O EXPLICAȚIE NECESARĂ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu cumva să credeți că rugându-vă, nu mai aveți nevoie de spovedanie la preot! Nici pomeneală! Ultimul vers al poeziei "Privesc icoana Ta", nu asta insinuează, că ne-a iertat Domnul fără spovedanie, ci vrea să arate doar efectul mângâietor al rugăciunii în sufletul rugătorului.. Ați înțeles? De fapt, așa ar trebui să ne și prezentăm la Sfânta Spovedanie, sub epitrahil: după ce ne-am rugat îndelung, după ce am plâns pentru că L-am supărat pe Domnul, și după ce am simțit în suflet bunătatea și iertarea Lui! Pocăința este o mare taină: ea începe acasă, în "cămara" noastră de rugăciune, și se împlinește desăvârșit sub epitrahil. Abia atunci când preotul spune deasupra capetelor noastre "TE IERT ȘI TE DEZLEG", abia ATUNCI avem confirmarea iertării păcatelor noastre și ștergerea lor din zapisele demonilor!
Ne-am înțeles?
Domnul să vă mântuiască pe toți!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)