BUCURIA SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cuviosul Serafim de Sarov s-a născut în anul 1759, în orasul Kursk din Rusia. S-a săvârsit în ziua de 2 ianuarie 1833, stând în genunchi la rugăciune în fața Icoanei Maicii Domnului pe care el o numea "Bucuria Tuturor Bucuriilor". 

În noaptea ceea ieromonahul Filaret, care sihăstrea în pustia Glinsca, iesind din Biserică, după utrenie, a arătat fraților la cer o lumină neobisnuită, zicând: "Iată cum se duce la ceruri sufletul drepților! Acum sufletul părintelui Serafim se înalță la cer!" Într-o zi a venit la Cuviosul Serafim din Sarov o Doamnă vestită, împreună cu fiul ei, un copil de sase ani. Vazând copilul că se lungeste vorba mamei sale cu Sfântul Bătrân, a început să se joace de-a ascunselea prin chilie. Tulburată de purtarea copilului, Doamna îl opreste, răstindu-se urât la el, dar Cuviosul Serfim o linisteste, zicând: "Lasă-l pe copil la jocurile lui nevinovate, căci el se joacă cu Îngerul cel păzitor al lui, joacă-te copile, joacă-te, Dumnezeu să te păzească!" 

     Copilul acesta nevinovat este Nicolae Motovilof, care ajunge mai târziu unul din cei mai iubiți fii duhovnicesti ai Sf. Serafim si, cu vremea, devine ca un tată hrănitor al Maicelor sărmane din Mânăstirea Diveeva. Era fecior de bogătasi vestiți si a avut parte de o crestere bună. După prima vizită pe care a făcut-o cu mama sa, la vârsta de 6 ani, Nicolae Motovilof n-a mai dat pe la Sihăstria din Sarov decât abia după 16 ani, când a împlinit vârsta de 22 de ani. Rămânând orfan de ambii părinți din frgedă vârstă, a mostenit proprietăți întinse de pământ în partea de mijloc a Rusiei. Era un băiat cuminte, cu duh răzbătător, având deosebită înclinare spre cele duhovnicesti. După ce termină studiile la Universitatea din orasul Cazan, ajunse Inspector peste scolile primare. În acestă funcție este pizmuit de mulți si dusmănit, de aceea are de îndurat multe scârbe. Din cauza acestor supărări suferi o adâncă zdruncinare a nervilor, care îi pricinui paralizarea picioarelor. Si boala asta se întâmplă tocmai când să se căsătorească si când împlinea abia 22 de ani! 

În acele clipe grele de deznădejde, ia hotărârea să mergă la chilia Sf. Serafim din Sarov, pentru a cere sfatul bătrânului pe care nu-l văzuse din copilărie. Neaflându-l în mânăstire, ceru slugilor lui să-l ducă în pădure, unde obisnuia Sfântul să se linistească. Ajungând la poiana Sihăsriei, bolnavul l-a zărit de departe pe Sfântul Bătrân, care sedea pe un butuc de brad, înconjurat de închinători. Fiind primit cu multă bunăvoință, tânărul a început să-si povestescă istoria cu boala. Atunci Sfântul Bătrân îi adresează următoarele cuvinte: "Ai tu credință în Domnul Iisus Hristos si crezi tu că si în vremea noastră, precum si odinioară, ar putea El să-i vindece pe cei cari Îl roagă?" Motovilof îi răspunde că negresit crede aceasta. "Dacă tu crezi cu tărie, esti tămăduit, scoală!", îi zice Sfântul. Nicolae se cam codeste, este nedumerit. Atunci bătrânul îl apucă de mână, sprijinindu-l puțin si îl ajută să facă câțiva pasi. Dintr-o dată bolnavul simte cum pătrunde prin toate mădularele lui o putere suprafirească (minunată) si vede că s-a tămăduit. "Păstrează-ți sănătatea pe care ai dobândit-o, ca pe un dar scump", îi zice Sfântul Serafim, slobozindu-l cu pace pe tânăr. 

    După tămăduirea sa, Nicolae Motovilof, vizitează adeseori pe Cuviosul Serafim de Sarov. Cu toate împotrivirile rudeniilor, el se căsătoreste (abia după 11 ani) cu Elena Meliucoff, fiică de țărani si nepoata cuvioasei monahii Maria Meliucoff. Trebuie să adăugăm aici că mătusa Elenei a intrat de mică în Mânăstirea Diveeva (care se afla sub povața Sf. Serafim). A dus o viață curată ca de înger, păzind întru toate sfaturile bătrânului. S-a săvârsit ca o floare în vârstă de 19 ani, întru nevoințe mari si a fost asezată în sicriu făcut de însusi Sfântul Serafim, dintr-un bustean de stejar (si cu metaniile Sfântului în mână). Ea îsi crescuse nepoțica Elena în Mânăstirea Diveeva, ca pentru călugărie; dar Sfântul Serafim o avea chitită din mai înainte pentru tânărul cel îmbunătățit Nicolae Motovilof, care ajunge adevărată unealtă a Proniei Dumnezeiesti pentru sprijinul sărmanelor de la Diveeva (Orfanele Sf. Serafim). Nicolae Motovilof a avut odinioară o discuție deosebită cu Sfântul Serafim, pe care a însemnat-o pe hârtie spre amintire. Însemnarea a rămas multă vreme în arhiva Mânăstirii Diveeva. 

Abia după 70 de ani (când a fost canonizat între Sfinți cuviosul Serafim de către Sinod), abia atunci - zic -, Elena Meliucoff, văduva lui Nicolae, a găsit însemnarea lui. Era aruncată fără atenție într-un hambar de la Diveeva. Elena a predat hârtiile cu însemnarea răposatului ei bărbat lui Serghie Nil, scriitorul rus, care a publicat-o în anul 1903, în foaia "Gazeta Moscovei". Cele povestite în hârtia asta s-au petrecut în anul 1831, pe la sfârsitul lui Noiembrie, când trăia Sf. Serafim. Atunci a rânduit Dumnezeu ca să-l vadă pe Sf. Bătrân strălucind la față ca soarele, fiind luminat de slava cerească. Aceasta i s-a descoperit tânărului, prin rugăciunea Cuviosului, pentru a-l scoate din nedumerirea ce-o avea el despre rostul vieții crestinesti. Iată ce a scris însusi Nicolae Motovilof, în însemnarea lui aflată la Diveeva: "Era o zi noroasă; pământul era acoperit cu o pătură groasă de zăpadă si ningea cu fulgi mascați, când Părintele Serafim, m-a poftit să stau lângă el, pe o buturugă de copac, în poiana din mijlocul pădurii. Domnul mi-a descoperit, îmi zice el, că în vremea copilăriei tale, doreai să stii care este scopul vieții crestinesti. Te sfătuiau ai tăi să mergi la Biserică, să te rogi, să faci bine, că întru acestea, ziceau ei, stă scopul vieții crestinesti. Dar nici una nu te mulțumea. Ei bine, rugăciunea, postul, privegherile si orice altă faptă crestinească sunt bune în sinea lor, totusi scopul vieții noastre nu este întru împlinirea lor, căci ele nu sunt decât mijloace. Adevăratul scop al vieții crestinesti este dobândirea Duhului Sfânt. Să ții seamă că nici un lucru bun nu ne aduce roadele Sfântului Duh, dacă nu este săvârsit prin dragostea lui Hristos. Iar scopul vieții noastre este dobândirea Duhului Acestuia. - În ce chip vorbesti despre dobândire, l-am întrebat atunci pe Părintele Serafim, căci eu nu înțeleg tocmai bine! - A dobândi înseamnă a lua în stăpânire, îmi zise el, tu înțelegi ce va să zică a dobândi bani, nu-i asa? Ei bine, tot asa este si cu Duhul Sfânt. Pentru omul de rând, scopul vieții pământesti este de a dobândi bani, de a primi onoruri, dregătorii, răsplătiri si altele. Duhul Sfânt este si el un capital vesnic, singura comoară care nu se termină. Orice lucru împlinit din dragostea lui Hristos, aduce darul Sfântului Duh; totusi Rugăciunea îl aduce mai usor, căci ea este o unealtă care ne stă, oarecum, pururea la îndemână. Se poate întâmpla că ai dori să mergi la Biserică si nu se află Biserică sau se poate întâmpla să mergi atunci când slujba ar fi terminată. Sau, desi voiesti să ajuți un sărac, dar, se întâmplă, să nu-l găsesti în drumul tău. Sau doresti să păzesti curăția, dar nu ai tărie pentru asta. Pe când Rugăciunea este cu putință a o săvârsi totdeauna si fiecare poate s-o uneltească: atât bogatul, cât si săracul, atât cel cărturar, cât si cel necărturar, acel tare ca si cel slab, cel sănătos ca si cel bolnav, acel drept ca si cel păcătos. Puterea Rugăciunii este negrăită si mai presus de toate; ea ne agoniseste Sfântul Duh! 

      - Părinte, am zis eu atunci, mereu vorbesti despre darul Sf. Duh, dar cum si unde anume pot eu să-l văd? Lucrurile bune sunt văzute, dar oare si Duhul Sfânt poate fi văzut? Cum as putea să stiu eu dacă El este cu mine ori nu? 

La asta Cuviosul răspunde: 

- Darul Sfântului Duh, care ni s-a dat în clipa Botezului, străluceste în inima noastră, cu toate căderile si cu toată întunecimea care ne înconjoară. El (adică darul Sf. Duh) se arată într-o lumină negrăită (străină) tuturor acelora întru care Dumnezeu vădeste lucrarea Sa. Sfinții Apostoli cunosteau într-un chip simțit aflarea de față (prezența) a Duhului lui Dumnezeu. Atunci eu am întrebat: - Cum as putea să fiu eu însumi martor? Atunci Părintele Serafim mă întoarce cu brațul său si-mi zice: - Prietene, amândoi suntem (acuma) în duh, tu si eu. Mă privesti tu? 

- Nu pot să te privesc, Părinte, căci fața ta s-a făcut albă ca soarele si-mi fug ochii! 

- Să nu ai frică, prietene al lui Dumnezeu, că si tu ai devenit tot asa de luminat ca si mine! Acum tu esti în deplinătatea Duhului Sfânt, căci altfel nu era cu putință să mă vezi! Si plecându-se spre mine bătrânul, îmi sopti cu dulceață la ureche:

 - Am rugat pe Domnul întru inima mea ca să te învrednicească să vezi cu ochii cei trupesti această pogorâre a Duhului Său. Si iată că acest dar dumnezeiesc a mângâiat inima ta, după cum mângâie mama pe copiii ei. Ei bine, prietene, ia priveste-mă! Să nu-ți fie frică de loc, Domnul este cu tine! Atunci eu l-am privit si m-a cuprins cutremurul: închipuieste-ți, în fața rotundă a soarelui, în locul cel mai strălucit al razelor sale de la amiază, să vezi fața unui om care îți vorbeste. Îi vezi miscările buzelor, îi vezi căutătura ochilor, îi auzi glasul, simți cum unul din brațele lui îți cuprinde umerii, dar nu poți să-i vezi nici brațul, nici fața lui! 

Ci numai o strălucire orbitoare, care se lățeste departe împrejurul tău si care luminează cu strălucirea ei pătura de zăpadă cari acoperă poiana, precum si fulgii mărunți de zăpadă cari cad în chip de puzderie albă (sclipitoare)!

 - Ce simți tu?, mă întrebă Serafim. 

- O liniste si o pace neobisnuită.

 - Si ce altceva mai simți?

 - O bucurie negrăită îmi umple toată inima! - - Bucuria asta pe care o simți nu este încă nimic față de aceea despre care s-a zis: "Că acelea încă ochiul na văzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit". (Cartea I către Corinteni a Sf. Ap. Pavel, cap. II, v.9). Nouă ni s-a dat numai închipuirea acelei bucurii, ce vom zice despre bucurie (în sinea ei)? Ce mai simți acum? - O căldură nespusă, am zis eu.

 - Cum, prietene, noi suntem în pădure, e toamnă si sub picioarele noastre avem zăpadă ... Ce este deci această căldură pe care o simți? - Este asa ca si cum as fi într-o baie caldă. Simt de asemenea o mireasmă pe care n-am simțit-o niciodată! - O stiu, o stiu, eu anume te-am întrebat. Mireasma asta care se răspândeste este a Duhului lui Dumnezeu. Iar căldura asta de care vorbesti, ea nu este în văzuh, ci întru noi. Încălzindu-se cu ea, pustnicii nu se temeau de asprimea iernii, fiind si ocrotiți prin darul care le slujea ca vesmânt. Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru. Starea asta întru care ne aflăm noi acum este ca o probă. Iată ce înseamnă a fi întru plinirea (deplinătatea) Duhului Sfânt. Să-ți aduci aminte de darul acesta care ți-a fost hărăzit ție! Cred că Domnul îți va ajuta să păzesti în inimă lucrurile acestea, căci ele nu sunt date ca să le înțelegi numai tu, ci prin tine întregii lumi! Mergi în pace si Domnul cu Prea Sfânta Sa Maică să fie cu tine! Când m-am depărtat de el, vedenia încă nu încetase: starețul păstra aceeasi înfățisare ca si la început, iar lumina aceea neobisnuită, pe care o văzusem însusi cu ochii mei, încă îl mai lumina în întregime!" 

        Cuviosul Serafim a fost odinioară, este si acum si va fi totdeauna Îngerul păzitor al norodului pravoslavnic rusesc. Viața lui de pe pământ a fost ca o flacără luminoasă în mijlocul întunericului duhovnicesc din lumea modernă (din vremurile noi). Desi făclia vieții lui s-a stins, razele bucuriei lui lucesc în sufletele celor binecredinciosi. "Bucuria mea, eu mă duc, am să vă părăsesc!", asa zicea Cuviosul Serafim celor cari veneau la el, în anul cel din urmă al vieții sale (adică în 1832). "Ce tulburări, ce mai tulburări vă asteaptă, dar să nu vă temeți! Când veți vedea că vin acestea să vă gătiți papucii si traistele! Eu vă las în mâna lui Dumnezeu!" El presimțea cu duhul prăpădul revoluției care sta să vină peste biata Rusie. Vedea că se apropie vremea pribegiei si când vorbea despre asta fața lui cea veselă se umplea deodată de întristare. "Ne-am abătut noi pe pământ de la calea mântuirii si am întărâtat mânia lui Dumnezeu împotriva noastră!", zicea el suspinând. Din vedeniile cari se arată de la Dumnezeu, vorbea adesea despre zilele lui Anticrist (comunismul) când vor să dea jos Crucile de pe Biserici si vor să distrugă Mânăstirile! "Va fi o nevoie asa de mare, cum n-a fost asemenea de la începutul lumii! Însisi Îngerii nu vor dovedi să strângă sufletele de pe pământ". În ultima vreme zicea către surorile din Diveeva: "Slăbesc eu cu puterile mele! 

Trăiți de-acuma singure, vă las pe voi Domnului si Prea Curatei Maicii Lui! Degrabă va fi sfârsitul! Atunci usile mele se vor încuia si voi pe mine nu mă veți vedea! Când eu nu voi mai fi, să veniți adesea la mormântul meu si să-mi spuneți toate scârbele si durerile voastre, vobiți-mi ca si când eu as fi viu, căci pentru voi eu sunt totdeauna!" "Bucuria mea!", asa le zicea la toți cu blândețe, ca si cum ar fi vrut să zică: "Se termină de-acum bucuria voastră pământească, căutați-vă bucuria pe care am aflat-o eu, adică bucuria Duhului Sfânt, pe care n-o fură nimeni". Si iată, vedem cu adevărat acum că s-a dus bucuria de pe pământ pentru noroadele pravoslavnice din Rusia si România! A rămas în schimb o altă bucurie, aceea a Duhului Sfânt pe care ne-o descoperă Sf. Serafim prin ucenicul lui, Nicolae Motovilof. Întărit cu bucuria asta, norodul rusesc a adus si aduce mereu la Tronul lui Dumnezeu zeci de mii de mucenici, cari udă zilnic cu sângele lor duhovnicescul pom al pravoslaviei. Din roadele lui se vor hrăni pe urmă celelalte noroade din lume, cari aleargă azi amețite după himere, adică după bucurii înselătoare! 

Din poiana Sf. Serafim va străluci într-o zi lumina cunostinței si în mintea celor întunecați de azi, atunci când se va împlini ceata noilor mucenici, pentru cari s-au gătit cununile la cer! În rândul vitejilor ostasi ai Credinței din Rusia se alătură acum mulți din fiii neamului românesc. Acestia sunt crestinii pravoslavnici cari au rămas nestrămutați în Sfânta Credință si cari nu s-au plecat nicidecum înselăciunii! Acum ei rabdă cele mai amare lipsuri prin închisori sau în ocnele siberiene, alături de ostasii Sfântului Serafim de la Sarov! Frații mei, să ne rugăm ca milostivul Dumnezeu să întărească pe fiii cei robiți ai neamului nostru ca să nu slăbească în credință, ci să rabde cu tărie până în sfârsit amarul chinurilor pentru numele Sfânt al lui Hristos! Prin sângele lor care se jertfesc pe altarul Credinței, va odrăsli în pământul românesc răsadul cel neprihănit al Pravoslaviei! Prea Cuvioase Părinte Serafime, încălzeste cu dragostea ta fierbinte pe nevoitorii tăi, cari îngheață în temnițele si în ocnele din fundul Siberiei. Întăreste cu bucuria nădejdei celei ceresti pe fiii tăi cei trudiți si înfometați, ca să alerge cât mai grabnic spre Sarovul cel ceresc, ca să bea neopriți din izvorul vieții cel vesnic. Fericit esti, norodule pravoslavnic al Rusiei străbune (de odinioară), că din mijlocul tău s-a ivit nu demult asemenea luminător în Miază Noapte si mare făcător de minuni! Fericite sunteți si voi, Surorilor de la "Diveeva cea Nouă" (să se înțeleagă aici maicile de la Mânăstirea de la Eleon, din łara Sfântă), că aveți parte de un asemenea ocrotitor fierbinte, care nu încetează a vă mângâia întru necazurile vieții! Dimpreună cu sărmanele orfane de la moară (surorile râvnitoare) să se bucure si surorile cele vitrege, căci pentru toate cuviosul vostru Părinte se îngrijeste!

 Bucură-te si tu, Sfințitule Sobor de Leviți ai Pravoslaviei, cari porți Sicriul Legii celei noi pe frontul cel mai greu al războiului duhovnicesc din lumea modernă, că ai împreună ajutătoare pe Împărăteasa Cerului si a pământului cu Sfântul Serafim, alesul Ei! Tropar glas 5, după modelul Podobiei grecesti: "Tin tahion su schepin..." Sârguiți cu laude să cinstim Pe Sfântul Sarovului, Serafim Cel cu suflet arzător Care mult a întărit Pravoslavnicul popor, În veacul cel mai de pe urmă, Prin sfaturi si rugăciuni Si prin slăvite minuni! Megalinarie glas 2, după modelul celor care se cântă greceste la Paraclis: "Tin ipsiloteran ton uranon ..." În veacul acesta neroditor Te arăți, Părinte, al pustiei locuitor Că viață si nume având de Serafim, Din ceruri ne ajută ca să ne mântuim! Lacrimi la Icoana Sf. Serafim glas 2 Cuvioase Serafime! Îngerule pământesc, Caută din înălțime Spre acei ce pătimesc! Vezi-ți neamul tău cum geme, Asuprit de cei tirani, Si cum sufăr pribegie Mulți din fiii tăi orfani! La Sarov si Diveeva Nu mai este astăzi drum, Întunericul domneste În poiana ta acum! Iară bietele orfane, Ca albinele de URS, Au fugit prin țări străine Si izvorul n-a mai curs! (Se înțelege aici izvorul Sf. Serafim cel viu, adică mângâierea cuvintelor lui celor dulci). "Fiarele cuvântătoare" Au stricat grădina ta, Iar din apa ta bolnavii Nu mai pot acum să bea! Îmblânzeste iarăsi "URS-ul" Revărsându-i harul tău Si pe neamul tău sloboade Din robia celui rău! Din Sarovul cel din ceruri Toarnă din al tău izvor Apa sfântă a Credinței Peste cei de la "Zatvor"! (Zatvor adică închisoare) 

Pe sărmanele albine Răzlețite de sobor Luminează-le spre bine, Să-si cunoască matca lor! Notă: URS este numele scurtat al Sovietelor, (adică "Uniunea Rusilor Soviete"). În profețiile lui Agatanghel vechea Rusie este numită URS. Bucuria ta, Părinte, Dăruieste-ne-o din cer Si cu dragoste fierbinte Să-l întorci pe cel "Stingher". Notă: Stingher se înțelege tot cel răzlețit de la drumul cel adevărat al Pravoslaviei si de la vechile tradiții ale țării. Atât în Rusia cât si în România au fost si vor fi totdeauna oameni cu viață sfântă. Iar pe cei ce sunt în chinuri, Cuvioase Serafim, Dă-le ca să vadă slava Noului Ierusalim! Pe Păstor îl întăreste Cu sfințitul lui "Sobor", Să lucreze mântuirea Necăjitului popor! Si precum izvor de pace Pe pământ te-ai arătat, Pentru pacea lumii astăzi Roagă-te neîncetat Notă: În manuscrisul Sfântului Ioan, urmează poeziile: Popor martir si Îndemn frățesc.

 După aceste poezii urmează: "Adaus către cetitori" Am socotit ca o datorie sfântă de a scrie si în româneste această minunată descoperire a Cuviosului Serafim către tânărul Nicolae Motovilof. În viețile Sfinților n-am găsit aceasta pe româneste. Având la îndemână pe limba franceză cartea pravoslavnicei scriitoare Valentina Zander, dăruită de Părintele Antonie din Lavra Sfântului Sava, am văzut că în această carte se află si o însemnare a lui N. Motovilof despre Sf. Serafim (deosebită de celelalte stiri care le avem în limba noastră). Socotind apoi că Sf. Serafim a zis atunci către Motovilof că: "Acestea nu sunt date ca să le înțelegi numai tu, ci prin tine să le cunoască toată lumea!", m-am gândit că nu este bine să rămână ascunsă pentru noi, românii, această taină pe care Sf. Serafim doreste s-o cunoască toată lumea Condacul Sf. Serafim pe glasul 3 ca si condacul Nasterii din greceste La Sarov te-ai nevoit Prea Cuvioase Părinte Si la ceruri te-ai grăbit Să mostenesti fericirea. Astăzi noi cu umilință Strigăm din suflet: Vindecă pe fiii tăi din robie Si celor din pribegie Revarsă "Bucuria Ta". Notă: Am completat acestea astăzi, 2 Ianuarie 1957 (pomenirea Sf. Serafim), în schitul Sf. Ana de la Hozeva. 

Eu, nevrednicul Ieroschimonah Ioan Iacob Notă transcriere: notele de mai sus si condacul apar în carte după titlul următor (ISTORIC PE SCURT ...); le-am pus aici deoarece se referă tot la Sf. Serafim. Sfantul Ioan Iacob Romanul...intre Ierihon si Sion

DORINTA si VOINTA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, te rog sa iei aminte la sfatul meu duhovnicesc: In tot ceea ce crezi ca nu poti infaptui, DACA AI DORINTA SI VOINTA, VEI AVEA SI PUTINTA! (Cu ajutorul lui Dumnezeu). Spre exemplu, un crestin ortodox care spune ca ar vrea sa se lase de fumat, dar nu poate, este clar ca NU ARE DORINTA si VOINTA! 

   Asadar, ma rog lui Dumnezeu sa-ti dea DORINTA DE A VOI, sa-ti dea PUTEREA DE A INFAPTUI binele impotriva raului, sa-ti dea PORNIREA CATRE MILOSTENIE, sa-ti dea TARIA DE A TE RUGA MULT, sa-ti dea PLACEREA DE A POSTI, sa-ti dea BUCURIA DE A TRAI si BUCURIA DE A TE MANTUI, in credita CRESTIN ORTODOXA, cea SFANTA, ADEVARATA, STRAMOSEASCA si MANTUITOARE. 

         Asadar,daca ai DORINTA si VOINTA, atunci RUGACIUNEA, RABDAREA, SMERENIA, IERTAREA, IUBIREA, POSTUL, MILOSTENIA si ASCULTAREA DE DUHOVNIC, nu vor lipsi din sufletul tau si iti mantui sufletul, auzind Prea Dulcele glas al lui Iisus Hristos: "CREDINTA TA TE-A MANTUIT!" (Luca 8:48). Amin!

🙏 Iti amintesti cuvantul Domnului Iisus Hristos: “Fara Mine nimic nu puteti face” (Ioan 15:5). Daaa! Minunat! Atunci, striga din adancul sufletului: Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu Duhul Sfant, Treime Sfanta, slava Tie. Amin!

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti dea in suflet dorinta si vointa spre implinirea Sfintelor porunci ale Lui, dorinta si vointa netarmurita pentru mantuirea sufletului tau.

                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

CÂND N-OI MAI FI..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                   

de Preot Sorin Croitoru

Când n-oi mai fi, căci toți ne ducem,
O moarte are fiecare,
Iar viața asta ne-a fost dată

Să fim cu gândul la “plecare”,

Când n-oi mai fi, căci bătrânețea
Sau bolile mă vor învinge
Ori poate vreun război sau crimă
În groapa mea mă vor împinge,

Când n-oi mai fi în lumea asta,
Fiind trecut în veșnicie,
Vă rog să vă rugați la Domnul
Ca milă să-mi arate mie.

Vă rog să-I cereți câteodată,
Citind din versurile mele,
Vă rog să-I cereți să mă scoată,
De-oi fi în chinurile grele.

Și cum ne e cu neputință
Să știm ce vine după moarte,
Vă rog din inimă să-I cereți
Cu El în Rai să-mi facă parte!

Iar de voi deja acolo,
Văzându-vă milostivirea,
Vă voi trimite-n vis lumină
Ca să vă răsplătesc iubirea,

Dar dacă însă – să nu fie! –
Mă voi afla în chinuri multe,
Rugați-vă să ies din ele
Și Domnul poate-o să v-asculte,

Iar eu ieșind prin mila voastră,
Voi coborî în pâlpâirea
Luminii candelei aprinse
Ca să vă răsplătesc iubirea

Și îi voi cere Maicii Sfinte
Să facă ce-ați făcut cu mine,
Să mijlocească la Stăpânul,
Cu vorbe blânde și blajine

Pentru a voastră mântuire,
Căci grea e, dragii mei, o moarte
Ce nu aduce fericire,
Ci numai gemete deșarte..

HAI, CĂ POȚI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                    

de Preot Sorin Croitoru

Nu poți să iubești, creștine,
Fiindcă harul l-ai pierdut,
S-a stins focul cel din tine
Ce ardea la început!

Ești cenușă fumegândă,
Asta ești, că asta vrei..
Nu știu premiul cel din Ceruri
De-o să reușești să-l iei!

Te-ai obișnuit cu scuze:
"Nu mai sunt ca la-'nceput,
Nu mă rog ca înainte,
Nu mai fac ce am făcut"..

Când mâncai răbdări prăjite
Și pe paie tu dormeai,
Le puteai pe toate, frate,
Da.. pe toate le puteai!

Când îți înfășai copiii,
(Cu pelinci ți-i înfășai!),
Aveai timp de rugăciune,
Da, creștine.. te rugai..

Acum ești doar o legumă..
Spune tu: ce-ai devenit?
Nu mai știi să faci o cruce,
Nu vezi cât te-ai moleșit?..

Nu mai zici un "Tatăl nostru",
Nu te rogi, nu ții un post..
Cum te-ar judeca strămoșii,
Omule fără de rost?..

Ai mai dat pe la biserici
Doar ca naș la vreun botez,
Dar și-atunci, rușine mare,
N-ai știut să zici un Crez!

Eu nu te-aș certa, creștine,
De mi-ai fi indiferent,
Însă știi că țin la tine,
Chiar de ești un corigent!

Deci te-'nvăț: de vrei de astăzi
Lui Hristos să-'ncepi să-I placi,
Pune mâna de te roagă
Și metanii tu să faci:

Nu prea multe dintr-o dată,
Îți ajung și douăzeci.
Când vei crește în vârtute,
Vei ajunge la cincizeci.

Nădușește-'n rugăciune,
Nu la sârbele cu foc!
Rugăciunea mântuiește,
Sârba este doar.. un joc.

Hai, că poți, nu te mai plânge,
E suficient să vrei
Și cununa cea din Ceruri
Pân' la urmă.. o s-o iei!
amin

ÎNCERCĂM..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“





de Preot Sorin Croitoru

Încercăm să fim creștini
Într-o lume prea păgână..
Alții nu iubesc, noi da,
Chiar de e cam peste mână..

Ți-e și frică să ajuți,
De atâta răutate:
De la cel salvat de tine
Vei primi cuțit în spate!

Încercăm să fim curați
Într-o lume prea murdară..
Alții râd de Cer, noi nu,
Noi râvnim cereasca Țară

Și cu gândul tot la Tatăl
Și la Fiul Său iubit,
Vom vedea pe dinăuntru
Cerul, cei ce l-am dorit..
amin

SFANTUL VASILE CEL MARE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea:

 “A venit Sfantul Vasile, 

Cu samanta mantuirii, 

Pe la case a umblat, 

Si ne-a binecuvantat, 

Iar apoi ne-a indemnat: 

Semanati Cuvantul Sfant, 

Si pe ploaie, si pe vant,

 Si pe nor, si pe senin, 

Semanati cu sacul plin,

 Semanati din zori de zi, 

Pana noaptea va veni, 

Si cand vine-al noptii ceas, 

Sa n-aveti nimic ramas, 

Daca pasari mai rapesc, 

Daca spini inabusesc, 

Daca pietrele mai ard, 

Si mai pier pe sub un gard, 

Semanati intruna, spun,

 Ca sa cada si-n loc bun, 

Si Stapanul Cel iubit,

 Va da rodul insutit, 

Semanati si semanati,

 Dragi surori si vrednici frati,

 Tot ce semanati plangand,

 O sa secerati cantand,

 Tot ce aruncati cu plans,

 Va da cel mai dulce strans,

 Cine seamana cu har, 

Nu va osteni-n zadar! 

Om frumos, Om curajos, 

Ca un vrednic otodox: 

LA MULTI ANI! intru Hristos!”

   🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

   🙏 Miluieste-ma, Maica Luminii!

   🙏 Sfinte Vasile cel Mare, ca unul care ai mare indrazneala, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. 

                                                                                                                Amin si Aliluia!

                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Cutremuraţi şi fericiţi, îngenunchem în faţa Ieslei Tale Minunate şi ne închinăm Ţie, şi-Ţi aducem Ţie darul cel mai de preţ pe care-l avem: inimile noastre, care sunt întinate de păcat, dar pe care Tu doreşti să le curăţeşti, în care Tu doreşti să Te naşti, spre a le sfinţi şi spre a le înălţa, şi spre a le acoperi cu toată nevinovăţia şi slava Ta, în locul vinovăţiei şi al păcatului prin care am trăit până astăzi. Primeşte-ne şi ne sfinţeşte prin revenirea Ta, Iisuse, la noi şi în noi. Primeşte-ne şi ne fă nişte robi şi slujitori smeriţi şi ascultători de Cuvântul Tău şi de voia Ta. 

Primeşte-ne şi ne ajută ca, până la sfârşitul vieţii noastre, să fim nişte ucenici harnici, nişte ostaşi viteji şi nişte mărturisitori statornici cu fapta şi cu cuvântul nostru despre mântuirea Ta cea minunată pe care ne-ai adus-o şi nouă, Doamne, Tu tuturor, prin dragostea Ta cea nespus de mare şi prin bunătatea iubirii şi Jertfei Tale.

Iar la capătul zilelor noastre, după ce vom fi isprăvit tot binele ce ni l-ai rânduit Tu să-l facem în slujba Ta, în Numele Tău, prin puterea Ta, pe acest pământ, fă atunci să venim la Tine şi noi dintr-o dată, deodată şi frumos, spre a ne bucura de Faţa Ta şi de locul Tău în Împărăţia Ta pe care ai spus Tu că ni-l pregăteşti. Pe care ni l-ai făgăduit Tu tuturor acelora ce Te-am primit, Te-am iubit şi Te-am slujit pe Tine.

Căci a Ta este Împărăţia şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, acum şi-n vecii vecilor. 

                                                                                                                       Amin. 

La Tine vin Iisuse iar

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

La Tine vin Iisuse iar
picioarele să-Ți strâng;
trecutul să mi-l plâng amar,
păcatul să mi-l plâng.

Căci am greșit Iisuse bun
și-i mare vina mea
dar mii de lacrimi calde-adun
și-Ți cer a mi-o spăla.

Atâția păcătoși s-au strâns
de-atâția ani mereu
stropind cu lacrimi și cu plâns
păcatul lor cel greu.

Iar tu pe toți i-ai ascultat
pe vameși și pe hoți -
prin Jertfa Crucii i-ai spălat
și i-ai iertat pe toți.

De-aceea vin acum și eu
picioarele să-Ți strâng
căci Tu-mi cunoști păcatul greu
și știi ca și eu mi-l plâng.

Spre tine glasul mi-l îndrept
și mila Ta o cer
O dă-mi iertarea ce-o aștept
nu mă lăsa să pier.

Cu-a tale sfinte mângâieri
Tu mângâie-mă iar
și-n viața plină de dureri
revarsă-mi scumpul har.

Căci, Doamne, câtre Tine sus
privirea mi-o îndrept
Te chem cu glasul stins, Iisus
și mila Ta aștept.

RODUL NEVORBIRII DE RAU ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏 Bucuria mea, "Dreptului Iosif, initial i s-a parut ca Prea Sfanta Fecioara este "furata de nunta" si, fiind drept, n-a vrut s-o vadeasca (DREPTII NU VORBESC DE RAU PE NIMENI!). De aceea, rodul nevorbirii de rau, pentru SFANTUL si DREPTUL IOSIF, a fost ramanerea alaturi de Pruncul Iisus si de Maica Sa pentru totdeauna. Daca Sfantul Iosif ar fi adus vreo calomnie, nu L-ar mai fi vazut pe Dumnezeu intrupat, iar astazi ar fi situat printre cei ce s-au tulburat impreuna cu Irod ("Iar Iisus, le-a zis: Cand se face seara, ziceti: Maine va fi timp frumos, pentru ca e cerul rosu. Iar dimineata ziceti: Astazi va fi furtuna, pentru ca cerul este rosu posomorat. Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremilor nu puteti!" Matei 16-2:3). Asadar, nepreocuparea de pacatele altora ne va face sa fim alaturi de Sfantul Iosif, de Pruncul Prea Sfant Iisus Hristos si de Maica Sa, Pururea Fecioara Maria in Betleem, in calatoria din Egipt, in Nazaret si in vesnicie".

 
🙏 LA MULTI ANI!

🙏SARBATORI CU BUCURII DUHOVNICESTI!

🙏 Pe toti va iubesc si mantuirea sufletelor voastre, o doresc!

                                                                                                        Amin si Aliluia!

 
                                                                                                         Preot Ioan 🔔.

MARELE ABSENT ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

   Versuri de  C. Haiura

   "Se umple universul de beteala, 

Toti renii-s dezhamati, umbland hai-hui, 

Sarbatorim fara de socoteala, 

Iisus nu-i invitat la ziua Lui.

   Cu rosii mos-craciuni pavam istorii,

 Cu globuri, ciocolata, staniol, 

Hristos, motivul clar al sarbatorii,

 Sta umilit, atemporal si gol.

   Asteapta cumintel o-mbratisare,

 Un LA MULTI ANI timid sau complezent,

 Noi, robii, L-am exclus din sarbatoare,

 Pe Imparat, pe Marele Absent.

   Sfios priveste lumea, ce povara,

 A ridicat candva din carca lor!

 Noi l-am uitat, Nascutul din Fecioara,

 Ne tot iubeste bland si rabdator.

SĂ CREZI CU ADEVARAT....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Noi romanii, suntem un popor increstinat de Sfantul Apostol Andrei in anul 40 d. Hr.. Proba credintei nu este recensamantul, ci o situatie limita. CREZI CU ADEVARAT, doar atunci cand esti gata sa mori pentru crezul tau. Se spune ca odata, un om a cazut intr-o prapastie si s-a agatat de un arbust, ramanand suspendat deasupra haului. Atunci, a inceput sa se roage cum n-o mai facuse niciodata: “Doamne, scapa-ma!” 

                 Atunci a auzit glasul lui Dumnezeu, Care, i-a raspuns intrebandu-l: “AI MERS IN FIECARE DUMINICA LA LITURGHIE?”

“Am mai mers uneori, dar, iti promit Doamne ca n-o sa mai lipsesc in nici-o duminica, daca ma scapi de aici”. “ESTI MILOSTIV, ITI AJUTI SEMENII?” 

“Da, cred ca da, insa, voi darui si mai mult in viitor, daca ma scapi de pe aceasta stanca!” “AI POSTIT?” “

Am incercat uneori, dar iti promit ca voi tine toate posturile mari, iar miercurea si vinerea toata viata mea, numai salveaza-ma!” 

“TE-AI SPOVEDIT SI TE-AI IMPARTASIT CEL PUTIN DE PATRU ORI PE AN?” 

“Doamne, o singura data stiu ca m-am spovedit, in copilarie, dar, ma angajez sa ma spovedesc si sa ma impartasesc foarte des, numai te rog, ai mila de mine!

“CREZI IN MINE?”, L-a intrebat Dumnezeu. “Da, Doamne cred!” ATUNCI, DA DRUMUL CRENGII DE CARE TE TII CU MAINILE!!!

Bucuria mea, cu toata sinceritatea, hai sa ne facem un examen al credintei noastre, fiecare, si sa vedem:

  SUNTEM NOI ATAT DE CREDINCIOSI, INCAT SA RENUNTAM LA TOATE PUNCTELE DE SPRIJIN SI SA NE AGATAM DOAR DE... DUMNEZEU?
                                                                                                                    Preot Ioan .

SĂ VII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

                                                                               Dorin Dumitriu

Cât aş fi vrut să fii cu mine de Crăciun
Dar ai plecat măicuţă dragă,
Mă uit din când în când pe drum
Şi-mi las o lacrimă să cadă.
N-a nins afară, parcă-i toamnă
Și în cămară încă fierbe mustul,
Am copt gutuie dragă mamă
Dar parcă şi-a pierdut tot gustul.
De ce-ai promis că n-ai să pleci
Și totuși ai plecat tăcută ?
Aștept măicuță să te-ntorci
Și să-mi zâmbești intrând pe uşă.
Aş vrea să nu mă ardă al tău dor
Și să mai vii din când în când la mine,
Că vine mamă, ziua sărbătorilor
Și aş fi vrut să îmi frămânți o pâine.
Of, și câte aş fi vrut să-ți spun
Dar n-am să tac, am să vorbesc cu tine,
Mă uit la poza ta măicuț-acum
Și simt ca ești încă cu mine.
Va ninge în curând măicuță
Şi-mi amintesc Crăciunul dealtădată,
Ţi-am rupt din brad doar o crenguţă
Să vii s-o iei, e în uluca de la poartă …

autor...Dorin Dumitriu
Sursa foto Iosif Ciunterei

SIMFONIA MANTUIRII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, hai sa citim “Ruga catre cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos”, al carei autor este Sfintitul parinte, preot Alin din Comuna Plesoi, judetul Dolj: “Mergeai prin ploaie, viscol și zapada, Si lumea te vedea nebun, Dar tu cu inima aprinsa de Hristos, Mergeai pe-al mantuirii drum, Cu chipul bland, mereu in rugaciune, Tu te-ai smerit, nebun pentru Hristos, Si ai renuntat la lume si la tine, Iar Maica Domnului in ajutor ti-a fost. Si cate pilde bune de rabdare, In toate ne-aratai folos, Pierdut in lumea asta mare, Tu l-ai gasit in toate pe Hristos. Acum din patria cereasca, Apusi cu ruga ta fierbinte, Pe cei ce striga-n rugaciune: Cuvioase, La neputinta si necazul meu sa iei aminte”.

Bucuria mea, Haru-i Har si Daru-i Dar! Iata cum trebuie sa intelegem aceste cuvinte, HAR si DAR: toti preotii crestin ortodocsi, au Harul Duhului Sfant prin Hirotonie, toti au acelasi Har, cel al preotiei. Gresesc grav cei care spun: “Acela este un preot cu Har!, sau, Celalalt are mult Har! Harul Duhului Sfant este acelasi si egal in tot preotii! Dar, Dumnezeu Duhul Sfant, a impartit Darurile, asa cum a binevoit: un preot este RUGATOR, altul este MILOSTIV, altul este si un TALENTAT PICTOR DE ICOANE, un altul este un FOARTE BUN DUHOVNIC, altul CANTA MINUNAT in timpul slujbei, altul este PROFESOR la Facultatea de Teologie... Aceste Daruri pe care le au sfintitii preoti si care impreuna lucreaza la mantuirea sufletelor noastre, seamana cu o simfonie: “SIMFONIA MANTUIRII” Iata, ca parintele Alin de la Plesoi, pe langa darul de a sculpta in lemn, a primit de la Duhul Sfant si darul de a scrie versuri religioase. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
      

NU VA RAZBUNATI SINGURI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              Bucuria mea, te-a dracuit, te-a injurat sau te-a blestemat cineva? 

Tu, iubeste-l si arata-i “semnele dragostei” tale: IERTAREA si RUGACIUNE PENTRU EL si zi asa: “Doamne, iarta-l pe fratele meu ca nu stie ce vorbeste si sa ma ierti si pe mine, fiindca, poate ca chiar eu l-am smintit, chiar eu l-am determinat sa spuna asemenea vorbe, si-apoi, asa-mi trebuie pentru pacatele mele! Minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Maxim Marturisitorul: "Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar, sa stii ca nu vei putea face nici aceasta, daca nu vei dispretui lucrurile lumii. 

Te-a blestemat cineva?

 Sa nu-l urăști pe el, ci blestemul si pe dracul care a pus la cale blestemul. Fiindca, dacă urasti pe cel ce te-a blestemat, ai urat un om și ai calcat porunca. Si ceea ce a facut acela cu cuvantul, tu faci cu fapta. Iar de pazesti porunca, arata semnele dragostei; si de poti face ceva, ajuta-l, ca sa-l izbavesti de rau." Iar Dumnezeu ne indeamna prin Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel: “Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati. 

Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. NU VA RAZBUNATI SINGURI, IUBITILOR, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), fiindca, scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte raul cu binele” (Romani 12:14-21). Si-apoi, cum sa ne razbunam singuri, cand Sfantul Parinte, Nicodim Aghioritul zice: “Adu-ti aminte in fiecare zi ca cea de astazi este a ta, insa, cea de maine este in mana lui Dumnezeu si ca Cel care ti-a dat dimineata nu ti-a fagaduit ca-ti da si seara”. 

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

CERSETORUL "OBOSIT!"

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 
Bucuria mea, am sa-ti spun o intamplare traita de mine. Era iarna. Ninsese mult. A venit un cersetor, cam de 45 de ani si mi-a spus pe un ton poruncitor: "Parinte, da-mi bani sa-mi cumpar mancare!". Si i-am zis: "Iti dau, dar mai intai ia lopata si ajuta-ma sa dau zapada din fata Bisericii". Mi-a spus: "Aaaa, nu pot, fiindca eu m-am nascut obosit si prin Constitutie am dreptul la lene. Nimeni nu ma poate obliga sa muncesc!" Si eu i-am spus: "Daaa? Atunci, sa stii ca tot prin Constitutie ai dreptul si la foame. Nimeni nu te poate obliga sa mananci!"

 Si mi-a mai spus: "La cersit da, la munca ba! Mana intinsa nici nu oboseste nici nu amorteste!" Si i-am spus: "Frate, nici munca fara paine, nici paine fara munca! Bunica mea cosea pe stergare aceste cuvinte: Cine-i harnic si munceste, are tot ce isi doreste!" Si atunci cersetorul mi-a spus: "Nuuuu! Cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste!" Si-poi vreau sa te intreb parinte: "Care pacat este mai mare SA CERSESTI sau SA FURI?" "Pai SA FURI este pacat mare!", i-am raspuns eu.

 Si el mi-a spus: "Atunci, esti obligat sa-mi dai bani ca SA NU FUR!" 

Deci, atentie cui dati milostenia, ca nu cumva prin asta sa indemnati pe unii la LENE, FURT si TALHARIE.

🙏 Si mai trebuie stiut un lucru: Lenea imputerniceste ispitele!

 Iata dovada: “Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Sa postesti, sa te rogi si SA NU FII LENES, SA NU FII TRANDAV! 

Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc”. 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan 🔔.

CEL CE TE NAȘTI ÎN BETLEEM

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Cel ce Te naști în Betleem
Și din Cuvânt devii Hristos,
Te rog să vii prin harul Tău
Și-n sufletu-mi cel păcătos!

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, Stăpâne bun:
În ieslea sufletului meu
Să vii ca-n seara de Crăciun!

Cel ce Te naști pe paie moi,
Căci pe un pat nu Te-au primit,
Te rog cu lacrimi multe-n ochi
Să vii în sufletu-mi smerit..

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, căci ești milos:
Să nu-mi lași inima din piept
Orfană de al meu Hristos!

Cel ce Te naști și-apoi ești pus
În ieslea vitelor de jug,
Coboară lin, Iisuse blând,
Și-aprinde-n inimă-mi un rug.

Să ardă-n mine harul Tău
Și eu să nu mă mistuiesc,
Ci-n fiecare zi de azi
Mai mult ca ieri să Te iubesc!

Maica lui Dumnezeu ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



,,Maica lui Dumnezeu dă-mi viaţă de tânguire, strâmtă şi amară şi plină de lacrimi, ca să-mi spăl întinăciunea mea şi să mă înfăţişez curat înaintea Judecătorului.
Având însoţire trecătoare, pământească şi întinată, nu m-am ruşinat de frumuseţea strălucitoare a sufletului, Maica lui Dumnezeu, ci prin plăceri mi-am făcut trupul fără de folos.
Uşa a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi izbăveşte-mă pe mine, Stăpână, cu mijlocirea ta de uşile păcatului celui aducător de moarte.
Prin post, lacrimi şi plâns Dumnezeu se face milostiv, Născătoare de Dumnezeu, celor care, ca mine, în chip fără de minte L-au amărât, pe Acesta, Stăpână, Fă-L şi mie milostiv mai înainte de sfârşit.
Duhurile slujitoare ale îngerilor cereşti au plâns cu amar la căderea mea, iar duhurile cele întunecate ale demonilor din văzduhuri au râs, Născătoare de Dumnezeu.
Prin dreapta socoteală a ostenelilor se lucrează în cei smeriţi mierea cea preaminunată a virtuţilor, fără de prihană Fecioară, pentru aceea întăreşte nenorocitul meu suflet să petreacă pururea în cuget smerit.
Fiica împăratului şi cu adevărat Stăpână, fiind Maică a Împăratului tuturor, alungă departe de mine păcatul care acum mă asupreşte, ca o robie de necinste.
Cu curgerile lacrimilor mele curăţeşte, Stăpână, urâtul chip al păcatelor şi spală putreziciunea mea şi rănile vii şi sănătate dăruieşte robului tău, rogu-te.
Cei căzuţi, ridicaţi-vă! Hristos porunceşte să nu stăruim în răutate, ci mai degrabă să primim mila Maicii Lui.
Cine l-a mântuit pe Petru? Numai pocăinţa, şi pe tâlhar, pe desfrânata şi pe fiul cel risipitor; pe aceştia învredniceşte-mă şi pe mine să-i urmez.
Te rog pe tine, Stăpână, nu mă părăsi pe mine în ceasul întristării, ci arată-te mie milostivă şi izbăveşte-mă de rănirea demonilor.
Eu, cel ce am făcut nefolositoare haina botezului, am trebuinţă de multe lacrimi ca să o curăţ.
Rătăcindu-mi mintea cu amăgirea lumii, tu, Fecioară, întoarce-o prin frica de osândă.
Caută, Stăpână şi auzi, rogu-mă, glasul meu şi şterge toate păcatele mele, Preacurată.
Din primejdii întortocheate şi cumplite nenorociri care acum mă necăjesc scoate-l pe nenorocitul tău rob, Preacurată.
În ceasul morţii mele , Cuvioasă, arată-mi-te ajutătoare şi izbăveşte-mă de demonii cei răi care caută să mă apuce.
Să postim cât avem vreme, să plângem şi să ne tânguim, ca să ne desfătăm dincolo de cele veşnice.
După iarnă vine primăvară şi după furtună, seninul, iar după întunericul păcatelor, prin pocăinţă, vine lumina nepătimirii, aşadar, noi, cei pătimaşi, avem îndrăznire, pocăindu-ne.
Fecioară cu nume de Doamnă, ceea ce pe Dumnezeu întrupat nouă ni L-ai născut, izbăveşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate grele, Binecuvântată, Curată, ca să te fericesc pe tine.
Din sudori şi din trude, din suspinele inimii, Născătoare de Dumnezeu, se naşte simţirea, din aceasta nepătimirea, la care învredniceşte-mă să ajung repede, eu, cel ce am căzut mai presus de toţi.
Împăratul cerurilor voieşte ca toţi să îi umplem Împărăţia, dar noi, Fecioară, tânjim după ghenă.
Mai presus de zidirea întregii lumi, Maica lui Dumnezeu, Ziditorul a toate doreşte mântuirea oamenilor păcătoşi.
Fiindcă Hristos a pătimit pentru noi, suntem şi noi datori a pătimi pentru El şi să omorâm patimile cele stricătoare de suflet.
Curată Fecioară, ocrotitoarea creştinilor, scoate-ne pe noi din toată nevoia ca să te lăudăm pe tine întru toţi vecii.
Picăturile milei tale picură-mi-le, Maica lui Dumnezeu, şi alungă întunericul necunoştinţei, căci tu singură ai născut izbăvirea muritorilor.
De noroiul patimilor sunt acoperit şi de tina plăcerilor sunt pătat, însă tu, ca o bună ocrotitoare a mea, curăţeşte-mă, Stăpână.
Dă-mi să îmi desăvârşesc viata mea prin toate cuvioasele fericiri ale Fiului tău, să fiu sărac cu duhul, să plâng, să fiu blând, să flămânzesc, să însetez de dreptate, să fiu curat cu inima şi milostiv, să fiu făcător de pace, să fiu prigonit pentru Dumnezeu, Preanevinovată, şi să mă bucur, veselindu-mă de acestea toate”.
(Sfântul Andrei Criteanul)
(Culegere selectivă)

RODNICIA TACERII.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/  

Tacerea este ca mierea. 

Tacerea este de AUR, 

vorbirea despre Dumnezeu este de ARGINT, 

iar restul (cleveteala, barfa), este DE LA DIAVOL. 

In cei 7 ani de-acasa invatam sa vorbim si apoi vreme de 70 de ani, nu reusim sa invatam sa tacem... cand trebuie! Multi din cei care au vorbit, s-au cait dupa aceea, dar cei care au tacut, nu s-au cait. DACA VORBIM MULT, in suflet rodesc multe patimi: INVIDIA, CLEVETEALA, JUDECATA, MINCIUNA, URA, MANDRIA..., si atunci Duhul Sfant ne paraseste si ne tulburam sufleteste. DACA TACEM, in suflet rodesc virtutile Duhului Sfant: SMERENIA, PACEA SUFLETULUI, BUCURIA, RUGACIUNEA... Din tacere se naste linistea sufletului, iar din liniste, rugaciunea. Spune in gand cat mai des posibil: "IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!". "Din vuietul multimii, retrage-te-n tacere, Mereu din rugaciune, fa-ti zilnic o placere, Prin lumea nedreptatii, pastreaza-ti calea dreapta, Caci doar asa vei duce, o viata inteleapta". Asa se zice in popor: "PLISCUL MIC SI PASUL MARE!" (adica, putine vorbe si multe fapte bune unite cu rugaciunea).

                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan.

Ce pot să cer eu de la Tine

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ce pot să cer eu de la Tine
Când multi nu au pe masă pâine?
Ce să-mi doresc când lumea-i tristă
Şi multi plâng azi cu uşa-nchisă ....

Ce să-mi doresc, când văd ce jale
Copii desculti, bolnavi ce-au foame,
Când dorm bătrânii noştri-n frig
Sperând să capete-un covrig !

Cu ce curaj să-ti cer azi Doamne?
Când văd sărmani fară picioare,
Ce pot s-aleg eu ca răsfăt
Când văd nevăzători cu-un băt !

Ce poate să mă-ncânte Doamne?
Când ura macină pe oameni
Dreptate nici nu mai există
Şi lumea este egoistă !

Unde priveşti vezi lume tristă ....
Ce-şi varsă lacrimi în batistă,
De dor plâng mamele bătrâne
Şi-acele cu nevoi prin lume !

Ce pot să-ti cer când lumea moare
Abandonată prin spitale?
Cei dragi sunt îngropati în saci
Şi nu-s conduşi de a lor dragi!

Sfinte, tu dă-le o mamă la orfani,
Bătrânilor lasă-le bani,
Bolnavilor un gram de sănătate,
Flămânzilor dă-le bucate!

Să ne îmbraci cu fapte bune,
Cu bunătate si iubire ,
Să pui la toti pâine pe masă
Să dai căldură-n orice casă !

De vrei să faci azi o minune
Alungă răul ce-i în lume
Dă-i omului un mic venit,
Să poată dormi liniştit!

Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu

SFINTII PRAZNUITI ASTAZI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                         

              Sfinte Proorocule Daniel si Sfintilor trei tineri: Anania, Azaria si Misail, Sfintilor Mucenici Patermutie, Copri si Alexandru, care ati suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul, Sfinte Cuvioase Dunale marturisitorule, care ti-ai schimbat numele in Stefan, Sfinte Mucenice Iahu, Sfinte Parinte Dionisie cel Nou, cel din Zachint, care episcop al Eghinei ai fost si in pace te-ai savarsit, si Sfinte Noule Mucenice Nichita, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

 

RĂBDAREA ESTE BĂRBĂTIA SUFLETULUI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

               🙏 Dragii mei, nu trebuie sa ni se para ciudat ca vin peste noi patimi si boli, ci sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne dea POCAINTA, acest balsam pentru ranile cele sufletesti si pentru cele trupesti. Asa a spus Dumnezeu: "Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc..." (Apocalipsa 3:19). 

Pacatele se iarta prin SPOVEDANIE, dar se ispasesc prin SUFERINTA. Si atunci RABDAREA este diamantul care impodobeste sufletul crestinului si face neteda calea mantuirii sufletului sau. RABDAREA, este barbatia sufletului, sprijinul, radacina cea adanca, ce tine pomul atunci cand il lovesc vanturile si raurile il potopesc. Dar, ce ne facem daca nu avem nici macar RĂBDARICA, ce sa mai vorbim de RABDARE, RABDAROI sau RABDAREA SFINTILOR, fiindca RABDAREA DESAVARSITA o are doar Dumnezeu.

             Cand cazi, RIDICA-TE si cand pacatuiesti, POCAIESTE-TE! Ai grija ca nu cumva sa intre "otrava deznadejdii" in sufletul tau, fiindca Dumnezeu este un ocean de milostivire, oricate ar pacatui cineva, toate se iarta prin SPOVEDANIE (sincera si cu cainta). 

                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan 🔔.

AJUNGE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Voi...care ati ruinat această țară..
Si vreti ca tot mai multi să piară..
Voi care ne loviți mereu...
Nu va gândiți la Dumnezeu?

Sunteti sătui...aveti de toate...
Vacanțe în Dubai...palate...
Salarii...pensii și mașini..
Noi...nici mâncare la copiii...

Suntem cu lacrimi pe obraji..
Cu frică stăm in case...
Dar va veni curând o zi...
Când vom striga..,,NU SE MAI POATE!".

AJUNGE! Noi ne-am săturat..
Voi ne-ati mintit ...nu va păsat..
Că suntem multi flămânzi și goi..
Și ne curg lacrimile ...ploi..

Copiii noștri nu-s in țară...
Slugi sunt la străini ...afară..
Noi ....trăim de azi pe mâine...
Gata ...până aici...ajunge...

Cu lacrimi vom uda pământul..
Si roadă iar va da...
Fiindcă așa este țăranul...
Trăiește din munca sa...

Țăranul se roagă cu lacrimi
La bunul Dumnezeu...
Să scape țara de nemernici..
De cei ce fac atâta rău...

Voi ...care-ati ruinat această tară...
Plecati cât încă mai puteți...
Căci vom veni cu mic... cu mare..
Curând la...Bucuresti...

Să stăm de vorba cu aleșii ...
Să-i întrebam ce au de gând..
Să ștergem urmele puterii...
Curând...foarte curând...

Maria Pintican...

Sfânta Biserică Ortodoxă, izvor al vieţii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

      

Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin: 

-Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi Sfânta Liturghie şi predica, când oricum Îl vedem peste tot.

 -Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţa Îl văd peste tot şi prin toate. Însă, priveşte! 

Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. 

Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspată şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa datătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu mai plânge după omul pierdut !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Într-o zi nefastă , în timp ce traversa strada , o mașină a lovit puternic o fetiță , care și-a pierdut viața pe loc .
Avea 5 ani împliniți in ziua accidentului !
Mama fetiței a rămas traumatizată și lipsită de orice .... nu există durere mai mare pe Pământ . De la moartea fetiței , ani de zile .... aceasta nu a putut dormi aproape deloc , visând-o în permanență și plângând până la leșin . Într-o zi ațipind a visat un Înger care ia spus :
- Nu mai plânge !
Auzind asta mămica l-a întrebat :
- Pot să stau de vorbă cu ea sau să o văd măcar odată ?
Îngerul a răspuns :
- Vrei să o vezi ? O ia de mână și o urcă în cer . Ajunși în cer .... o poartă s-a deschis larg , unde mii de copii stăteau cu lumânări în mână , formau un întreg drum .
Văzând asta mămica îl întrebă pe Înger :
- Cine sunt ei ?
- Ei sunt copiii care ajung zilnic în Rai !
- Fica mea este printre ei ?
- Uită-te atentă , ce este acolo în zare .....
Un copil venea în fugă .... radia de bucurie de parcă își întâlnea mama după zeci de ani.... Văzând-o mama se înveselește un moment dat , dar în câteva secunde cade-n genunchi și izbucnește din nou în lacrimi . Fica ei era singura care nu avea o lumânare aprinsă și nici față nu era luminată . Dar fetița se apropia din ce în ce mai mult și își strânge mama în brațe ca pe ultima dată !
- Copila mea de ce ești singura fără lumânare aprinsă întrebă mama printre lacrimi .
- Mămică scumpă te rog .... nu mai plânge ! Uite eu îmi aprind lumânarea în fiecare seară , la fel ca ceilalți copii , dar lacrimile tale o sting ! De aceea , lumânarea mea este mai tot timpul stinsă iar eu sunt obligată să rămân tot timpul în întuneric .
Nu plânge tot timpul omul pierdut , fie el părinți , frați , soț sau copii . Lasă-i să se odihnească în pace., nu-ți chinui într-una viața, pentru că nu se va întoarce indiferent de situație .
În schimb poți păstra vie amintirea acelui om , amintindu-ți de el cu drag și zâmbind în amintirea lui .
Este o poveste tristă dar sper să învățați ceva din ea !
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veșnic , hotărând tuturor vremea și felul sfârșitului . Iartă Doamne păcatele celor din veac adormiți , primește-i in locașul luminii și bucuriei și le deschide brațele părintești . Auzu-ne Milostive , pe noi , cei ce le facem pomenirea și strigăm : Tatăl nostru , iubirea cea nemărginită , odihnește sufletele adormiților robilor Tăi !
Că să-i ajutăm pe cei plecați la Domnul trebuie să ne rugăm să facem parastase , ectenii și pomenirea la Sfânta Liturghie .
Când sunt citite numele lor în timpul Sfintei Liturghii , dacă sufletele sunt în Iad sunt scoase la lumină !
Lumânarea aprinsă la plecarea din această lume nu ne este de folos , fiind doar un simbol lumesc o tradiție .
Trebuie să fim pregătiți să plecăm din această lume cu : Lumina lui Hristos - Sfânta Împărtășanie și cu Crucea personală ( viață fiecăruia ) Lumina faptelor bune !
Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvânteze pe toți cu multă sănătate , fericire și mântuire ! Doamne miluiește ! Amin și Aliluia !

Biserică de provincie....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

 ·

"Intr-o biserică de provincie, cam uitată de oameni, duminică dimineaţa nu a venit nimeni la Liturghie.
Aşa că slujba a fost oficiată doar de preot şi de cântăreţ în faţa celui însărcinat cu vânzarea lumânărilor.
Preotul s-a întrecut pe el însuşi, oficiind o slujbă atât de frumoasă, cu o predică atât de emoţionantă încât cei doi l-au întrebat uimiţi la sfârşit:
"Părinte, de ce aţi ţinut să faceţi o asemenea slujbă şi o asemenea predică în biserica goală?"
"Cum goală?", a replicat părintele. "Păi nu a venit nimeni!", au spus cântăreţul şi lumânărarul.
"Biserica era plină, dragii mei.
Biserica era plină de îngerii celor care nu au venit la Liturghie, deşi ar fi trebuit să vină.
Îngerii respectă rânduielile şi, chiar dacă omul care le e dat în pază nu vine la Liturghie, ei totuşi vin.
Când vine şi omul, îngerul e bucuros, când nu vine, e trist.

Dar îngerii vin mereu la Liturghie. Astăzi, biserica a fost plină de îngeri trişti, care au cântat împreună cu mine atât de frumos şi asta m-a stimulat."

BINECUVANTARE si RUGACIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

         Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi, si binecuvanteaza-i pe toti aceia carora le trimit mesaje duhovnicesti si pe toti crestinii ortodocsi de pretutindeni. PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta si LUMINA Sfanta in sufletele si in casele lor. Amin. 

O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul. Sa dam slava lui Dumnezeu, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
"Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi. Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, laudat si preamarit este numele Tau in veci. Amin. 

Fie, DOAMNE, mila Ta spre noi, precum am nadajduit intru Tine. Bine esti cuvantat, DOAMNE, invata-ne pe noi indreptarile Tale. Bine esti cuvantat, STAPANE, intelepteste-ne pe noi cu indreptarile tale. Bine esti cuvantat, SFINTE, lumineaza-ne cu indreptarile Tale. DOAMNE, mila Ta este in veac; lucrurile mainilor Tale nu le trece cu vederea. Tie se cuvine LAUDA, Tie se cuvine CANTARE, Tie SLAVA se cuvine, TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH, acum si pururea si in vecii vecilor. 

                                                                                                                                        Amin".
                                                                                                                                     Preot Ioan.