DUHUL SMERENIEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Bucuria mea, Sfantului Siluan Athonitul i s-a aratat Dumnezeu Iisus Hristos, si pentru asta a avut un gand de mandrie si Dumnezeu nu i s-a mai aratat. A plans 15 ani, el, cel care s-a smerit si pe patul de moarte zicand: "INCA N-AM DOBANDIT DUHUL SMERENIEI!"

Tu ai varsat macar o lacrima, cerand de la Dumnezeu smerenie??? Sfantul Siluan ne-a invatat ca:

"PENTRU UN SINGUR GAND DE MANDRIE DUHUL SFANT NE PARASESTE si PENTRU UN SINGUR GAND DE SMERENIE DUHUL SFANT SE INTOARCE LA NOI".

 Si iata ce mai spunea el, dupa ce a avut gandul de mandrie: 

"Unde esti Tu, Lumina mea? Unde esti Tu, Bucuria mea? Trecerea Ta Doamne, a lasat o buna-mireasma in sufletul meu, dar Tu nu esti aici si sufletul meu tanjeste dupa Tine, si inima mea e abatuta si bolnava, si nimic nu ma mai veseleste, pentru ca am intristat pe Domnul si El S-a ascuns de mine.
   Prin Duhul Sfant este cunoscut Domnul ,si tot prin Du­hul Sfant este iubit Domnul, dar fara Duhul Sfant omul nu este decat pamant pacatos.
   Doamne, da-mi să Te iubesc numai pe Tine.
   Doamne, smereste inima mea, ca sa fie intotdeauna placuta Tie".

                                                            DARUL SMERENIEI.....

   Sfantul Siluan Athonitul spune asa: "Daca m-ar intreba cineva: "Ce-ti doresti tu de la Dumnezeu mai mult, care dar?", as raspunde: "DARUL SMERENIEI, care, mai mult decat orice altceva, este bineplacut Domnului“. Smerenia este lumina intru care noi putem vedea Lumina: pe Dumnezeu Insusi. Fiindca, nu celui indestulat i Se arata Dumnezeu, ci sufletului smerit.
    SUFLETUL OMULUI SMERIT, este asemenea marii; daca aruncam o piatra in mare, aceasta tulbura pentru o clipa suprafata apei, apoi cade in adancuri. In felul acesta sunt inghitite necazurile in sufletul omului smerit, caci este cu el puterea lui Dumnezeu. Doamne, da-ne noua darul Sfintei Tale smerenii!
   Asadar, dragii mei, sa cautam si sa iubim smerenia, ca sa vina pacea lui Dumnezeu in sufletele noastre. Pilda ni s-a facut noua Mantuitorul Iisus Hristos, atunci cand S-a incins cu stergarul si a spalat picioarele Ucenicilor Sai si le-a spus: "Intelegeti ce v-am facut eu?" (Ioan 13:12). 

Adica, asa cum Eu M-am smerit spaland picioarele voastre, tot astfel si voi sunteti datori sa va smeriti unul inaintea altuia. Amin si Aliluia!

    Sfinte Siluan Athonitul, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, sa dobandim si noi Duhul smereniei, fara de care nu ne putem mantui sufletele noastre! Amin si Aliluia!


                                                                                                                               Preot Ioan

                 

Mă incred in tine Doamne

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Si dacă nu va fi asa, tot va fi bine, pentru că intotdeauna căutarea, cercetarea, urcusul, parcurgerea drumului pană la o anumită destinatie, repetarea unui cantec inaintea unei auditii, toate acestea condimentează existenta noastră intr-un fel pe care nimic altceva nu ar putea-o face, asa incat, vietiile noastre devin delicios de palpitante. Extraordinare! Perfecte! Interesante!
Cobor in adancul existentei mele cu deosebită convingere că totul are sa fie bine. Că n-am să gust niciodată din nimicnicia cuvantului „plictiseală” si, dacă ar fi să fie asa, să traiesc si acest sentiment, tot simt că are să fie bine. Pesemne , va fi dansul in care mă voi cunoaste mai bine ca oricand! Va fi momentul in care am să răman doar eu cu mine, si va fi extraordinar!
Oare ce poate să fie mai minunat, decat compania propriei tale persoane?
Ce poate fi mai deosebit decat o conversatie, tinuta in taina, cu propria ta inima?
Ce poate fi mai adevărat decat secundele in care, privind dincolo de imaginea oglinzii, să te regăsesti pe tine! Exact asa cum esti tu!
Fără retusuri, fără minciuni … fără temeri, dar mai ales fără lacrimi.
Doar sclipiri adanci, deosebit de vii, oglindite in cele mai frumoase lacuri. Ochii nostrii.
Asa incat, constienta de toate aceste posibilitati, rămane captivă propriilor mele vise. Mă las pradă, propriului meu destin.
Si simt că-l iubesc! Fără să-l cunosc dinainte …
Este al meu … l-am trăit si-l voi trăi, pesemne doar eu, nu pot decat să astept cu nerăbdare, tainele lui …
Douglas Adams 

NE STRIGĂ DIN MORMÂNT,STRĂMOSII !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

,,Ne vom intoarce intr-o zi" asa au spus,
Cei imbracati in zeghea mortii rosii
Pentru că-s lângă noi ..ei nu s-au dus
,, - Treziti-vă", ne strigă din mormânt, strămosii !

,,Treziti-vă cât mai aveti aici o tară,
Cât mai aveti credinta si-o palmă de pământ,
Veniti si voi cei risipiti pe-afară,
Venim si noi cei ce-am murit luptând

Pământu-acesta l-am sfintit cu sânge
Si am primit atunci, botez de mucenici
Vă ridicăm!...Ca fluviu-n voi vom curge,
Precum Hristos i-a ridicat pe ucenici

Să nu gânditi că voi sunteti nevrednici
Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi
Hrăniti cu Trupul Sfânt veti fi puternici,
Păsim cu voi pe drumul Crucii Lui !

Noi am pornit cu glezna-ncătusată,
Si drumul spre Calvar l-am străbătut,
Am fost inchisi, dar ne-au deschis o poartă
Arhanghelii ce-n oastea lor ne-au vrut !

De vreti si voi să inviati dreptatea
Acestui neam din care-ati coborat
Doar pe Golgota birui-ve-ti moartea
Treziti-va, nu fiti popor infrânt !

Suntem aici, păsim in urma voastră
Să nu cădeti urcând,Golgota până sus
Purtăm cu voi iar crucea, vă dăm puterea noastră
Si-n suflete vă punem pecetea lui Iisus !"

Eliana Popa

LA RUGĂCIUNE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Când te apuci de rugăciune,
Să nu uiți să îi porți cu tine,
În gândurile tale bune,
Pe cei ce îi cunoști, creștine.

Iar rugăciunea o să-ți fie
Tămâie preaînmiresmată,
Umplând de mare bucurie
Pe Dumnezeu, Cerescul Tată!

Și chiar de nu cunoști prea bine
Adevărata rugăciune,
De porți în ea pe mulți, creștine,
Ea însăși este o minune!

Că iată-'n gândurile tale
Și într-o inimă umilă,
Tu duci atâtea cruci pe cale,
Fiindu-ți și de alții milă..

Iar Tatăl tău Ceresc zâmbește
Și este mulțumit de tine,
De fiul Său binevoiește,
Iar fiul.. ești chiar tu, creștine!
amin

RUGACIUNEA MEA DE FIECARE ZI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Curata-ma Doamne, curata-mi CASA si MASA, si SUFLETUL, si TRUPUL, de toate RATACIRILE, de toate PACATELE, de toate NELEGIUIRILE, asa incat sa nu-mi ramana decat o singura GRIJA, un singur DRUM, o singura DRAGOSTE si o BUCATA DE PAINE PE MASA.

   Izbaveste-ma Doamne, de ISPITA de a porni peste tot si de nu a ajunge nicaieri, de a ne incarca mai mult decat putem duce, de a le incepe pe toate si a nu duce nimic pana la capat.

   Scoala-ma Doamne in zori, ca sa merg LA MUNCA, la munca cea care este pentru MINE, cat si pentru APROAPELE, nu atat pentru TRUP, cat mai ales pentru SUFLET.

Daruieste-mi o zi buna, binecuvantata, cu spor si harnicie, asa incat spre seara intors acasa, impacat Tine Doamne, cu constiinta mea si cu lumea din jur, sa cinez cu ceea ce mi-ai dat: PAINE si APA. Atat. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                  

DOAMNE, SPUNE-MI TE ROG

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Un crestin ortodox, L-a intrebat pe Dumnezeu intr-un moment de cumpana al vietii sale: DOAMNE, SPUNE-MI TE ROG, PANA UNDE SA MERG?", iar Dumnezeu i-a raspuns cu glas senin: "MERGI PANA UNDE POTI!" Si cat de mult trebui sa ma ostenesc Doamne? Dumnezeu i-a spus: SA TE OSTENEȘTE DUPA PUTERE! dar, SA PUI SUFLET IN TOT CEEA CE FACI, adica, sa pui iubire, fiindca si Eu, TOT SI TOATE LE-AM FACUT DIN IUBIRE NEMARGINITA! Atunci crestinul i-a spus, indarjindu-se: "E PREA PUTIN, DOAMNE! CERE-MI MAI MULT!". Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "MERGI PANA UNDE NU MAI POTI!" Dragii mei, oare se poate aceasta? Daaa, se poate daca avem CREDINTA (crestin ortodoxa, dar sa fie o credinta FIERBINTE), NADEJDE (in purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar sa fie o nadejde DE NECLINTIT) si DRAGOSTE (pentru Dumnezeu, pentru aproapele, neaparat pentru vrajmasi si sa fie o DRAGOSTE ALTRUISTA, adica dezinteresata). Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

O dorinţă...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Motto:

"Toţi avem ceva de sperat

Un loc minunat,

O lume mai bună,

Nu atât de nebună."

Cred că nu te înşeli.

Da, am făcut greşeli.

Dar am învăţat

Un lucru minunat:

Niciodată să nu mă tem,

Ci viaţa să o desfăşor ca pe un ghem;

Să fiu conştient că am greşit,

Şi totuşi să merg spre infinit.

E infinitul meu,

Şi da, va trebui să răspund mereu,

Oricât îmi va fi de greu,

Pentru tot ce am făcut

În prezent sau în trecut.

Iar în viitor,

Totuşi să zbor

Spre o lume mai bună,

Nu atât de nebună

Ca lumea de aici,

Unde, toţi sunt inamici,

Luptând pentru tot şi toate,

Chiar şi pentru ce nu se poate.

Lumea din viitor o doresc

Şi o privesc,

Ca pe un loc minunat,

Unde, atât de multe din câte am visat

S-au şi realizat:

Fără greşeli,

Fără ce a fost ieri,

Doar clipa ce va veni,

În fiecare nouă zi.

         Φ          

                                               Berlin, Deutschland,

 11.03.2015,ora 9⁰⁰-9¹⁶

Iertarea Aproapelui

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmași, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate dușman.

În mod deosebit ni se atrage atenția asupra unei virtuți speciale: iertarea: „de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greșelile voastre” (Matei 6, 14-15). Pare complicat! Din ce cauză ni reaminteşte cu atâta stăruință să iertăm, îndeosebi acum, la început de post? Mergem la biserică, dăm milostenie, deschidem adeseori cartea de rugăciuni, nu e suficient? „De ce ar trebui să mă umilesc cerând iertare?” s-ar întreba unii. Oare a cere iertare este chiar umilință? Se pare că, pentru cei care gândesc astfel, este o piatră de poticneală. Se pune întrebarea: din ce pricină uneori ne vine atât de greu să iertăm? Și atunci când o facem, mai mult de gura duhovnicului, nu izbutim să îndepărtăm toate urmele răutății din suflet. Iertăm, dar nu uităm! Or, dacă nu uităm, înseamnă că nu am iertat din inimă, că nu am extirpat rădăcina răului din interiorul nostru, care în scurt timp va zămisli iarăși în noi resentimente, ură ori dispreț.

Cu toții rostim rugăciunea „Tatăl nostru” zicând: „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 12). Adesea ne spunem mecanic rugăciunile, fără atenție la conținutul lor. Îmi amintesc de o memorabilă întâmplare petrecută la Sihăstria. Părintele Cleopa, ieșit în fața smeritei sale chilii, a început să ne vorbească. Dintre pelerini, o credincioasă își ridică glasul, rugându-l pe luminatul călugăr să o învețe cum să procedeze, căci, având un litigiu din pricina unui petic de pământ, nu reușea să se împace cu megieșii săi, iertându-i. Cu vorba ca de tunet, înțeleptul duhovnic îi răspunse: „să nu îndrăznești să mai spui Tatăl nostru până nu te împaci!”. „De ce?” întrebă nedumerită pelerina. „Atunci când glăsuiești și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri, de fapt, Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte numai când și tu poți ierta. Iar dacă tu nu poți ierta îți ceri singură osânda.” Spășită, femeia puse capul în pământ, gândindu-se, probabil, că de câte ori rostise „Tatăl nostru” își ceruse, de fapt, pedeapsa pentru neputința de a se fi împăcat cu hotarnicii.

Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmași, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate dușman. Sunt cuvinte grele, dar veridice căci Mântuitorul Hristos nu glumea, nici nu arunca vorbe în vânt. De am reflecta în fiecare zi la posibilitatea ca Dumnezeu să ne devină adversar, prin propria noastră rugă, cred că am ezita să mai rostim Rugăciunea Domnească, iar dacă am face-o, am sări cu siguranță cererea a cincea. Oare din ce pricină Domnul a condiționat iertarea Lui de cea acordată de noi celor care ne-au făcut vreun rău voit sau inconștient? Răspunsul ni-l oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Mila lui Dumnezeu se ascunde în milostivirea noastră față de aproapele”. Așa stând lucrurile, vom fi tentați să rostim mai ușor: „Iartă-mă!”

        Ce simplu ar fi să spui: „Iartă-mă!” Însă Domnul cunoaşte superficialitatea omului, tendința de a înșela. Câți nu mărturisesc duhovnicului: „Părinte, nu am dușmani. I-am iertat”, dar în realitate continuă războiul cu semenii deveniți inamici, alimentând răutatea, invidia, răzbunarea. Omeneşte vorbind, ne vin multe necazuri, supărări, jigniri din partea apropiaților. În deplină sinceritate cu noi înşine, fiecare trebuie s-o recunoaştem răspicat: „suntem oameni, iar nimic ce este omenesc nu ne este străin", căci și noi, la rândul nostru, poate am zavistuit, am osândit sau am urât. Cu toate acestea, la Taina Pocăinței, unii mărturisesc, cu o inconștiență vecină cu sinuciderea duhovnicească, faptul că nu dușmănesc pe nimeni. Tăgăduind adevărul la spovedanie, aparenţa se vădește favorabilă celui ce a încercat să-L înșele pe Tatăl Ceresc: duhovnicul îi dă dezlegare pentru împărtășanie. Cu orgoliu, va păși țanțoș către dumnezeiescul potir, iar slujitorul altarului îi va da cereasca hrană, Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului. 

       Cunoscuții îl vor aprecia: „Uite un bun creștin! S-a spovedit, s-a împărtășit!” Amară înșelare! Hristos nu Se lasă „răpit”, nici păcălit. De aceea a rostit: „de nu veți ierta din inimă fratelui, nu veți fi iertați” (Matei 18, 35). Ce presupune iertarea din inimă? Părinții duhovnicești ne învață că ea nu trebuie să fie o simplă declarație, formală ori conjuncturală. „Iartă-mă și Dumnezeu să te ierte!” implică o participare totală a ființei omenești în a șterge răul sau supărarea din toată ființa. Iertarea adevărată trebuie să coboare în suflet iubirea și puterea de a ne ruga pentru cei ce ne-au săvârșit sau ne-au dorit răul.Ca să putem uita definitiv vătămătoarele fapte sau vorbe ce ne-au lezat, trebuie să ne asumăm o luptă lăuntrică, o răstignire a poftei filistine de răzbunare, a ispitei de a riposta la răutate cu răutate. Ce-i drept, nu-ţi vine ușor să-i ierți pe cei care, poate, ți-au distrus viața. Dar, dacă Domnul a cerut aceasta, cu siguranță că se poate împlini, căci El nu a împovărat ființa umană cu imperative utopice. Iar dacă, la început, nu reușim să îndeplinim porunca, să-L rugăm pe Hristos să ne ajute. La ceea ce noi nu izbutim, să-L chemăm pe El să pună umărul, ca să trecem peste piatra de poticneală. Numai așa vom simţi cum sufletul nostru înviază din legăturile păcatelor, ale egoismului şi mândriei, căci, iertarea sinceră a greşelilor altora întrezărește o șlefuire a sufletului nostru după iubirea milostivă a Domnului nostru Iisus Hristos. Să-I cerem Lui să ne dăruiască puterea sau virtutea de a ierta pe alţii aşa cum Dumnezeu ne iartă pe noi.

Așadar, când ne simţim tentați să nu iertăm, să ținem mânie, să ne răzbunăm, bine ar fi să ne amintim de cuvintele Mântuitorului Hristos: „Slugă vicleană, toată datoria ţi-am iertat-o pentru că M-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și Eu am avut milă de tine?”(Matei 18, 32-33). Să ne cutremurăm de sentința rostită în aceeași pildă evanghelică, gândindu-ne că ar putea fi pronunțată pentru noi: „Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, până ce-i va plăti toata datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, daca nu veți ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre” (Matei 18, 34-35).

Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate.

Daca alegem sa nu-i iertam pe cei ce ne-au ranit, ne punem sub controlul lor.

Iertarea celorlalti reprezinta primul pas urias, ducand la eliberarea noastra completa din lanturile care inconjoara o inima indurerata. Daca reactionam cu amaraciune in inima fata de cei ce ni se opun si chiar ne fac rau, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vietii iar reactia noastra fata de ceea ce ne-au facut altii ar putea sa dauneze la fel de mult ca si ofensa initiala.

De cate ori trebuie sa ierti? De fiecare dată...

sursa
Marian Pios

Adevărata vindecare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Motto:

"Adevărata vindecare

Şi-o doreşte fiecare."

Adevărata vindecare

E posibilă oare?

Da, când ajutat eşti

De Universuri împărăteşti.

Trebuie să doreşti,

Trebuie să dobândeşti,

Trebuie să crezi,

Trebuie să te binecuvântezi.

Adevărata vindecare dorită,

Este o artă nesfârşită,

Ce trebuie să o îmbogăţeşti

Şi mereu să o împlineşti.

Odată începută,

Trebuie continuată,

Pentru că doar într-o clipă

Ea poate fi spulberată

Şi apoi anulată.

Dacă nu îţi vei aminti,

Zi de zi, de ori unde ai veni,

Cine ai fost, de unde ai plecat,

Ce ţi s-a întâmplat,

Nu vei fi iertat.

Roagă-te neîncetat

Şi Universul se va face ascultat.

Adevărata vindecare,

E în sufletul tău, care,

Va dobândi liniştea şi pacea interioară,

Echilibrul şi armonia exterioară.

Sigur în jurul tău vei vedea

Lumina, energia şi puterea,

Pe care acum o vei avea.

Adevărata vindecare dorită,

E într-adevăr o artă desăvârşită.

     Φ

 Mörlenbach, Deutschland,

2015 noiembrie 03, ora 22⁰⁰-22²⁰

DESPRE PATIMĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dacă îţi aminteşti de răul de la cineva, roagă-te pentru el şi vei opri patima din mişcare, despărţind, prin rugăciune, supărarea de amintirea răului ce ţi l-a făcut. Iar devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul patima din suflet. Dacă însă altul ţine minte răul de la tine, fi îndatoritor şi smerit faţă de el şi stai cu dragoste în preajma lui, şi-l vei izbăvi de patima lui. Supărarea celui ce te pizmuieşte o vei alina prin osteneală. Căci el îşi socoteşte pricină de nenorocire ceea ce pizmuieşte la tine. De aceea nu poţi să-alini altfel, decât ascunzând aceasta de la el. Dacă aceasta le foloseşte multora, iar pe acesta îl întristează, care pateu o vei nesocoti? E de trebuinţă, desigur, să fii de folos celor mulţi, dar, după putere, nici pe acela să nu-l nesocoteşti. Să nu te laşi înrâurit de răutatea patimii lui. Căci nu te răzbuni pe patimă, ci pe pătimaş. Drept aceea, socoteşte-l întru smerenie pe acela mai presus de tine şi în toată vremea, în tot locul şi lucrul, dă-i lui mai multă cinste. Iar pizma ta o poţi alina, dacă te bucuri împreună cu cel pizmuit de cele ce se bucură el şi te întristezi împreună cu acela de cele ce se întristează el, împlinind cuvântul Apostolului: Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.

POSTUL ROMÂNESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Vine postul, bine-mi pare,
Am eu soia prin sertare
Și sunt gospodină mare:
Am să fac din ea mâncare!

Soia asta-i minunată:
Mai întâi o fierb pe toată
Și o umflu cât îmi place,
Să vezi baba ce îți face!..

Ia așteaptă olecuță
Și-ți fac șnițel de văcuță,
Sau o fleică de purcel,
Că pun condiment pe el,

Îi dau gustul cum vreau eu
Și-ți trântesc și un pireu,
De mănânci până pocnești,
Nu-ți dai seama că postești!

Ăsta-i postul românesc
Și-așa-mi place să-l postesc,
La, la, la, la, la, la,
La, la, la, la, la, la, la..
(am sărit vreun la?..)

Nuuuu...sărut mâna...

CÂNTĂ DOMNULUI CU POFTĂ!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Domnule, de ești creștin,
Eu te rog acum frumos:
Nu te bucura de vin
Și de porc, ci de Hristos!

Vin și porc ai anu'-ntreg,
Tot la fel, și ou și miel,
Dar ai două sărbători
Mari și late pentru El!

Mai învață vreun colind,
Sau vreo Stea, sau vreun Irod,
Că doar ai strămoși deștepți,
Ce te porți ca un nărod?..

Nu ești doar un rezervor,
Ca să-'nghiți la nesfârșit..
Ai un creier și o limbă
Numai bune la slăvit!

Cântă Domnului cu poftă
Și atunci te va iubi,
Iar vinuțul și purcelul,
Mai gustoase-or deveni!

CAND TI-E SUFLETUL RĂNIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Cand ti-e sufletul ranit,
De cel care l-ai iubit,
Nu mai cauta la el,
Ci priveste catre Cel,

Care-a coborat din Slava,
Sa bea cupa cu otrava,
 Care-a venit din Tărie,
Ca sa-ti poarte Crucea, Tie!

   Si pe El, L-au parasit,
Cei pe care i-a iubit!
Cine s-a dus sa-L ridice,
Cand era cazut sub Cruce?

Numai Simon Cirineul,
i-a mai luat din spate, greul,
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mana Sa!

   Nu mai plange-n suferinta,
Ridica-te prin Credinta,
 Pentru al tau sufletel
El v-a cobori din Cer,

 Si cand nu vei mai putea,
Iti va sterge lacrima!
 Si-ti va da, cu mult mai mult,
 Decat ceea ce-ai pierdut!

   Iti va da Iubirea Sa,
Care te va vindeca!
Si in loc de desfatari,
Vor fi binecuvantari,

Si in loc de doruri grele,
Va fi a Sa mangaiere,
Nici un om nu-ti poate da,
 O Iubire ca a Sa!

   Ca iubirea omeneasca,
Nu-i curata, nici cereasca,
 Doar a Domnului Iubire,
Este mai presus de fire!

El ne-a pus masura-n toate,
Si in simturi si in fapte,
Dar ne-a lasat mostenire,
Nesfarsita Sa Iubire!

   Nu ne-a pus masura-n ea,
Ci ne-a dat porunca grea,
S-o-mpartim, s-o risipim,
Si dusmanul sa-l iubim,

Insa nu iubim curat,
 Patimasi ne-am invatat,
Nu stim a iubi ca El,
Care-a coborat din Cer.

                     Preot Ioan.

SI EU, SI TU ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

UN DIAMANT: IUBIREA MEA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Dumnezeul meu, dorirea mea,
Tu esti al meu si eu al Tau,
Tu esti al dragostei izvor,
Tu esti al meu si-al tuturor.

Iisuse Bland, Iisuse-al meu,
Tu esti si Fiu si Dumnezeu,
Tu esti Cel mai presus de Fire,
 Tu esti si Taina si Iubire...

Iubirea mea se pleaca Tie,
Apoi se-avanta spre Tarie,
Se-aseaza-n chip de alba floare,
La Scaunul Maririi Tale.

Parinte drag, Iisus Prea Sfant,
 Imi esti si Hrana si Cuvant,
 Imi esti Odihna si Putere,
Imi esti Vesnica Mangaiere!

Aseaza-ma in palma Ta,
Acum si-n Veci si Pururea,
Sadeste-ma ca pe o floare,
In Tarina Gradinii Tale!

Acolo unde ai sadit,
Pe toti acei ce Ti-au slujit,
Si Ti-au adus rodire dulce...,
Chiar si talharul de pe cruce.

Iisuse drag, Iisuse-al meu,
Tot ca talharul vin si eu,
Si n-am nici mir, dar port o cruce,
De vin cu ea, oare-ar ajunge ?

Ar fi de-ajuns a o purta?
Ar fi de-ajuns iubirea mea?
Parinte Sfinte, Dumnezeu,
Sadeste-ma-n Ogorul Tau.

Chiar de-i tarziu, ma-ntorc cu dor,
Ca fiul cel risipitor,
Si bat sfios la usa Ta,
 Pe care am iesit candva,

Ma-ntorc sarac si umilit,
 Infometat si zdrentuit,
 Dar tot am mai pastrat ceva,
Un diamant: IUBIREA MEA! 

                        Preot Ioan.

CA TÂLHARUL..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

În atâția ani de zile
Am făcut păcate grele,
Apoi sub epitrahile
Le mărturiseam pe ele

Și mă minunam de preoți
Că răbdau să mi le-asculte,
Deși nu erau puține,
Ci erau și mari și multe!

Mă-'nroșeam mereu la față,
Înșirându-le pe toate
Și îmi promiteam cu ciudă:
"Nu mai fac în veci păcate"!

Nu dura promisiunea,
Că-'ntorcându-mă afară,
Ca și porcul în mocirlă
Mă trezeam în tină iară!

Anii au trecut și astăzi
Eu sunt cel ce cu răbdare
Dau iertare de păcate,
Ascultând pe fiecare..

Și îmi zic: "Iisuse, Doamne,
Multă dragoste mai ai,
Că noi plângem ca tâlharul
Și tu ne primești în Rai"!

amin

EVANGHELIA ESTE INCOMODĂ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Din păcate noi, oamenii "vremurilor de pe urmă", acceptăm din învățătura Domnului numai ceea ce ne convine nouă! Unde nu ne convine, ne certăm cu preotul care ne "roade urechile" cu Evanghelia. Și totuși Domnul nostru Iisus Hristos a fost foarte clar în tot ce a spus.. Justificându-ne poziția greșită și obiceiurile noastre păcătoase, nu facem decât să respingem Împărăția lui Hristos. Căci este clar: în ea vor intra doar cei care au primit cuvintele curate ale Sale, care le-au trăit ei înșiși și le-au transmis și altora FĂRĂ NICI O SCHIMBARE.
De unde ar trebui să începem o viață pe placul Domnului? De la o smerită recunoaștere a faptului că noi nu trăim așa cum Îi place Lui. Această sinceritate cu noi înșine se numește în limbaj duhovnicesc "recunoașterea propriei păcătoșenii". Dimpotrivă, acele certuri cu preoții care ne învață de bine au un efect distructiv pentru mântuirea noastră! Preoții nu fac altceva decât să ne amintească poruncile Domnului. A intra în contradicție cu ei înseamnă a ne certa cu Însuși Hristos, pentru că ale Sale cuvinte le contrazicem, la urma urmei.. Evanghelia, într-adevăr, este incomodă, pentru că furnizează celui ce vrea să-L urmeze pe Domnul un adevărat regulament (așa-numita "morală creștină") după care să-și trăiască viața. Modul de viață creștin este atât de diferit de cel al lumii de azi, încât el pare la limita nebuniei! Să nu ne speriem, aceste realități ne-au fost spuse și de Domnul Hristos, și de sfinții Săi, cu două mii de ani în urmă. "Și Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina" (Sfântul apostol Ioan); "Cuvântul Crucii este NEBUNIE pentru cei ce pier" (Sfântul apostol Pavel); "Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că NU SUNTEȚI DIN LUME, lumea vă urăște" (cuvintele Domnului nostru). Deci viața după regulile (poruncile) Domnului este atât de diferită de cea a lumii, încât ucenicii Săi sunt disprețuiți și urâți de toți.
Așa stând lucrurile, trebuie să recunoaștem mai întâi că noi nu trăim așa cum cere Domnul, ci suntem de fapt oameni lumești. Adică.. suntem ai lumii, nu ai Bisericii lui Hristos. Să nu cumva să încercăm să adaptăm Evanghelia la viața noastră păcătoasă, adică să-i schimbăm cuvintele ca să ni se potrivească și nouă! Să ne ridicăm noi la înălțimea Evangheliei, nu să coborâm Evanghelia la nivelul nostru! Ne-a avertizat Domnul: "Cel ce va strica una din aceste porunci și VA ÎNVĂȚA AȘA, cel mai mic se va chema în Împărăția lui Dumnezeu"! El este Dumnezeu Care a venit să ofere oamenilor trei lucruri importante pentru mântuirea lor: jertfă pentru împăcarea cu Tatăl, anume Sângele Său, un mod de viață adecvat sfințeniei Împărăției Cerurilor, la care se ajunge prin îndeplinirea poruncilor Sale, și cunoașterea adevărului dumnezeiesc: credința cea curată a Bisericii Ortodoxe. Orice abatere sau respingere a celor trei condiții de mai sus are ca efect pierderea mântuirii! Și nu există lucru mai rău în viața aceasta, ca pierderea fericirii din viața viitoare!
Nu pedepsea Domnul nostru pe cei răi. Îi certa, dar nu-i pedepsea. Îndemnat de mai multe ori de către apostolii Săi ca să pedepsească pe oamenii răi și hulitori, Domnul răspundea suspinând: "Fiul Omului n-a venit ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea"! Cel care respinge și batjocorește cuvintele Lui, se pedepsește singur: pierde posibilitatea mântuirii.
Fraților, timpul vieții este scurt. Bine ar fi ca să ne grăbim cu toții să ne acceptăm starea jalnică, să primim cu inimă smerită cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și să strigăm către El: "Doamne, scapă-ne!", știind noi că "la Dumnezeu, TOATE SUNT CU PUTINȚĂ"..
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

BINECUVANTARE si SFAT DUHOVNICESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Bucuria mea, te indemn sa ai Duhul lui Hristos si nu duhul lumii. Auzi ce spune Sfantul Cosma al Etoliei: "Daca toţi am implini Sfanta Evanghelia, pamantul ar deveni un Rai". Lumea? Lumea te lauda, te pupa si te cleveteste, te injura, te uraste cu aceeasi gura, DIFERENTA O FACE DOAR INTERESUL! Se spune in popor ca: "Gura lumii n-o astupa decat pamantul", adica nimic nu le convine oamenilor. Dar tu, sa consideri ca toate care ti se intampla, toate ispitele, sunt ingaduite de Dumnezeu spre mantuirea ta si sa zici din tot sufletul tau: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 
   Traim prin fapte, nu in ani, Spre mantuire, nu pentru bani, In fapte bune, ce-au ramas, Nu-n timpul masurat cu ceas, Dam socoteala ce-am facut, Nu dupa ceasul ce-a trecut, Al nostru este doar ce-am dat, Cat am iubit si-am ajutat, Hristos sa fie laudat, De acum si pana-n veac.
Dumnezeu fara om ramane tot Dumnezeu, omul fara Dumnezeu, este nimic! Asadar, TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM, fiindca nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim! Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

PUTEREA NECREDINȚEI - 7 NOEMBRIE 2017

Sorin Croitoru

Dacă ați fost atenți la Părintele vostru paroh atunci când vă citea Sfânta Evanghelie duminica trecută, ați observat că Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr începe cu un discurs despre lipsa virtuții milosteniei și se termină cu cel despre lipsa virtuții credinței. Am putea aranja exprimarea și sub altă formă: începe cu nemilostivirea și termină cu necredința.
Când a văzut bogatul din iad că pentru el însuși nu mai sunt speranțe, și-a îndreptat atenția spre frații săi: "Părinte Avraame, trimite-l pe Lazăr la frații mei, să le spună ce-i aici, ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin". Dar de ce a cerut el trimiterea lui Lazăr pe pământ? Pentru că în modul acesta își imagina bogatul că frații vor începe să creadă și crezând, vor fi mai milostivi față de alți săraci decât fusese el față de Lazăr! Se vede clar așadar că motorul, sufletul milei omenești, este credința în viața veșnică. Cine crede, dorește să scape de iad și în același timp dorește să ajungă la fericirea veșnică. Această credință îl motivează pe om să facă fapte bune, fapte de milostenie.
Avraam însă a răspuns cu severitate: "Au pe Moise și pe prooroci (adică Sfânta Scriptură); să asculte de ei"! Degeaba insistă bogatul, adăugând că o trimitere a săracului Lazăr, înviat din morți, la frații săi îi va trezi la credință.. Patriarhul Avraam este neînduplecat: "Dacă nu cred în Moise și în prooroci, NICI DACĂ AR ÎNVIA CINEVA DIN MORȚI NU VOR CREDE"!

Să fie oare o pură întâmplare faptul că după multe zile de la rostirea acestei pilde un alt Lazăr, cel din Betania, înviază cu adevărat din morți?.. Să fie o întâmplare faptul că în loc ca învierea lui Lazăr să stârnească credința în conaționalii Domnului, ea a stârnit mânie și înverșunare? Care a fost soarta lui Lazăr? "Și îl căutau pe Lazăr CA SĂ ÎL OMOARE", ne spune Evanghelia! Care a fost soarta Celui Care l-a înviat pe Lazăr? L-au omorât! A avut dreptate Domnul? A avut!
Iubiți frați și surori în Domnul,
Acum două duminici am văzut-o pe "femeia cu scurgere de sânge" vindecându-se de boală prin credință.. Am auzit cuvintele blânde ale Domnului nostru Iisus Hristos: "Îndrăznește, fiică, CREDINȚA TA TE-A MÂNTUIT"! Duminica trecută am întâlnit situația opusă, adică necredința dusă până la iad.. Azi eu v-am amintit de necredința care îi mâna pe unii conaționali ai Domnului să-l ucidă pe "cel înviat a patra zi din morți" și pe Cel Care L-a înviat pe el.. Ne minunăm împreună de puterea celor două stări sufletești.. Credința care face minuni și necredința care naște monștri..
Nu avem credință? Mai întâi să ne oprim din hulirea celor sfinte. Nu înseamnă că dacă eu nu cred, lucrurile nu există! Trebuie să admit că eu NU AM PUTEREA CA SĂ CRED. Trebuie să cer această putere. "Doamne, eu nu cred. Dă-mi Tu lumina credinței, ca să pot crede". Căci pe Dumnezeu nu ni-L pot descoperi "trupul și sângele", zicea Domnul Hristos. Dumnezeu Se descoperă pe Sine Însuși. Tatăl Îl face cunoscut pe Fiul, Duhul Sfânt Îl face cunoscut pe Tatăl, Fiul ne grăiește despre Duhul-Mângâietorul. Și nimeni nu a cerut până astăzi credință și nu a primit-o apoi.
Dragii mei, meditați în liniște la aceste lucruri. Verificați-vă credința. Dacă veți descoperi că e puțină și nelucrătoare, nu mai pierdeți timpul : cereți, că "ORICINE CERE PRIMEȘTE".
Așa să vă ajute Dumnezeu!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

AM FOST SI AM VIZITAT CASA SURORILOR LUI LAZĂR , MARIA SI MARTA SI MORMÂNTUL LUI LAZĂR IN BETANIA - ISRAEL

VOI FI CUM ȚI-AI DORIT..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Sorin Croitoru

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori Ți-am mai greșit,
Iar Tu m-ai părăsit,
Apoi am plâns și am tânjit
Ca un îndrăgostit..

Și Ți-am promis că nu mai cad,
Da, Doamne, Ți-am promis,
Dar pân' la urmă am căzut,
N-a fost precum am zis..

De câte ori Ți-am încălcat
Povețe și porunci,
Iar Tu, văzându-mă trufaș,
Te-ai supărat atunci..

Nu m-ai lovit cu greu necaz,
Pedepse nu mi-ai dat,
Dar pentru nepăsarea mea,
Iisuse, ai plecat..

Apoi atât Te-am căutat,
Dar nu Te-am mai găsit,
De-atunci, suspinul cel adânc
Îmi este nelipsit!

Tu îmi dădeai, Iisuse blând,
Dorința de-a trăi,
Măcar învață-mă în gând
Cum Te-aș putea găsi..

Am înțeles cum Te-am pierdut,
Acum că mă gândesc,
Și n-aș mai face ce-am făcut,
Știind că Te rănesc.

Te rog din inimă să vii,
Că nu mai cad, promit!
De Te întorci, mă schimb, să știi,
Voi fi cum Ți-ai dorit..

amin

SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Fiecare Sfant are un trecut si fiecare pacatos are un viitor (se poate mantui si el)". Dumnezeu fara om ramane tot Dumnezeu, dar omul fara Dumnezeu este nimic! 
   Sfantul Nectarie ne invata sa ne rugam lui Dumnezeu cat mai mult posibil. Nimic nou, nimic iesit din comun. Invatatura aceasta se regaseste in aproape toate cartile religioase. Sfantul da marturie prin propria viata, ca Iisus Hristos nu lasa rugaciunile fara räspuns, ca El raspunde in chip minunat la cererile credinciosilor.
   Ce vom face, deci? Vom scrie cu toti scrisori catre cer? Da, vom scrie. Asa cum au scris toti crestinii, inca de la intemeierea Bisericii.
   Scrisorile noastre sunt rugaciunile. Scrisorile noastre sunt scrise uneori CU LACRIMI, alteori CU BUCURIE, uneori CU MAHNIRE, alteori CU RECUNOSTINTA. Sa avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu, sa avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, sa avem curajul de a le scrie tuturor Sfintilor. Si sa nu deznadajduim daca ajutorul nu vine atunci cand vrem noi. Daca noi ii cerem, Dumnezeu il va trimite cu siguranta

: "Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide" (Matei 7:7). Amin si Aliluia.
                      Preot Ioan.

DOAMNE, CUM SA-TI MULTUMESC?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   In ce zori de zi si astazi m-am trezit,
"Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!",
Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii au sfarsit cu viata lor.

   Si azi imi bate inima frumos,
 "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!",
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora li-i slaba si pustie.

   Si  azi aud cum pasari ciripesc,
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
Cand altii n-au s-auda niciodata.

   Si astazi pot vedea un cer senin,
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?",
 O, minunat e-acest cadou divin,
Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad o lume de-ntuneric.

   Si azi ma bucur iarasi sa trudesc,
 "De ce? E-o noua zi din cele grele!",
 Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

   Si azi ma bucur iarasi sa alerg,
"De ce? E-o noua zi obositoare!"
 Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
Cand altii nu se-ajuta de picioare.

   Si azi sunt fericit ca esti cu mine,
Ca sufletul nu mi-e nicicand pustiu!
Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
 Cand altii nu Te vad si nu Te stiu..."

sursa mail

SĂ ARUNCE PRIMUL PIATRA!!!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Tu, cel care vezi păcatul și-l urăști pe păcătos,
Ia aminte și învață de la Domnul tău, Hristos
Care-a spus cu Sfânta-i gură, apărând pe desfrânata:
„Cel ce-i fără de prihană, să arunce primul piatra!"

Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelăsându-i să-mplinească, după Lege-a ei osândă,
Cum poți tu, iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalți cu judecată chiar deasupra Lui Hristos?

Ce-a oprit cu Sfânta-i mână pe acei ce țineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecărui ce-o hulea
Și lăsând cu toții piatra, au fugit din fața Sa.

Pentru unul care strigă mai cu ură decât toți,
Se apleacă și privindu-l, Domnul scrie simplu: „Hoț!"
Pentru toți ce țineau piatra, scris-a cu degetul Său:
„Ucigaș", „tâlhar", „fățarnic", „hulitor de Dumnezeu".

Vinovați suntem de-a valma și părtași la fapte rele,
Că și astăzi L-am ucide și i-am da oțet și fiere
Căci în lumea asta mare, încă nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină și păcat.

Că femeia de-i iubită, poate n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hoțul poate n-ar fura,
Nici credința nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, dacă ne-am închide gura.

Cerșetori n-ar fi în lume, dac-am împărți din hrană
Nici copii uciși în pântec, dac-ai vrea să-ți spună: „Mamă!"
Nici bețivi, nici desfrânate, nici un om al nimănui,
Dacă te-ai opri să afli și să vezi necazul lui...

Nici bătrâni plângând amarnic în căsuța lor umilă
Dacă fiii lor, azi domni, ar simți un pic de milă
Și-ar veni iar la căsuța cu muscate în pridvor,
Cu o pâine și un zâmbet, ostoind al mamei dor.

Și copiii ar fi mai veseli și cu ochii mai senini
Dacă n-am munci departe, rătăcind printre străini,
Și nici noi n-am plânge singuri, când vedem că pentru bani
Am plecat lăsând în urmă ai copilăriei ani...

Am ajuns ca din mândrie să ne judecăm și Sfinții,
Să uitam învățătura ce-au avut-o și părinții,
Care au păstrat în suflet neatinsă, neschimbată
Sfânta lor credință-n Domnul și o dreaptă judecată.

(Versuri: Eliana Popa)