Ieri seară eram cu Boboteaza, pentru că românii primitori de preot din zona mea sunt împrăștiați pe o vastă zonă agrară, nu le pot boteza casele în două - trei zile. Și intru într-o casă de voinici, trei bărbați singuri, cu femeile în țară, și îi găsesc imediat după cină, roșii la față după câte un păhărel de vin. Unul dintre ei spăla vasele în numele tuturor. Probabil era "de rând". Și încep, săracii, să se scuze ca niște copii care au făcut o poznă: "Ne iertați, părinte, am mâncat și noi puțin.." Zic: "Păi și eu mănânc puțin acasă la mine, așa se face de obicei". Cel care spăla vase se scuză și mai rușinat: "Mă iertați că spăl vase". "Păi e normal, doar n-o să rămână nespălate", zic eu. "Da, dar apa e sfântă după Bobotează și nu trebuie spălat nimic", zice el. Aha, stai că devine interesant, îmi zic în mintea mea. "Păi nu toată apa a devenit sfântă la Bobotează, numai cea în care și-au afundat preoții mâinile rostind rugăciuni". "Ba nu, părinte, apele după Bobotează sunt sfinte timp de o săptămână! Așa este lăsat din moși strămoși." Încep să mă irit de data asta. "Bine, dacă așa ziceau "moșii-strămoșii"..
Dar explicați-mi câteva lucruri. După o săptămână apele se de-sfințesc?! De ce sunt sfinte fix o săptămână, cineva le dă ordin precis? Adică există în Biserică sfințiri cu termen?" Se scarpină după ureche: "Nu știu, dar dacă așa este tradiția.."
"Păi Domnul Hristos a luptat cu multe tradiții populare greșite din timpul Său. Le zicea compatrioților Săi: Voi ați lepădat Legea lui Dumnezeu pentru tradiția voastră ". A dat-o în bâlbâială. "Păi se știe clar că nu se spală nimic după Bobotează timp de o săptămână.." Îi zic: "Deci după Bobotează facem păduchi în cap și mirosim ca dihorii pentru că apele sunt sfinte.. Dragul meu, uite cum stă treaba: Domnul la Botez a sfințit "firea apelor", adică a binecuvântat această minunată materie, apa, ca să se poată săvârși botezul creștin cu ea, acea "naștere din apă și din Duh" despre care vorbise cu Nicodim. Nu toate apele devin sfințite la slujba Bobotezei, ci numai acelea din vasele pentru Agheasmă Mare. Vă mai pun o întrebare: dacă ziceți că apele sunt sfințite în momentul acesta, înseamnă că și apa de la wc-uri este sfințită.
Cum vi se pare istoria aceasta?
Ce facem, mergem în fundul grădinii pentru necesitățile fiziologice în perioada asta?" "Păi nu m-am gândit ". "O altă întrebare: ziceți că apele sunt sfințite. Or fi sfințite și cele de prin India, China, Noua Guinee, Africa, Arabia, și de prin toate locurile în care oamenii se închină altor dumnezei, sau unde oamenii nu cred în Hristos?" S-a blocat.
Vedeți, dragii mei, câte tradiții greșite au apărut în sânul poporului din cauza ignoranței? Firea apelor a fost sfințită de către Domnul Hristos în ziua Botezului Său, adică apa s-a făcut aptă să-L primească pe Duhul Sfânt în ea. Apa a devenit la Bobotează o materie vrednică de Duhul Sfânt. A primit o predispoziție la sfințire, aș zice eu. Din momentul Botezului Domnului apa devine cu adevărat sfințită prin harul Duhului Sfânt după ce se săvârșește slujbă de sfințire asupra ei. În Vechiul Testament nu se pomenea de apă sfințită. Pe atunci materiile care se sfințeau și prin care după aceea se puteau sfinți persoane sau lucruri erau sângele jertfelor și untdelemnul. Citiți cu atenție Vechiul Testament și veți descoperi ritualuri de sfințire cu sângele mieilor. Cu untdelemn se sfințeau regii lui Israel, profeții și arhiereii.
Așadar ce face Domnul prin Botez?
Adaugă și apele pe lista materiilor sfințitoare, adică "sfințește firea apelor".
După Hristos au început să se sfințească apele pentru botezul creștin, mai întâi cu formule simple, apoi cu slujbe propriu zise. Apa sfințită devine purtătoare de Duh Sfânt, ea nu-și poate pierde sfințenia niciodată. Lumea neștiutoare nu a înțeles corect și atunci a inventat. Prin urmare se poate spăla, se poate utiliza apa în mod normal și în săptămâna de după Bobotează. Bineînțeles că nu vom spăla în ziua de Bobotează, deoarece este praznic împărătesc, este la fel ca o duminică, dar în rest se poate. Am ținut să vă povestesc acest dialog pentru că știu că mulți dintre frățiile voastre aveți idei din acestea "tradiționale".
Sper că v-am fost de folos. Post-scriptum: după câteva minute bune de predică, domnul cu pricina a ajuns să-și ceară scuze de la mine. Scuzele i-au fost acceptate instantaneu. Nu am obiceiul să spun ceea ce vor alții să audă, eu spun întotdeauna ceea ce gândesc, iar în privința teologiei gândesc ceea ce am acumulat prin studiu și prin experiență personală.
Doamne ajută tuturor. Părintele Sorin Croitoru
