Creştinism Ortodox

vineri, 23 februarie 2018

NOSTALGII..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Afară plouă monoton
Din cerul trist și mohorât..
Lipsit de soare și de cer,
Mi-e sufletul posomorât..

E timpul bun de nostalgii,
Deci stau în colțul meu tăcut,
Gândind cum din al vieții timp
O bună parte a trecut..

Parcă mai ieri eram copil
Curat ca floarea cea de crin,
Un înger mic cu ochii mari,
(Din piept îmi iese un suspin..),

Parcă mai ieri măicuța mea
Cu cruce perna-mi însemna
Și îmi zicea cu glasul blând:
"Să faci și tu mereu așa!"..

Parcă mai ieri mă ascundeam
Râzând, în clăile de fân,
Ori pedepseam pisici și câini,
Ca un nemilostiv stăpân..

Atât de repede treceau
Vacanțe mari, mereu prea mici,
Și-atât de bine mai era
La țară, cu ai mei bunici!..

S-au dus bunicii.., dar plecând
Ei mi-au lăsat un dar frumos:
Credința plaiului moldav
În Domnul Iisus Hristos

Și simplitatea, care azi
Cu mare greu o mai găsești.
(Căci parcă toți au fost născuți
În case nobile domnești..

Ne rușinăm să spunem franc
Că suntem fii de muncitori,
Iar ei, la rândul au fost
Cândva, ai satelor feciori..

Atâtea fițe boierești..
De unde toți acești boieri,
Căci cei ce-au fost, s-au stins demult,
Deci cei de-acum, de când? De ieri?)..

Se cerne ploaie ne'ncetat
Din griul norilor de sus,
Iar eu continui să suspin,
Gândind la anii ce s-au dus..

Mă văd acum un flăcăiaș
În clasa-a unșpea de liceu,
Din Biblia de la bunici
Versete descâlcind cu greu,

Mă văd uitând de-acest pământ,
De multe ori citind flămând,
Mă văd în Țara lui Hristos,
Cu Domnul, fericit umblând..

Vai.. ochii mi se umezesc,
Fiind cu foc de dor aprins,
Căci azi călătoresc în timp,
Fiind de amintiri cuprins!..

Un timp în care nu știam
Atât din câte astăzi știu,
Un timp în care-'n schimb eram
Cum astăzi nu mai pot să fiu..

Precum Adam cel Vechi în Rai,
Ce nu știa teologii,
Așa eram și eu pe-atunci,
Hrănit cu mii de bucurii..

Și cum aș fi putut să fiu,
Când Domnul îmi zâmbea mereu,
Când Duhul Sfânt sălășluia
În templul sufletului meu?..

Mă-'ncovoiam pân' la pământ,
De frica Tatălui din cer;
De oameni, teama n-o știam,
Simțindu-mă făcut din fier!

S-au dus, de-acum, acele vremi..
Eu stau în colțul meu, tăcut,
Văzând cum din al vieții timp,
O bună parte a trecut..

Afară plouă monoton
Din cerul trist și mohorât,
Iar eu o poezie scriu,
Ca să îmi treacă de urât..

Postări populare

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXA AUDIO