Ca să-'nghiți la nesfârșit..
Ai un creier și o limbă
Numai bune la slăvit!

Cântă Domnului cu poftă
Și atunci te va iubi,
Iar vinuțul și purcelul,
Mai gustoase-or deveni!

CAND TI-E SUFLETUL RĂNIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Cand ti-e sufletul ranit,
De cel care l-ai iubit,
Nu mai cauta la el,
Ci priveste catre Cel,

Care-a coborat din Slava,
Sa bea cupa cu otrava,
 Care-a venit din Tărie,
Ca sa-ti poarte Crucea, Tie!

   Si pe El, L-au parasit,
Cei pe care i-a iubit!
Cine s-a dus sa-L ridice,
Cand era cazut sub Cruce?

Numai Simon Cirineul,
i-a mai luat din spate, greul,
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mana Sa!

   Nu mai plange-n suferinta,
Ridica-te prin Credinta,
 Pentru al tau sufletel
El v-a cobori din Cer,

 Si cand nu vei mai putea,
Iti va sterge lacrima!
 Si-ti va da, cu mult mai mult,
 Decat ceea ce-ai pierdut!

   Iti va da Iubirea Sa,
Care te va vindeca!
Si in loc de desfatari,
Vor fi binecuvantari,

Si in loc de doruri grele,
Va fi a Sa mangaiere,
Nici un om nu-ti poate da,
 O Iubire ca a Sa!

   Ca iubirea omeneasca,
Nu-i curata, nici cereasca,
 Doar a Domnului Iubire,
Este mai presus de fire!

El ne-a pus masura-n toate,
Si in simturi si in fapte,
Dar ne-a lasat mostenire,
Nesfarsita Sa Iubire!

   Nu ne-a pus masura-n ea,
Ci ne-a dat porunca grea,
S-o-mpartim, s-o risipim,
Si dusmanul sa-l iubim,

Insa nu iubim curat,
 Patimasi ne-am invatat,
Nu stim a iubi ca El,
Care-a coborat din Cer.

                     Preot Ioan.

SI EU, SI TU ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

UN DIAMANT: IUBIREA MEA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Dumnezeul meu, dorirea mea,
Tu esti al meu si eu al Tau,
Tu esti al dragostei izvor,
Tu esti al meu si-al tuturor.

Iisuse Bland, Iisuse-al meu,
Tu esti si Fiu si Dumnezeu,
Tu esti Cel mai presus de Fire,
 Tu esti si Taina si Iubire...

Iubirea mea se pleaca Tie,
Apoi se-avanta spre Tarie,
Se-aseaza-n chip de alba floare,
La Scaunul Maririi Tale.

Parinte drag, Iisus Prea Sfant,
 Imi esti si Hrana si Cuvant,
 Imi esti Odihna si Putere,
Imi esti Vesnica Mangaiere!

Aseaza-ma in palma Ta,
Acum si-n Veci si Pururea,
Sadeste-ma ca pe o floare,
In Tarina Gradinii Tale!

Acolo unde ai sadit,
Pe toti acei ce Ti-au slujit,
Si Ti-au adus rodire dulce...,
Chiar si talharul de pe cruce.

Iisuse drag, Iisuse-al meu,
Tot ca talharul vin si eu,
Si n-am nici mir, dar port o cruce,
De vin cu ea, oare-ar ajunge ?

Ar fi de-ajuns a o purta?
Ar fi de-ajuns iubirea mea?
Parinte Sfinte, Dumnezeu,
Sadeste-ma-n Ogorul Tau.

Chiar de-i tarziu, ma-ntorc cu dor,
Ca fiul cel risipitor,
Si bat sfios la usa Ta,
 Pe care am iesit candva,

Ma-ntorc sarac si umilit,
 Infometat si zdrentuit,
 Dar tot am mai pastrat ceva,
Un diamant: IUBIREA MEA! 

                        Preot Ioan.

CA TÂLHARUL..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

În atâția ani de zile
Am făcut păcate grele,
Apoi sub epitrahile
Le mărturiseam pe ele

Și mă minunam de preoți
Că răbdau să mi le-asculte,
Deși nu erau puține,
Ci erau și mari și multe!

Mă-'nroșeam mereu la față,
Înșirându-le pe toate
Și îmi promiteam cu ciudă:
"Nu mai fac în veci păcate"!

Nu dura promisiunea,
Că-'ntorcându-mă afară,
Ca și porcul în mocirlă
Mă trezeam în tină iară!

Anii au trecut și astăzi
Eu sunt cel ce cu răbdare
Dau iertare de păcate,
Ascultând pe fiecare..

Și îmi zic: "Iisuse, Doamne,
Multă dragoste mai ai,
Că noi plângem ca tâlharul
Și tu ne primești în Rai"!

amin