Există locuri unde simțim mai puternic legătura dintre om și Dumnezeu! Există duhovnici care transmit atât de mult har prin simpla prezență, iar viața și sfaturile lor adeveresc aura de sfințenie dăruită lor de Dumnezeu cu atât de mult belșug! Sunt oameni care te cunosc, înainte să începi să le vorbești, sunt oameni care atunci când îi cunoști îți schimbă viața pentru totdeauna!
Cine a fost într-o duminică la Rădășeni, știe exact ce îl așteaptă! Rândul care se formează de la ușa altarului, până în spate la întrare, este unul care nu se sfârșește niciodată până la finalul Sfintei Liturghii! Sute de oameni caută alinare, rezolvare la toate problemele, o vorbă de duh care să le dea tărie pentru a continua să meargă mai departe!
L-am întrebat într-o zi pe Părintele Petru Irimescu cum reușește să le spună fiecăruia ceea ce este de folos, cu o exactitate chirurgicală? Roagă-te mi-a spus, rugăciunea este răspunsul! Simplu și totuși atât de greu de împlinit.
Minunile de la Rădășeni!
Acum câțiva ani fiul unei mame credincioase lucra pe lângă casă, iar la un moment dat, din neatenție a scăpat din strânsoarea mâinilor drujba, care i-a secerat degetele de la mâna dreaptă! A plecat într-o clipită la spital, însă șansele de recuperare erau extrem de scăzute, iar în ceea ce privește durerea după intervenția chirurgicală, imediat după ce dispăruse efectul anesteziei, devenise aproape insuportabilă! Nopțile treceau înecate în agonie și depresia începea să se instaleze! Într-un final ajung la Rădășeni, însă atunci când intră în biserică părintele Irimescu era pe punctul de a pleca! Ca o leoaică ce se agață de ultima speranță a strigat de față cu toată lumea la Părintele: Părinte am un mare necaz, nu mă lăsați! Părintele s-a oprit și a ascultat-o, după care a luat mâna fiului ei în propriile palme! S-a rugat preț de câteva secunde și i-a dat drumul întrebându-l dacă mai simte vreo durere? Agonia dispăruse, operația se prinsese ca prin minune! Toată lumea a început să plângă, trăind în aceea după amiază o mare și binecuvântată minune!
O altă minune!
Am fost cu un prieten la Părintele Irimescu, în urmă cu ceva vreme! Avea soția bolnavă, sau cel puțin așa îi spusese medicul la o ecografie! Cancer la sân! A căzut cerul peste ei, amândoi tineri, la început de drum! Noaptea de dinainte de a merge la Părintele, a fost scufundată în întuneric și lacrimi. Dimineața cu nodul în gât și cu inima cât un purice, au bătut plini de emoție la ușa casei! A ieșit soția părintelui, era prea devreme pentru asemenea îndrăzneală, însă pentru ei timpul avea altă viteză. Dintr-o dată apare părintele, cu zâmbetul și încurajarea specifică! Ce s-a întâmplat flăcăi, de ce nu aveți somn? Printre lacrimi, cu noduri în gât au povestit necazul, iar acum așteptau sentința, diagnosticul final, știind că părintele nu greșește niciodată! De îndată fața i s-a luminat, a zâmbit și i-a binecuvântat! Mergeți acasă sănătoși, nu are nimic soția ta! Însă pentru liniștea voastră mergeți și vă lămuriți, mai întrebați la vreo doi medici! Însă o să vă întoarceți la mine bucuroși! Mai mult decât atât, la final de an veți mai avea un copil! Totul s-a întâmplat cum a prezis părintele!
Părintele PetruIrimescu
Ce voi așeza în scris poate părea greu de închipuit pentru unii, povești pentru alții, invenții pentru cei mai mulți. Dar pentru cei care îl cunosc pe Părintele și harul său puternic și lucrător, nimic nu este imposibil. Era în perioada de prăznuire a Sfântului Nectarie de Eghina, toamna. Alături de un grup de pelerini, se afla și părintele spre închinare la Mănăstirea Sfântului Nectarie de Eghina. În biserică era slujbă, sobor de preoți și ierarhi. La finalul ei, slujitorii alături de credincioși au plecat să servească masa, iar părintele a cerut îngăduință pentru a rămâne cu grupul de pelerini pentru a citi acatistul Sfântului Nectarie. A primit acordul și s-a așezat spre rugăciune. Înăuntru era rugăciune și duh de liniște, doar vocea părintelui răsuna în casa lui Dumnezeu. Așa cum am menționat, toți ceilalți slujitori erau la masă, într-o sală alăturată mănăstirii. În fața mănăstirii au apărut un stol de păsărele în timpul rugăciunii, care s-au așezat pe ramurile unui copac alăturat bisericii. Susțin martorii și toți cei care erau în acel moment al rugăciunii în biserică, dar și ceilalți participanți de la masă, că de fiecare dată când părintele rostea finalul icosului : Bucură-te Sfinte Ierarhe Nectarie....și celelalte cuvinte ale cântării, păsările începeau să ciripească. Acest lucru s-a petrecut până la ultima cântare din slujba Acatistului, iar toți au rămas uimiți, de cele petrecute. În final au plecat și păsărelele, dovedind încă odată armonia care ar trebui să existe între om și natură, atunci când la mijloc se află o inimă curată. La finalul Acatistului, unul din călugării mănăstiri a intrat în biserică și a întrebat grupul de pelerini, cine sunt și de unde au venit împreună cu părintele. Le-au spus că din Bucovina, din satul Rădășeni. Peste câțiva ani, când părintele a ajuns cu probleme de sănătate internat, într-o noapte s-a rugat Sfântului Nectarie pentru vindecare, deși analizele medicale din ziua precedentă erau extrem de proaste. În câteva zile toată situația s-a schimbat, iar părintele ca prin minune și-a revenit. Când a fost întrebat de un apropiat, cum a fost posibil așa ceva, părintele a răspuns scurt: I-am cerut ajutorul Sfântului Nectarie de Eghina, cel căruia în urmă cu ani de zile, i-am fost oaspete în casa sa din Eghina, iar el a venit negreșit și mi-a sărit în ajutor. Mare este puterea rugăciunii dreptului și puțini o dobândesc în această viață!
(este vorba despre Preot PetruIrimescu, de la Rădăşeni)
