Ganduri bune si Ganduri rele..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, gandurile pot fi BUNE (conform cu voia lui Dumnezeu) sau RELE (neconforme cu voia lui Dumnezeu). Tu, sa alungi gandurile cele rele, fiindca, ele vin de la diavol. Mai ales pe cele de URA ASUPRA APROAPELUI, sa nu le primesti, fiindca, au ca scop sa-ti rapeasca cea mai mare dintre virtuti, dragostea. Asadar, cand urasti si tii minte raul, diavolul vrajmas castiga in intregime sufletul tau. Si daca ai pierdut dragostea, atunci, pe Dumnezeu L-ai pierdut, fiindca, Dumnezeu este dragoste si daca petreci in dragoste, intru Dumnezeu ramai si Dumnezeu ramane intru tine.

 Ce altceva iti mai ramane pentru dobandirea mantuirii, fiindca, spune Sfantul Apostol Ioan: "Oricine uraste pe fratele sau este ucigas (sufleteste) de oameni, iar cel ce uraste pe fratele sau, este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochiul lui" (1 Ioan 2:11). 

Niciodata sa nu primesti gandurile de ura impotriva aproapelui si sa le alungi prin rostirea rugaciunii: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! Sa-i spui diavolului:buna ta intentie si felul in care infrunti ispita pentru a birui pe diavol, indata va veni in ajutorul tau si te va izbavi. "Cu cat imi vei aduce ganduri de ura impotriva aproapelui meu, eu cu atat mai mult il voi iubi mai mult, fiindca, am porunca lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, nu numai sa-l iubesc, ba, chiar sa ma jertfesc pentru el, asa cum s-a jertfit si Iisus Hristos pentru mine ticalosul. Si atunci Dumnezeu, vazand  

                                                                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                                                  Preot Ioan 🛎

O B I C E I B A B E S C ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“! 

Bucuria mea, am fost la tara. In timp ce sapam prin vie, a venit un om din sat si dupa ce m-a salutat, m-a intrebat: “Parinte, ce faci, muncesti si astazi, cand este mare sarbatoare, cruce rosie in calendar?” Gandindu-ma ca poate nu m-am uitat eu cu atentie in calendar, l-am intrebat: “Pai, ce sarbatoare este astazi? “Parinte, este cruce rosie: SFANTA LENE si SFANTUL MUCENIC SOMN!” Iata, dragii mei cine-l stapanea pe acest om: LENEA si SOMNUL! S-a nascut obosit! Doamnele lenese ca si acest om, au scornit ca dupa Cincizecime si Sfanta Treime, respectiv duminica si luni, este pacat sa spele cineva rufe toata saptamana, fiindca, il ia din calus, adica, ramane stramb, beteag. Zic “il ia din calus” fiindca se joaca “Calusul” un obicei paganesc. Afara-i foarte cald si se aduna prea multe rufe de spalat, in cosnita.

 Va reamintesc: DE LA BABE CITIREEE! NEINTELEPCIUNEEE! SA NU LUATI AMINTEEE! Dumnezeu sa le ierte si pe ele ca amagesc lumea cu scornelile lor si pe noi ca plecam urechea la ele, le ascultam si avem tendinta de a le crede!

🙏 Dragele mele doamne, tineti minte: Nu se spala rufele, DOAR ATUNCI CAND ESTE CRUCE ROSIE IN CALENDAR! Doamne, iarta-ne! Amin si Aliluia!

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

Pentru cei care pleacă din Biserica in timpul Slujbei.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vedea ieșind din altar un oarecare îmbrăcat cu haine luminoase, ținând în mâini un vas cu mir și un miruitor cu care miruia pe toți frații de-a rândul.

Să vă spun pentru aceasta un lucru minunat ce am auzit de la un Stareț mare, care era înainte-văzător. Stând el în biserică, îndată ce începeau frații să cânte, vedea ieșind din altar un oarecare îmbrăcat cu haine luminoase, ținând în mâini un vas cu mir și un miruitor cu care miruia pe toți frații de-a rândul. Ba miruia și strănile celor ce lipseau, ale unora numai, iar nu ale tuturor. Tot așa și la otpust îl vedea că ieșea și făcea asemenea. Deci, într-una din zile, căzând bătrânul la picioarele lui, l-a rugat să-i arate ceea ce făcea și cine este. 

Și îi zise lui: „Eu sunt îngerul Domnului și mi s-a poruncit să însemnez cu această pecete pe cei ce vin la biserică de la începutul slujbei și stau până la sfârșit, cărora li se dă darul Sfântului Duh pentru silința și cugetul lor bun.

” Bătrânul adăugă: „Dar pentru ce miruiești și strănile unora din cei ce lipsesc?”. Îngerul îi zise: „Și frații care sunt sârguitori și cu cuget bun, dar pentru vreo neputință sau pentru vreo slujbă sau ascultare n-au venit la biserică, având binecuvântarea Părinților, deși lipsesc, și ei se învrednicesc de această pecete, pentru că în cugetul lor se află împreună cu cei ce cântă îm biserică. 

Iar pe cei ce puteau să fie de față și din lenea lor sau îndărătnicit, mi s-a poruncit să nu-i însemnez, pentru că ei singuri se lipsesc pe sine de acest dar.”

(Avva Dorotei, Învățături și scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, p. 130)

FII BUN...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

      "In fiecare zi ar fi bine sa ascultam macar un cantec, sa citim ceva bun, sa vedem ceva frumos si sa spunem cateva cuvinte calde. Toata lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nimeni nu vrea durere, dar nu poti sa ai un curcubeu fara un pic de ploaie.
Mugurele devine floare. In viata castigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este ca inveti. Restul e abur, fum. Se cuvine sa avem ochi care sa vada ce este mai bun si inima care sa ierte ce este mai rau. Nu conteaza cine te-a ranit, ci cine te-a facut sa zambesti din nou. Viseaza ca si cum ai trai pentru totdeauna, traieste ca si cum ai muri maine. Timpul sterge, dar stie sa pastreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut. Lasa sa treaca ce a fost. Ai credinta in ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dubla personalitate. Viata te poate surprinde oricand. 

Intr-o clipa s-a terminat totul si te trezesti ca cineva te apasa pe piept... Resuscitare....Avem destule sa ne spunem, nu-i asa?"

                                                                                 - Parintele Hrisostom Filipescu

RUGACIUNE si ASCULTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, minunata carte sunt mintea si inima pe care a scris Sfantul Duh!

    Din ea sufla viata, iar aceasta viata se impartaseste celor care asculta cu credinta, iar calauzirea dupa scrierile Sfintilor Parinti a devenit singura calauzire spre mantuire, atunci cand s-au imputinat indrumatorii. In aceste vremuri tulburi din punct de vedere spiritual, este nevoie printre altele, de multa RUGACIUNE si de ASCULTARE de preotul duhovnic. 

Sfantul Parinte Arsenie Boca, ne spune asa: “Rugaciunile sunt ca niste scrisori trimise lui Dumnezeu. Uneori sunt scrise cu lacrimi, cu mahnire, cu durere. Il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte pentru tot ce am gresit, sa ne ajute in necazurile pe care le avem, sa fie cu noi, sa ne lumineze mintea, sa ne intareasca, sa ne dea putere, din puterea Sa cea Dumnezeiasca.” Tare frumos ne spune Arhimandritul Zaharia Zaharou: “Daca duhovnicul are duhul pocaintei, cu siguranta ca acest duh il va atinge si-l va insufla si pe ucenic. Parintii pustiei spun ca daca dorim sa dobandim frica Domnului trebuie sa traim in preajma unui om cu frica lui Dumnezeu. Am putea spune asadar, intr-un fel, ca viata duhovniceasca este „ereditara", ca o mostenim de la parintii nostri duhovnici.”

     In ascultare, Harul Duhului Sfant este cel care, prin preotul duhovnic, povatuieste. Sfant 

                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

OMUL FARA DUMNEZEU,UMBLA BAJBAIND CA UN ORB

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vezi că,atunci când apune soarele,se face întuneric şi beznă în lume şi nimic nu se vede,albul de negru nu se dosebeşte şi cu neputinţă este a cunoaşte unde se află prăpastia sau drumul cel neted,şi unde se găseşte pierzania sau locul ferit de primejdie.Cugetă dar,ce întuneric se poate sălăşlui într-un suflet şi ce negură îl învăluie,atunci când nu are harul lui Hristos înlăuntrul său.Un asemenea suflet,nu poate să dosebească răul de bine şi paguba de folosul său,şi umblă bâjbâind ca un orb.Această întâmplare te învaţă să te rogi lui Hristos,Luminii celei Adevărate,pentru ca şi în sufletul tău să strălucească lumina harului Său.Dumnezeu nu îngăduie asupra noastră ispite mai mari decât puterile noastre.Meșterul lovește ușor în vasul de sticlă și de cleștar,ca să nu se spargă,iar în vasul de argint și aramă bate tare,astfel celor neputincioși li se îngăduie ispite ușoare,iar celor tari ispite mai grele.Ispitele ne vin din îngăduința lui Dumnezeu,pentru a avea un sfârșit bun.FiII IN LUME CA LOT IN SODOMA unde toți făceau fărădelegi,dar el nu-i imita și făcea ceea ce era pe placul sfintei voințe Dumnezeiești.Fă și tu așa,nu imita ceea ce face lumea cea rea.DISPRETUIESTE FARMECELE ACESTEI LUMI SI IUBESTE-L PE DUMNEZEU,SI VEI TRAI NEVATAMAT CA SI LOT IN SODOMA.Nu mărimea,nici mulțimea păcatelor îl pierd pe păcătos,ci viața nepocăită.A păcătui e lucru omenesc,dar a te afla în păcat și a sta culcat e lucru diavolesc.Cei răi cad în groapa pe care o sapă pentru altul;ei înşişi pătimesc de acel rău în care voiau să-i arunce pe ceilalţi.

Se întâmplă uneori ca omul să sape o groapă pentru o oarecare trebuinţă a sa,dar din întâmplare să cadă el însuşi în ea.Tot aşa răul pe care oamenii vicleni îl uneltesc împotriva aproapelui lor,se abate adeseori chiar asupra lor.Deseori,otrava pe care o pregătesc aproapelui lor o beau ei înşişi şi mor.Deseori se rănesc ei înşişi cu sabia pe care o ridică asupra aproapelui lor.Deseori pătimesc o defăimare mai mare atunci când caută să-l ponegrească cu clevetiri pe aproapele lor.Deseori se lipsesc de pământuri şi de alte avuţii ale lor atunci când caută şi se sârguiesc să pună stăpânire pe cele ale altuia,şi astfel cad în groapa pe care au săpat-o pentru alţii.Vedem multe asemenea acestora în lume.Astfel se abate asupra celor nelegiuiţi dreapta Judecată a lui Dumnezeu.

Astfel s-a abătut judecata lui Dumnezeu asupra prigonitorului Faraon,care alerga pe urmele lui Israil,cel ce se eliberase din robia lui,voind să-l supună din nou,să-l înrobească şi să-l împileze,dar în loc de acestea,şi-a aflat el însuşi pieirea;şi unde îşi aştepta câştigul,acolo şi-a aflat moartea;în adâncul mării,ca într-un mormânt,împreună cu toată oştirea lui s-a îngropat.Abesalom,fiul lui David,voia să pună stăpânire pe regatul lui Israil şi cugeta să-l ucidă pe sfântul şi nevinovatul său tată,dar în loc de aceasta,agăţându-se într-un copac,a pierit spânzurat în văzduh şi astfel a căzut în groapa pe care i-a săpat-o dreptului său tată (2 Regi18,9-14).O judecată asemănătoare a cunoscut asupra sa Aman,căci la acea spânzurătoare pe care i-o pregătise nevinovatului Mardoheu,prin porunca regelui a fost el însuşi spânzurat.Astfel se abate judecata lui Dumnezeu asupra celor mândri şi vicleni şi ei cad pe neaşteptate în groapa pe care au săpat-o altora.

Asemenea judecăţi se abat şi astăzi asupra celor fără de lege.Auziţi,oameni vicleni şi făcători de rele!Cei răi cad în groapa pe care o sapă pentru altul;beau ei înşişi otrava pe care altora le-o pregătesc;ei înşişi pătimesc de acel rău în care voiau să-i arunce pe ceilalţi.Temeţi-vă şi feriţi-vă să faceţi rău aproapelui,ca să nu cădeţi voi înşivă mai înainte în acel rău:"Iată a poftit nedreptatea,a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare (Psalm7,14-16)✍️Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk

(✝) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile). Duminica a 8-a după Paști;

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vino, Duhule Sfânt, Creator, din Cer coboară peste noi,
Revarsă Harul Sfintitor, transformă-ne-n fiinte noi!
Tu eşti numit Mângâietor, si Darul Domnului Preasfânt,
Iubire, Foc şi viu Izvor si alinare pe Pământ.
Trimis de Tatăl, Iubitor, Tu şapte daruri împărseşti,
Cu grai ales şi curgător pe cine vrei îl dăruieşti.
Aprinde-n simturi vii lumini, ca dragostea să-şi facă loc,
Ai neputintei noastre spini să-i arzi în al iubirii foc.
Alungă grabnic pe duşman, să fie pace între noi;
Condu-ne sigur la liman feriti de-al relelor puhoi.
Pe Tatăl fă-ni-L cunoscut, la fel, pe Fiul Său Iubit;
Tu, Care fără început din Ei purcezi necontenit.
Să fie Tatăl Preamărit, precum în Cer, şi pe Pământ
La fel şi Fiul Său Iubit, de-asemenea şi Duhul Sfânt.
                                                                     Amin!

Hrab Alexandru: Rugăciuni la năprasnica moarte de boli molipsitoar...

Pomul cu rădăcini bine înfipte în pământ creşte şi aduce roadă. Sufletul omului, care s-a legat prin credinţă şi dragoste de Domnul, slobozind rădăcini duhovniceşti, creşte, sporeşte şi rodeşte virtuţile plăcute lui Dumnezeu, cele care dau viaţă sufletului şi îl fac să trăiască acum şi în veacul de apoi. Pomul smuls din pământ cu tot cu rădăcini nu mai are viaţă, aceasta venindu-i prin rădăcini din pământ. Aşijderea şi sufletul omului care a pierdut credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi care nu vieţuieşte în Dumnezeu, Cel care îi dă viaţă: el moare duhovniceşte. Ceea ce este pământul pentru plante este Dumnezeu pentru suflet.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

mai multe cititi aici:

Hrab Alexandru: Rugăciuni la năprasnica moarte de boli molipsitoar...: În urma rugăciunilor de aici: Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou pentru a...

SPICUL DE GRAU si CREATORUL SAU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  "De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau? 

Ma doare! Mai slabeste funia, cu care ma-nfasori, 

Ca nu-i nici un pericol intre spicele-surori". 

Dar, Lucratorul cel Divin mai aprig le unea,

 Si fir cu fir, si snop cu snop, intr-una aduna,

 Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri, 

Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti: 

"De-acolo, din departari, de unde te-am cules, 

Din lanu-amestecat cu maracini, 

Eu te-am ales, Cand te-am cuprins cu Mana Mea,

 

toti spinii M-au strapuns,

  Tu erai mic si slab,Si-n snop, cu grija te-am ascuns,

 De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,

 Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina,

 Si n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat, 

Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat, 

De-aceea strang in jurul tau o funie de Har: 

Sa nu te pierzi de fratii tai, pe drumul spre Granar, 

Mai e putin, doar cativa snopi, mai am de adunat, 

Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".

 Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator, 

Zari in Palma Lui Preasfanta rana spinilor, 

Si suspinand, striga: "Parinte! Cuprinde-ma mai tare! 

SA NU MA LASI, SA NU TE LAS, nici cand unirea doare!"

Bucuria mea, să nu cauti să fii plăcut mai intai oamenilor si apoi lui Dumnezeu, fiindcă, oamenii te vor dezamăgi ("Tot omul este mincinos" - Psalm 115:2), ci, să fii plăcut mai intai lui Dumnezeu (care te va binecuvanta) si numai după aceea, oamenilor. 

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎

S-AU LUPTAT CU CRUCEA ȘI EA A ÎNVINS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 Se spune ca dupa Înviere, timp de patruzeci de zile, iudeii s-au luptat cu târnăcoape, topoare,fierăstraie și lopeți, să scoată Crucea de pe Golgota.Nu au izbutit nici măcar să o miște din loc.S-AU LUPTAT CU CRUCEA ȘI EA A ÎNVINS. Iar când s-a arătat Domnul Iisus Hristos apostolilor, din porunca Sa, au mers și au scos Crucea din pământul Golgotei și au pus-o în Ghetsimani, unde a luminat tot Muntele Maslinilor..
Așa vor să facă și cu Biserica lui Hristos acești slujitori ai întunericului, care se vor stăpâni pe sufletele noastre! Să o smulgă din rădăcinile ei și să o arunce la picioarele Europei pentru a trece peste ea tăvălugul ereziei și al schimbării ...schimbare care să satisfacă poftele stăpânitorului acestui veac stricat și apostat!
Dar oricât s-ar strădui nu vor reuși ...la fel cum iudeii, oricât s-au străduit, oricâte unelte au avut, nu au reușit să smulgă Crucea de pe Golgota.
Așa va fi și acum...ei sapă ...ei lovesc...ei vor să o miște din temelii dar nu pot să dărâme nici măcar o cărămidă ..Când Domnul v-a porunci apostolilor și adevăraților Săi slujitori, aceștia o vor putea muta în catacombe, o vor putea duce în toată măreția ei în sufletele celor care au stat neclintiți în Adevăr și în dragoste! Iar de acolo...va lumina în toată negura și bezna sufletelor care încă vor mai putea zări o rază de lumină !! Va lumina pe cei care caută Lumina și Adevărul și va arde pe cei ce vor să-l îngroape!
Biserica Ortodoxă, condusă în chip nevăzut de Hristos și nerecunoscând nici un centru pământesc, este invulnerabilă pentru tentativele de nimicire pornite de către slugile lui Antihrist.

Eliana Popa

ANORMALUL devine NORMAL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

                                                    (Cuvant al. Bartolomeu- Mitropolit al Clujului)

"Astăzi anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheamă orientare sexuală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă, se degradează în conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate sau program anti-SIDA.

Destramarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituția si avortul se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă drept meditatie transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei țări se cheamă război preventiv, terorismul își reclamă valente divine, infeudarea economică se numeste credit bancar, pomana politică devine act de caritate."

CU CE COST??? ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  

 “Am inlocuit pădurea, 

Cu copacii de beton, 

La izvor nu ne mai ducem,

 Bem doar apă din bidon!

  

 Linistea nu ne mai place, 

La plimbare nu iesim, 

"Fa?ă-n fa?ă" e aiurea, 

Ne e frică să vorbim!

 

  Am inlocuit iubirea,

 Cu ambitii nebunesti,

 Zambetele acoperite, 

De mascute colorate,

 Parcă avem lacăt la voci!

 

  Alergăm, dar nu pe-afară,

 Ci prin ganduri fără rost,

 Vrem totul pe lumea asta, 

Dar răspunde, CU CE COST ?

 

   Azi deja vedem cu totii,

 Adevărul si ce este, 

Dar nu poti să zici nimica,

Legea-i, lege pedepseste”.

 

  Bucuria mea, iată ce zice Sfantul Părinte, Ignatie Briancianinov: "Păzeste-te să faci binele firii căzute. Făcandu-l, vei lucra la propria ta cădere, vei cultiva in tine părerea de sine si mandria, si vei sfarsi prin a te asemăna bine cu demonii. Dimpotrivă, implinind binele după Sfanta Evanghelie, ca un adevărat si credincios ucenic al lui Dumnezeu-Omul, vei deveni asemenea cu El."

  

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

 Amin si Aliluia!

  NOAPTE BUNA! 

                                                                                                                              Preot Ioan .

Semnul Sfintei Cruci

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci. Crucea este biruinţă, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului şi ale morţii. Deci, vai şi amar de acela care nu se închină cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a lui Hristos!

O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci, când pleci în călătorie, când începi lucrul, când te duci să înveţi carte, când eşti singur şi când eşti cu mai mulţi; pecetluieşte-ţi cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi, urechile tale şi toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinţei lui Hristos asupra iadului. Şi nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrăji. Că acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la faţa focului şi ca praful în faţa vântului.

O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi mie cu Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii, in veci. Amin

Dumnezeu, când ne iubeşte, ne pune la încercare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata… - Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. 

Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. 

Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. 

Nivelul urmator al jocului. 

Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura. 

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti? 

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. 

Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita.

 Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.

STIU FAPTELE TALE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dragii mei, ne spune Dumnezeu in Biblie: “Stiu faptele tale: Ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi RECE sau FIERBINTE! 

Astfel, fiindca esti CALDICEL - nici fierbinte nici rece -, am sa te vars din gura mea. Fiindca tu zici: sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie, si nu stii, ca tu esti cel TICALOS si VREDNIC DE PLANS, si SARAC si ORB si GOL. Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine, aur lamurit in foc ca sa te imbogatesti, si vesminte albe, ca sa te imbraci si sa nu te dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi” (Apocalipsa 3:18).

Pe cei RECI, (adica ateii) si pe cei CALDICEI (crestini ortodocsi de suprafata, doar cu numele), ii va varsa din gura Sa, adica, vor fi trimisi in osanda iadului. Unii se cred BOGATI, material sau spiritual, dar se inseala, fiindca, toate sunt ale lui Dumnezeu.

Multi oameni sunt TICALOSI (pacatosi), chiar VREDNICI DE PLANS (pentru ca staruie in pacate), SARACI (in fapte bune), ORBI (sufleteste) si GOI (de Harul Duhului Sfant).

 De la Dumnezeu trebuie sa cumparam (sa cerem prin rugaciuni): AUR (credinta crestin ortodoxa, care este ca aurul, fiind cea adevarata, stramoseasca si mantuitoare.

 LAMURIT IN FOC, doar Dumnezeu stie numarul mucenicilor, martirilor si marturisitorilor dreptei credinte, ba unii chiar au fost arsi in foc si nu s-au lepadat de Iisus Hristos. Bogat, este un crestin ortodox, fiindca prin botez s-a imbracat in Iisus Hristos. 

Crestinul ortodox, va avea “vesmantul sufletului”, alb, prin Spovedanie si Impartasanie.

Iar citind Biblia Ortodoxa Vietile Sfintilor si scrierile Sfintilor Parinti, invataturile acestea vor fi ca o alifie si i se vor deschide ochii sufletului.

 Si acum intrebare: “Reci” nu suntem, dar, SUNTEM NOI OARE, FIERBINTI IN CREDINTA???
                                                                                                   Preot Ioan .

Binecuvantare...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Noi traim dupa voia noastra si ne chinuim pe noi insine. Cine traieste dupa voia lui Dumnezeu, e BUN, VESEL si are ODIHNA IN SUFLET. Preda-te voi lui Dumnezeu: intristarea se va imputina si va fi mai usoara, pentru ca sufletul va fi in Dumnezeu si va afla in El mangaiere, fiindca Domnul iubeste sufletul care s-a predat pe sine voi lui Dumnezeu si parintelui duhovnic” (Sfantul Siluan Athonitul).

Doamne, stiu ca: “Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele Luminilor”. De aceea spun asa: Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Faca-se voia ta, precum in cer, asa si pe pamant! Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Prea Sfanta, Prea Curata, Pururea Fecioara Maria! Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!

Dumnezeu Tatal, si Dumnezeu Fiul, si Dumnezeu Sfantul Duh, Treimea cea intru tot Sfanta si de o Fiinta, si incepatoare de viata, o Dumnezeire și o Imparatie, sa te binecuvanteze pe tine, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau.

                                                                                                                              Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎

DĂ-NE IARĂȘI DUHUL SFÂNT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Tu, Iisuse, Cel ce poți
Doar cu o privire
Să ne încălzești pe toți
Cu a Ta iubire,

Fă ca dragostea pe noi
Blând să ne cuprindă,
Inimile noastre sloi
Iarăși să se-aprindă!

Nu lăsa ca ce-ai zidit
Să se risipească,
Fiindcă tare s-a răcit
Firea omenească,

Azi se mai găsește rar
Om de omenie..
Poate "OM" nu-i nici măcar
Unul dintr-o mie..

Doamne, Duhul Tău Cel Sfânt
Dă-ni-L iarăși nouă,
Să coboare pe pământ
Tainic ca o rouă,

Pe al inimii altar
Să-Ți jertfim iubirea,
Lumea să cunoască iar
Ce e fericirea

Și-n lumina Ta trăind
Plini de bucurie,
Să îmbătrânim privind
Către veșnicie..

CUVANT DE INVATATURA DESPRE FRICA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, asa scrie in Biblie: “Nelegiuitul fuge fara sa-l goneasca nimeni, dreptul ca un leu sta fara grija” (Pildele lui Solomon 28:1). Frica este cel dintai rod al pacatului. 

Cand Adam a pacatuit, El s-a ascuns de la fata Lui Dumnezeu. Iar cand Dumnezeu l-a strigat, Adam a raspuns: “Am auzit glasul Tau in rai si m-am temut, fiindca, sunt gol, si m-am ascuns” (Facerea 3: 10).

 Mai înainte de a păcătui, Adam nu cunoștea frica, nici nu se ascundea de la fața lui Dumnezeu, si mai vartos se grabea pururea intru intampinarea lui Dumnezeu. Dar de indata ce a pacatuit, el s-a temut. Iar dreptul ca un leu stea fără grijă. Fără de păcat, prin urmare fara teama si fara slabiciune. 

Cel ce nu pacatuieste este puternic, puternic foarte si plin de barbatie. Drepții sunt tari și neînfricați. Astfel sunt drepți și numai drepți. Frica nu este de la Dumnezeu, este de la vicleanul diavol si atunci tu sa zici asa: “Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi.” (Isaia 8:9). “Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?” (Psalm 26:1-2).

🙏 O, Doamne, Atotputernice, izbaveste-ne pe noi de frica cea desarta, dar mai-nainte de aceasta, pazeste-ne de pacatul cel care zamisleste frica. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

Pravila de rugaciune pentru toata lumea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Această rugăciune mi-a umplut sufletul de bucurie si nadejde! O recomand din toata inima celor care vor să-și pună sufletul pentru aproapele și să simtă o împlinire duhovnicească! Ea poate deveni o pravilă de rugăciune zilnică împlinind astfel porunca de a ne ruga unii pentru alții. Este o rugăciune atotcuprinzătoare prin care ni se amintesc toate necazurile prin care trece omenirea și că uneori și noi putem ajunge în acea postură. Pe de altă parte această rugăciune ne deschide orizontul și ne face să mulțumim clipă de clipă pentru Grija lui Dumnezeu. Doar așa putem învăța cum sa ne vindecăm, cum sa ne tratăm cum sa ne izbăvim sufletele!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Dumnezeule Cel în Treime, miluiește cu mila Ta cea fără de sfârșit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe cei întemnițați, pe cei flămânzi, pe cei însetați, pe cei goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiți, pe cei ocărâți, pe cei prigoniți din pricina Ta, pe cei rătăciți, pe cei căzuți, pe cei părăsiți, pe cei învăluiți în primejdii, pe cei ce Te caută și pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriți, pe cei nepricepuți, pe cei neputincioși, pe cei uitați, pe cei robiți, pe cei lipsiți de răbdare, pe cei deznădăjduiți, pe cei ce plâng, pe cei osteniți, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduți, pe cei împovărați, pe cei zdrobiți cu inima, pe cei atacați sau stăpâniți de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte și pe cei ce ce se însănătoșesc, pe cei descumpăniți, pe cei aflați în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieții lor, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăși dureri străine, pe cei ce iubesc și pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiți, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămlisiți în fărădelegi și născuți în păcate, pe cei obosiți de mâhnire și întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiți, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiți în mijlocul lumii, pe cei izgoniți, pe părinții fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiți, pe cei disprețuiți, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiți, pe cei asupriți în judecăți, pe cei ce sunt căzuți în datorii grele, pe cei ce vin la Tine în întâiul și în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădați, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînțelepți, pe cei împovărați de griji și de păcate, pe cei ce-și poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în fața Ta, pe cei ce slăbesc în credință, pe cei încercați, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învață, pe cei supărați de farmece sau cuprinși de năluciri, pe cei înviforați, pe cei descumpăniți, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinței, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă și Te preaînalță întru toți vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii și în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei flămânzesc și însetează de dreptate, și pe cei ce pentru dreptate prigoniți, pe cei care nu-i iubește nimeni, pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciți de la dreapta credință, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.

Asemenea Doamne, miluiește-i și pe cei care-i cercetează și-i miuluiesc pe aceștia toți. Întărește-i vindecă-i, ridică-i, ocrotește-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Sfintei Treimi, binecuvântează-i și pomenește-i întru Împărăția Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel Sfânt.

Miluiește-i, binecuvintează-i și-i pomenește întru împărăția Ta și pe vrăjmașii noștri, și îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.

Doamne miluiește și ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

sursa:http://www.catehetica.ro

SFATUL DUHOVNICESC, DUPA EL MA PRAPADESC!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, asa se spune in poporul roman: “Vorba dulce mult aduce!” Dar am putea spune si asa: “Sfatul duhovnicesc de la Sfintii Parinti, in scris, sau spus in grai, te poate duce in Rai”. Sfintitul Parinte,

 Teofil Paraian, zicea: "Unde este omul care il poarta in sufletul sau pe Dumnezeu, acolo este cerul, acolo este bucuria". Foarte adevarat, dar pentru asta dupa cuvantul Inalt Prea Sfintitului Pimen: "Trebuie sa patimim iertand celui care ne greseste, pentru ca, daca nu este iertare, nu este nici dragoste." 

Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul zice: “Nu va intimidati, tulburarea va trece. Veti spune: “Cum de altii sunt linistiti?”. Este doar o aparenta a linistii. Duhul le este mort: viaţa lor sufleteasca si cea trupeasca le este o viata tulbure, lipsita de bucurii. De s-ar trezi cat de putin, atunci ar rosti altfel de vorbe. Asa ca, va rog, nu va indoiti din cauza lor. Nu aveti destule marturii? Dar mangaierile launtrice, dar apropierea Maicii Domnului, dar ajutorul neaşteptat si grabnic primit si multe altele? Ce mai vreti? Vreti s-ajungeti in Cer dintr-o data! Asteptati! Toate isi au vremea lor. Iar faptul ca firul vieţii se impleteste neuniform, asa se intampla la toti. Tulburarea va trece. Incepeti sa va rugati, si totul se va linisti”.
Sfantul Parinte, Dionisie Ignat, Muntele Athos ne-a lasat acest cuvant de invatatura: “Noi sa facem rabdare, ca se apropie timpurile cele mai critice. Sa facem rabdare si sa ne pregatim, mai cu seama noi, poporul roman. Trebuie bagare de seama si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne lumineze mintea, ca acuma conducatorii omenirii asculta de vrajmasul."

 Si iata si un sfat duhovnicesc al Sfantului Parinte, Paisie Aghioritul: “Cheia reusitei este ca pe om sa-l doara. Daca nu-l doare, poate sta ore intregi cu metania in mana si rugaciunea lui sa nu aduca nici un rezultat. Daca exista durere pentru problema pentru care te rogi, chiar și cu un suspin faci rugaciune din inima. Sa incercam sa traim mai duhovnicește, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic - si de va trebui, vom si marturisi.”

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa te intareasca in credinta si sa te mantuiasca. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

HRANESTE-TE PRIN OSTENEALA si RAMAI VEGHETOR PRIN RUGACIUNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!".

       Bucuria mea, iata, a inceput o noua saptamana si implicit o noua zi de munca. Dupa ce ti-ai spus Rugaciunile diminetii, ia sa vedem ce ne sfatuieste un traitor, un batran si duhovnicesc parinte crestin ortodox: “Trezindu-te in zori, sa zici intru sine-ti: TRUPULE, osteneste-te pentru a te hrani, SUFLETE, vegheaza ca sa te mantuiesti si sa mostenesti Imparatia lui Dumnezeu”. 

Acestea nu sunt vorbe desarte, adica, spuse la intamplare, ci, pravila multor mii de calugari de-a lungul veacurilor, pravila vietii lor, cea de fiecare zi. SE HRANEAU PRIN OSTENELILE LOR, iar, PRIN RUGACIUNE RAMANEAU VEGHETORI.

       Dar, este oare aceasta pravila buna, numai pentru calugari? Cu siguranta este buna pentru fiecare crestin ortodox, fiindca, Insusi Iisus Hristos ne-a fost pilda vadita de osteneala trupeasca si necontenita veghere la rugaciune. In casa lui Lazar din Betania, Domnul i-a spus uneia din surorile acestuia: “Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti; Dar un lucru trebuie: caci Maria partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10: 41-42). 

Asadar, MUNCESTE si ROAGA-TE, dar sa nu uiti sa pui: MAI INTAI CAII SI APOI CARUTA, adica, MAI INTAI SUFLETUL SI APOI TRUPUL!
                                                                                                                                   Amin si Aliluia!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

Bucuria mea, in aceste vremuri tulburi de incercare a credintei noastre, sa ne rugam si noi, ca si Sfantul Isaac Sirul: "Te-am parasit, Doamne, sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Numara-ma intre oile turmei Tale prealese, hraneste-ma impreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine." Si apoi, sa luam aminte si la cuvantul de invatatura al Sfantului Marcu Ascetul: "Nu cugeta si nu face nimic fara un scop placut lui Dumnezeu, fiindca, cel ce calatoreste fara scop, se va osteni in zadar.”


Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

ÎN MEMORIA LUI IPS PIMEN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cu lacrimi se umple pământul
Din cerul ce-și plânge durerea.
Din loc opritu-s-a vântul.
Luat-a în brațe tăcerea.

Răsună bucium din vale
În Balada lui Porumbescu
Și cântul de păsări i-a jale.
Nimic nu mai este firescu!

Sperat-am cu toți în minuni!
Nu mai putem ține plânsul!
Pe cel ce ne-a spus rugăciuni
Și DOMNUL Îl vruse la Dânsul.

Cu haru-i nestins el va face
Tot rugi pentru noi din Eden.
Să-ți fie odihna în pace,
ÎNALT PREASFINȚITE PIMEN!

P. S.

sursa :Sorina Paduraru