Grâul lacrimilor mele

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Lacrimă ce curgi ,alene ,
rîsfirată printre gene,
Udă grâul de pe plai ,
S-ajungă colivă -'n rai .
Tata ,ca oricare gazdă ,
semăna grâul, în brazdă .
Dumnezeu uda, să crească ,și să ni se dăruiască.
Și venea tata cu-o coasă ,și cu maica mea ,
frumoasă ,
Cu secera-n mâna stângă, spicele în snopi ,să strângă.
Adunau ,ca pe-o comoară,
treierau ,
duceau ,la moară .
În saci albi ,curați ,
ca pina ,aduceau acas' ,faina .
O covată ,și -o tipsie, pline ,de mărinimie,
Strângeau, coca și plămada,și inimilor ,
spovada .
Doamne ,
bunătății tale ,nimeni să nu-i stea ,în cale ,
Dăruirea ta-i cât satul ,
Eu îți aduc ,doar păcatul.
Truda muncii răsplătește, celui ce te dosadește !
Dumnezeu ,
din bunătate,a uitat și de păcate,
A dat ploaie ,soare ,nor ,
sufletului ,
cerșetor.
Și am stat pe pragul zilei ,să pună ,în cutia milei ,
Spor în toate , pace-n loc ,sănătate, și noroc .
Grâul lacrimilor mele ,să se înalțe, până-n stele ,
Din dragoste milostivă ,
scumpii mei ,vă fac colivă .
Colăcei, și cozonaci ,
Bucurați-vă ,
săraci !
Și coliva mea e dreasă, cu siropuri ,de melasă ,
Cu arome ,și cu nuci ,și cu lacrimi ,lângă cruci .
Cu un muc de lumânare, mamă ,tată ,
cer iertare .
Pentru tot ce v-am greșit ,pentru tot ce am gândit!
Udă doamne ,
încălzește ,
Dă -ne ce ne mai lipsește ,
Ce știi tu ,că -i de folos ,sufletului ,
lăcomos .
Și vom veni ,câtre seară ,cu a timpului povară ,
Să-ți mulțumim, pentru toate ,
Pentru spor ,și sănătate.
Autor Ciabrun Marusia