NE PREGĂTIM DE POSTUL PAȘTELUI!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Iubiți credincioși ai parohiei "virtuale" create în jurul paginei mele de Facebook, mi-am propus să vă ajut să dobândiți o adevărată stare de pocăință acum, la intrarea în Sfântul și Marele Post al Paștelui. În acest scop voi publica atât poezii, cât și multe învățături care vor topi gheața din inimile dumneavoastră, pregătindu-le ca să devină izvoare de lacrimi la picioarele Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Nu uitați să eliminați:
1. produsele de origine animală din alimentație
2. râsurile și distracțiile care fugăresc din inimi duhul pocăinței
3. plăcerile unirii trupești între soți (degeaba renunțăm la plăcerile fizice mai mici, dacă ni le "păstrăm" pe cele mai mari..)
4. grijile de zi cu zi (să ne comportăm ca și cum totul ar fi perfect în viața cotidiană, deoarece grijile pentru "cezar" alungă grijile cele pentru Dumnezeu și pentru mântuire)
5. discuțiile lungi care prezintă riscuri mari, cum ar fi cel al judecării aproapelui nostru (ce sens are să cerem "milă și iertare de greșelile noastre", dacă suntem necruțători față de păcatele altora?..)
6. răzbunările de orice fel, fie ele verbale (îi vorbesc urât sau nu-i mai vorbesc deloc), fie de altă natură. Să ne comportăm făcând o pauză în agresivitatea noastră obișnuită. Câtă îngăduință vom arăta "greșiților noștri", atâta vom primi de la "Tatăl nostru Care este în ceruri"!
Numai în acest fel vom reuși să trăim eficient perioada acestui post, iar efectele le vom simți în adâncul inimilor noastre atunci când vom striga cu toții în biserici în minunata Noapte a Învierii:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Să ne ajute Bunul nostru Mântuitor Iisus Hristos să murim lumii și poftelor din ea, ca să ne bucurăm de dumnezeiasca înviere a sufletelor noastre prin primirea în ele a Celui ce bate cu blândețe la ușile inimilor tuturor celor botezați, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

"Bucuria mea"?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                BUCURĂ-TE MEREU, BUCURIA MEA!
                                                                                     
   Vrei sa stii de ce ma adresez tie, spunandu-ti: "Bucuria mea"? Fiindca vreau sa-ti bucur sufletul! Cand spun "Bucuria mea", ma adresez tie, dar in acelasi timp, tuturor acelora care primesc mesaje de la mine. Stiinta a descoperit ca 60% din sanatatea omului, tine de bucurie. Cu cat ne bucuram mai mult, cu atat suntem mai sanatosi trupeste si sufleteste. La bucurie se ajunge mai ales prin rugaciune: "DOAMNE, ITI MULTUMESC CA SUNT VIU, CA MI-AI MAI DAT INCA O ZI DE VIATA!" 
            Sfantul Parintele profesor, Dumitru Staniloae, spune ca: "CEL MAI FRUMOS SI MAI CONVINGĂTOR DISCURS DESPRE DRAGOSTE, ESTE IMBRĂTISAREA", fiindca o imbratisare poate opri 1000 de lacrimi. Timpul, este moneda vietii tale, de care dispui si de aceea bucura-te de fiecare clipa din viata ta, caci asa ne porunceste chiar si Sfantul Apostol Pavel: "BUCURATI-VĂ  PURUREA INTRU DOMNUL. SI, IARĂSI ZIC VOUA BUCURATI-VĂ!" (Filipeni 4:4).
 Iar Sfintii Parinti, asa ne indeamna: "FATA VESELĂ-N NECAZURI!", fiindca daca plangem sau daca radem, necazul ramane acelasi, iar ziua de astazi, maine nu va mai fi! Asadar, daca sufletul iti plange... fa-ti o umbrela dintr-o bucurie! Deci: BUCURA-TE MEREU, BUCURIA MEA! Amin si Aliluia!
                          Preot Ioan 🛎.

SALUTUL CRESTINESC...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Bucuria mea, sa stii ca in primele trei secole, atunci cand se intalneau crestinii ortodocsi, se salutau zicand: "SLĂVIT SA FIE DOMNUL!" (salutul a fost luat din Psalmul 69:5), celalalt raspunzand: "IN VECI. AMIN!".
Unii mai evlaviosi, ziceau in continuare, celui ce salutase primul: "SI MAICUTA DOMNULUI!", fiindca pe Dumnezeu il ADORAM, pe Maica Domnului O VENERAM, iar pe Sfinti trebuie sa-i CINSTIM. Tare frumos si foarte corect! Slavindu-L pe Dumnezeu chiar si numai prin acest salut, El le trimite cate un inger pazitor sa-i pazeasca in toata ziua si in tot lucrul mainilor lor. Astazi, cei mai multi oameni cand se intalnesc isi spun: "O zi buna!", sau "Pupici!", "Hai, sa traiesti!", "Salut!", "Buna!", "Hai noroc!", "O zi minunata!"...
Ziua va fi buna si chiar minunata, dar, numai daca ne-o binecuvanteaza Dumnezeu, fiindca El ne-a avertizat: "FĂRĂ MINE, NIMIC NU PUTETI FACE" (Ioan 15:5). Pana in 1947, asa scria pe dunga banilor de metal din tara noastra: NIHIL SINE DEO" (adica, NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!). Ce minunat spuneau batranii: "Fara Dumnezeu, sa nu treci pragul casei!" (adica, atunci cand pleci dimineata la servici, sa nu iesi din casa, sa nu treci pragul casei fara sa spui mai intai, RUGĂCIUNILE DIMINETII) Asadar: SLĂVI T SA FIE DOMNUL! IN VECI AMIN! SI MĂICUTA DOMNULUI!
                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

VORBA MULTĂ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Eu înțeleg că-i greu să rabzi,
Să ierți, să suferi și să faci..
Un lucru nu pot să-'nțeleg:
E chiar atât de greu să.. taci?..

Atât de multe mai vorbești,
Că uiți și ce vroiai să spui;
Te obosești în convorbiri,
Vorbești orice, oricând, oricui..

Ca să ciorovăiești de zor,
Orice motiv îți pare bun.
De multe ori și tu întrebi:
"Mă scuzi, dar.. ce voiam să spun?.."!

Începi și uiți să mai termini,
Sau uiți de unde-ai început;
Iei "vorbele din guri" la mulți,
Fiind atât de priceput..

De multe ori ești detectiv,
Agent secret și procuror;
Deși nu te pricepi la legi,
Ești cel mai bun judecător!

Nu-ți cer să nu vorbești deloc,
Ci cu atenție să fii,
Căci orice vorbă ce-o "arunci",
Va cântări cândva, să știi..

Nu eu, ci Însuși Dumnezeu
Ți-a poruncit să fii prudent,
Căci după vorbele ce-ai spus
Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT"!

Nu vei putea să mai repeți
Această viață de acum,
Deci caută să fii atent
La CE vorbești și CÂT și CUM..
amin

O, DRAGOSTE ZDROBITĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O, dragoste zdrobită ce mă primeşti acasă
acum, când vin din ţara unde-am plecat nebun,
nu merit nici inelul, nici locul de la masă,
nu, Doamne, că doar plânsul mai este-n mine bun!

O, casă părintească spre care-ntorc cu jale,
– în zdrenţele acestea cum să-ndrăznesc să vin,
mi-a ars de dor fiinţa de toate ale tale,
dar sunt acuma altul – nu mă privi străin!

O fraţi mai mari, voi care n-aţi părăsit Lucrarea
– nu m-alungaţi, primiţi-mi al pocăinţei glas,
nu vă-ntristaţi că Tatăl îmi dă îmbrăţişarea,
eu am fost rău, dar Tatăl tot Tatăl a rămas!

O slugi rămase bune, nu mă priviţi cu ură,
ci pregătiţi-mi haina şi masa de ospăţ,
– de inima de Tată, de dulcea ei căldură,
de dragostea zdrobită nădejdea mi-o agăţ!

DUMINICA ÎNFRICOȘĂTOAREI JUDECĂȚI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am tot vorbit.. Am tot explicat.. I-am tot scuzat pe unii.. Le-am tot dat speranță celor comozi.. Celor egoiști.. Celor nepăsători.. Celor zgârciți..
DAR AZI..
Azi L-am auzit pe Domnul. Tăios, tranșant, scurt! Negru pe alb, fără figuri de stil: "M-ați hrănit, Mi-ați astâmpărat setea, M-ați îmbrăcat când eram gol și tremuram de frig, M-ați vizitat când eram bolnav, chiar și în închisori ați venit ca să-mi adresați o vorbă bună printre gratii.. Moșteniți de-acum Împărăția pregătită vouă de către Tatăl Meu la întemeierea lumii"!
Mă opresc aici, nu mai fac paranteze și divagații. Nu mai este timp de divagații. Este timpul să ne ridicăm de pe paturi, să luăm pachețelul cu mâncare și să batem în ușa săracului. Este timpul să luăm sticluța de apă și s-o oferim copilului străzii sau bătrânului fără casă. Este timpul să împrumutăm bani femeii amărâte care nu știe cu ce să cumpere o sticlă de ulei în casă, ca să pregătească prânzul copilașilor ei. Și să-i spunem atunci când i-am pus bănuțul în palmă: "Ziceți bogdaproste, doamnă"!
Este timpul pentru fapte. Puține vorbe și multe, multe fapte.. Domnul are Rai de oferit. Și îl va oferi celor care au miluit nevoiașii: "Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri fraților Mei mai mici, MIE MI-AȚI FĂCUT"!
Sunt multe religii în lume.. Dar nicăieri nu auzim astfel de cuvinte! Dumnezeu, fratele omului flămând, însetat, dezbrăcat, bolnav și privat de libertate.. Un Dumnezeu atât de sensibil.. Îmi place credința mea creștină!
Domnul să vă vindece de patima amânărilor! Domnul să vă ridice chiar azi la acțiune, la fapte!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova

Rugăciunea are mare putere în familie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

- Părinte, rugăciunile de seară trebuiesc făcute de către toţi membrii familiei împreună?

Cei mari trebuie să se poarte cu nobleţe. Ei să rostească toate rugăciunile de seară, iar copiilor lor să le spună: „Dacă vreţi, puteţi rămâne şi voi puţin”. Atunci când copiii sunt mai mărişori, familia poate avea un program de rugăciune. De pildă, cei mari să se roage cincisprezece minute, iar copiii două sau cinci minute, şi, dacă vor, se pot ruga şi mai mult. Dacă părinţii îi vor ţine pe copii la toate rugăciunile de seară, aceştia se vor revolta. Nu trebuiesc siliţi, pentru că ei nu au înţeles încă puterea şi valoarea rugăciunii.


Părinţii pot mânca şi fasole şi orice altă mâncare consistentă. Dar dacă copilul încă mai bea lapte, îi vor spune oare să mănânce carne, deoarece este mai întăritoare? Se poate ca ea să fie mai întăritoare, dar sărmanul copil nu o poate mistui. De aceea la început îi dau puţină cărniţă cu supă, ca să vrea să mai mănânce şi a doua oară.

- Părinte, uneori şi cei mari sunt atât de obosiţi seara, încât nu-şi pot face toate rugăciunile.

Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. Precum în război, dacă te afli noaptea singur pe o înălţime şi înconjurat de vrăjmaşi, tragi câteva focuri de armă, ca să se înfricoşeze aceia şi să nu te asalteze, aşa şi aceştia să tragă câteva focuri, ca să se înfricoşeze aghiuţă şi să fugă.

Rugăciunea are mare putere în familie. Cunosc doi fraţi care cu rugăciunea lor au reuşit nu numai să facă să nu se despartă părinţii lor, care aveau probleme între ei, ci chiar să se iubească şi mai mult. Tatăl nostru ne spunea: „Nu ştiu ce veţi face, dar va trebui să spuneţi «prezent» lui Dumnezeu de două ori pe zi, ca să ştie unde vă aflaţi”. În fiecare dimineaţă şi seară ne făceam rugăciunile toți împreună înaintea icoanelor, tatăl, mama şi noi, copiii, iar la sfârşit făceam metanie la icoana lui Hristos. De asemenea, atunci când aveam vreo problemă, ne rugam cu toţii împreună pentru a se rezolva. Mi-aduc aminte că odată, atunci când s-a îmbolnăvit fratele cel mai mic, tatăl nostru ne-a spus:

„Veniţi să-L rugăm pe Dumnezeu ca, ori să-l facă bine, ori să-l ia, pentru a nu mai suferi”. Ne-am rugat cu toţii şi copilul s-a făcut bine. Dar şi la masă stăteam cu toţii împreună. Mai întâi făceam rugăciune şi după aceea începeam să mâncăm. Dacă cineva începea să mănânce înainte de a se binecuvânta masa, noi spuneam: „Acesta a curvit”. Lipsa înfrânării o consideram curvie. A veni fiecare acasă la orice oră vrea şi a mânca de unul singur fără a exista motiv înseamnă distrugerea familiei.

CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ DESPRE MÂNIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

     
   "Mania, nu trebuie sa fie la cei ce se roaga". "Maniosul, chiar de ar invia vreun mort, nu este primit de Dumnezeu" "Mania este ciuma rugaciunii" (Ava Isaia). "Cel ce se manie isi omoara sufletul". "Este mai bine sa tai mania printr-un zambet, decat sa te infurii ca o fiara neimblanzita" (Sfantul Efrem Sirul). "Mania este un foc, este o betie mai cumplita decat aceea a vinului". "Cel mandru este manios" (Sfantul Ioan Gura de Aur). "Curateste-ti mintea de manie, de amintirea raului si de ganduri urate. Atunci vei putea cunoaste salasluirea lui Hristos in tine" Sfantul Maxim Marturisitorul).

   Cand poti sa ierti, cand poti ierta,
Tot raul ce nedrept iti vine,
 Din Dumnezeu, din taina Sa,
Un strop salasluieste-n tine!

   Dar cand iubesti, cand poti iubi,
 Pe orisice dusman al tau,
Pe orisicine te-ar lovi,
 Atunci intreg, e-n tine Dumnezeu!

   Asadar, bucuria mea sa nu uiti ca: MANIA este oprita de citirea psalmilor, RĂBDARE si MILĂ, iar crestinul trebuie sa fie UN OM AL PĂCII, fiindca Duhul Sfant fuge din sufletul crestinilor ortodocsi maniosi. PACE SUFLETULUI TĂU!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

DESPRE MÂNIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                     SFAT DUHOVNICESC...

   Bucuria mea, MÂNIA, inseamna furie, inseamna o stare sufleteasca de suparare indarjita. Mania este o manifestare omeneasca dar putem vorbi si de mania lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel vorbeste de "Mania lui Dumnezeu" fata de toti care traiesc in pacate si nesocotesc dorinta Lui de a-i mantui, desconsiderand jertfa Domnului Iisus Hristos pentru ei si Harul Duhului Sfant. "Mania lui Dumnezeu" se arata si aici in viata pamanteasca (Matei 3:7), dar mai ales in viata cealalta la Infricosata Judecata, cand vor invia si mortii, atunci cand CEI CE N-AU AVUT MILĂ, NU VOR AFLA MILĂ, ci manie si dreapta rasplata la "ZIUA MÂNIEI" (Luca 16:25). Mantuitorul spune: "Ca oricine se manie pe fratele sau va fi vrednic de osanda" (Matei 5:22). Iar Sfantul Apostol Pavel ne indeamna asa: "Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu" (Romani 12:19), sau: "Maniati-va si nu pacatuiti, soarele sa nu apuna peste mania voastra" (Efeseni 4:26). Sfantul Iacov spune: "Orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, la manie, fiindca mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1: 19-20).

Ori, crestinul ortodox trebuie sa traiasca in asa fel incat sa se mentina in "starea de dreptate" la care L-a adus Domnul Iisus Hristos si sa progreseze necontenit in ea si in virtute.

                                                                                                                                  Preot Ioan

BUNAVESTIRE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



In tinutul Galileei, intr-o casa de tamplar
Pogoratu-sa cu veste Ingerul Marelui Dar
Gavriil cel care poarta, mandrul crin al bucuriei
Se inchina si rosteste, vrerea Domnului, Mariei

,, Bucura-te ! ii sopteste ingerul, cu veselie,
Bucura-te intru Domnul, Cea plina de Har, Marie,
Zamisli-vei si vei naste, Fiul Celui Preainalt
Si prin El intreg pamantul fi-va binecuvantat.

Va fi mare peste lume, Emanuel il va chema
Si in scaunul lui David, Domnul il va aseza
Ca si-n ceruri langa Tatal, peste ingeri a domnit
Iar a Sa Imparatie, fi-va fara de sfarsit"

Si se tulbura Maria, cugetand cu glas smerit
,, - Cum va fi mie aceasta? Domnul cum m-a fericit ?
Feciorelnic imi e trupul si barbat n-am cunoscut
Cum sa-ncapa-n al meu pantec, Cel ce e Neincaput ?"

Cu respect i se inchina voievodul cel ceresc
,, - Duhul Sfant azi se pogoara peste trupu-ti fecioresc !
Nu te speria, Marie, cea aleasa-ntre alese
Caci Inaltu-a Sa putere, peste Tine-o s-o reverse !

- Bucura-te intru Domnul, tu, a lumii Bucurie
Ca la Domnu' totu-i taina, Cea plina de Har, Marie !
Aminteste-ti cum toiagul lui Aaron a inverzit
Si cum Sara fiind stearpa pe Isaac a zamislit.

Veseleste-te ca, iata, sunt trimis sa iti vestesc
Azi, Cuvantul trup se face in al tau trup fecioresc !
Astazi Taina cea ascunsa, iata-ncepe a se tese
Cum au spus-o din vechime, gurile cele alese."

Preacurata glasuieste voievodului ceresc:
,, - Iata roaba Ta, Stapane, cum vrea Domnu-asa voiesc !
Fie mie dupa voia si cuvantul Sau cel mare
Si din trupu-mi sa rasara peste lume Mandrul Soare !

Iar acest raspuns strabate pan' la Tronul cel de Sus
Unde ingerii asteapta intruparea lui Iisus
Pogorandu-se din ceruri Slava Tatalui Divina
O umbreste pe Fecioara si o umple de Lumina !


Eliana Popa

Dacă prostia ar avea aripi...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dacă prostia ar avea aripi, s-ar ridica la cer, s-ar întuneca soarele și ar fi o eclipsă totală de lumină!
Ar fi o eclipsă totală de raze de soare!
Pentru că oamenii s-au învățat să trateze lucrurile după ureche și nu după literă! Cum tratează lucrurile după ureche?
Dacă Iisus Hristos scotea duhurile rele cu post și cu rugăciune, noi lunaticii îi vindecăm altfel: mergem la babe să îi afume cu păr de lup, mergem să le dea în cărți, în ghioc, în cafea, să le stingă cositor, să le dea apă neîncepută din fântână de la miezul nopții și să le facă niscai descântece și incantații care trebuie repetate, mai porți un maieu pe dos, mai porți o ață roșie la mână, un cățel de usturoi în buzunar, mai umbli cu o boabă de tămâie în pantof și cu trei boabe de grâu la talpa casei.. și ai scăpat de lunăticie în "Conceptul Popular al Babelor"!
Trebuie să știți lucrurile astea pentru că sunt culese din popor, iar când le mai auziți trebuie să zâmbiți!

Ce ți-e scris în frunte ți-e pus...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Adesea am auzit vorba din bătrâni: „ce ți-e scris în frunte ți-e pus” sau „așa i-a fost crucea” ori „asta i-a fost soarta”. Potrivit acestor ziceri, fiecare dintre noi avem „scrise” o soartă, un destin, un parcurs implacabil al vieții, față de care s-ar părea că nu putem face nimic, mărginindu-ne doar la urmarea drumului rânduit. Cine oare se ocupă cu împărțirea destinelor? Cel mai ușor răspuns ar fi: „Dumnezeu”. Bineînţeles că nu este așa! Dacă Cerescul Tată ar hotărî astfel, iar noi ne-am angaja pe o cale independentă de propriile decizii, atunci ne-am pierde libertatea şi nu am mai putea fi făcuți responsabili pentru nenumăratele neajunsuri ale viețuirii noastre, căci, în mod evident, ne vom disculpa foarte ușor: „Nu-i vina mea! Așa mi s-a dat de Sus!”. În plus, dacă ne-am supune unei căi existenţiale dinainte trasate, atunci ce rost ar avea Judecata de Apoi, de vreme ce noi am împlinit ceea ce au stabilit alții în ce ne privește? Problema pare limpede. Învățătura Ortodoxă respinge cu hotărâre predestinația, existența unui drum individual, personal gata jalonat. Suntem liberi să trăim după cum ne dictează propria conștiință. Ce-i drept, Tatăl Ceresc ne previne că îndepărtarea de harul Său duce la moarte, la haos. De aceea, cu dragoste părintească, ne avertizează asupra pericolului ce ne paște atunci când refuzăm să-I urmăm sfaturile, complăcându-ne în însingurare și distanţare faţă de Dumnezeu. Domnul ne arată binele, ne îndeamnă să-l săvârșim, promiţându-ne și răsplata conlucrării cu harul, cu sfatul Său preaînțelept, dar nu ne obligă nicidecum să urmăm calea indicată. Alegerea ne revine nouă.

Arhimandrit Mihail Daniluc

CANON DE POCĂINȚĂ

de Preot Sorin Croitoru 

Vai și-amar că sunt nătâng,
Căci deși-'s la suflet hâd,
Nu mă vaiet și nu plâng,
Ci fără de grijă râd!..

Cine știe ce-o mai fi
Când răbdarea s-o găta
Și-oi primi-'ntr-o bună zi
Plată pentru viața mea..

De ce oare nu postesc,
Nu mă rog și nu suspin?..
Când o să mă-'nțelepțesc?
Când oi fi în munci, la chin?..

Dar atunci e prea târziu,
Când cuțitul e la os..
AZI ar trebui să fiu
Ca tâlharul cu Hristos!

Hai, trezește-te din somn,
Suflete nepocăit,
Cazi și plângi la al tău Domn,
Ca să-ți ierte ce-ai greșit!

Fii atent la ce îți spun,
Nu fi încăpățânat:
Timpul ăsta-i numai bun
Pentru plâns și suspinat!

Chiar în clipa asta fugi
Și te-așază pe genunchi
Să suspini adânc în rugi,
Zguduind ai tăi rărunchi!

Când Stăpânul te-o vedea
Tânguindu-te vârtos,
Vei scăpa de soarta rea,
Căci e milostiv Hristos.

Fugi și plângi până te frângi
Și chiar azi la Domnul cazi,
Cere har ca un tâlhar
Și-o să scapi de chin, AMIN!

PĂRINTELUI IOAN "CLOPOTEL"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Dedic aceasta poezie parintelui Ioan Mesagerul, insă eu ii spun „Clopotel“ fiindcă aproape in fiecare dimineată, telefonul meu celular anuntă cu cate un clinchet de clopotel, fiecare mesaj care soseste de la părintele Ioan si pe care il astept cu nerăbdare si mare bucurie. Săru mana.

  Părinte drag, să ne trăiesti,
Iti multumesc fiindcă ne esti,
Toiag de sprijin la nevoi,
Ești trup și suflet langă noi.
 
 Ai o menire si-un drum greu,
Să ne conduci la Dumnezeu,
 Pe toti cu dragoste ne-ndrumi,
Din păcătosi faci oameni buni !
 
 Părinte, poate fi oricine,
Dar poate merge langă tine,
Si-ti este-alaturea oricand,
Doar cel ce-i inger pe pământ.
 
 Tu treci prin tot ce eu voi trece,
 Caci poti si sti a-mă-ntelege,
Vrei sa-i duci la Hristos pe toti,
Părinte! Eu mă rog să poti!
   
 Oprea Simona Victorita
   
        Bucuresti

IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Sfantul Parinte Arsenie Papacioc a fost intrebat de cineva: "Parinte, daca L-ai vedea acum pe Iisus Hristos, in fata Sfintiei tale, ce i-ai spune?" Parintele a raspuns: "I-as spune asa: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!" Sa zicem si noi rugaciunea aceasta, cat mai des posibil. Cand inspiram aerul in piept sa zicem: IISUSE, IISUSE (cu gandul la El), iar cand expiram aerul sa zicem: IARTĂ-MĂ, IISUSE! Aceasta este de fapt "Rugaciunea mintii" sau "Rugaciunea lui Iisus", in forma prescurtata. Pe aripile rugaciunii Dumnezeu Se coboara in sufletele noastre si tot pe aripile rugaciunii, noi ne urcam la Dumnezeu. Cine se roaga neincetat, este inger pamantesc, fiindca rugaciunea este unitatea de masura a dragostei. Oglinda credinciosului este rugaciunea. Cine nu se roaga, nu are nici-o putere in lupta cu ispitele. Este ca un ostas fara arma, ca o pasare fara aripi, ca o trestie care se pleaca incotro bate vantul. Cel care nu se roaga, e gata mort, este ca un peste pe uscat, este ca un om fata aer.
   Asadar, te indemn sa spui: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!, mai des decat respiri. Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan

Singură cu Dumnezeu!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Adeseori îmi amintesc
În ceasul dimineții
De tine Dumnezeul meu
Și de - nceputul vieții!

Și un copil îndepărtat
Din colțul amintirii,
Cu ochii verzi mi - a amintit
Puterea dăruirii!

Sunt eu, copilul de demult
Plecat pe căi străine
M - am adâncit în frământări
Și căutări de sine!

O! Doamne cât e de ușor
Să te găsesc oriunde
În orice colț, în orice loc,
Te - aș cere ai pătrunde!

Si - acum Te cer cum n - am cerut
Nicicând în viața mea ,
Ca și -un copil ce n - a uitat
Puterea de -a ierta!

Si iert Isuse doar tu ști
Că n - am purtat ranchiună ,
Și nici pe fruntea Ta nu vreau
Să împletesc , a spinilor cunună!

Copilul încă și acum
E într - un colț, privește
De dragostea ce i-ai purtat
Sfios îmi amintește!

Și strâmtorat de nedescris
Mă strânge c - o mânuță
Să - mi amintesc că am avut
Un tată și -o măicuță!

Și - am împărțit cum am putut
În șase, sărăcia ,
Dar zi de zi an ascultat
Chemarea lui Mesia!

Și au trecut ,cum au trecut ,
Rămână o poveste,
În urma mea cuvântul Tău
Pe -a inimilor creste!

Intr-un copil îndepărtat
Cu inimă curată
Iubire, har s-a revărsat
Și dragoste de tată!

Si chiar de -a adormit flămând
Și i-a plăcut postirea
Nicicând din suflet n - ai lipsit
Nu i-a lipsit iubirea!

Si te - a cerut și te -a chemat
Din ceasul dimineții
Un copilaș care pășea
Pe drumurile vieții!

Autor
Ciabrun Marusia

”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.

Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,
Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-aşi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înainte lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi,-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.

Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
- Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?

Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.
Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.

- Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!
După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat

Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
- Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.

În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă
Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

SIMT ASA O BUCURIE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
 Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,
Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
 Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,
 Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,
Ce-şi înalţă-n priveghere, către ceruri al său cânt,
Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă,
Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,
 Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,
Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit,
 Şi, atunci, o Sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,
Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,
Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,
Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,
După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
 Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,
 Când aud că este pace între oameni şi popoare,
Când aud că sunt familii unde este armonie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,
Când văd tineri care cântă la biserică mereu,
Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă,
Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,
Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,
Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,
Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,
 Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

                  Preluare Popas Duhovnicesc - Radu Iftinoiu

Nu-ţi clădi prea scumpă casa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Nu-ţi clădi prea scumpă casa, ca s-o poţi uşor uita,
dacă-ar fi să vină mâine foc să-ţi ardă casa ta;
ci fă-ţi casa cât mai mică, dar pe locul cel curat,
ca să nu ţi-o ia, când vine, prăpădul cel ne-aşteptat.

Nu te aşeza-n Sodoma ca şi Lot cel ispitit,
ca să nu pieri cu stricaţii în ţinutul osândit,
ci ca Avraam fă-ţi cortul unde poţi primi mereu
ca să ospătezi la tine îngerii lui Dumnezeu.

Nu te osteni ca Marta cu prea multe treburi când
ţi-a venit Hristos în casă – şi tu nu stai ascultând,
ci le lasă ca Maria, stai şi-ascultă-L pe Iisus,
că ai vreme-apoi destulă să tot faci, când El S-a dus.

Nu sta adormit ca cele cinci fecioare fără-oleu,
când e-aşa de-aproape ceasul să Se-arate Dumnezeu;
caută, până poţi, să afli untdelemnul cel de Sus,
să nu baţi la uşa Nunţii după ce-a închis Iisus.

N-arunca înştiinţarea care tot ţi-o fac şi fac,
căci această-nştiinţare n-am să ţi-o tot spun în veac;
vine ziua, vine ziua când ai mai dori s-o spun;
vină, poate-atunci vedea-vei că nu eu am fost nebun.

Traian Dorz

CUVANT DESPRE ASCULTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Cei care nu au preot duhovnic, cad ca frunzele.

Mantuirea vine acolo unde se pazesc poruncile si se asculta sfaturile duhovnicului" (Avva Dorotei). "Dumnezeu ne cere lucruri usoare ca sa traim vesnic, si noi suntem zabavnici la ascultare. Acela care face ascultare de duhovnic isi zideste casa de piatra, iar daca nu face ascultare isi zideste casa pe nisip" (Fericitul Ieronim). "Ascultarea cea adevarata este rasplatita cu ascultare. Caci daca cineva il asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe el" (Avva Mios). "Ascultarea este mai mare decat jertfa. In ascultare ne pazeste de ispite rugaciunea si binecuvantarea duhovnicului. Ascultarea este cea dintai dintre toate virtutile de inceput, fiindca inlatura cu adevarat mandria si ne aduce smerita cugetare. Nimic nu atarna asa greu ca Pacatul si Neascultarea" (Sfantul Ioan Gura de Aur). "Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer" (Sfantul Vasile cel Mare). "Ascultarea ne scapa de lupta trupului. Ascultarea de Dumnezeu este moartea mandriei si invierea smereniei. Ascultarea este mama tuturor virtutilor" (Sfantul Ioan Scararul).

   Asadar, ASCULTAREA se cuvine sa fie respectata de calugari (au depus votul ascultarii neconditionate), dar si de toti crestinii ortodocsi, dupa modelul lui Hristos, Care: "S-a smerit pe Sine facandu-se ASCULTATOR pana la moarte - si inca moarte pe cruce" (Filipeni 2:8). Aliluia!
                      Preot Ioan.