FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
De ce Te joci cu sufletul meu, Doamne ? Spune-mi te rog, de ce mă ridici pâna la cer si-apoi mă cobori pâna la iad ? De ce imi umpli sufletul si-apoi mi-l golesti ? De ce mă lasi să Te astept si nu vi? De ce simt durerea pe care o simt cei care pierd pe cei dragi ?Acea durere care te face sa cauti pe cel pierdut printre cei care ii seamănă sau printre cei care iti amintesc de el ?
De ce mă inalti si-apoi mă cobori ?Simt si bucurie, simt si durere...simt că locul meu nu mai este aici ! Mă treci prin foc si nu mă mistui, mă treci prin apă si nu mă-neci ! Cândva...Ti-amintesti ? Ti-am cerut să-mi dai o inimă de piatră...să nu mai simt durere...să nu mai pot plânge...Dar Tu mi-ai dat o inimă nouă ! Si dacă mi-ai dat o inimă nouă, de ce acum mi-o arzi ?
Te caut si-mi pare că Te găsesc...si iar Te pierd ! Te astept si-mi pare că vii si iar mă faci să astept ! Te chem si mi se pare că imi răspunzi si-apoi iarăsi taci.Mă chemi, Te zăresc, apoi din nou Te ascunzi !
Sau poate ar trebui să trec prin toate acestea, ca să inteleg jertfa mucenicilor...nevointa pustnicilor, lepădarea de lume a celor ce Te iubesc.Sau vrei să cunosc si să simt, durerea si mâhnirea sufletelor aruncate in iad, după ce au văzut Slava Ta.
Poate vrei ca eu, lutul, să fiu modelat de mâinile Tale si să fiu lăsat in arsița Ta pentru a mă intări...pentru că altfel m-as intoarce-napoi in pământ si m-as preface-n tărână.
Sau poate...nu stiu...Am fost lumânare si-acum m-ai aprins ? Am fost tăciune si-acum m-ai făcut vâlvătaie ? Am fost matcă secată si-acum mă inunzi ? Răspinde-mi, Te rog...! Am fost aluat si-acum mă frământi si mă coci ?
Ce-am fost ? Ce sunt ? Si ce-am să mai fiu ?Doar El imi va spune...Hristos !
Eliana
De ce Te joci cu sufletul meu, Doamne ? Spune-mi te rog, de ce mă ridici pâna la cer si-apoi mă cobori pâna la iad ? De ce imi umpli sufletul si-apoi mi-l golesti ? De ce mă lasi să Te astept si nu vi? De ce simt durerea pe care o simt cei care pierd pe cei dragi ?Acea durere care te face sa cauti pe cel pierdut printre cei care ii seamănă sau printre cei care iti amintesc de el ?
De ce mă inalti si-apoi mă cobori ?Simt si bucurie, simt si durere...simt că locul meu nu mai este aici ! Mă treci prin foc si nu mă mistui, mă treci prin apă si nu mă-neci ! Cândva...Ti-amintesti ? Ti-am cerut să-mi dai o inimă de piatră...să nu mai simt durere...să nu mai pot plânge...Dar Tu mi-ai dat o inimă nouă ! Si dacă mi-ai dat o inimă nouă, de ce acum mi-o arzi ?
Te caut si-mi pare că Te găsesc...si iar Te pierd ! Te astept si-mi pare că vii si iar mă faci să astept ! Te chem si mi se pare că imi răspunzi si-apoi iarăsi taci.Mă chemi, Te zăresc, apoi din nou Te ascunzi !
Sau poate ar trebui să trec prin toate acestea, ca să inteleg jertfa mucenicilor...nevointa pustnicilor, lepădarea de lume a celor ce Te iubesc.Sau vrei să cunosc si să simt, durerea si mâhnirea sufletelor aruncate in iad, după ce au văzut Slava Ta.
Poate vrei ca eu, lutul, să fiu modelat de mâinile Tale si să fiu lăsat in arsița Ta pentru a mă intări...pentru că altfel m-as intoarce-napoi in pământ si m-as preface-n tărână.
Sau poate...nu stiu...Am fost lumânare si-acum m-ai aprins ? Am fost tăciune si-acum m-ai făcut vâlvătaie ? Am fost matcă secată si-acum mă inunzi ? Răspinde-mi, Te rog...! Am fost aluat si-acum mă frământi si mă coci ?
Ce-am fost ? Ce sunt ? Si ce-am să mai fiu ?Doar El imi va spune...Hristos !
Eliana
