De ce ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Privesc și parcă nici nu-mi pasă,
La oamenii ce n-au nimic,
Târziu observ că n-au pe masă
Decât un colț de pâine ,mic.

Puțină apă, în rest …tristețe,
În gânduri cufundați adânc,
La ce-or gândi sărmanii oameni ?
Au ei destule într-un gând.

Eu n-am onoarea să fac parte
Din gândurile lor curate.
Ce am făcut să merit asta ?
Aaaaa, am uitat , am stat deoparte !

De ce mi’s ochii plini de lacrimi ?
De ce simt că mă prăbușesc?
De ce nu am nici o putere?
De ce , de ce ma răscolesc?

 
Cine- i de vină pentru starea
În care-acestia au ajuns?
Au doară n-o purtăm cu toții,
De ce la ei, e doar apus ?

Cum astăzi nu pot să-mi răspund,
Ce as putea să spun atunci ,
Când mă vei întreba Tu blând,
De ce n-am vrut să te ajut ?

O să mă fac că nu-nțeleg?
N-am cum, fiindcă știu prea bine,
Că Tu erai în fiecare,
Din cei ce au venit la mine !

Elena V.

IDOLUL NOROC...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?
Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.
Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.
Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.
Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.
Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.
Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : " Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !..." Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : " Cumatra iti dai copilul ? " " Il dau, ca sa am noroc ! "
Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.
Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.
Voi nu vedeti ce zice Isaia ? " Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc ". Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?
Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !" Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !". Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.
Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : " Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !" Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.
Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!
Parintele Cleopa

Pomul rău și pomul bun

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Pomul rău și pomul bun,

După roade se cunoaste",

Nu am inventat-o eu,

Domnul în Evanghelii vorbește.

Pomul bun e ca și omul

Ce iubește pe Dumnezeu. 

Inima i se-nfierbanta

De fața,  cuvantul Său. 

Cu dragoste ii înălța

Un altar de închinăciune,

Timpul parcă îl oprește 

Când se pune la rugăciune. 

Cu icoane preasfintite 

Și cu flori viu colorate,

Cu candele aurite 

Toate frumos așezate.

Cu picturi de sfinți alesi,

Ce așteaptă o Liturghie, 

Sa facă din cer pământ 

Și pământ Împărăție. 

Ce răsplată va avea

Un om iubitor c-acesta?

Cred c-ati înțeles deja...

Între cei aleși va sta.

Dar pomul cel rău cum este?

Cum sunt roadele lui oare?

Păi...ca omul ce trăiește 

În uitare, nepăsare...

Rugăciuni înaltă-n graba,

Sa termine Liturghia,

N-are frică și nici teama

Că își pierde veșnicia.

Căci locașul de-nchinare 

Sta sa cada-ncet, încet,

Fața sfinților e ștearsă 

Tăcuți,  plâng intr-un bocet.

Sunt păienjeni pretutindeni,

Cuiburi și-au făcut în turla

Ciorile cu pene negre,

Și.am văzut chiar si-o șopârla.

Si-am simțit și frigu-n oase,

Când se canta Liturghia, 

Dinții îmi clantaneau în gura

La Amin, si Aliluia.

Nu sunt flori mirositoare

Și nici candele aprinse,

Crucea Ta Iisuse Doamne

Vântul iată o desprinse.

Roade ca acestea are 

Omul rău ca pomul rău, 

Cu securea îl va taie

Domnul Dumnezeu meu.

Ce răsplată va avea

Un om indiferent c-acesta?

Cred c-ati înțeles deja...

Cu cei chinuiți va sta.

Mihaela Stoica-Cucoanes

DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

       Bucuria mea, din nou iti scriu un minunat cuvant de invatatura al IPS Parinte Iustinian Chira (Dumnezeu sa-l aseze in sanurile lui Avraam): ”Toate lucrurile sunt asa cum le privesti. . DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT. Cu nemultumirea pe care o manifesti, TU ESTI CEL CARE SUFERA; TE OTRAVESTI PE TINE personal, nu pe cei pe care ii judeci." Iar daca ai blandete si smerenie, Duhul Sfant este in sufletul tau si dupa cum spune Sfintitul Parinte Sofronie Saharov: "Cand Harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decat suferintele si dragostea pentru frati." Decat sa clevetesti, sa barfesti, sa judeci, sa urasti, sa invidiezi pe altii, mai bine este sa te smeresti si sa-ti duci crucea cu demnitate si cu multumire catre Dumnezeu, fiindca, ne spune Sfantul Parinte Arsenie Boca asa: "Crucea e podoaba a suferintei. Cea mai grea cruce este LEPADAREA DE SINE si nu poti urma lui Iisus, fara lepadarea de sine. Daca pui pret pe lepadarea de sine, POTI URMA LUI HRISTOS; daca nu pui pret pe lepadarea de sine, NU POTI URMA LUI IISUS". Si atunci, te indemn SA FII MEREU MULTUMIT si FERICIT, si sa spui impreuna cu Sfantul Parinte Siluan Atonitul: „Sufletul meu tanjeste dupa Tine si cu lacrimi Te caut."

                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan

Traista cu cărţi, agheasmă, cruce şi fir de busuioc

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Părintele Arsenie nu vorbea prea mult. S-a aflat totuşi despre dânsul că se născuse în 1911, în satul Cheia Râmeţului, într-o familie cu stare mijlocie, având trei fraţi şi o soră. La 18 sau 19 ani, a plecat din sat, a vizitat mai multe mănăstiri şi duhovnici, întâlniţi "atunci când aveam mare nevoie de sfatul lor", după cum mărturisea uneori. În 1940, s-a întâlnit cu părintele Evloghie Oţa, sosit de la Sfântul Munte Athos, alături de care s-a stabilit la Mănăstirea Râmeţ, aflată în paragină, pustiită de catolici cu vreo 200 de ani în urmă.

În cartea sa, părintele Nicodim Dimulescu vorbeşte despre avva Arsenie ca despre un "doctor fără de arginţi", "un văzător cu duhul", care nu judeca pe nimeni, se ferea de lauda oamenilor, de la care nu primea niciodată nimic, care se ruga plângând, care respecta rânduielile, bun şi generos, în preajma căruia ţi se năştea în suflet "o fericire nemaiîntâlnită". Un părinte care, deşi nu făcuse şcoală, citea din Psaltire, Ceaslov şi Molitfelnic, de care nu se despărţea niciodată, cunoştea slujbele pe de rost şi avea o mare evlavie la Sfântul Ghelasie de la Râmeţ, despre care povestea lucruri necunoscute, "păstrate de către popor, din tată-n fiu", dar şi despre "alte descoperiri". Iubea natura, apa anumitor izvoare, pe care le considera sfinte, şi se ocupa de bolnavii psihic care ajungeau în mănăstire, de epileptici şi îndrăciţi. Era calm şi blând, dar şi dur, mai ales cu cei care mistificau "adevărul de credinţă", vorbea cu zel, mai ales despre trei păcate: avortul, fumatul şi beţia, având un respect aparte pentru sfinţi, cruce, biserică, icoană, anafură, moaşte, apostoli etc.

După câţiva ani petrecuţi în mănăstire, a primit binecuvântarea stareţului să se retragă "la linişte" în peşterile şi colibele din stâncile din preajma mănăstirii. Mai mult ca sigur practica rugăciunea minţii, dar nu-i plăcea să recunoască. Vorbea însă cu ardoare despre ea, spunând că "şi dracii ar deveni iarăşi îngeri dacă ar rosti această rugăciune".

În traista în care îşi purta cele trei cărţi mai avea o cruce de lemn, un fir de busuioc, o sticluţă cu agheasmă şi un fir de cimbru. Nu rupea niciodată vreo floare, pentru că ele ne vorbesc "despre bunătatea nemărginită şi despre măreţia lui Dumnezeu". Se ruga foarte mult, plângând, mai ales noaptea, când se afla în chilie, în genunchi în faţa icoanelor, în şoaptă, la lumina candelei.

Părintele acorda o importanţă deosebită rugăciunii spontane, pe care o recomanda spunând: "O mulţime de oameni au ajuns sfinţi fără să fi pus mâna pe vreo carte, din cauză că nu aveau cărţi, iar alţii pentru că nu ştiau carte, dar neîncetat vorbeau cu Dumnezeu prin rugăciuni alcătuite de ei pe loc".

"În 1945 sau 1946, părintele a săpat o peşteră în pământ, undeva pe deal, între tufele de brădişor, în partea de nord, nu departe de mănăstire, şi aici mergea deseori noaptea pentru a se linişti şi a se ruga.

 Această peşteră s-a păstrat mulţi ani sub denumirea de Peştera Pustnicului", îşi aminteşte părintele Nicodim în cartea sa. Acolo se mai duceau şi alţi călugări, mai puţin pregătiţi pentru ispite, dar nu rezistau noaptea şi se întorceau speriaţi în mănăstire, deoarece "dracii au căutat să vă sperie, să vă înfricoşeze, ca să nu vă mai rugaţi", cum le spunea avva Arsenie, căci "pustnicia înseamnă luptă corp la corp cu diavolul".

CINE NU GANDESTE SI NU LUCREAZA CA DOMNUL,NU ESTE AL LUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Se cuvine ca nici sa nu ne incredem in toti oamenii,nici sa nu ne dam pe fata sau sa ne descoperim fara nici o precautie,caci cel care traieste dupa Dumnezeu,are pe multi care-l pandesc,si desori insisi,cei apropiati (ai casei) sunt spionii vietii lui.Vei crede ca Dumnezeu este navazut,gandindu-te la sufletul tau;ca si el nu poate fi vazut cu ochii trupului.Da,sufletul n-are nici o culoare,nici forma,nici nu poate fi definit prin vreo caracteristica materiala,ci se cunoaste numai din functiunile sale.Tot asa,si Dumnezeu:nu cauta sa-L intelegi cu ajutorul ochilor,ci ingaduindu-i mintii credinta,cauta sa ai o inteleger spirituala despre El.Moartea este o urmare necesara a pacatului;te apropii de moarte pe masura ce te indepartezi de Dumnezeu,care este viata;moartea este lipsa vietii.Adam,indepartandu-se de Dumnezeu,s-a expus mortii


                                                                                                                           Sf.Vasile cel Mare

Înlăuntrul respectului există dragoste.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

·

"Sfântul Apostol Pavel spu­ne: “Celui cu darea, dare, celui cu cinstea, cinste”.
– Dacă cei mici fac observaţii celor mari, lucrul acesta este rău?
– Acesta este tipicul generaţiei noi. Insă Scriptura spune: “Mustră pe fratele tău” şi nu spune: “mustră pe tatăl tău“. Tinerii de astăzi au în cuvânt duhul răzvrătirii, fără ca ei să-şi dea seama. Acest comportament îl consideră firesc. Vorbesc cu obrăznicie şi îţi spun: “Am spus-o simplu”. Au fost influenţaţi de acest duh obraz­nic al lumii, care nu respectă nimic.
Nu există respect în comportamentul celui mic faţă de cel mare şi nu îşi dau seama ce mare rău este lucrul acesta. Atunci când cel mic spune celui mare că respectul este ceva depăşit care nu se mai potriveşte astăzi şi care îi îngrădeşte, chipurile, personalitatea, ce să mai aştepţi? Este nevoie de multă luare aminte. Duhul lumesc contemporan spune: “Nu ascultaţi de părinţi, de dascăli etc”. De aceea şi copiii cei mai mici devin mai răi acum. Mai mare vătămare suferă în special acei copii ai căror părinţi nu înţeleg ce rău le fac prin a-i admira şi a-i considera deştepţi atunci când vorbesc cu obrăznicie.
La Colibă au venit doi frăţiori de opt-nouă ani cu tatăl lor. Acolo era şi un cunoscut de al meu, un băiat foarte bun şi un bun pictor; într-un minut, tac-tac, te zugrăvea. “Dionisie, îi spun, pictează copiii aşa cum stăm împreună”. “Ia să văd dacă o să reuşesc, pentru că se mişcă”. A scos o foaie şi a început să zugrăvească. Atunci sare unul dintre copii şi spune: “Ia să vedem, bă prostule, ce vei face!” – şi era şi lume de faţă. Pictorul nu s-a tulburat deloc. “Aceştia sunt copiii de astăzi, Părinte”, mi-a spus şi a continuat să zugrăvească. Mie mi s-a urcat sângele în cap. Tatăl lui a rămas nepăsător, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să spună aşa la un om de treizeci de ani şi omul să stea şi să-i picteze! Obrăznicie, lipsă de evlavie şi câte altele!… înfricoşător! Ia gândeşte-te dacă unul din aceşti copii va vrea să se facă monah, de câtă muncă este nevoie ca el să devină un călugăr corect. Când mamele nu au grijă de ei, îi distrug. Totul este mama."

Sfântul Paisie Aghioritul, "Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan"

Îţi mulţumesc Doamne...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Îţi mulţumesc pentru astăzi, pentru ieri şi pentru mâine.

Pentru anii ce-au trecut, pentru că te înduri de mine.

Îţi mulţumesc pentru cei dragi, cei de-acasă

Pentru că-i iubeşti, pentru hrana ce le-o pui pe masă.

Îţi mulţumesc pentru schimbarea ce-ai lucrat-o în mine

Dintr-un egoist făcuta-i om plin de iubire.

Îţi mulţumesc pentru Cuvânt, pentru credinţă

Îţi mulţumesc pentru iubire, pentru grijă, pentru cruce

Pentru nopţile când doar şoapta Ta somnul mi-l aduce.

Îţi mulţumesc pentru puterea de a fi ca Tine

Pentru Duhul Tău ce îmi şopteşte „nu te-ndoi de Mine”.

Îţi mulţumesc pentru momente grele, în care

Doar prezenţa Ta îmi ţine inima tare.

Îţi mulţumesc pentru probleme multe, când

Le iei şi le rezolvi Tu, toate rând pe rând.

Îţi mulţumesc pentru acea zi, „o ştii Tu care”,

Când fără Tine n-aş mai fi rămas pe cale.

Îţi mulţumesc pentru atâtea, Domnul meu,

Doar Tu şi cu ai Tăi aţi stat cu mine în greu.

 Îţi mulţumesc că inimile nu ne sunt de piatră

Că încă ne putem strânge laolaltă.

Îţi mulţumesc şi pentru geamul mic prin care

În fiecare dimineaţă primesc porţia de soare.

Îţi mulţumesc, Iisuse drag, că îmi pui în inimă cuvinte,

Cu care să Te laud Scumpul meu Părinte.

Şi pentru câte n-ar mai fi să-Ţi mulţumesc, o Doamne,

Oricât aş vrea nu pot, Tu le cunoşti pe toate.

CREDINTA, NADEJDE SI IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Atat de mult am cugetat la viata,
Si mai nimic din ea n-am inteles.
Un vis oprit sau poate nor de ceata,
Sa spuna cei plecati cu ce ei s-au ales.

Sarmanul om cat rau aduna-n el,
Alearga dupa lucruri trecatoare.
In zori copil, iar seara mosnegel,
Si obosit se-ntoarce la culcare.

In goana dupa bani adesea noi uitam,
De bunul simt, de cei mai tristi ca noi.
Multi au plecat, la fel si noi plecam,
Si-averile se vor preface in noroi.

Si cei bogati si imparatii mari,
Atat de mici se vad in fata mortii.
Batrani, copii si slabi dar si cei tari,
Cand vine ceasul vom pleca cu totii.

 
Cu slove sfinte spune in Scriptura,
S-avem Credinta, Nadejde si Iubire.
Caci omul e a Domnului faptura,
Si doar acestea duc spre Mantuire.

Iurie Hemei

10 CUVINTE DESPRE CRUCE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                


~~Sfântul IOAN GURĂ DE AUR~~
† Crucea este pieirea duşmăniei şi trăinicia păcii.
† Datorită Crucii nu mai rătăcim în pustietăţi, deoarece am cunoscut adevărata cale; nu mai trăim în afara palatelor împărăteşti, deoarece am găsit uşa; nu ne mai temem de săgeţile cele aprinse ale diavolului, că am văzut izvorul. Datorită Crucii nu mai suntem în văduvie, că am primit pe Mirele; nu ne mai temem de lup, că avem pe Păstorul cel bun. Eu sunt Păstorul cel bun, spune Domnul (Ioan 10, 11).
† Crucea pentru noi este semnul negrăitei Lui iubiri de oameni, este simbolul marii Lui purtări de grijă pentru noi.
† Crucea a mântuit lumea, a întors lumea la Dumnezeu, a alungat rătăcirea, a adus din nou pe lume adevărul, a prefăcut pământul în cer şi a făcut pe oameni îngeri. Din pricina crucii demonii nu mai sunt înfricoşători, ci uşor de dispreţuit. Nici moartea nu mai este moarte, ci somn.
† Crucea este semnul mântuirii noastre, al libertăţii noastre obşteşti, al blândeţii Stăpânului nostru, că S-a adus ca o oaie spre junghiere (Fapte 8, 32; Isaia 53, 7)
† Totul se sfinţeşte şi se lucrează prin semnul Crucii.
†Vederea crucii le aduce diavolilor în minte drama Golgotei, şi rana de nevindecat care le-a fost făcută prin arma cu care a fost înarmat Iisus Hristos pentru lupta supremă. Se cutremură în faţa vederii unui cimitir; ei sunt îngroziţi în faţa amintirilor Golgotei.
† Fă-ţi semnul crucii, şi îndată va fugi puterea cea rea.
† De vezi că inima ţi se mândreşte, pecetluieşte-ţi pieptul făcând semnul crucii.
† Crucea a deschis raiul, l-a dus pe tâlhar în rai, a povăţuit neamul omenesc, care era pe cale de pieire şi nu era vrednic nici de pământ, spre Împărăţia Cerurilor.

Apropie-te de rugăciune și ai să vezi cât de bine este cu Dumnezeu!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                
„Am să-ți spun acest lucru mai de taină: eu de ani și ani încerc să mă rog cu această Rugăciune și încă nu am dobândit-o. dar nu m-am descurajat, merg înainte, stărui, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar, simt că, deși nu am dobândit această Rugăciune, am foarte mult folos, simt un ajutor efectiv în întărirea credinței mele, în întărirea evlaviei, în felul în care pot înțelege acum niște lucruri.

De aceea, te îndemn și pe tine: Stăruie și ai să guști din această simțire a prezenței lui Dumnezeu în viața ta. Stăruie prin credință, și numai dacă-mi acorzi mie această încredere în ceea ce spun eu acum, fă ca ascultare ceea ce spun eu și ai să vezi ce bucurie vei avea! Apropie-te de rugăciune și ai să vezi cât de bine este cu Dumnezeu!

Noi avem tare multă nevoie să intrăm în atenția, în sesizarea prezenței lui Dumnezeu. Rugăciunea aceasta este ca respirația: tu când vorbești, respiri. Oricât ai vorbi de mult, respiri fără nicio greutate. Cam așa se întâmplă când mintea coboară în inimă, pentru că atunci se roagă Însuși Sf. Duh în noi.

Ți-am spus de Părintele Ioan Kulîghin, când a venit aici la noi. Vorbea tot timpul și era foarte solicitat de toți și-l urmăream cum vorbește și mi se părea că este concentrat foarte mult numai la cele ce vorbea. Și, odată, în timp ce vorbea, i-am pus așa mâna pe umăr și l-am întrebat: Și acum te rogi, părinte? Și mi-a răspuns foarte simplu: Da, și acum mă rog.

Numai că acest har se câștigă foarte greu. Trebuie să fii foarte curat pe dinăuntru, foarte curat. De aceea zic, în paralel cu Rugăciunea, învață să fii bun, înțelegător cu oricine, mereu egal cu tine însuți, să fii ca o lumină pentru toți cei din jurul tău.

Și învață-te să fii cât mai nebăgat în seamă de nimeni. Învață-te cu această retragere și liniște interioară. Nu fugi nici de dispreț, pentru că numai așa te vei putea întâlni cu Dumnezeu. Să-ți împropriezi cât mai mult curăția sufletească și această nevinovăție a inimii.”

INDUMNEZEIREA OMULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

    Bucuria mea, Sfantul Parinte Siluan Athonitul spune asa: "Pentru a cunoaşte pe Dumnezeu, nu este nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de SMERENIE." Sfantul Parinte Atanasie cel Mare spune asa: “Iata mareția minunii: “In mijlocul acestei lumi Dumnezeu s-a facut om, pentru ca omul sa devina Dumnezeu (prin har)”. Sfantul Parinte Vasile cel Mare ne-a lasat acest cuvant de invatatura minunat, de neuitat: “Omul care ajunge la desavarsire, se ridica pana la demnitatea ingerilor”. Aceasta este indumnezeirea lui. Omul insusi este o minune. El este unic si trebuie sa se bucure de viata, sa progreseze mereu din punct de vedere moral si spiritual. “Invata de la greier, cand singur esti SA CANTI, Invata de la luna, SA NU TE INSPAIMANTI, Invata de la vulturi, cand umerii ti-s grei, Si du-te la furnica si vezi povara ei, Invata de la floare, SA FII GINGAS CA EA, Invata de la oaie, SA AI BLANDETEA SA”. 

Sfantul Parinte Ioan al Crucii spune asa: “Omul, care ajunge la iubire, vede in creaturi o vasta simfonie, in care fiecare canta lui Dumnezeu cu instrumentul lui, iubirea pe care o simte fiecare fata de Dumnezeu”. Cu ajutorul lui Dumnezeu, crestinul ortodox poate face minuni! Poate transforma saracia pamantului in belsug, ciulinii si palamida in roade si trandafiri, apa de rand in vin ales, neincrederea in voiosie, nepasarea in bunatate samariteana, fatarnicia in dragoste...

                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .

MARTURISIREA UNUI SFANT ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“... 

     Bucuria mea, iata cuvinte Sfinte ale Sfantului Parinte, Siluan Athonitul: "Sunt un om batran si ma pregatesc de moarte, si va scriu adevarul de dragul poporului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mantuirea tuturor, ca toti sa cunoasca pe Dumnezeu. Domnul a dat talharului Raiul si tot asa va da Raiul, oricarui pacatos. Pentru pacatele mele sunt mai rau decat un caine raios, dar m-am rugat lui Dumnezeu sa mi le ierte, si mi-a dat nu numai iertarea (prin spovedanie sincera si cu cainta), dar si Duhul Sfant in care L-am cunoscut pe Dumnezeu. "Cat de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!" (Psalm 103:24), toata creatia Ta este o minune, ne-ai daruit VIATA, care este darul Tau cel mai de pret pentru oameni, iar noi te rastignim in fiecare zi, prin pacatele noastre! Slava Tie, Dumnezeului nostru, slava Tie! Doamne, iarta-ne! Doamne, nu ne lasa, Doamne, sa ne ratacim, ne-am nascut crestini ortodocsi, vrem sa murim crestin ortodocsi! Doamne, macar, sa ma privesti, cand ma voi intoarce Acasa (in Imparatia Ta), sa nu-ti intorci, Fata Ta de la mine, Doamne Dumnezeul meu." Amin!

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

 
                                                                                                                                     Preot Ioan 🔔.

ÎN AJUNUL ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O ÎNFRICOȘĂTOARE RELATARE DIN
ZIUA DE 13 SEPTEMBRIE 1595

Conform relatării cronicarului turc al lui Sinan Pașa, Mehmed Bin Mehmed, în ziua de 13 septembrie 1595, în timpul retragerii trupelor lui Sinan Pașa dinspre Târgoviște spre București, s-au luat prizonieri de către turci, aproape 100.000 de români, tăindu-se capetelle mai multor mii de creștini, pentru credința lor!
"După ce au terminat toate treburile, în 8 muharrem al anului 1004 (n.n. 13 septembrie 1595), au pornit spre Tirogoste (n.n. Târgoviște) și au ajuns la Bükreș (n.n. Bucutești), fiind întocmai 100.000 de ostași. De acolo, cete după cete, ostașii au făcut incursiuni luând aproape 100.000 de prizonieri și tăind mai multe mii de capete."
("CRONICI TURCEȘTI PRIVIND ȚĂRILE ROMÂNE" Extrase vol. I, sec. XV - mijlocul sec. XVII, Volum întocmit de MIHAIL GUBOGLU și MUSTAFA MEHMET, Ed. Academiei RSR, București, 1966).
ASTFEL, SUB DOMNIA SFÂNTULUI MARELUI VOIEVOD MIHAIL PĂRAȘCU - CEL VITEAZ, ÎN NUMAI O SINGURĂ ZI, 13 SEPTEMBRIE 1595, AU FOST MUCENICIȚI DE CĂTRE PĂGÂNI, CÂTEVA MII DE CREDINCIOȘI CREȘTINI ROMÂNI, DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ!
PE CÂND CERCETAREA LOR PENTRU A FI CANONIZAȚI CA SFINȚI MARTIRI MUCENICI, MĂRTURISITORI, APĂRĂTORI AI DREPTEI CREDINȚE, AI ORTODOXIEI, PRECUM AU FĂCUT ÎN SITUAȚII SIMILARE, BISERICILE ORTODOXE SURORI DIN GRECIA, RUSIA, SERBIA, ETC.?...

NEAM ROBIT, CU PLÂNSU-N GEANĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

de Eliana Popa

Mai avem în astă țară și bărbați adevărați?
Mai avem în noi sămânța dacilor neînfricați?
Mai avem în firea noastră vitejia cea străbună
Ce-a învins cotropitorii și cumplita Semilună?

Mai putem să naștem, astăzi, voievozi precum Ștefan?
Mai putem s-avem la cârmă un cucernic Brâncovean?
Poate-un Țepeș plin de râvnă să ne scape de hoție,
Poate un Mihai Viteazu să ne scoată din robie?

Azi nu mai avem bărbații precum cei de altădată!
Fiindcă Iuda se tot naște, vânzători și lupi de pradă
Neamul nostru, ăla vrednic, a rămas doar amintire,
Alergăm după iluzii, nu ne mai venim în fire!

Nu mai suntem noi stăpânii, alții au venit aici
Stăm tăcuți și ne supunem precum vitele sub bici!
Nu mai avem demnitatea celor ce-au murit eroi,
Stăm plecați cu umilință și mânați ca niște oi!

Unde ți-e, române, locul? Între robi sau între lei?
Am ajuns săraci și-n drepturi, doar o țară de plebei!
Fiindcă ne-am lăsat seduși de o falsă libertate
Și trăim în nepăsare, suntem rupți de realitate!

Am ajuns o biată turmă fără drepturi, fără țară
Fiindcă cei ce sunt în frunte vor ca acest neam să piară
Noi tăcem cu frica-n suflet și scrâșnim din dinți tăcuți,
Când aceasta liftă crudă pune jugul celor mulți!

Neam robit, cu plânsu-n gene, când te vei trezi odată?
Temelia ta cea sfântă, azi, de lifte clătinată,
Se va prăbuși-n ruină, te vor îngropa de viu
Vei fi șters și din istorii, fără Cruce și sicriu!

DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/

        Bucuria mea, din nou iti scriu un minunat cuvant de invatatura al IPS Parinte Iustinian Chira (Dumnezeu sa-l aseze in sanurile lui Avraam): ”Toate lucrurile sunt asa cum le privesti. . DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT. Cu nemultumirea pe care o manifesti, TU ESTI CEL CARE SUFERA; TE OTRAVESTI PE TINE personal, nu pe cei pe care ii judeci." Iar daca ai blandete si smerenie, Duhul Sfant este in sufletul tau si dupa cum spune Sfintitul Parinte Sofronie Saharov: "Cand Harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decat suferintele si dragostea pentru frati." Decat sa clevetesti, sa barfesti, sa judeci, sa urasti, sa invidiezi pe altii, mai bine este sa te smeresti si sa-ti duci crucea cu demnitate si cu multumire catre Dumnezeu, fiindca, ne spune Sfantul Parinte Arsenie Boca asa: "Crucea e podoaba a suferintei. Cea mai grea cruce este LEPADAREA DE SINE si nu poti urma lui Iisus, fara lepadarea de sine. Daca pui pret pe lepadarea de sine, POTI URMA LUI HRISTOS; daca nu pui pret pe lepadarea de sine, NU POTI URMA LUI IISUS". Si atunci, te indemn SA FII MEREU MULTUMIT si FERICIT, si sa spui impreuna cu Sfantul Parinte Siluan Atonitul: „Sufletul meu tanjeste dupa Tine si cu lacrimi Te caut." Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .

CUVANT DE INVATATURA DESPRE TATUAJE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

 🙏 Bucuria mea, asa-mi spunea bunica mea, o credincioasa ortodoxa adevarata: "Stiu de la bunica mea, care-mi spunea ca a auzit pe cei batrani care spuneau ca aproape de anul 2000 se va duce diavolul la Dumnezeu si-i va spune: "Dumnezeule, de aproape 2000 de ani ii tii pe oameni sub purtarea ta de grija, ii ocrotesti, ii pazesti, vrand sa-i mantuiesti. Acum la sfarsit, lasa-i putin pe mana mea, ca sa-Ti arat care sunt ai mei si care sunt ai tai, adica, sa mi-i insemnez. Si Dumnezeu, drept fiind, s-a invoit. Si iata barbati cu batic in cap (ii zic ei bandana), barbati vopsiti in cap, cu cercei in urechi, cu belciuge in nas, cu fusta in loc de pantaloni, barbati care se epileaza, merg la salon sa-si taie pielitele de la unghii, au parul lung pe spate, barbati care s-au feminizat. Iata si femei care s-au defeminizat, care se tund ca barbatii, chiar la zero, isi baga botox in buze, silicoane in sani, umbla in pantaloni, ba chiar si in colanti, cu belciuge in nas, bile in limba, ba chiar se tatueaza unele dintre ele. Tatuajele au devenit o moda, se tatueaza asa cum am spus, nu doar barbatii ci si femeile. 

Primii tatuati in Romania au fost puscariasii care, cu un ac obisnuit introduceau pasta de pix sub piele.

 Potrivit cercetatorului Steve Gilbert: ,"Cel mai vechi tatuaj cunoscut il reprezinta Bes, in mitologia egipteana acesta fiind zeul desfranarii si al petrecerilor". 

Este clar ca tatuajele sun paganisme si inchinare falsa: "In trupul vostru sa nu faceti taieturi pentru sufletele mortilor, NICI SA SCRIETI PE VOI CU IMPUNSATURI DE AC (tatuaje)" (Levitic19:28). 

Tatuajele ca si cerceii in urechi la barbati sunt semne de extravaganta si nonconformism. Cei tatuati se justifica scurt: "Asa e moda".

 Insa Dumnezeu nu ne-a dat cele 10 mode, ci cele 10 porunci. Tatuajele ne arata clar de partea cui ne este sufletul. Daca cineva s-a tatuat deja, macar sa mearga la un preot, sa se spovedeasca, ca sa-i fie iertat pacatul. Dumnezeu ii va pedepsi si pe cei ce executa tatuajul (temporar sau definitiv).

 
🙏 Dumnezeu sa ne ierte pe toti! Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🔔.

NU TE FĂ STĂPÂNUL UNEI BOLI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mulți oameni au obiceiul de a spune - sunt diabetic - sau - sunt hipertensiv - și așa mai departe....
Atunci când spui "eu sunt", atunci îți însușești boala, faci din ea o parte din tine, ea devine identitatea ta.
Un alt exemplu clasic pe care majoritatea oamenilor îl au, este obiceiul de a spune :
"Sufăr de..."
Aceasta este o afirmație extrem de dăunătoare.
Asociați suferința cu boala dumneavoastră. Prin aceasta, vă invitați în mod constant la suferință (îți ceri osî́ndă).
CE AR TREBUI SĂ SPUI?
Trec prin starea de diabet sau hipertensiune.
Când spuneți că treceți prin această condiție, înseamnă pur și simplu că vă aflați într-o călătorie care, în cele din urmă, se va încheia.
Prin adăugarea cuvântului condiție, spuneți că vă veți face bine.
DE CE ESTE IMPORTANT?
Cuvintele au putere.
Cuvintele poartă vibrații.
Aceste vibrații sunt conectate direct la subconștientul tău.
Devii ceea ce spui.
Manifestarea are loc pe baza a ceea ce hrănești subconștientul tău.
Atunci când gândurile pozitive, cuvintele pozitive și acțiunile pozitive alimentează subconștientul, acesta se manifestă în situații pozitive.
Mă vindec, sunt deja vindecat, lucrez la sănătatea mea.
Pace în inimile voastre Cuvântul poartă o mare putere.(a se vedea articolul "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul")

Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că oamenii nu apreciază cuvintele.
Pentru unii oameni cuvântul nu reprezintă decât o vorbărie goală, o înșiruire de sunete ascultate doar de ei, lamentări considerate a fi comunicare. 

sursa

Isaia Berzunti

Lupta pentru păcate...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

*Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, ci e nevoie să te lupți chiar şi împotriva celor mai mici gânduri rele *

“Cel care se crede pe sine că este drept, pentru că nu este desfrânat, n-a omorât şi n-a furat, nici n-a înşelat pe nimeni, acesta se rătăceşte grozav. Nu numai acestea sunt păcate, ci încă multe altele, care ne împiedică de la mântuirea sufletului. Toate gândurile ascunse de mândrie, de necredinţă, de îndoială, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate acestea sunt păcate, şi cine nu le are?! Cine a scăpat definitiv de ele? Să luptăm, deci, permanent împotriva acestor gânduri care ne vin de la cel rău. Egoismul, în general, iubirea de sine, acesta este marele păcat ascuns al sufletelor noastre. Amorul propriu, interesul propriu omoară viaţa sufletului nostru. Cine este acela care se jertfeşte pentru altul, care munceşte pentru altul, care dăruieşte tot ce are altuia? (...)

Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, a celor grave, ci e nevoie să te lupți chiar şi împotriva celor mai mici gânduri necurate. Un singur gând greşit va roade ca un vierme mintea omului şi sufletul se va strica pe nesimţite. Cel care se plânge de slăbiciune, susţinând că puterea satanei este mai mare şi-l stăpâneşte pe om definitiv, acela Îl face pe Dumnezeu nedrept.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Pocăința sau întoarcerea la Dumnezeu

Izbăvește-mă, Doamne...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Fără iarnă nu ar exista primăvară, fără primăvară nu ar exista vara. Așa este și în viața duhovnicească: puțină mângâiere, iar apoi puțină durere și, astfel, puțin câte puțin, se formează calea mântuirii. Domnul ne poate mângâia tot timpul, însă mângâierea neîncetată ne face rău, așa cum, dacă soarele va dogori neîncetat, totul se va usca sau se va culca la pământ; dar, când fenomenele alternează, este bine." 

“Încrede-te în voia Domnului și Domnul nu te va rușina. Înaintea sfârșitului tău îi vei mulțumi lui Dumnezeu nu pentru bucurii și fericire, ci pentru nenorocirile și suferințele din viața ta. Și, cu cât mai multe au fost ele în viața ta, cu atât mai ușor vei muri, cu atât mai ușor se va înălța sufletul tău la Dumnezeu." 

"Izbăvește-mă, Doamne, de ademenirea mârșavului și vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, și mă adăpostește de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie și bărbăție neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul și Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua și noaptea, plângere și lacrimi pentru păcatele mele și fii milostiv în ceasul Strașnicei Tale Judecați! Amin."

                                                   Sfântul Anatolie "cel Tânăr" de la Optina

        Cuviosul Anatolie a trecut la cele vesnice in ziua de 30 iulie 1922, la varsta de 67 de ani. El a fost inmormantat langa mormantul Cuviosului Ambrozie, duhovnicul sau, in acel loc despre care, in urma cu doar doua saptamani, a spus: "Aici poate fi asezat foarte bine inca un om. Exact un loc pentru inca un mormant."

"O, preaslaviti drepti ai lui Hristos, Cuviosilor Parinti si Stareti, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif si al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie si Nicon, ca sapte stalpi si sapte luminatori ati stralucit in Sihastria de la Optina! Auziti aceasta rugaciune a noastra si pogorati-ne de la Hristos dar de smerenie si pomenire a mortii, sa ne izbaveasca cu harul Sau de tot raul si sa ne invredniceasca de sfarsit crestinesc pe toti care ii cantam Lui: Aliluia!"

O, creste-mi iubirea in inima mea.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"O, creste-mi iubirea in inima mea,
Iisuse, Iisuse, mereu Te-as ruga:
imi umple cu harul pe care-l astept
si ochii si graiul si inima-n piept.

O creste-mi iubirea, Iisuse iubit,
sa fiu de-a ei haruri deplin coplesit;
revarsa-mi-o-n suflet cu val dupa val,
ca raul ce creste de da peste mal.

O, creste-mi iubirea, iubite Iisus,
in starea si locul in care m-ai pus.
Sa port pretutindeni belsugu-i de har,

si-a ei revarsare sa n-aiba hotar.
O, creste-mi iubirea cu rodu-i sfintit,
chiar numai cu ura de as fi rasplatit;
Sa nu pot Iisuse, trai fara ea:

- O, creste-mi iubirea in inima mea."

Vămile văzduhului.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Femeile care-şi vopsesc şi sluţesc feţele, şi se parfumează, pe lângă pedepsele de aici, cad şi în munca veşnică. Aceasta o aflăm şi în cartea cu vămile văzduhului. „Ducându-ne noi – istoriseşte Sfânta Teodora Sfântului Grigore – am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, făcându-şi faţa alba și rumenă, ca să se arate mai frumoase şi să atragă pe tineri spre pofta curviilor, și a acelora care se împodobesc cu felurite podoabe şi cu flori, şi se ung cu miresme. Dracii acelei vămi erau foarte mârşavi şi grozav de urâţi, arătându-se ca și cum ar fi femei sulimenite şi cu felurite podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la ei. Alţii se arătau cu cutii cu dresuri și cu păhăruţe pline de scârnăvii. Şi dacă m-au văzut că sunt femeie, au alergat asupra noastră urlând şi răcnind ca nişte fiare sălbatice, repezindu-se să mă apuce din mâinile Sfinţilor îngeri. Ei făceau chipuri curveşti şi măscăriciuni, şi cercetându-mă foarte cu deamănuntul, una câte una, de m-am sulimenit şi m-am dus la biserică sulimenită, şi în ce zi m-am sulimenit, şi de câte ori, sau de m-am spălat cu gând să mă fac mai albă pentru a plăcea celor ce mă vor vedea, sau de m-am uns cu niscai miresme şi unsori mirositoare pentru pofta curviei, nelăsându-mă după cum m-a făcut Dumnezeu. Şi se mirau dracii cum de am ajuns până la acea vamă, şi cum tremuram de frică, dar fiind femeie săracă, n-am făcut, nici nu ştiu să mă fi dres vreodată, şi la unele m-au aflat vinovată şi se repezeau dracii să mă răpească din mâinile Sfinţilor îngeri. Dând, deci, Sfinţii îngeri din cele ce mi-a dăruit Sfântul Vasile, am scăpat și de la această blestemată vamă. Şi strigau dracii şi scrâşneau cu dinţii, şi se lăudau că vor umple iadul cu femeile care se sulimenesc şi se împodobesc. Ducându-ne noi de la acea vamă, vorbeau Sfinţii îngeri între dânşii: «Vezi, de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc şi se împodobesc ca să se arate frumoase. De aici, de la această vamă, le răpesc dracii şi le aruncă jos în iad, fiindcă femeile socotesc că n-ar fi păcat, dar este mai mare decât curvia, că dau sminteală celor ce le văd, şi răpesc pe tineri, asemănându-se dracilor»” (Vama 22-a a femeilor ce-şi sluţesc fețele).

 sursa

Isaia BC Berzunt

29 August - Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctor
ului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

RUGĂCIUNE :

,,Sfinte Ioane ,Înaintemergătorule ,frumusețea cerului și bucuria pământului ,cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfințit ,primind această rugăciune a noastră ,izbăvește-ne din toate nevoile și ne scoate din chinul ce va să fie ,pe noi, cei ce te lăudăm cu credință și nădejde .Ca unul ce stai înainte scaunului lui Hristos ,ajută-ne să-i biruim pe vrăjmași văzuți și nevăzuți . Izbăvește-ne din tot necazul și,având îndrăznirea către Domnul ,ferește-ne de ispitele acestui veac .Dăruiește-ne nouă ,Sfinte Ioane Proorocule ,putere din cer și,ca unul ce ești făclie strălucitoare ,luminează-ne pe noi,cei ce alergăm la sfânta prăznuire a tăcerii tale la Domnul .”
Amin.

DE CE APRINDEM LUMÂNĂRI?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Aprind câte un pai de lumânare. Pai după pai. Lumină după Lumină. „Doamne, miluiește-ne pe noi și lumea ta” – la prima lumânare. Apoi pe cei dragi și prea dragi. Unul câte unul și toți laolaltă. Câte o lumină lină și pentru cei mai puțin dragi. „Pomenește, Doamne, pe cei ce ne fac strâmbătate – de parcă eu aș fi tare drept… Celor ce ne fac bine… fraților și rudeniilor. Celor ce ne slujesc și ne miluiesc pe noi. Pe cei din necazuri, Doamne să nu-i uiți. Iar la urmă, Doamne, să nu uiți și pentru mine…”

Mă mut la capătul opus al lumânărarului. Îi iau la rând pe cei întorși la Domnul, cu dor. „Cei mai înainte adormiți, părinți și frați ai noștri”, „pe toți frații ce i-am însoțit către Cer, du-le, Doamne, o bucurie de aici”.

În fiecare lumânare este de fapt o declarație de dragoste. Una veșnică. Mai ales pentru cei care nici măcar nu s-ar aștepta că tu – poate un străin în viața lor – îi pomenești și te rogi pentru el.

De ce aprindem lumânari oare? Doar pentru că „așa este bine” sau că ne dă doar o stare de bine? Ori poate din obligație?

Le aprindem din dragoste. Pentru că iubim. Mult. Bine. Puțin. Știe Dumnezeu. Aprindem lumânarea și mărturisim veșnicia vieții.

 
sursa

Schitul Sfinţii Arhangheli Găneasa

Despre căință

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

               Vin oameni să-și mărturisească păcatele, dar nu-și schimbă viața, nu se transformă.
Dacă nu se schimbă, nu-l împărtășești imediat, dar de dezlegat îl dezlegi de păcate. Nu trebuie alungat.
În ce privește căința am să vă spun o istorioară: când au căzut îngerii din cer, un înger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas neutru. După ce s-a făcut această alegere, cu forță și cu viteză divină, el și-a dat seama că a greșit, dar cerurile s-au închis și el a rămas pe afară; și s-a rugat să-l primească, și nu l-a primit în cer, dar Dumnezeu i-a pus o condiție: „Să-mi aduci ce-i mai scump pe pământ!” Îngerii erau căzuți înainte de crearea omului, dar treceau miile de ani și el ar fi rămas tot pe afară, așa încât avea o bucurie, că totuși are o șansă.
Și s-a pogorât în adâncurile oceanelor și a adus cel mai scump mărgăritar. Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. Dar, când lupți duhovnicește și nu câștigi, ai câștigat necâștigarea: faptul că tu știi că nu ai câștigat, deja ești câștigat! Deci, ești deasupra luptei. Când a văzut că nu l-a primit Cerul, s-a deșteptat îngerul: „Stai! Lui Dumnezeu nu-I trebuie lucruri materiale.”
La un râu doi copii se scăldau și, în joaca lor, unul a căzut și era să se înece, iar celălalt a sărit să-l salveze, dar s-au înecat amândoi. Și îngerul a luat inima copilului salvator și s-a suit cu ea la cer. Și Cerul nu s-a deschis! Vezi cât de învățat era îngerul acum?
Mergând el prin lume a văzut într-o pădure un bătrân care-și plângea păcatele lângă un copac. Dar îngerul îi vedea lacrimile ca de foc. Și a luat o lacrimă din aceea și a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăinței.

Arhim. Arsenie Papacioc

sursa https://www.facebook.com/elisei.ieromonahul

RABDAREA, este SARGUINTA SUFLETULUI IN LUCRAREA LUI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, zice asa: ,,Niciun crestin ortodox nu este scutit, sub nici un chip, de Crucea sa, pentru ca e un dar de la Dumnezeu suferinta." Stiind ca trebuie sa avem "Fata vesela-n necazuri!", fiindca, "Tristetea este moartea sufletului", si, chiar si Sfantul Apostol Pavel, ne indeamna: "Bucurati-va si iarasi zic voua, bucurati-va", sa vedem ce spune si Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: " - Gheronda, cum voi putea afla mangaiere atunci cand sunt mahnit?" – Sa scapi la rugaciune. Si capul sa ti-l alipesti de o icoana si vei afla mangaiere. Fa-ti chilia ca o bisericuta cu icoane care te odihnesc si vei vedea ca vei afla in ea multa mangaiere." Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul, ne indeamna sa ne impacam cu toti inainte de apusul soarelui:" Nu puneti capul pe perna certati, atunci cand apar situatii tensionate. Straduiti-va din rasputeri sa va iertati si sa va impacati înainte de sfarsitul zilei, inainte de culcare." Sa cautam sa facem fapte bune, fiindca, Sfantul Parinte, Serafim de Sarov ii spunea lui Motovilov (paraliticul pe care l-a vindecat), asa: "Orice fapta buna facuta intru Hristos ne aduce harul Duhului Sfant, dar mai mult decat oricare ne aduce rugaciunea, pentru ca ea este oarecum la indemana noastra ca o arma pentru dobandirea Duhului Sfant. Virtutea nu este o pară pe care s-o inghiti dintr-o data. Căci nu este usor ca cineva sa biruiasca desertaciunile acestei lumi. Un om devine smerit, sigur si incercat numai dupa ce, cu ajutorul rugaciunii, suporta numeroasele ispite ce-i vin fara voia lui. Rabdarea este sarguinta sufletului in lucrarea lui”. Si tot Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, ne indeamna sa avem DREAPTA SOCOTEALA si nu RAVNA FARA SOCOTEALA, cand zice: "Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre. Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el."

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                                          Preot Ioan 🔔.