Din păcate noi, oamenii "vremurilor de pe urmă", acceptăm din învățătura Domnului numai ceea ce ne convine nouă! Unde nu ne convine, ne certăm cu preotul care ne "roade urechile" cu Evanghelia. Și totuși Domnul nostru Iisus Hristos a fost foarte clar în tot ce a spus.. Justificându-ne poziția greșită și obiceiurile noastre păcătoase, nu facem decât să respingem Împărăția lui Hristos. Căci este clar: în ea vor intra doar cei care au primit cuvintele curate ale Sale, care le-au trăit ei înșiși și le-au transmis și altora FĂRĂ NICI O SCHIMBARE.
De unde ar trebui să începem o viață pe placul Domnului? De la o smerită recunoaștere a faptului că noi nu trăim așa cum Îi place Lui. Această sinceritate cu noi înșine se numește în limbaj duhovnicesc "recunoașterea propriei păcătoșenii". Dimpotrivă, acele certuri cu preoții care ne învață de bine au un efect distructiv pentru mântuirea noastră! Preoții nu fac altceva decât să ne amintească poruncile Domnului. A intra în contradicție cu ei înseamnă a ne certa cu Însuși Hristos, pentru că ale Sale cuvinte le contrazicem, la urma urmei.. Evanghelia, într-adevăr, este incomodă, pentru că furnizează celui ce vrea să-L urmeze pe Domnul un adevărat regulament (așa-numita "morală creștină") după care să-și trăiască viața. Modul de viață creștin este atât de diferit de cel al lumii de azi, încât el pare la limita nebuniei! Să nu ne speriem, aceste realități ne-au fost spuse și de Domnul Hristos, și de sfinții Săi, cu două mii de ani în urmă. "Și Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina" (Sfântul apostol Ioan); "Cuvântul Crucii este NEBUNIE pentru cei ce pier" (Sfântul apostol Pavel); "Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că NU SUNTEȚI DIN LUME, lumea vă urăște" (cuvintele Domnului nostru). Deci viața după regulile (poruncile) Domnului este atât de diferită de cea a lumii, încât ucenicii Săi sunt disprețuiți și urâți de toți.
Așa stând lucrurile, trebuie să recunoaștem mai întâi că noi nu trăim așa cum cere Domnul, ci suntem de fapt oameni lumești. Adică.. suntem ai lumii, nu ai Bisericii lui Hristos. Să nu cumva să încercăm să adaptăm Evanghelia la viața noastră păcătoasă, adică să-i schimbăm cuvintele ca să ni se potrivească și nouă! Să ne ridicăm noi la înălțimea Evangheliei, nu să coborâm Evanghelia la nivelul nostru! Ne-a avertizat Domnul: "Cel ce va strica una din aceste porunci și VA ÎNVĂȚA AȘA, cel mai mic se va chema în Împărăția lui Dumnezeu"! El este Dumnezeu Care a venit să ofere oamenilor trei lucruri importante pentru mântuirea lor: jertfă pentru împăcarea cu Tatăl, anume Sângele Său, un mod de viață adecvat sfințeniei Împărăției Cerurilor, la care se ajunge prin îndeplinirea poruncilor Sale, și cunoașterea adevărului dumnezeiesc: credința cea curată a Bisericii Ortodoxe. Orice abatere sau respingere a celor trei condiții de mai sus are ca efect pierderea mântuirii! Și nu există lucru mai rău în viața aceasta, ca pierderea fericirii din viața viitoare!
Nu pedepsea Domnul nostru pe cei răi. Îi certa, dar nu-i pedepsea. Îndemnat de mai multe ori de către apostolii Săi ca să pedepsească pe oamenii răi și hulitori, Domnul răspundea suspinând: "Fiul Omului n-a venit ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea"! Cel care respinge și batjocorește cuvintele Lui, se pedepsește singur: pierde posibilitatea mântuirii.
Fraților, timpul vieții este scurt. Bine ar fi ca să ne grăbim cu toții să ne acceptăm starea jalnică, să primim cu inimă smerită cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și să strigăm către El: "Doamne, scapă-ne!", știind noi că "la Dumnezeu, TOATE SUNT CU PUTINȚĂ"..
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia
