Se afișează postările cu eticheta DESPRE MANIE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DESPRE MANIE. Afișați toate postările

miercuri, 2 ianuarie 2019

Cele trei trepte ale maniei

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




"...Mânia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar să vorbim, după Sfântul Ioan Scărarul, care sunt treptele mâniei.

Mânia se împarte în trei feluri; este mânia numită pe greceste holos, care înseamnă "repede", când omul se mânie repede si tot repede îi trece. Asta nu-i mânie periculoasă. Este ceea ce spune Duhul Sfânt în Psaltire: Mâniati-vă si nu gresiti.

Aceasta-i mânia cea firească. A gresit o dată, a cerut iertare, se împacă. Inima omului este împărtită în trei părti: partea mânioasă, partea ratională si partea poftitoare. Această mânie este dumnezeiască, căci din fire este sădită în sufletul omului, să se mânie asupra păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Mânia ta să nu fie asupra fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai căzut".

Când vezi pe un om că te ocărăste sau îti face rău, nu te supăra pe el, că nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrăjmasi dacă era asa. Urăste boala lui, nu pe om, că nu-i vinovat omul, diavolul îl îndeamnă. Urăste boala, că boala-i de la draci, ca să-l facă să te urască, să te ocărască, să te păgubească, să te bată. El nu-i vinovat, că omul este făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, dar cel îndemnat de diavol asa face.

Mânia cea dreaptă nu urăste, ci împlineste porunca Domnului, care zice: Iubiti pe vrăjmasi vostri. Binecuvântati pe cei ce vă blestemă.

Această mânie, holos, este primul grad al mâniei.

A doua treaptă a mâniei este mânia numită catos sau pizmă, pe româneste. Acesta-i un sarpe rău. Acesta când a muscat inima noastră, nu numai că ne mâniem, dar tinem mânie câte o săptămână, două, pe cel care ne-a făcut rău. Aceasta-i grea.

Când omul tine mânie si gândeste: "Lasă că-i răstorn eu planul la acela; lasă că am să-i zic eu; lasă că am să i-o fac eu", si când vei vedea acestea în mintea ta, să stii că ai trecut în treapta a doua a mâniei. Te-a muscat mai mare balaur de inimă. Si să te duci să ceri iertare, să te împaci cu fratele, zicând: "Iartă-mă, sotule; iartă-mă, sotie!", că dacă nu trece această mânie, nu putem zice "Tatăl nostru".

Atunci ar trebui să ne rugăm asa: "si nu ne iartă nouă, Doamne, greselile noastre, precum nici noi nu iertăm". Asa ar trebui să ne rugăm, că dacă nu iertăm, altfel nu putem zice "Tatăl nostru". În nici un fel de mânie nu putem zice "Tatăl nostru". Conditia-i pusă de întelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul.

Apostolul spune: Soarele să nu apună întru mânia voastră, iar cel ce a trecut în al doilea grad de mânie, nu numai soarele îl apucă cu mânia, îl apucă si două, trei zile, si o săptămână si o lună.

Apoi este mânia cea mai grea decât toate, zacos, care pe româneste se cheamă zavistie. Asta-i mai rea decât dracul. Este un drac mai rău decât toti dracii, zavistia. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea mânie! Dar de ce se cheamă zacos? Fiindcă zace mult în inima omului. Omul când a ajuns în treapta a treia a mâniei, nu tine mânie numai două-trei zile sau o săptămână, ci ani de zile.

S-au văzut oameni bolnavi de această boală, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte". Să ferească Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si de acesta arată dumnezeiescul Ioan Gură de Aur că-i mai rău decât satana, în Cuvânt la Saul si la David.

Saul era împăratul lui Israel si era bolnav de epilepsie, de duh necurat, că adeseori cădea la pământ si făcea spume la gură, că îl părăsise Dumnezeu de când l-a ucis pe împăratul Ahab. David venea si-i cânta din harpă psalmi si gonea duhul cel rău de la Saul si îl făcea sănătos si se linistea.

Dar Saul îi multumea lui David că a scos dracul din el? Nu. Dracul, auzind puterea psalmilor, îl părăsea pe Saul si fugea. Iar Saul se linistea, dar zavistia din el nu.

Căci fecioarele Ierusalimului, după ce au auzit că David, un copil, a bătut pe filisteanul Goliat si i-a tăiat capul si a ridicat ocara dintre fiii lui Israel, ele băteau din tambure si strigau asa: Bătut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adică îl lăudau mai tare pe David decât pe Saul. Si de atunci Saul a prins ură, tot din iubirea de slavă, a prins mare zavistie, zicând că de-acum David are să fie împărat.

Si atâta zavistie avea, cu toate că David îl tămăduia si izgonea dracul de la dânsul, încât când se scula de jos întreba: "Unde-i David, să-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita după David. Pe cine voia să omoare? Pe doctorul lui, care-l făcea sănătos.

Ai văzut că dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar zavistia din inima lui nu se ducea? Voia să-l omoare pe David, ca să nu ajungă împărat.

De aceea spun Sfintii Părinti si mai ales Sfântul Vasile cel Mare: "Zavistia este mai rea decât dracul". Asta-i mânia zacos si când se tulbură omul de zavistie, fierea varsă venin în jurul inimii, că partea cuvântătoare a sufletului este în inimă. Atunci se întunecă ratiunea si creierul si partea sentimentală a sufletului omului si degeaba îi spui că aici este alb, că el vede negru. Nu mai vede bine, fiindcă i s-a întunecat mintea si inima de zavistie.

Zacos, adică zace mult în sufletul omului. Zavistia este mai rea decât toate. Numai diavolul este zavistnic si are zavistie de la începutul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai rea decât dracii. Să ne ferească Dumnezeu, că zavistia este un drac care persistă în inima omului si dacă omul nu se mărturiseste si nu se roagă lui Dumnezeu să-l izgonească, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor să ierte pe cel ce le-a gresit.

Aceasta este treapta a treia a mâniei, care este cea mai periculoasă; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai rău decât toti diavolii.

Deci nu-i de ajuns să zici numai cu buzele: Dumnezeu să te ierte, dar inima ta să fie plină de zavistie si de mânie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caută la inimă. În zadar ne rugăm, când inima noastră e plină de răutate, de zavistie, de răpire si de toată râvna cea rea.

Deci să ne silim cu inima noastră, să o convingem că trebuie să iubim pe fratele nostru si să cerem ajutorul lui Dumnezeu să facem acest lucru si atunci să avem îndrăzneală în rugăciunile noastre către Dumnezeu. Dacă nu, are să se întâmple ce spune Sfântul Isaac Sirul: "Sământă pe piatră este rugăciunea celui ce are mânie asupra fratelui său".

Să ne păzească Dumnezeu de tot felul de mânie, dar mai ales de mânia zacos. Amin. "


Cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu”

joi, 8 februarie 2018

CUVÂNT DE INVĂTĂTURĂ DESPRE MÂNIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


     
   "Mania, nu trebuie sa fie la cei ce se roaga". "Maniosul, chiar de ar invia vreun mort, nu este primit de Dumnezeu" "Mania este ciuma rugaciunii" (Ava Isaia). "Cel ce se manie isi omoara sufletul". "Este mai bine sa tai mania printr-un zambet, decat sa te infurii ca o fiara neimblanzita" (Sfantul Efrem Sirul). "Mania este un foc, este o betie mai cumplita decat aceea a vinului". "Cel mandru este manios" (Sfantul Ioan Gura de Aur). "Curateste-ti mintea de manie, de amintirea raului si de ganduri urate. Atunci vei putea cunoaste salasluirea lui Hristos in tine" Sfantul Maxim Marturisitorul).

   Cand poti sa ierti, cand poti ierta,
Tot raul ce nedrept iti vine,
 Din Dumnezeu, din taina Sa,
Un strop salasluieste-n tine!

   Dar cand iubesti, cand poti iubi,
 Pe orisice dusman al tau,
Pe orisicine te-ar lovi,
 Atunci intreg, e-n tine Dumnezeu!

   Asadar, bucuria mea sa nu uiti ca: MANIA este oprita de citirea psalmilor, RĂBDARE si MILĂ, iar crestinul trebuie sa fie UN OM AL PĂCII, fiindca Duhul Sfant fuge din sufletul crestinilor ortodocsi maniosi. PACE SUFLETULUI TĂU!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

DESPRE MÂNIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                     SFAT DUHOVNICESC...


   Bucuria mea, MÂNIA, inseamna furie, inseamna o stare sufleteasca de suparare indarjita. Mania este o manifestare omeneasca dar putem vorbi si de mania lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel vorbeste de "Mania lui Dumnezeu" fata de toti care traiesc in pacate si nesocotesc dorinta Lui de a-i mantui, desconsiderand jertfa Domnului Iisus Hristos pentru ei si Harul Duhului Sfant. "Mania lui Dumnezeu" se arata si aici in viata pamanteasca (Matei 3:7), dar mai ales in viata cealalta la Infricosata Judecata, cand vor invia si mortii, atunci cand CEI CE N-AU AVUT MILĂ, NU VOR AFLA MILĂ, ci manie si dreapta rasplata la "ZIUA MÂNIEI" (Luca 16:25). Mantuitorul spune: "Ca oricine se manie pe fratele sau va fi vrednic de osanda" (Matei 5:22). Iar Sfantul Apostol Pavel ne indeamna asa: "Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu" (Romani 12:19), sau: "Maniati-va si nu pacatuiti, soarele sa nu apuna peste mania voastra" (Efeseni 4:26). Sfantul Iacov spune: "Orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, la manie, fiindca mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1: 19-20).

Ori, crestinul ortodox trebuie sa traiasca in asa fel incat sa se mentina in "starea de dreptate" la care L-a adus Domnul Iisus Hristos si sa progreseze necontenit in ea si in virtute.

                                                                                                                                  Preot Ioan

miercuri, 18 februarie 2015

Cele trei trepte ale maniei


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



"...Mânia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar să vorbim, după Sfântul Ioan Scărarul, care sunt treptele mâniei.

Mânia se împarte în trei feluri; este mânia numită pe greceste holos, care înseamnă "repede", când omul se mânie repede si tot repede îi trece. Asta nu-i mânie periculoasă. Este ceea ce spune Duhul Sfânt în Psaltire: Mâniati-vă si nu gresiti.

Aceasta-i mânia cea firească. A gresit o dată, a cerut iertare, se împacă. Inima omului este împărtită în trei părti: partea mânioasă, partea ratională si partea poftitoare. Această mânie este dumnezeiască, căci din fire este sădită în sufletul omului, să se mânie asupra păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Mânia ta să nu fie asupra fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai căzut".

Când vezi pe un om că te ocărăste sau îti face rău, nu te supăra pe el, că nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrăjmasi dacă era asa. Urăste boala lui, nu pe om, că nu-i vinovat omul, diavolul îl îndeamnă. Urăste boala, că boala-i de la draci, ca să-l facă să te urască, să te ocărască, să te păgubească, să te bată. El nu-i vinovat, că omul este făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, dar cel îndemnat de diavol asa face.

Mânia cea dreaptă nu urăste, ci împlineste porunca Domnului, care zice: Iubiti pe vrăjmasi vostri. Binecuvântati pe cei ce vă blestemă.

Această mânie, holos, este primul grad al mâniei.

A doua treaptă a mâniei este mânia numită catos sau pizmă, pe româneste. Acesta-i un sarpe rău. Acesta când a muscat inima noastră, nu numai că ne mâniem, dar tinem mânie câte o săptămână, două, pe cel care ne-a făcut rău. Aceasta-i grea.

Când omul tine mânie si gândeste: "Lasă că-i răstorn eu planul la acela; lasă că am să-i zic eu; lasă că am să i-o fac eu", si când vei vedea acestea în mintea ta, să stii că ai trecut în treapta a doua a mâniei. Te-a muscat mai mare balaur de inimă. Si să te duci să ceri iertare, să te împaci cu fratele, zicând: "Iartă-mă, sotule; iartă-mă, sotie!", că dacă nu trece această mânie, nu putem zice "Tatăl nostru".

Atunci ar trebui să ne rugăm asa: "si nu ne iartă nouă, Doamne, greselile noastre, precum nici noi nu iertăm". Asa ar trebui să ne rugăm, că dacă nu iertăm, altfel nu putem zice "Tatăl nostru". În nici un fel de mânie nu putem zice "Tatăl nostru". Conditia-i pusă de întelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul.

Apostolul spune: Soarele să nu apună întru mânia voastră, iar cel ce a trecut în al doilea grad de mânie, nu numai soarele îl apucă cu mânia, îl apucă si două, trei zile, si o săptămână si o lună.

Apoi este mânia cea mai grea decât toate, zacos, care pe româneste se cheamă zavistie. Asta-i mai rea decât dracul. Este un drac mai rău decât toti dracii, zavistia. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea mânie! Dar de ce se cheamă zacos? Fiindcă zace mult în inima omului. Omul când a ajuns în treapta a treia a mâniei, nu tine mânie numai două-trei zile sau o săptămână, ci ani de zile.

S-au văzut oameni bolnavi de această boală, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte". Să ferească Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si de acesta arată dumnezeiescul Ioan Gură de Aur că-i mai rău decât satana, în Cuvânt la Saul si la David.

Saul era împăratul lui Israel si era bolnav de epilepsie, de duh necurat, că adeseori cădea la pământ si făcea spume la gură, că îl părăsise Dumnezeu de când l-a ucis pe împăratul Ahab. David venea si-i cânta din harpă psalmi si gonea duhul cel rău de la Saul si îl făcea sănătos si se linistea.

Dar Saul îi multumea lui David că a scos dracul din el? Nu. Dracul, auzind puterea psalmilor, îl părăsea pe Saul si fugea. Iar Saul se linistea, dar zavistia din el nu.

Căci fecioarele Ierusalimului, după ce au auzit că David, un copil, a bătut pe filisteanul Goliat si i-a tăiat capul si a ridicat ocara dintre fiii lui Israel, ele băteau din tambure si strigau asa: Bătut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adică îl lăudau mai tare pe David decât pe Saul. Si de atunci Saul a prins ură, tot din iubirea de slavă, a prins mare zavistie, zicând că de-acum David are să fie împărat.

Si atâta zavistie avea, cu toate că David îl tămăduia si izgonea dracul de la dânsul, încât când se scula de jos întreba: "Unde-i David, să-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita după David. Pe cine voia să omoare? Pe doctorul lui, care-l făcea sănătos.

Ai văzut că dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar zavistia din inima lui nu se ducea? Voia să-l omoare pe David, ca să nu ajungă împărat.

De aceea spun Sfintii Părinti si mai ales Sfântul Vasile cel Mare: "Zavistia este mai rea decât dracul". Asta-i mânia zacos si când se tulbură omul de zavistie, fierea varsă venin în jurul inimii, că partea cuvântătoare a sufletului este în inimă. Atunci se întunecă ratiunea si creierul si partea sentimentală a sufletului omului si degeaba îi spui că aici este alb, că el vede negru. Nu mai vede bine, fiindcă i s-a întunecat mintea si inima de zavistie.

Zacos, adică zace mult în sufletul omului. Zavistia este mai rea decât toate. Numai diavolul este zavistnic si are zavistie de la începutul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai rea decât dracii. Să ne ferească Dumnezeu, că zavistia este un drac care persistă în inima omului si dacă omul nu se mărturiseste si nu se roagă lui Dumnezeu să-l izgonească, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor să ierte pe cel ce le-a gresit.

Aceasta este treapta a treia a mâniei, care este cea mai periculoasă; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai rău decât toti diavolii.

Deci nu-i de ajuns să zici numai cu buzele: Dumnezeu să te ierte, dar inima ta să fie plină de zavistie si de mânie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caută la inimă. În zadar ne rugăm, când inima noastră e plină de răutate, de zavistie, de răpire si de toată râvna cea rea.

Deci să ne silim cu inima noastră, să o convingem că trebuie să iubim pe fratele nostru si să cerem ajutorul lui Dumnezeu să facem acest lucru si atunci să avem îndrăzneală în rugăciunile noastre către Dumnezeu. Dacă nu, are să se întâmple ce spune Sfântul Isaac Sirul: "Sământă pe piatră este rugăciunea celui ce are mânie asupra fratelui său".

Să ne păzească Dumnezeu de tot felul de mânie, dar mai ales de mânia zacos. Amin. "


Cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu”

PARINTELE CLEOPA

"...Îndemna si la milostenie: ”Să nu plece nimeni de la voi nemiluit, mamă! N-ai un ban, dă-i un cartof, un colt de pâine, o batistă, dă-i ceva cât de putin. Dacă dai putin, dar îti pare rău că nu dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au întâlnit două mari virtuti: milostenia cu smerenia”.

...Sfătuia pe fiecare să facă milostenie în numele lui Hristos, după puterea sa, că cel ce face milostenie ”împrumută pe Dumnezeu” si se mântuieste cel mai usor. Că zice Domnul în Sfânta Evanghelie: Fericiti cei milostivi, că aceia se vor milui . (Matei 5, 7). "

luni, 8 aprilie 2013

Mânia

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTR


Se spune că cel care a reuşit să-şi oprească mânia,  este mai puternic decât un împărat care a biruit o împărăţie.
A-ţi învinge mânia este un lucru deosebit de greu, sau chiar imposibil pentru om, dacă nu ar interveni harul dumnezeesc. De aceea nu trebuie să îi judecăm pe cei care sunt răi la mânie, ci să ne rugăm pentru ei.
Dacă eu mă mânii uşor, aceasta arată că nu sunt avansat duhovniceşte.
Multe motive de mânie le putem evita, dar mai greu este când intervin situaţii neprevăzute.
Un om smerit, poate lupta mai uşor cu mânia, pentru că poate fi supus şi iartă uşor. El  acceptă ideea că nu i se cuvine nimic, deci nu are pentru ce se certa.
De asemenea cel care are multă dragoste, are puterea să treacă peste greşelile altora, şi poate fi îngăduitor cu semenii.
Rugăciune zilnică, de asemenea ne pune la adăpost de multe rele, ne fereşte de primejdii şi împrejurări nefavorabile.
Dar câţi sunt smeriţi, câţi au dragoste, câţi se roagă?
La mânie mulţi spun vorbe grele, jigniri, iar alţii ajung chiar la crime, nemaivorbind de sinucidere. Ajunşi la deznădejde şi cârtire ei se despart de Creatorul lor pentru totdeauna.
Într-o clipă ei pierd truda de o viaţă, pierd oamenii pe care i-au iubit, mai ales îl pierd pe Dumnezeu. Deci pierd TOTUL. Ce poate fi mai cumplit? Şi toate acestea se întâmplă de multe ori de la lucruri mărunte, care ar putea fi uşor evitate.
Când vezi că cel cu care discuţi susţine  idei (uneori chiar absurde) contrare cu cele pe care le ai şi observi că nu vrea să şi le schimbe, este bine să nu mai contiui discuţia. Cu atât mai mult dacă vezi că a început să se enerveze, este nevoie ca tu să ai puterea să taci. Altfel este ca şi cum ai pune paie pe foc.
Poţi eventual relua discuţia în alt moment când este mai calm.
Mânia este una din metodele des folosită de diavol, pentru a face dezbinare între oameni. Mânia transformă dragostea în ură şi în dorinţă de răzbunare.
Într-o ceartă,  cel mai înţelept este cel care renunţă primul la ideile susţinute.
Atunci el face loc intervenţiei divine. Dumnezeu poate schimba totul în bine (la momentul potrivit), mai mult decât putem noi ca oameni.
Iar cel care cere iertare, mai ales dacă nu este el vinovat, va primi mare plată de la Dumnezeu, pace,  linişte sufletească, şi, de cele mai multe ori, pacea, înţelegerea cu cei din jurul său.
Cerând iertare, dovedim smerenie şi dragoste, şi prin acestea biruim pe cel rău. Dacă nu pot cere iertare imediat, dar după ce mi-a trecut mânia, trebuie cât mai repede căutată împăcarea. Până ce nu este prea târziu. Se spune că nu trebuie să lăsăm soarele să apună  peste mânia noastră. Nimeni nu ştie dacă mai trăieşte până în ziua următoare.
Un creştin l-a întrebat pe un părinte duhovnicesc:
- Multe şi grele curse întinde cel rău oamenilor. Cum vom putea să le biruim?
- Prin smerenie şi prin dragoste, raspunse acesta.
Căci din mândrie a căzut lucifer, şi de aceea el nu poate să se smerescă. Smerenia îl îndepărtează. Tot aşa ura pe care ne-o insuflă poate fi stinsă prin dragostea noastră către aproapele.
Cel care vede că nu poate să-şi stăpânaescă mânia este necesar să spună acest păcat la spovedit. Mai ales că face parte din cele şapte păcate de moarte.
De asemenea putem încerca să ne  deschidem inima unui prieten credincios  şi să îl rugăm să ne ajute cu sfaturi şi să ne pomenească o vreme la rugăciune.
Cel care vine la biserică şi este certat cu cineva, trebuie mai întâi să se împace, pentru a-i fi primite rugăciunile.
De altfel este greu să te rogi, dacă nu ai pace sufletească.
Persoanele cu care intrăm mai des în conflict, trebuie , pe cât posibil, ca să le evităm.
Când eşti mânios, măcar să te abţii de a spune cuvine grele, jignitoare, ca să nu îţi pară rău mai târziu.
Dacă te mânii prea des, este bine să cauţi o perioadă să locuieşti singur.
Mânia se amplifică la persoanele care sunt anemice, care mănâncă prea puţin, precum şi la cele foarte obosite.
Un ceai calmant, sau o cană de lapte îndulcite cu o linguriţă de miere, sunt recomandate de două sau trei ori pe zi.
În cazuri mai grave, repetate des, mai ales când apar şi tremurături ale membrelor, este bine de cerut părerea umui medic, de preferinţă naturist. Se urmează un tratament complet, pe bază de extracte din plante (tincturi, sau pastile). De obicei un astfel de tratament urmăreşte atât întărirea sistemului nervos, dar şi revigorarea generală a organismului.
În prealabil trebuie făcută analiza sângelui.

1. “…iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în Împărăţia cerurilor.”  Matei (5,19)
Mare înaintea lui Dumnezeu este cel care pune în practică  învăţătura creştină.
2. “Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mai mare.”  Luca(9, 48)
Cât de înălţătoare este smerenia!

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO