sâmbătă, 4 aprilie 2020

Spălarea picioarelor..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Cand maritii ucenici,la spalarea Cinei s-au luminat,atunci Iuda cel rau credincios,cu iubirea de argint bolnavindu-se,s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine,Judecatorul cel drept,Te-a dat.Vezi,iubitorule de avutii,pe cel ce pentru acestea spanzurare si-a agonisit;fugi de sufletul nesatios,care a indraznit unele ca acestea asupra Invatatorului,Cel ce esti spre toti bun,Doamne,Slava Tie.

FATA IN FATA CU BOALA ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
   
                                                                          CE FACEM?

Bucuria mea, stiind ca: “Dumnezeu a venit sa umple suferinta umana de prezenta Lui”, daca nu cartim si nu ne razvratim, te rog sa citesti acest minunat cuvant de invatatura al Sfantului Parinte, Ambrozie de la Optina: "Regret ca starea sanatatii tale la ora actuala e foarte grava. Insa Sfantul Parinte, Ioan Scararul, numeste si boala NEVOINTA ASCETICA si, in acelasi timp, ASCETISM IMBUCURATOR, chiar daca fara de voie. Este numit imbucurator fiindca pentru ascetismul de bunavoie exista putini doritori; el se poate amesteca cu mandria, precum si defaimarea altora; dar in ascetismul involuntar al bolii, omul nu are cu ce sa se mandreasca, e nevoit insa sa-l suporte, intr-un fel sau altul, chiar daca fara voie, din cauza necesitatii, fiindca, nu are de ales.

Ascetismul de bunavoie si cel fara voie, imblanzesc la fel trupul, iar boala se da uneori si pentru distrugerea mandriei. De aceea, straduieste-te sa fii bland in vremea bolii si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru milostivirea Sa si invatatura de minte fara voie.

Indeosebi in timpul bolii sa te feresti de dispozitia plina de murmur a duhului. Cuviosul Isaac Sirul scrie: „Dumnezeu poarta toate slabiciunile omului; pe cel care murmura insa nu-l rabda, ci-l pedepseste”. De asemenea, fereste-te sa murmuri impotriva oamenilor pentru neindeplinirea unor oarecare cerinte ale tale sau pentru alte pricini. Orice ni s-ar trimite spre a ne incerca rabdarea noastra, toate sunt ingaduite de providenta lui Dumnezeu, spre folosul nostru duhovnicesc, daca nu cumva ne vom vatama pe noi insine prin putina noastra intelepciune. Nu slabi in rabdare, ci sileste-te sa te smeresti inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor si sa te ingrijesti de pocainta si spovedania sincera si adevarata”.

Iar Sfantul Parinte, Ioan Gura de aur zice: “Cel ce rabda bolile si multumeste lui Dumnezeu pentru ele, primeste cununa de mucenic”.
                                                                                                                                   Preot Ioan .

HRANA PENTRU SUFLET: TAINA OMULUI





Vrind sa aflu ce e omul, lumea-ntreaga-am colindat
Si bătînd din poartă-n poartă, prea puţine am aflat.
Trup din lutul de pe vale, ce-l framinţi doar cu o mină,
Care şade-un timp pe cale şi se-ntoarce in ţărină.

Trup plăpînd, micuţ si firav, sub povara se-ncovoaie,
Iar pe vint şi pe furtună, pină la pămint se-ndoaie.
Însă lutu-acesta moale ce se-ndreaptă către moarte,
Duce-n pieptul lui o taină ce-l ajută să se poarte.

Şi-am văzut in lumea larga, mulţi care-şi pierdeau puterea,
Şi zdrobiţi de grea povară, invăţau ce e durerea.
Mame ce-şi vedeau copiii smulşi cu sila de la sîn,
Ca să fie daţi ca jertfă unui ritual păgîn.

Taţi care-şi vindeau copila pentru pumnul de arginţi,
Tineri osîndind la moarte pe bătrînii lor părinţi.
Fraţi călcându-se-n picioare, ne-mpărţind piinea şi sarea,
Şi zidiţi în împietrire, învăţînd ce-i nepăsarea.

Pumnii înălţaţi spre ceruri, în blestem rostit cu gura,
Aşteptări neîmplinite, învăţîndu-i ce e ura.
Mii de vise sfărîmate, ghiare sfîşiind fiinţa,
Altă lecţie-nvăţată. Denumirea: suferinţa.

Şi mergînd aşa pe cale, cu povara asta-n spate,
Am crezut de la o vreme, că le-am învăţat pe toate.
Însă omu-i o fiinţă ce nu-şi recunoaşte starea
Şi rănit de suferinţă, a-nvăţat ce-i răzbunarea.

Ah! Ce dulce-i, ce divină, cind nimic n-ai de pierdut,
Cel ce te-a rănit, plăteşte, pentru tot ce te-a durut.
Este o lege: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte,
Nu mai ştii ce eşti acuma, nici ce-ai fost cîndva-nainte.

Fără viaţa, fără lege, fără nici un viitor,
Drumul cobora într-una şi era tot mai uşor.
Nici o stavilă pe cale, să-i oprească-naintarea,
Şi aşa, piredut de toate, a-nvăţat ce-i desfrînarea.

Şi ieşind din stralucirea care îi dădea puterea,
În noroi, zdrobit de toate, experimenta căderea.
Nu mai era nici o treaptă ce să-i năruie fiinţa.
Biciuit de toţi şi toate, invăţase umilinţa.

Şi-astfel am vazut că omul, ce-n păcat îşi frînse zborul,
Îşi pierduse măreţia ce i-o dase Creatorul.
Dar pe drum, un OM cu-o cruce, tainic îşi urma destinul,
Învăţind şi EL, ca alţii, ce-i durerea, ce e chinul.

Cu povara crucii-n spate, fără-aş inălţa privirea,
El îi învaţa pe alţii, cu adevarat, smerirea.
Toţi credeau că vina-şi poartă şi pe drept plăti-va preţul.
El urca tăcut pe cale, suferind smerit dispreţul.

Nimeni nu ştia ca însuşi Cel Dintîi, din Tatal, Sfîntul,
Pe pămînt se coborîse pentru a-mplini Cuvintul.
Prin batjocura de vorbe şi de lovituri cu sila,
Doar un suflet de femeie, învaţa ce-nseamnă mila.

"Nu e drept, ca fără vină, Tu să îmi plăteşti păcatul,
Să fii Tu pe lemnul crucii, cînd un altu-i vinovatul! "
"Am venit din înalţime, să găsesc ce s-a pierdut,
Să-mplinesc o datorie, precum Tatăl mi-a cerut !

Am venit să platesc preţul: un păcat cerea o moarte.
Dar o mare de păcate, azi de Tatăl, vă desparte.
Şi era cu neputinţă pentru om să-şi schimbe starea,
Doar un Dumnezeu din ceruri, îi va dărui iertarea !

Tu femeie preamiloasă, îmi întinzi ulciorul Mie.
Nu ştii că Eu sunt izvorul nesecat, de apă vie ! "
Duhul Tatălui din ceruri, azi îi cerceta fiinţa
Şi-n fiorul ce-o cuprinse, se născuse pocăinţa.

Lacrimi mari brăzdau obrazul sufletului păcătos,
Căci Acel care venise, azi o ridica de jos.
Şi-un şuvoi de sentimente, năvăleau, copleşind firea.
"Dintre toate, azi, femeie, te-a învăluit IUBIREA."

Nu-i pe lume nici o forţă, nu e nici o stăpînire,
Ce pe om ca să-l despartă de a Tatălui iubire.
Fie el oricît de jalnic şi oricît de păcătos,
Rătăcind pe-a vieţii cale sau căzut oricît de jos,

Dacă vine azi la Tatăl, lepădînd al său păcat,
Curăţit va fi pe dată şi în veşnicii, iertat.
Şi umblînd pe-atîtea drumuri, taina din om am aflat:
DRAGOSTEA care-l uneşte cu Acel ce l-a creat.

HRANA PENTRU SUFLET: TAINA OMULUI:

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

vineri, 3 aprilie 2020

Am un sfat bun pentru voi



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

joi, 2 aprilie 2020

Semnificatia fiecarei zile din Saptamana Patimilor.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Iata-ne ajunsi la ultima treapta a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune in fata: Saptamana Patimilor sau Saptamana cea Mare. In timpul ei ne reamintim si retraim ultimele zile din viata Mantuitorului, cu intreaga lor tensiune si drama launtrica, intr-o stare de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocainta, dar si de nadejde. Fiecare zi are un inteles si un mesaj foarte clar si adanc.
Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru ca reamintesc sensul eshatologic al Pastelui. A patra zi, joi, marcheaza cea din urma Cina a Domnului cu ucenicii Sai si tradarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numita si “Pastile Crucii”, este cu adevarat inceputul Pastelui (Trecere), iar sambata este ziua in care tristetea este transformata in bucurie prin omorarea mortii.
Lunea cea mare
“Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreunezi, ca sa nu te dai mortii si afara de Imparatie sa te incui; ci te destepta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. (Troparul zilei)
In aceasta zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.
De astazi incep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nascut din Rahila – este icoana a lui Hristos, pentru ca, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vandut de ucenicul sau cu treizeci de arginti, a fost inchis in groapa intunecoasa a mormantului. Sculandu-Se de acolo prin El insusi, imparateste peste Egipt, adica peste tot pacatul, il invinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rascumpara prin darea hranei celei de taina, dandu-Se pe El insusi pentru noi si ne hraneste cu paine cereasca.
Tot in aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sa convinga poporul nerecunoscator ca are putere indestulatoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sa-si arate puterea Sa de a pedepsi fata de om, ci fata de ceva care are o fire neinsufletita si nesimtitoare.
Istoria smochinului a fost asezata aici spre a indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata spre a ne infatisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roada duhovniceasca este un smochin. Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin blestem si-l trimite in focul vesnic.
“Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina si ma mantuieste”. (Condacul zilei)
Martea cea Mare
Aceasta zi ne pregateste pentru intrarea in camara Mantuitorului, cu doua parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Cand Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patima, a spus ucenicilor Sai si aceste doua parabole, pentru ca nu cumva cineva traind in feciorie sa nu se ingrijeasca si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vadeste stralucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste intelepte caci impreuna cu fecioria au avut si minunatul si imbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru ca, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau in aceeasi masura milostenie. Pe cand se scurgea noaptea acestei vieþi au adormit toate fecioarele, adica au murit. Cu adevarat moartea se numeste somn. Pe cand dormeau ele, strigat mare s-a facut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru ca nu aveau undelemn din destul il cautau dupa ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au randuit dumnezeiestii Parinti pilda celor zece fecioare, impreuna cu cea a talantilor, ca sa ne indemne sa veghem necontenit si sa fim gata sa iesim in intampinarea adevaratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru ca nestiuta este ziua si ceasul sfarsitului vietii.
Daca vom savarsi o singura virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom ingriji de celelalte, si mai cu seama de milostenie, nu vom intra cu Hristos in odihna vesnica, ci vom fi intorsi rusinati. Si intr-adevar nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sa fie biruita de bani.
“La ceasul sfarsitului, suflete, gandind si de taierea smochinului temandu-te, cu iubire de osteneala lucreaza-l, ticaloase, priveghind si strigand: Sa nu ramanem afara de camara lui Hristos”. (Condacul zilei)
Miercurea cea Mare
In aceasta zi, se face pomenire de femeia cea pacatoasa (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru ca lucrul acesta s-a intamplat putin inainte de mantuitoarea patima.
Cand Iisus s-a suit in Ierusalim si era in casa lui Simon cel lepros, o femeie pacatoasa s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus in acea zi pentru ca, dupa cuvantul Mantuitorului, sa se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multa caldura. Ce-a indemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vazut ca o are Hristos pentru toti, dar mai cu seama faptul de acum, cand L-a vazut ca intra in casa unui lepros. Se gandea deci femeia ca ii va vindeca boala dupa cum l-a vindecat si pe acela. Si intr-adevar Hristos a tamaduit-o dandu-i iertare de pacate.
“Doamne femeia ce cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita si tanguindu-se, a adus tie mir mai inainte de ingropare…” (Casiana monahia)
Joia Cinei celei de Taina
“Cand maritii ucenici la spalarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubirea de arginti bolnavindu-se, s-a intunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spanzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesatios care a indraznit unele ca acestea asupra Imparatului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slava Tie”. (Tropar)
Patru lucruri mai praznuim in aceasta zi: spalarea picioarelor, Cina cea de taina, Rugaciunea din gradina Ghetsimani si vanzarea si prinderea Domnului.
Inainte de a incepe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbracat hainele si El singur a spalat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sa il faca pe Iuda sa se rusineze, iar celorlalti sa le aduca aminte sa nu umble dupa intaietati: “Cel care vrea sa fie intaiul sa fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dandu-Se El insusi pilda. La sfarsitul mesei aduce vorba si despre vanzarea Lui. Dupa putin timp, luand painea a zis: “Luati mancati”; la fel si paharul, zicand: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupa aceea, aratandu-Se om, spune ucenicilor: “Intristat este sufletul meu pana la moarte”(Matei 26, 38) si S-a rugat in Gradina Ghetsimani cu sudoare de sange (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luand cativa soldati, a venit sa-L prinda. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si in cele din urma la Pilat. Acum Petru se va lepada de trei ori de Hristos, tagaduind ca-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate in mijlocul bisericii Sfanta Cruce.
Vinerea Patimilor
In aceasta zi, se pomenesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunavoie pentru noi. Se mai face inca pomenire de marturisirea mantuitoare facuta de talharul recunoscator care a fost impreuna cu El.
Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru ca Cel ce le-a rabdat este Sfantul Sfintilor, sfintenia insasi; mantuitoare – pentru ca ele sunt pretul cu care Domnul a rascumparat neamul omenesc din robia pacatului; infricosatoare pentru ca nu poate fi ceva mai infricosator decat ocara pe care Facatorul a rabdat-o de la faptura Sa.
In aceasta zi nu se savarseste Liturghia pentru ca insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru ca Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile imparatesti care ne pun inainte nemarginita smerenie a Domnului, Crucea cea datatoare de viata si credinta talharului.
Seara savarsim denia prohodului Domnului, care este ultima treapta a tanguirii pentru Hristos, inainte de Invierea Sa. Se inconjoara de trei ori biserica cu Sfantul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute in mormant.
“In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si s-au spaimantat ostirile ingeresti, smerirea Ta cea multa preamarind”. (Starea intai – Prohod)
Sambata Mare
In aceasta sfanta zi, praznuim ingroparea dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea in iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricaciune, a fost mutat spre viata vesnica.
Iosif cel din Arimateea, coborand de pe cruce Sfantul trup al Domnului, l-a ingropat in mormant nou, punand o piatra mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand prea curat trupul Tau, cu giulgiu curat infasurandu-l si cu miresme, in mormant nou ingropandu-l, l-a pus”. (Tropar)
Cuvantul lui Dumnezeu a stat cu trupul in mormant iar cu sufletul Lui curat si dumnezeiesc Se pogoara in iad. Sufletul a fost despartit prin moarte de trup si L-a dat in mainile Tatalui. Si-a dat si propriul Sau sange, pret de rascumparare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despartirea sufletului de trup, dar nicidecum stricaciunea in intelesul unei putreziri a trupului.
Dupa-amiaza savarsim Liturghia Sfantului Vasile unita cu vecernia.
“Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pamantesc intru sine sa nu gandeasca, ca Imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mancare credinciosilor. Si merg inaintea Lui cetele ingeresti cu toata capetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)

Andrei Arhimandrit

E BINE SA FII CU DUMNEZEU!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Dragii mei, dupa cuvantul Sfantului Parinte Arsenie Boca: "E BINE SA FII CU DUMNEZEU, fiindca ai PACE-n suflet, multa PACE, PACE multa de tot. Si cand esti cu Dumnezeu, nu-ti mai trebuie nimic". Iar un mare poet crestin ortodox, pe nume Traian Dorz, zice asa: "DACA VREI IN LUME, BINE, DU IUBIREA-N CALEA TA: CELE MICI CRESC PRIN IUBIRE, CELE MARI PIER FARA EA!" Fericitul Ieronim istoriseste despre Sfantul Apostolul si Evanghelist Ioan, ca atunci cand era batran si slabit, nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar: „COPILASILOR, IUBITI-VA UNII PE ALTII!“. Intrebat de ucenici de ce repeta mereu acest indemn, Apostolul iubirii, le-a raspuns: "ACEASTA ESTE PORUNCA DOMNULUI SI DACA O IMPLINITI, ESTE DE AJUNS!". Si ce frumos spune crestinul ortodox cu suflet bun: "DA DOAMNE LA LUME BINE, NU MA UITA NICI PE MINE!" 

De ce asa? Pentru ca: 

Mi-a venit asa un dor,
 Sa fiu de suflete bucurator, 
Spre mantuirea tuturor! 
Doamne, ajuta si sporeste, 
Cui se roaga si munceste, 
Si mesaje raspandeste prin popor!

BUCURIE Sfanta, PACE Sfanta si LUMINA Sfanta in sufletele voastre, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

DE CE SĂ NU POMENIM RĂUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Porfirie BairaktarisLumea astăzi suferă și din cauza faptului că oriunde merg și se mișcă s-au deprins a pomeni răul continuu, în orice împrejurare se găsește cineva să vorbească despre altcineva, despre un lucru, faptă sau eveniment care s-a petrecut de curând. Oamenii nu mai sunt capabili de introspecție, de vederea propriilor neputințe și patimi. Pomenirea răului este o operă desăvârșită de vrăjmașul diavol, deoarece îi pune pe oameni permanent în contradicție, rupându-se armonia la care tinde Dumnezeu să ne aducă. Este atât de trist faptul că toți, într-o măsură mai mică sau mai mare suntem tributari acestui mod de viețuire. Prea puțin încercăm să ne pozitivăm, să recurgem la interiorizare și la analiza propriilor nemernicii ca descoperindu-le și recunoscându-le ca fiind vătămătoare să purcedem la lupta împotriva lor.
E mult mai ușor să vedem neputințele altora, să le comentăm și să dăm vina pe ele ca fiind temelie a răului în lume. Dacă fiecare dintre noi am duce o luptă asiduă cu propriul egoism am reuși să schimbăm fața lumii, schimbându-ne întâi de toate pe noi. Părintele Porfirie Bairaktaris ne dă un exemplu scurt și simplu despre cum se poate schimba un om, o stare, o situație:
-Unii monahi cer iertare, se spovedesc, dar înlăuntrul lor păstrează aversiune față de alții. În felul acesta , Harul lui Dumnezeu nu Se pogoară. Am avut aici un vecin, un meșter care făcea diferite munci pentru că era plătit. Nu știu cum s-a întâmplat, dar a început să se ia la harță și să se înjure cu toți. Ce să fac, îmi ziceam, cum să-l ajut? Într-o zi m-am dus la el acasă. Când m-a văzut, s-a pierdut cu totul, s-a îngălbenit. Credea că am venit să-l cert. Eu am început să-i vorbesc de copacii lui, să laud roadele lor, am discutat despre ospitalitate... Asta a fost tot. Inima i s-a încălzit. De atunci, este nelipsit la noi și e plin de râvnă la toate treburile. În astfel de cazuri, e nevoie ca omul să fie luat cu binișorul.
Părintele Porfirie - Antologie de sfaturi și îndrumări - Editura Bunăvestire Bacău

Hristos este salvarea.


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Știu Doamne Hristoase că tu ești salvarea tuturor,
A celor ce-ți știu glasul,
Dar și a celor ce te primesc mereu,
În inimi, în case în gânduri dar și-n lacrimile care curg din iertarea,
Ce le-o dai de șapte ori șaptezeci și șapte.
Și mai știu Doamne Hristoase că tu
Nu dorești decât pe cei ce te doresc,
Cu dragoste, credință și nădejde.
Nu există altă Cale către Cer în afara Ta,
Și nici alt adevăr sau viață.
Timpul este scurt, clipele-s numărate,
Viața de aici este oricând pe terminate,
Chemarea Ta la Cer încă respiră,
Raspunsul ce-l aștepți se rătăcește,
De demoni este sugrumat, viclenii
Nu ne doresc salvarea,
Ne țin în amăgire însă creștinii știu
Că puterea-i de la Tine,
Și răbda necazuri, se roagă
Nu-și pierd speranța
Știu Doamne Hristoase
Că Doar tu le dai Viața!
(Horia Stanicel 23 feb 2019).

Tâlharii (de astăzi) și Hristos.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Hristoase Doamne te uită la tâlharii,
Care te fură, te mint ca mai apoi să te ucidă,
Sunt printre ei și popi sau prefăcuți mișei,
Ce cățărați în vârful țării o guvernează strâmb,
O talhâresc o sărăcesc și o dezbină,
Și mai cu toții în inimă sunt doar atei.
Te uită Doamne după două mii de ani,
Cum omul se transformă în insectă criminală ,
În loc să îți asculte dulcea Ta chemare,
Și te alungă fără să mai creadă,
Nici în iubire, Biserică sau în al Tău Har,
Dar nici în Mântuire sau vreo Taină,
Ce Tu pe toate le cobori din Cer.
Te uită Doamne cum dracii joacă nebunește ,
Aduc desfrâu și nebunie dar și blesteme,
Și pe creștini ar vrea ca să-i omoare, să-i risipească,
Însă creștinii Tăi de moarte nu au teamă,
Și de aceea nici eu n-o să mă mai tem,
Când timpul nebuniei poate, al crimelor, apostaziei va cuprinde țara,
Și nu-i departe vremea aceea.
Dar totuși Te chem mai mereu Hristoase Doamne,
Nu ne lăsa în moartea rece,
Și nici căzuți blestemului etern,
Ca în povestea ce ne-ai spus-o,
La nunta fiului de Împărat,
Care alungă în întunericul făr' de sfârșit nuntașul ce nu purta cu demnitate,
Haina de nuntă cuvenită,
Căci da, chemarea era înaltă și măreață,
Deci și răspunsul pe măsură ar fi trebuit.
(Horia Stanicel 31 ian 2019).

miercuri, 1 aprilie 2020

Rugăciune de dimineată ...


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne, in linistea zorilor acestei zile, cer de la Tine iertare pentru pacatele mele, pace in sufletul meu, intelepciune in tot ceea ce voi face si tarie in credinta. AZI, vreau sa privesc toata lumea cu ochi plini de iubire. AZI, vreau sa fiu smerit, rabdator, rugator, intelegator, bland si sa-i vad dincolo de aparente pe oameni, asa cum ii vezi Tu. Si astfel sa vad decat binele in fiecare dintre ei. AZI, pazeste-mi limba de orice vorbire de rau si inchide urechile mele fata de orice cleveteala. AZI, sa ramana in mintea mea decat acele ganduri care binecuvanteaza. AZI, sa fiu atat de binevoitor si de voios, incat toti cei care se apropie de mine sa simta prezenta Ta. AZI, acopera-ma cu Duhul Tau cel Sfant si ajuta-ma ca de-a lungul acestei zile sa Te vestesc intregii lumi. Amin!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sanatate multa sa-ti daruiasca, cu inger tare, pazitor sa te ocroteasca si sufletul sa-ti mantuiasca! Har si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

marți, 31 martie 2020

SA IEI AMINTE LA TINE INSUTI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(Adica, SA NU JUDECI PE NIMENI!). 

O, Iisuse Histoase, Mieluselul lui Dumnezeu, Cel ce ridici pacatele lumii, primeste aceasta putina rugaciune de multumire, pe care o aducem Tie, si cu mantuitoarele Tale Patimi, vindeca-ne pe noi de toata durerea sufleteasca si trupeasca, izbaveste-ne cu Crucea Ta cea Sfanta de vrajmasii cei vazuti si nevazuti si, la sfarsitul vietii noastre, nu ne lasa pe noi, izbavindu-ne din osanda iadului, ca sa strigam Tie: Aliluia!

PRIVESTE INAPOI și multumeste-i lui Dumnezeu (ca te-a rabdat atatia ani, cu toate pacatele si patimile tale). PRIVESTE INAINTE si sa ai nadejde in Dumnezeu (findca El este "Izvorul a tot binele" si doreste un singur lucru: mantuirea sufletelor noastre).

 PRIVESTE IMPREJUR si slujeste-l pe Dumnezeu (Slava lui Dumnezeu pentru toate si Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam). PRIVESTE IN SUFLETUL TAU si il vei gasi pe Dumnezeu (Sa-l slavesti pe Dumnezeu in trupul tau si sufletul tau, care sunt ale lui Dumnezeu).

 A fi aproape sau a fi departe de Dumnezeu, depinde de tine, deoarece Dumnezeu, fiind Infinit, este oriunde (Implinind "Cele 10 Porunci", esti aproape de Dumnezeu'', nerespectand Cele "10 Porunci" esti departe de Dumnezeu).

Har, mila si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

luni, 30 martie 2020

ADEVARATA SMERENIE LA UN OM SFANT??

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


A existat odată un om atât de sfânt încât până şi îngerii se bucurau văzându-l.Cu toate acestea,el nu avea nici cea mai mică idee de faptul că este un sfânt.Îşi vedea liniştit de treburile zilnice,impărţind în jur bunătatea la fel de inconştient,cum îşi răspândesc florile parfumul lor şi becurile de pe stradă lumina lor.

Sfinţenia lui consta în faptul că el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea în faţă,privind-o ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima oară.De aceea,el vedea dincolo de aparenţele exterioare,în însăşi esenţa fiinţei,acolo unde oamenii erau inocenţi şi nevinovaţi,şi mult prea ignoranţi pentru a şti că greşesc.De aceea,el îi ierta şi îi iubea pe toţi deopotrivă,fără să i se pară însă nimic ieşit din comun în atitudinea lui,căci ea nu era rezultatul unei decizii,ci al felului în care îi privea el pe oameni.Intr-o zi,un înger i-a spus:"Dumnezeu m-a trimis la tine.Poţi să îmi ceri orice vei dori,şi dorinţa îţi va fi îndeplinită.

Vrei să primeşti darul vindecării?","Nu"a răspuns omul.Aş prefera să-L las pe Dumnezeu să vindece el însuşi","Vrei să ai puterea de a-i aduce pe păcătoşi înapoi,pe drumul cel drept?"Nu"a spus el"Nu am eu dreptul să ating inima omului.

Acest drept divin le este rezervat numai îngerilor","Vrei să fii un model de virtute,pentru ca oamenii să fie atraşi de tine şi să te imite?",Nu"a răspuns sfântul,"Căci în acest fel,aş deveni centrul atenţiei","Atunci,ce doreşti?"a insistat îngerul."Graţia lui Dumnezeu"a răspuns omul"Dacă voi dispune de această graţie,voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodată."Nu,trebuie să-mi ceri ceva miraculos!"i-a spus îngerul."In caz contrar,o asemenea însuşire îţi va fi distribuită în mod obligatoriu","Bine,în acest caz,iată ce doresc:lasă binele să se facă prin mine,fără ca eu să devin conştient de acest lucru!".

De aceea,Dumnezeu i-a dăruit următoarea calitate:umbra sa căpăta puteri vindecătoare,dar numai atunci când cădea în spatele lui.În acest fel,bolnavii care cădeau sub incidenţa umbrei sfântului,dar numai dacă acesta era cu spatele la ei,erau vindecaţi pe loc,pământul devenea fertil,izvoarele ţâşneau,iar feţele celor doborâţi de greutăţile vieţii se colorau din nou.Sfântul nu ştia însă nimic din toate acestea,căci atenţia celor din jur era atât de centrată asupra umbrei,încât ei au uitat de omul care o răspândea.In acest fel,dorinţa lui de a face bine fără să ştie nimic de acest lucru,s-a împlinit cu prisosinţă.

Rugăciunile de seară (parohia ortodoxă “Nașterea Maicii Domnului” din Sa...



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

duminică, 29 martie 2020

Iadul, refuzul lui Dumnezeu?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ori de cate ori auzi de iad, te gandesti la suferinta, la un chin care intrece cu mult durerile din aceasta lume. Multi s-au intrebat si se intreaba, daca nu cumva Dumnezeu isi pierde atributul de iubire pentru ca accepta ca anumite persoane trecute la cele vesnice sa aiba parte de iad. Si mai mult, ar fi cumplit sa-L stim pe Dumnezeu ca sta undeva si urmareste cum se zbat in suferinta persoanele care au refuzat impartasirea de El in aceasta lume.

In primul rand trebuie sa afirmam ca Dumnezeu este si ramane iubire, chiar daca anumite persoane ajung in iad. Dumnezeu isi revarsa iubirea si asupra celor din iad, numai ca aceste persoane trecand la cele vesnice in dispret fata de El, sunt incapabile sa se impartaseasca de iubirea Lui. Iar iubirea dumnezeiasca devine pentru cei care nu-L poftesc pe Dumnezeu, suferinta, asa cum lumina soarelui devine pentru cel care are ochiul bolnav prilej de durere. Astfel iadul este datator de suferinta nu pentru ca Dumnezeu nu ar fi prezent in el, ci pentru ca cei ajunsi aici au murit in refuzul de a-L primi.

Orice act de instrainare de Dumnezeu este un mijloc prin care iadul devine o realitate inca din aceasta lume. In acest sens, mitropolitul Antonie Bloom spunea ca cine s-a deprins cu alfabetul urii si al dezbinarii in aceasta viata, acest limbaj il va vorbi si in viata vesnica. Asadar, modul de vietuire care distruge iubirea, e samanta care rodeste iadul.

In al doilea rand, Dumnezeu nu-i pierde pe cei care nu s-au unit cu El, pentru ca le respecta libertatea. Sa nu uitam ca Dumnezeu accepta sa venim la existenta nu pentru un timp, ci pentru vesnicie. Daca i-ar mentine in existenta numai pe cei din rai, ar da dovada ca nu-l respecta pe om atunci cand acesta I se opune. Sigur ca Dumnezeu in atotputernicia Sa i-ar putea mantui pe toti, dar acest lucru ar echivala cu desfiintarea libertatii.

Dumnezeu este prezent si in iad fara sa-l desfiinteze, caci tocmai acesta este iadul: flacarile iubirii refuzate, dupa cum spune Sfantul Isaac Sirul. Oricat de adanca este caderea omului din relatia cu Dumnezeu, iubirea dumnezeiasca nu inceteaza sa fie prezenta. Indraznesc sa spun ca e o nebunie sa crezi ca pacatosii din iad sunt lipsiti de dragostea lui Dumnezeu. Prezenta iubirii dumnezeiesti asupra celor din iad este reala, numai receptarea ei e diferita.
In concluzie, suferinta din iad este data de lipsa unirii cu Dumnezeu, caci iubirea dumnezeiasca nu face niciun rau nimanui.

sâmbătă, 28 martie 2020

TACEREA, BLANDETEA si SMERENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea iata ce cuvinte minunate ne spune Sfantul Ierarh Nifon: "Fiule, orice fel de ispita de ar veni asupra ta, TACEREA, BLANDETEA si SMERENIA sunt biruinta ei. Deci tu, fiule, fa-te smerit cu inima si zdrobit foarte, ca sa doreasca Duhul Sfant a Se salaslui intru tine, si sa-ti dea tie putere de a goni de la tine toata grija cea lumeasca”.

 Despre acelasi lucru, Sfantul Paisie Aghioritul ne spune: "Dati-va inima toata lui Dumnezeu, nu lumii. Cel ce si-a dat inima lumii este un vrajmas al lui Dumnezeu." Si dupa ce am lepadat toata grija cea lumeasca, ne mai trebuie ceva: IUBIRE PENTRU VRAJMASI pentru a implini PORUNCA IUBIRII, fara de care nu ne putem mantui sufletele noastre. Sfantul Nicolae Velimirovici ne indeamna: "Vrajmasii m-au invatat sa stiu ceea ce putini stiu in lume ca: OMUL NU ARE PE PAMANT VRAJMASI AFARA DE SINE INSUSI”. 

Sfantul Parinte Ilie Cleopa ne invata asa: "La Dumnezeu este mult mai bun un PACATOS SMERIT decat un DREPT MANDRU”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau.
🙏 Maica Domnului sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

FERICITUL AUGUSTIN - FIUL LACRIMILOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 
Bucuria mea, rugaciunea parintilor pentru copiii lor are in fata lui Dumnezeu o mare putere, fiindca, dragostea fierbinte duce la rugaciune fierbinte, iar rugaciunea nu ramane neauzita.
 Putem aminti rugaciunea fierbinte a Monicai pentru fiul ei, Fericitul Augustin, care, in tinerete a nimerit intr-un mediu rau, a dus o viata destrabalata si s-a lipit de ereticii manihei. Monica, a facut tot ce i-a stat in puteri pentru indreptarea fiului sau.

A incercat mai intai sa-l convinga, apoi nu a mai vorbit cu el un timp, cerandu-i chiar sa plece de acasa, desi, il iubea nespus de mult. Monica, si-a plans fiul ca pe un mort si s-a rugat pentru intoarcerea lui la credinta timp de 18 ani.
 Intr-o zi, ea s-a adresat unui episcop, caruia i-a marturisit ca i-au secat ochii de atatea lacrimi varsate in timpul rugaciunilor pentru fiul ei. Episcopul a indemnat-o sa se roage in continuare, spunandu-i: “Dumnezeu, nu-l poate lasa sa piara pe fiul acestor lacrimi!”.

Intr-o zi, Fericitul Augustin statea in gradina casei si se odihnea intr-un balansoar. Mama sa, ii pusese pe masa din fata lui o Biblie, doar, doar, o vrea sa citeasca din ea. Deodata, Fericitul Augustin a auzit un copil din curtea de alaturi care a strigat: “Tolle e lege! Tolle e lege!” (adica, Ia si citeste, Ia si citeste!).

Miscat in suflet de Dumnezeu, Fericitul Augustin a luat Biblia de pe masa, a deschis-o la intamplare si a citit cele scrise: “Sa umblam cuviincio, ca ziua: nu in ospete si betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma” (Romani 13-13).

Iata ca, Fericitul Augustin a fost salvat de Dumnezeu in urma rugaciunilor si a lacrimilor fierbinti ale mamei sale si a devenit mai tarziu un scriitor bisericesc. In amintirea lacrimilor varsate de Monica, mama lui, Fericitul Augustin mai este numit “FIUL LACRIMILOR!”.
Si atunci iti spun si eu: Tolle e lege, Acatistul Domnului Iisus Hristos, Tolle e lege, Parsclisul Maicii Domnului, Tolle e lege, cate o catisma din Psaltire pe zi, Tolle e lege, din Biblie! Amin si Aliluia!

                                                                                                                             Preot Ioan 

joi, 26 martie 2020

Buna Vestire

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



    *In troparul care se canta pe 25 martie, semnificatia sarbatorii se rezuma elocvent: "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face, si Gavriil darul bine-l vesteste! Pentru aceasta si noi impreuna cu dansul Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine." (Tropar, glas 4)
    * este cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru ca in aceasta zi are loc primul sau cantec, prin care anunta vestirea primaverii.

    Buna Vestire de Ion Pillat
    Ţesea cuminte ca întotdeauna
    Maria borangicul la război,
    Şi cum prin seară cădeau umbre moi,
    I s-a părut întâi că intră luna,
    Atât de alb venea. Dar nici o rază
    Nu calcă mai uşor pe tălpi de vis.
    Şi s-a mirat ea: cine a deschis
    Larg poarta? Când s-a ridicat să vază,
    I-a nălucit acum că porumbelul
    Ei alb bătea din aripi lângă ea.
    Şi cum, sfioasă, fata-l mângâia,
    Arhanghelul dezvăluindu-şi felul,
    Nu s-a temut, nu s-a ferit de dânsul.
    Cu îngerii se sfătuia de mult -
    S-a bucurat spunându-i: „Te ascult”..
    Arhanghelul tăcu, închis într-însul.
    Atunci s-a speriat, căci nici un sunet
    Nu-i pogora în suflet solul sfânt.
    Dar a picat ca moartă la pământ
    Când îngerul cu trăsnet şi cu tunet
    A fulgerat, neaşteptat, Bunavestire…

miercuri, 25 martie 2020

RUGACIUNEA BUNEI VESTIRI!!!


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



      PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti mai presus decat Ingerii si Arhanghelii si mai cinstita decat toata faptura,auzi-ne pe noi,cei ce ne rugam Tie si arata mila Ta poporului dreptcredincios!!!Izbaveste Orasul acesta,toate Orasele si Satele,Tara aceasta si tot poporul binecredincios de toate nevoile,de boli,de cutremur,de potop,de foc,de razboi,de toate durerile si necazurile,ca sa nu fie incercati robii tai nici de suferinte,spaime,moarte si nici de dreapta manie a lui Dumnezeu, ci ii pazeste si ii mantuieste cu mila Ta,Preacurata Fecioara!!! Roaga-te Maicuta,
pentru buna intocmire a vazduhului,ca pamantul sa-si dea roadele sale spre hranirea tuturor!Aducandu-ti aminte de robii Tai,si netrecand cu vederea lacrimile si suspinele lor,fii ocrotitoarea tuturor;Pe cei rataciti povatuieste-i,pe prunci hraneste-i,pe tineri ii invata,pe cei batrani intareste-i,pe cei bolnavi insanatoseste-i,dar mai cu seama pazeste si intareste Sfanta Biserica a Fiului Tau!!!Invredniceste-ne,Maica a tuturor, prin rugaciunile Tale, sa fim si noi partasi vietii celei fara de sfarsit si astfel sa stam fara de rusine in ziua judecatii de-a Dreapta Fiului Tau si Dumnezeului nostru!                                                                                                                        Amin!

luni, 23 martie 2020

DESPRE RUGACIUNE...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“Lenuța Bălulescu

Bucuria mea, Domnul zice: “Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita!” A priveghea inseamna a urmari fiecare pas al sufletului tau, a nu ceda ispitelor diavolului. Daca nu te rogi, nu va fi nici Harul Sfantului Duh in sufletul tau. Sa te silesti sa-ti faci zilnic, pravila de rugaciune fiindca iti va parea nespus de rau cand vei muri, numai ca atunci, va fi un vesnic prea tarziu. Atunci cand inima ta este rece si nu ai dorinta sa te rogi, gandeste-te cate ti-a dat si iti da Dumnezeu, aminteste-ti de pacatosenia ta si zi: “Doamne, miluieste-ma! Doamne, miluieste-ma! Slava puterii Tale Doamne!” Sa nu uiti s-o chemi in ajutor pe Maica Domnului, prima noastra ajutatoare si cea mai puternica mijlocitoare inaintea lui Dumnezeu. Cand te rogi Maicii Domnului, ea te asculta cu atentie. Si pentru ca rugaciunea facuta in graba il supara pe Dumnezeu, sa nu te grabesti niciodata la rugaciune. Daca in rugaciunea ta se amesteca ganduri si simtaminte neasteptate, atunci sa zici asa: Iisuse, Preadulce, imi recunosc neputinta, iarta-ma! Sa te rogi copilareste (cu inocenta unui copil), cu credinta puternica. La inceputul zilei sa te rogi, seara, sa nu mergi la somn fara rugaciune, iar pe parcursul zilei sa spui neincetat, cu dragoste, Rugaciunea mintii: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! si vei fi binecuvantat. Asadar, sa nu uiti de “ceasul de rugaciune” si indemnul Sfantului Apostol Pavel: “Rugati-va, neincetat!” (1Tesaloniceni 5:17). Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

SECRETUL MEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru
Mulți suntem lipsiți de har, depărtați de Dumnezeu,
Și am vrea să-I fim aproape, însă parcă nu știm cum..
Vă explic acum, prieteni, modul simplu-'n care eu
Îl câștig pe Domnul nostru, de Îl pierd pe-al vieții drum..

Mă îngenunchez în față la icoana ce-o iubesc
(Este "Dulcea Sărutare" și-'n bucătărie-o țin),
O privesc cu insistență și încep să mă jelesc,
Pe Preasfânta mea Măicuță implorând-o, eu suspin..

Fără multe introduceri, (mă rezum doar la cuprins),
Eu îi amintesc de nunta unde a participat,
Când Mântuitorul nostru, de Măicuța Lui convins,
S-a milostivit, și-'ndată.. apa-'n vin s-a preschimbat!

Deci îi spun: "Măicuță Sfântă, nu minuni îmi trebuiesc,
N-am ce face eu cu vinul, căci sunt tare necăjit:
Eu aș vrea ca să mă ierte Cel pe Care Îl iubesc
Și să îmi șoptească-'n suflet: "Pocăința ți-am primit"!

Roagă-L tu pe Împăratul, Domnul meu ce-ți este Fiu,
Să Se-'ndure încă-o dată de-al meu suflet păcătos,
Fiindcă El nu te refuză, (asta din Scripturi o știu!),
Căci nu ești o oarecare, ești chiar Mama lui Hristos!

Dragii mei, vă spun de-a dreptul, (nu îmi place să-'nfloresc!):
Cum termin aceste vorbe ce cu inima le spun,
Părăsesc pe Preacurata și la Domnul mă gândesc,
Și-mi apare iar în suflet îngăduitor și bun!

Deci acum vă-'ndemn, prieteni, nu vă temeți, profitați:
Cu o astfel de Măicuță milostivă tuturor,
Nu se poate să vă pierdeți, numai voi să o rugați,
Și veți fi salvați de Domnul, că-i de oameni iubitor!
amin

NU VREAU SĂ PIER!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Mă doare inima gândind
Că dacă tot trăiesc greșind
Și mor de-odată, negrijit,
Mă duc în iadul nesfârșit!

O, Doamne, miluiește-mă
Și din păcat trezește-mă
La pocăință și oftat,
Să mor cu Tine împăcat..

Mi-e dor de Cer,
Nu vreau să pier,
Mă tem de iad
Și totuși cad!

Mă doare inima gândind
La ce-am lăsat în urma mea..
Făcându-mi două socoteli,
Eu nu găsesc decât greșeli..

Nu reușesc
Să mă ridic,
Din câte vreau,
Nu pot nimic..

O, Doamne, întărește-mă,
Cu harul Tău sfințește-mă,
Căci mântuirea Tu o dai,
Pe cine vrei îl duci în Rai..
amin

.PRIMEJDIA NECREDINTEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"Primejdia consta in faptul ca am intors spatele Singurului Adevar, Singurei Realitati, Singurei Fericiri — lui Hristos.
 L-am ingropat pe Iisus Hristos, L-am ingropat a doua oara, si ca si cum aceasta nu ar fi fost destul, L-am asezat cu capul in jos. In locul Sau ii indumnezeim pe filosofi, precum este Marx in Rusia, Nietzsche in Germania si Italia si Darwin in intreaga lume. Indumnezeim stiinta, microscopul, masina. Si, de fapt, ce reprezinta toate acestea?

 Nimic altceva decat, PRAF!
 Ar avea o anumita valoare, daca am privi la toate acestea pur si simplu ca la niste elemente ce ne conduc la iubirea lui Hristos si implinirea celor 10 Porunci.
 In loc de aceasta ne petrecem timpul in studierea celor pamantesti, a mineralelor, a proceselor chimice, a microbilor si prin tagaduirea celor ceresti. Aceasta poate conduce doar la pieire".
                                                                                                                         Sfantul Nicolae Velimirovici

POCAINTA si SMERENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


           Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Ignatie Briancianinov: "Daca omul nu pune POCAINTA si SMERENIA ca radacina la toate faptele, gandurile si cuvintele lui, chiar de ar si face fapte bune, nu se va mantui, ci se va asemana din ce in ce mai mult cu duhurile cazute (diavolii), avand aceeasi soarta, lepadarea vesnica”. Iar Starețul Tadei de la Manastirea Vitovnita, ne indeamna asa: "Nu mai dati atata insemnatate intamplarilor din afara. Fiti mai mult in launtrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti”. Sfantul Serafim de Sarov zice: "De vei trai dupa trup, iti vei pierde si sufletul, si trupul; iar daca vei trai dupa Dumnezeu, pe amandoua le vei mantui”. Asadar, sa ne pocaim, sa ne smerim si sa ne rugam cat mai mult posibil.

🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!
🙏 Miluieste-ma, Maica Luminii!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau.
                                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

M-AM HOTARAT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



autoare Mina Ianovici

“M-am hotarat sa-mi placa tot ce am, 
-mi fie drag de greu si de usor, 
Sa nu-mi mai tin inchisa fericirea,
 In vesnic neprezentul viitor.

Si vreau sa-mi fie draga oboseala,
 Durerile de spate si de cap, 
Tendinta de ingrasare prea sireata, 
Asa incat mi-a cam venit de hac.

Sa-mi fie drag serviciul cu de toate,
 Si in sfarsit, sa nu astept respect, 
Bine-ai venit la mine, libertate! 
Mi-s toate dragi, pe toate le accept.

Sa-mi fie draga vorba aluziva, 

Cuvantul susotit in urma mea,
 O fi si in acestea o dreptate, 
Sau poate ca dreptatea va urma.

Sa-mi fie draga casa mea cam veche,

 La care tot mereu ceva se strica,
 Bucataria in care mori de frig,
Si debaraua infinit de mica.


Dar si copiii mei adolescenti,

 Cu care nu mai stiu cum sa vorbesc,
 Dar stiu de posturi si de rugaciuni, 
Si stiu de ajutor dumnezeiesc.

M-am hotarat sa-mi placa tot ce am,
E pasul meu tarziu spre fericire, 

Cand e mai greu sa am ce imi doresc,
 Doresc ce am, ca si asa e bine”.

🙏 Bucuria mea, minunata aceasta poezie, minunat mesajul pe care il transmite. Si incheiem totul cu o rugaciune scurta a Sfantului Ioan de Kronstadt: "DOAMNE, NUMELE TAU ESTE MILA: NU INCETA SA MA IERTI!"
                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

joi, 19 martie 2020

CUVANT DESPRE MANTUIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, daca doresti sa-ti mantuiesti sufletul tau, in mijlocul oamenilor, se cuvine tie sa pazesti acestea: Sa nu fii manios ( crestinul trebuie sa fie un "om al pacii"). Sa urasti pe nimeni (ura este de la diavol, iar iubirea si iertarea de la Dumnezeu).

Sa nu clevetesti, nici cu limba nici cu urechea (iadul este pardosit cu limbi de clevetitori). Sa sa nu invidiezi (sa plangi cu cei care plang si sa razi cu cei care rad, sa te multumesti cu putin fiindca, putinul nu se termina niciodata).

Sa fii zabavnic a vorbi (sa gandesti de multe ori si sa vorbesti odata, fiindca cuvantul este viu, poate zidi sau poate darama un suflet). Sa fii grabnic la rugaciune (sa nu-ti lipseasca Rugaciunile diminetii, Rugaciunile serii, Rugaciunea lui Iisus, Acatist, Psaltire, Paraclis...).

Sa nu te razbuni, nici sa nu urasti pe acela care te-a pagubit de ceva sau te osandeste si sa-l ierti si sa-l miluiesti ca pe un facator de bine al tau.

Sa-ti socotesti totdeauna pacatele tale, sa te osandesti, sa te ocarasti pe tine.

Sa fii smerit si curat cu sufletul si cu trupul de toate intinaciunea. Sa fii bland, domol, pasnic, bun, milostiv si indurat impodobit cu toata dreptatea si adevarul.

Sa te socotesti pe tine mai rau decat toti oamenii si sa spui: Doamne, eu sunt cel mai rau om din lume! Sa nu te trufesti in sinea ta, ca ai facut ceva, pentru ca toata dreptatea noastra este ca o carpa lepadata inaintea lui Dumnezeu.

Sa nu te mandresti, ci sa te smeresti zicand in sinea ta: Stii ticaloase suflete, ca am intrecut si pe diavol cu pacatele si nici-un lucru bun n-am facut niciodata.

Rugaciunea ta sa fie ca a vamesului cu mare smerenie si zdrobire de inima si sa dai slava lui Dumnezeu pentru tot si pentru toate. Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO