Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Cu lacrimi se umple pământul
Din cerul ce-și plânge durerea.
Din loc opritu-s-a vântul.
Luat-a în brațe tăcerea.
Răsună bucium din vale
În Balada lui Porumbescu
Și cântul de păsări i-a jale.
Nimic nu mai este firescu!
Sperat-am cu toți în minuni!
Nu mai putem ține plânsul!
Pe cel ce ne-a spus rugăciuni
Și DOMNUL Îl vruse la Dânsul.
Cu haru-i nestins el va face
Tot rugi pentru noi din Eden.
Să-ți fie odihna în pace,
ÎNALT PREASFINȚITE PIMEN!
P. S.
Din cerul ce-și plânge durerea.
Din loc opritu-s-a vântul.
Luat-a în brațe tăcerea.
Răsună bucium din vale
În Balada lui Porumbescu
Și cântul de păsări i-a jale.
Nimic nu mai este firescu!
Sperat-am cu toți în minuni!
Nu mai putem ține plânsul!
Pe cel ce ne-a spus rugăciuni
Și DOMNUL Îl vruse la Dânsul.
Cu haru-i nestins el va face
Tot rugi pentru noi din Eden.
Să-ți fie odihna în pace,
ÎNALT PREASFINȚITE PIMEN!
P. S.
sursa :Sorina Paduraru
