Ce este cel mai important în viaţa noastră?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 Într-o zi, un pelerin aflat în Muntele Athos a pus aceasta întrebare mai multor stareţi: „Ce este cel mai important în viaţa noastră?”. De fiecare data i s-a răspuns: „Dragostea divina; sa iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru”. 

El a spus: „N-am dragoste nici pentru rugăciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni. 

Ce sa fac?”. 

Apoi, în sinea lui, a hotărât: „Voi trai în aşa fel ca şi cum as avea aceasta dragoste”. 

Treizeci de ani mai târziu, Duhul Sfânt i-a dăruit darul iubirii. In mod inevitabil, vor fi ore, săptămâni, ani în sir, în care vom trai fara sa siântâm lucrarea Duhului Sfânt în noi. Sunt perioade importante în care ni se oferă prilejul sa ne mărturisim statornicia dragostei noastre pentru Hrisos. 

Chiar daca nu percepem lucrarea harului, trebuie sa trăim ca şi cum Duhul Sfânt ar fi în noi. „Stareţul „Siluan gândea ca daca păzim cu fidelitate poruncile lui Dumnezeu, va veni timpul când harul se va face cunoscut şi va ramane mereu în noi. Este inutil sa ne grăbim. Unii părinţi de la Muntele Athos n-au primit harul şi nu L-au cunoscut pe Dumnezeu decât abia după patruzeci de ani de nevoinţe şi, uneori chiar mai mult, tocmai înaintea sfârşitului lor. 

La început harul ne învaţă, provoacă în noi stări asemănătoare cu duhul poruncilor Evangheliei. Totul este uşor. Întotdeauna cu noi, Duhul Sfânt ne face sa fim binevoitori fata de semeni. Este o atitudine normala, naturala. Dar aceasta stare nu durează mult. Într-o zi, pe nesimţite, harul ne va părăsi sub aceasta forma tangibila. Începe o a doua perioada dificila cu aceasta întrebare: „Cum sa trăim fara har?”. Trebuie sa continuam sa acţionăm ca şi cum Duhul Sfânt ar fi cu noi, sa încercăm sa păstrăm aceeaşi stare sufleteasca în care, prin har, am dobândit anumite atitudini fata de fratele şi de sora noastră. 

Trebuie sa ne silim. Acelaşi lucru este cu rugăciunea. La început, este ca o stare naturala. Ne rugam cu uşurinţă; rugăciunea ţâşneşte din inima. Când Duhul Sfânt ne părăseşte, trebuie sa ne silim sa ne rugam ca înainte, când aveam harul: din toată fiinţa, din toată inima, cu toată mintea şi chiar cu tot trupul nostru.

Cuv-arhim-sofronie-din-viata-si-din-duh.

CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, Bucuria mea, Sfantul Parinte, Sofian Boghiu, ne-a lasat acest sfat duhovnicesc: "Rostul nostru pe pamant este sa ne umplem de Dumnezeu. Si nu ne putem um­ple de Dumnezeu decat prin smerenie. Smerenia trebuie sa fie fundamentul vietii noastre. A trai in smerenie inseamna a trai o viata reala. Iar a trai in trufie este o viata artificiala. 

De aceea, de cate ori esti umilit, rabda si roaga-te: Doamne, primeste aceste umilinte, in locul sme­reniei de care am lipsa. Sa rascumpere umilintele, mandria de care nu ma pot izbavi de bunavoie!"

 Sfantul Parinte, Efrem Katunakiotul zice asa: “L-am intrebat de multe ori si pe gheronda Iosif cum a ajuns la aceasta stare. Si mi-a zis: “Sa-ti spun ceva: Am adancit mult indemnul: „cunoaste-te pe tine insuti”. 

Ce esti tu? Nimic. Nu esti nici cat un vierme. Nimic. A venit Harul, te-a ridicat, ai devenit inger. A plecat harul, te-ai intors la acelasi vierme. De tine depinde sa ai o minte lina si linistita, de tine depinde. Nu depinde de ispita, daca te ataca, sau de comportamentul celui impreuna nevoitor cu tine. Tu insuti vei deveni pricina mantuirii tale, tu insuti vei deveni pricina nemantuirii tale. De tine depinde. Cand tu vrei mantuirea ta, cand te silesti pe tine, toate vin prin rugaciune”. 

Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina, zice asa: “Cu adevarat fericit este omul care nadajduieste in Dumnezeu! Cat de frumos, cat de placut, cat de plin de Har este chipul celui ce nadajduieste in Dumnezeu Care mantuieste. Cere de la El binele cel mai inalt si nemurirea in Imparatia Cerurilor, iar Dumnezeu il asculta. Fericit este omul care nadajduieste in Domnul!"

 Asadar, da SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE si nu uita virtutile teologice: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE! 

    Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har si pace sufletului tau! 

                                                                                                                      Amin si Aliluia! 

                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

SFANTA TREIME

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Un om ce calatorea in tovarasia unui preot, l-a intrebat asa: Parinte, nu inteleg cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Trei Persoane, unite, nedespartite, dar, fara a se amesteca una cu cealalta, adica, UNUL IN FIINTA, INTREIT IN PERSOANE. Bucuria mea, i-a raspuns preotul, sunt si lucruri mai presus de mintea noastra, insa, pentru a intelege, sa privim de exemplu soarele.

Sa zicem ca DISCUL este Tatal, LUMINA care ne vine de la soare este Fiul, IISUS HRISTOS, ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi CALDURA, sa zicem este DUHUL SFANT, care cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate si ne curateste pe noi de toata intinaciunea. Vezi tu bucuria mea, discul soarelui, lumina si caldura lui, nu sunt unul si acelasi lucru si cu toate acestea cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare.

La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt unul si acelasi Dumnezeu, caruia noi credinciosii ne inchinam. Omul ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Lui Dumnezeu, insa oamenii mandrii pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate mai devreme sau mai tarziu le sunt accesibile.

Omul credincios stie insa ca nu mintea, nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

Bucuria mea sa tii minte ca: CINE NU CREDE IN SFANTA TREIME, NU CREDE IN NIMIC!

Preot Ioan .

CUVANT DE INVATATURA si B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, suntem in a doua zi din postul Sfintelor Pasti. M-am bucurat mult, cand cativa ucenici, mi-au cerut binecuvantare sa tina post fara ulei in prima saptamana. Altii, mi-au cerut binecuvantare sa tina post negru, in fiecare zi din aceasta prima saptamana, pana la ora la care nu le mai permite stomacul. Le-am dat binecuvantare, dar, cu conditia sa tina acest post, dupa putere, atat cat le permite sanatatea, cu dreapta socoteala, fiindca postul trebuie tinut in functie de VARSTA, BOALA si PUTERE.

Si i-am indemnat sa nu spuna absolut nimanui, fiindca, spunand s-ar putea mandri si pentru ca, cei care nu postesc, chiar crestini ortodocsi fiind, ii vor lua in batjocura.

Si sa nu uiti ca de-acum, pentru ca vrei sa te nevoiesti cu postul, rugaciunea si faptele bune, milostenia, cu siguranta ispitele vor fi mai multe si mai mari decat in afara postului. CAND VIN ISPITE MULTE, SI CREZI CA N-AI SCAPARE, SA-TI PUI NADEJDEA-N DOMNUL, SI-N MILA LUI CEA MARE:

"Cheama-Ma in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi, si tu Ma vei preamari" (Psalm 49:16).

Asadar, tu sa mergi inainte cu CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE. Si, chiar daca valuri vin mereu, Si crucea-i grea pe cale, Tu nu uita ca Dumnezeu, E-n "barca" vietii tale!

IL rog pe Preabunul Dumnezeu sa te binecuvanteze, Maicuta Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei, iar toti Sfintii, sa mijloceasca inaintea Lui Dumnezeu pentru mantuirea sufletului tau. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

BINECUVANTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, ma rog din toata inima, ca dragostea si pacea, Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, sa se reverse cu imbelsugare in inima ta.

Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al sau Har si cu a sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea, si in vecii vecilor. Amin. Sa stii ca NIMIC NU ESTE MAI FRUMOS, DECAT O VIATA TRAITA CU HRISTOS IN SUFLET, primind Sfanta Impartasanie (dupa ce ai postit si te-ai spovedit) fiindca, 

El este CALEA, ADEVARUL si VIATA, si nimeni nu va ajunge la Dumnezeu Tatal, decat, prin El (Ioan 14:6).

 Viata noastra, prin care suntem facuti vii, este Dumnezeu TATAL si Dumnezeu FIUL si Dumnezeu DUHUL SFANT. Asadar, TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU DA O DAM!

Smereste-te, daca nu vrei sa nu te tulburi sufleteste si sa te lase Dumnezeu in diferite ispite. Potrivit cu mandria pe care o ai si ispitele sunt pe masura. Si nu vor inceta ispitele pana cand nu te vei smeri si, este mult mai bine sa te smeresti tu, DECAT SA TE SMEREASCA DUMNEZEU! 

Cauta Smerenia si blandetea, fiindca altfel, nu vei afla odihna sufletului tau. 

                                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan 

Dă-ne ,Doamne,astăzi liniștea din ceruri

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dă-ne ,Doamne,astăzi liniștea din ceruri
Poate doar atunci pașii ne-om opri,
Si-om simți in suflet ale morții geruri
Candele s-aprindem pentru veșnicii!

În mijlocul zarvei rugăciuni să urce,
Pleacă-Te,Stăpâne ,taina-mi să-Ti șoptesc,
Că nimic nu-Ți cer când cuvântul curge
Doar prin Tine,Doamne,veșnic să trăiesc !

Când sunt lut și tină ce pot eu a-Ti cere,
Lucruri trecătoare să mă veselesc?
Sau știința lumi.. să citesc în stele,
Când eu vreau pe Tine să Te preamăresc?

Când sunt cel din urmă,oare pot a-Ți cere
Să fiu așezat lângă cei dintâi?
Când în ziua nuntii, și-a chemării mele
La ospățul Tău,ultimul mă pui !

Dă-ne ,Doamne ,astăzi, îngeri să ne poarte
Pașii către calea, sufletelor vii !
Să lăsăm în urmă visele deșarte
Să urcăm Golgota pentru a trăi !

( din vol. Cu Hristos pe drumul Crucii )
( versuri: Eliana Popa)

Preotul nu are putere, în sens lumesc

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                           

“Preotul nu are putere, în sens lumesc. Nici una. Preotul nu are drepturi, ci are numai acel cutremurător şi minunat, cu totul dumnezeiesc, privilegiu, de a iubi până la moarte, şi încă moartea pe cruce. 

Unul dintre nevoitorii din Apus, întrebat fiind ce este acela un preot, a spus: „Preotul este un om răstignit”.

Este omul care s-a lepădat şi se leapădă şi ar trebui să se lepede, iar şi iar, ceas de ceas, de sine însuşi, de oricare drept pe care l-ar fi avut; nu doar de mincinosul drept de a face ceva rău, de a fi păcătos, ci chiar şi de cele mai fireşti drepturi ale unui om, de cele mai legitime drepturi ale vieţii omului. El este chipul lui Hristos, el este icoană, el este grija lui Hristos (pentru om), dragostea lui Hristos, este sângele lui Hristos, care poate fi vărsat oricând.

A sta înaintea Domnului pentru popor nu înseamnă a te simţi tu aparte, vreun privilegiat oarecare, unul care are intrare în Altar şi de acolo înalţă rugăciuni. A sta înaintea Domnului pentru popor înseamnă a te simţi atât de una cu acest popor, încât fiecare strigăt al acestuia, fiecare geamăt, fiecare implorare, fiecare strigăt de pocăinţă, fiecare bucurie să curgă prin tine, aşa cum curge apa prin uluc. Iar aceasta pare a fi un lucru înfricoşător.”
                                                                                              (Mitropolitul Antonie de Suroj)

RABDARE! SMERENIE! IUBIRE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/

Bucuria mea, oamenii de azi, nu suporta nici un fel de mustrari, dar s-a zis: "CEL CE SE LEAPADA DE MUSTRARE, FIE ACEASTA DREAPTA SAU NEDREAPTA, DE MANTUIREA SA SE LEAPADA!".

Iar noi suntem gata sa ne lepadam de ea din iubire de sine si slava desarta. Oamenii buni ne ajuta la mantuire mult, dar cei rai ne ajuta si mai mult. Rabdati-i! Toate veacurile au fost pline de dusmani, dar cei din veacul acesta au umplut cerul de Sfinti.

Deci: RABDARE, SMERENIE, IUBIRE!

Pentru ca iubirea este mai mare decat toate si fiindca Dumnezeu este IUBIRE, inseamna ca: Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu) ajungi la desavarsire! Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu) dobandesti inteleptire.

Doar prin rabdare, smerenie si IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu), ajungi la indumnezeire.

Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu), ajungi la curatie.

Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu), poti inchega o prietenie adevarata.

Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu), ajungi sa ai o casnicie binecuvantata.

Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu), scapi de deznadejde.

Doar prin IUBIRE (cu ajutorul lui Dumnezeu), te vei intalni cu Dumnezeu in a Lui Imparatie. Si nu uita ca DUMNEZEU ESTE IUBIRE.

Asadar, RABDA, SMERESTE-TE si IUBESTE OMULE, iubește sincer, curat, altruist (adica dezinteresat) și de Dumnezeu vei fi binecuvantat!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

RĂBDAREA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.blogspot.ro/

Bucuria mea, pentru crestinii ortodocsi, Rabdarea este o virtute, fiindca unde nu este Rabdare, nu este nici iubire, iar in schimbul Rabdarii, Dumnezeu ne da mantuirea: "Prin Rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre" (Luca 21:19).

Rabdarea are mai multe trepte: RABDARICA, RABDARE, RABDAROI, RABDAREA SFINTILOR (pe care foarte putini o dobandesc), si RABDAREA DESAVARSITA (pe care o are doar Dumnezeu). Daca vrei sa ai RABDARE trebuie sa ai mai intai SMERENIE. Iar ca sa ai smerenie trebuie SA POSTESTI.

Omul smerit rabda cu barbatie jignirile, defaimarile si zice: DOAMNE, IARTA-I ACESTUIA VORBELE SI MIE FAPTELE!

Si Dumnezeu vazand Rabdarea lui ii va trimite mangaiere si odihna sufletului sau.

Parintele Cleopa indemna asa: "Rabdare, Rabdare, Rabdare... si cand ti se pare ca ai gatat-o, ia-o de la capat: Rabdare, Rabdare, Rabdare...

Dar pana cand? Rabdare nu pana la prasit, ci pana la sfarsit! Doamne, da-mi rabdare si voie nebiruita si blandete! Sa ai rabdare in toate pentru ca: Rabdarea este MARELE BALSAM pentru ranile sufletului, UNICUL DIAMANT care ne indreapta pe drumul mantuirii, este TARIA SUFLETULUI in ispite.

Asadar, Roaga-te, Posteste, Taci, Rabda, Iubeste-l pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii tai, Smereste-te, Iarta...

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

MAI POŢI SĂ CREZI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc,
după durerea cruntă cu care Te-am străpuns?
Mai am să-ajung vreodată să pot să-mi ispăşesc
şi plânsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns?

Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei
cum mă priveai 'nainte cu-ncredere şi dor?
Sau totdeauna ochii Ţi-i vei întoarce grei
să nu mă mai zdrobească văzând durerea lor?

Mai poţi să-mi mergi, Iisuse, alăturea pe-un drum
cum îmi mergeai odată voios şi fericit?
Sau tot mai trist vei merge şi mai străin de-acum
lăsându-mă cu piatra de care m-am lipit?

... O, dragoste divină, ce-amar Te-am întristat
şi ce adânc mă doare tot sufletul pustiu!
Mai este vreo nădejde să mai pot fi iertat
sau voi muri în plânsul prea greu şi prea târziu?

O, crede-mă, Iisuse, când spun că Te iubesc
chiar dacă spun aceasta cu ochii în pământ,
că nu-i mai grea povară ca vina ce-o simţesc
că am putut o clipă să-mi calc ce-aveam mai sfânt

Traian Dorz

Drumul către viaţa cea veşnică...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu.

Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4).

După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

Viata e un pumn de pietricele colorate

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un om a gasit o punga mare cu pietricele colorate pe tarmul unei ape. A luat-o si mergand spre casa incepu sa arunce pietricelele in apa, tinti pasarile care treceau pe deasupra, se amuza aruncandu-le aiurea. In momentul in care mai avea in punga doar doua, trei pietricele, pe care se pregatea sa le arunce si pe astea fara rost, s-a intalnit cu un vecin.

 Acesta s-a uitat la pietricele, dupa care zise: 

“- De unde ai pietricelele acestea, fiindca sunt foarte pretioase!”.

 Afland asta, omul nostra pleca disperat sa caute pietricelele aruncate aiurea, dar era greu sa mai recupereze ceva.

Asa facem si noi cu zilele vietii noastre. Fiecare zi a omului, fiecare saptamana, fiecare luna, fiecare an sunt comori pe care le aruncam fara nici o precautie, cand le-am pierdut e imposibil sa le mai recuperam.
                                                                                                                    Parintele Iustin Parvu

TERMINAREA NOPTII si INCEPUTUL ZILEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un parinte intelept si-a intrebat ucenicii: Dragii mei, cum stiti voi, ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu! s-a repezit sa raspunda un ucenic. S-a terminat noaptea si incepe ziua, cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nuuu, nu este bun raspunsul, a grait parintele.

 Un alt ucenic a spus asa: Ar putea fi inceputul zilei, cand, vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nuuu, nu este bun nici acest raspuns, a zis parintele. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Si le-a spus lor parintele cel intelept: S-a terminat noaptea si incepe ziua, atunci cand privind in fata un om, vom vedea in el aproapele nostru, un frate al nostru intru Domnul! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este (in sufletele noastre). Aceasta este una din conditiile mantuirii sufletelor noastre.

Asadar, bucuria mea, SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU mai presus de orice, SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU ca pe tine insuti si neaparat SA-I IUBESTI PE VRAJMASII TAI, ca pe niste binefacatori, fiindca numai asa implinesti PORUNCA IUBIRII, si astfel rabdand rautatile, nedreptatile si supararile care ti le fac vrajmasii, tu iti ispasesti pacatele si iti mantuiesti sufletul.

NOAPTE BUNA! ODIHNA PLACUTA! pentru trupul tau ostenit, dar inima ta sa vegheze spunand neincetat: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! pentru ca in sufletul tau sa fie totdeauna "ZIUA" (adica iubire)! Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .

A P O S T A Z I E ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

    Bucuria mea, in aceste vremuri troneaza APOSTAZIA (adica, LEPADAREA DE CREDINTA). De aceea intreaba Sfantul Evanghelist Luca: “Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?” (Luca 18:8). Lumea fara Dumnezeu isi afla pedeapsa propriei ei rautati. Cineva a intrebat-o pe Sfanta Matrona a Moscovei, de ce oamenii nu mai au putere sa lupte pentru suflet si pentru credinta? Sfanta Matrona a spus: “Poporul e hipnotizat, nu stie ce este cu el. 

O putere cumplita a intrat in actiune. Aceasta putere se afla in aer, patrunde peste tot. Inainte doar mlastinile si padurile de nepatruns erau locasurile acestei puteri, pentru ca oamenii frecventau Bisericile Crestin Ortodoxe, purtau cruci la piept, in case erau aparati de icoane, de candele si sfestanii. Dracii ocoleau astfel de case, insa acum, din cauza necredintei si a respingeri lui Dumnezeu, ei patrund si in oameni." 

Pentru ca aceste puteri sa nu-l doboare pe crestinul ortodox, el trebuie sa tina post cel putin miercurea si vinerea (cei ravnitori pot tine si lunea), trebuie sa coopereze cu Dumnezeu: omul prin rugaciune si Dumnezeu prin putere, trebuie sa participe in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, trebuie sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cel putin de patru ori pe an... Asadar, la chemarea: “Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor” (Matei 4:17), sa raspunzi asa: “CRED DOAMNE!” 

                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .

Rolul Psaltirii in viata unui credincios

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Care este rolul "Psaltirii" în viaţa unui credincios, ştiind că mulţi duhovnici recomandă citirea zilnică a unei catisme?

Mai întâi de toate, duhovnicii trebuie să vă cunoască condiţiile de existenţă. Să ştiţi că eu mă mulţumesc dacă cineva citeşte cinci psalmi - căci mă mai întreabă oamenii cum să citească din Psaltire, şi le spun citească cinci psalmi, astfel încât într-o lună pot citi toată Psaltirea. 

Mai sunt unii care zic: Părinte, eu citesc în fiecare zi o Psaltire", dar să ştiţi că ăştia numai exerciţiu de citire fac, altceva nimic. De ce? Pentru că, neavând vreme, atunci citesc repede-repede, să termine Psaltirea şi să zică: "Am mai citit o Psaltire". Apăi să ştiţi că Psaltirea trebuie gândită, nu citită. Adică trebuie să citeşti psalmii pe care-i ai în faţă şi să te analizezi în sentimentele pe care le ai în legătură cu cele rostite în Psalmi şi să-ţi alegi psalmii aceia care se potrivesc mai mult şi mai bine cu aşezarea ta sufletească. Eu v-am mai spus şi altă dată, şi cred că acum vă pot pune la un examen: să vă întreb care psalmi îmi plac mie cel mai mult. Psalmii 22 şi 102 se potrivesc cel mai bine cu starea mea sufletească, îi am cel mai la inimă, ca şi când i-aş fi făcut eu. 

Dacă citeşti aşa, la repezeală, ca să zici: "Am mai citit o Psaltire", să ţi-o numere Dumnezeu, că tu oricum ţi-o numeri, nu faci nimic, adică nu ai un rezultat real şi pe măsura ostenelilor făcute. 

Este o vorbă care spune: "Din multă rugăciune nici nu te mai poţi ruga"; te osteneşti de nu mai ştii nici ce citeşti.

Eu sunt pentru rugăciunea de toată vremea, pentru "Doamne Iisuse...", dar nu în locul îndeplinirii altor datorii, ci atunci când mintea este limpede, şi nu recomand multa citire de rugăciuni. De fapt, să ştiţi că rugăciunea "Doamne Iisuse..." este rugăciunea începătorului, până la urmă. 

Ar trebui ca în sufletele noastre să izbucnească cuvinte de preamărire: "Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie", sau "Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor tale", ori "Slăvescu-Te că sunt minunat întocmit" ş.a.m.d.

In sfârşit, noi folosim mai întâi ce avem la îndemână şi ce este pe măsura stării noastre. Şi apoi, "toată viaţa noastră lui Hristos să o dăm", să ducem o viaţă încât să fie un fel de rugăciune vie.

             Atunci înseamnă că trăim filocalic, pentru că "Filocalia" chiar asta prevede. Sfântul Maxim Mărturisitorul dă o definiţie a rugăciunii de toată vremea în sensul acesta: "Să ai mintea totdeauna lipită de Dumnezeu cu multă evlavie şi cu dor, să atârni cu nădejdea de Dumnezeu şi să te încrezi în El în tot ce ai face şi ţi s-ar întâmpla". 

Asta este o stare de rugăciune, o stare a rugătorului.

                                                                                                          Arhim. Teofil Paraian

Amintește-mi... Doamne...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Aminteste-mi Doamne zi de zi...
Să împart bucata mea de pâine..
Fiindca sunt pe lume așa de multi flămânzi..
Care-a dorm cu gândul la ziua de mâine..

Aminteste-mi Doamne zi de zi..
Să ajut pe cel neputincios..
Fiindcă cine stie poate mâine -oi fi..
Si eu...la rândul meu căzută... jos.....

Aminteste-mi Doamne... să fac bine..
Si atunci când sufletul mă doare...
Fiindcă răsplătită insutit ...voi fi...
În viața viitoare..

Aminteste-mi Doamne in fiecare zi...
Că-s pe lumea asta... trecător.
Aminteste-mi Doamne in fiecare zi..
Că-s un simplu ...muritor..
.

Maria Pintecan...

Dar cine ...?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mai am puţine zile, Doamne
Te rog, nu mă grăbi,
Coboară din icoane
Să fii aici când voi muri !

 
În casa mea săracă
Mai am un colţ de pâine,
Dar cine s-o împartă
Celor ce-or plânge mâine ?

 
Copii-i-mi sunt departe
S-au dus la casa lor,
Doar Tu îmi eşti aproape
Veghează-mă când mor !

 
Şi să le spui apoi
Când voi veni la Tine,
Cât am ţinut la ei
Atâtea nopţi, atâtea zile !

 
Că i-am iertat pe toţi,
Că m-am iertat pe mine,
Te rog din suflet să îi ierţi
Când uită uneori de Tine !

Doamne, nu-i vina lor
O ştii atât de bine,
Bătrânul nu-i de ajutor
Puterile, îi sunt puţine !

Şi dă-le lor puterea
Să mai găsească-n Tine,
Un leac pentru durerea
Celor ce-au plâns ca mine !

 
Că toţi părinţii mor
Şi nimeni nu e veşnic,
Dar să nu dai copiilor
Destinul unui pustnic !

Copii lor să vină
În casa lor săracă
Că i-au ţinut de mână
Când învăţau să meargă …

Autor...DORIN DUMITRIU

IUBESC CÂND VREAU EU!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Nu iubesc când vor americanii,

Doar atunci, de "Sfântul Valentin"..

Mi-am iubit femeia în toți anii,

Când mai mult, la "maxim", când puțin..

Ce e asta, dragoste la ordin??

Ce-am pățit, m-am "bolunzit" de tot?

Nu sunt iubitor de meserie,

Ci iubesc și eu așa cum pot..

A întrat acuma obiceiul

Să iubim de Sfântul "Velăntain"..

Mare lucru, parcă până astăzi

Nu știam iubi atât de "fain"..

Dar mai bine-mi trag o ceartă bună

Cu femeia de la Dumnezeu,

Și-apoi mâine-oi face iarăși pace,

Dar le fac așa, de capul meu!

Obiceiul lumii păcătoase..

Să și-l țină, nu mă supăr eu.

Eu am obiceiuri mai frumoase

DE LA, CU ȘI DESPRE DUMNEZEU!

..SALUTUL CRESTINESC...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

Bucuria mea, sa stii ca in primele trei secole, atunci cand se intalneau crestinii ortodocsi, se salutau zicand: "SLAVIT SA FIE DOMNUL!" (salutul a fost luat din Psalmul 69:5), celalalt raspunzand: "IN VECI. AMIN!".

Unii mai evlaviosi, ziceau in continuare, celui ce salutase primul: "SI MAICUTA DOMNULUI!", fiindca pe Dumnezeu il ADORAM, pe Maica Domnului O VENERAM, iar pe Sfinti trebuie sa-i CINSTIM. Tare frumos si foarte corect! Slavindu-L pe Dumnezeu chiar si numai prin acest salut, El le trimite cate un inger pazitor sa-i pazeasca in toata ziua si in tot lucrul mainilor lor.

Astazi, cei mai multi oameni cand se intalnesc isi spun: "O zi buna!", sau "Pupici!", "Hai, sa traiesti!", "Salut!", "Buna!", "Hai noroc!", "O zi minunata!"... Ziua va fi buna si chiar minunata, dar, numai daca ne-o binecuvanteaza Dumnezeu, fiindca El ne-a avertizat: "FARA MINE, NIMIC NU PUTETI FACE" (Ioan 15:5). Pana in 1947, asa scria pe dunga banilor de metal din tara noastra: NIHIL SINE DEO" (adica, NIMIC FARA DUMNEZEU!).

Ce minunat spuneau batranii: "Fara Dumnezeu, sa nu treci pragul casei!" (adica, atunci cand pleci dimineata la servici, sa nu iesi din casa, sa nu treci pragul casei fara sa spui mai intai, RUGACIUNILE DIMINETII)

Asadar: SLAVIT SA FIE DOMNUL! IN VECI AMIN! SI MAICUTA DOMNULUI!

Preot Ioan .

CELE 10 FERICIRI ALE FAMILIEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

,,Cinta-voi Domnului în viata mea, cinta-voi Dumnezeului meu pînă ce voi fi ".Ps 103.

"Fă mereu ceva bun , pentru ca diavolul sa te găsească ocupat" Fericitul Ieronim

Când aveţi un necaz, o ispită, o supărare sufletească, economică, trupească, fie că-i boală, fie ispită sau orice alt rău, îngenuncheaţi şi rugaţi-vă să se facă voia lui Dumnezeu şi nu a voastră… Domnul, Care a îngăduit ispita, îi dă totodată omului şi mijlocul prin care să o depăşească.

*** ***

1. Fericită este casa unde HRISTOS domneste.

2. Fericită este casa care are ca îndreptar SFÂNTA EVANGHELIE.

3. Fericită este casa unde toti se ROAGĂ.

4. Fericită este casa unde sotii TRĂIESC sub acelasi acoperis, în dragoste reciprocă, îngăduintă si IERTARE.

5. Fericită este casa în care membrii ei se RESPECTĂ si au ÎNTELEGERE deplină unii fată de ceilalti, încât nici o problemă neplăcută nu există între ei.

6. Fericită este casa unde membrii ei sunt copiii CREDINCIOSI ai lui DUMNEZEU si trăiesc VIATA DUHOVNICEASCĂ a Sfintei Biserici, încât nu se primejduiesc să devină victime ale duhurilor răutătii.

7. Fericită este casa unde membrii ei cunosc ÎNVĂTĂTURA de CREDINTĂ ORTODOXĂ, neaflându-se în pericolul de a se abate de pe calea cea dreaptă prin învătătura ereticilor.

8. Fericită este casa unde membrii ei trăiesc cu stăpânire de sine si cu ÎNTELEPCIUNE, încât nu se află în pericolul de a cădea victime ale ispitelor veacului.

9. Fericită este casa unde membrii ei trăiesc cu prudentă, CUMPĂTARE si în conformitate cu principiile MORALEI.

10. Fericită este casa unde domne?te DRAGOSTEA, că unde domneste dragostea este si BINECUVÂNTAREA, iar unde se revarsă binecuvântarea acolo este prezent HRISTOS. Unde este El este MULTUMIRE, BUCURIE, PACE si o stare de LINISTE.

Fericiti fiti VOI care trăiti întru HRISTOS, Domnul nostru! AMIN!

PSALMUL 54

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     Auzi,Dumnezeule,rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.Ia aminte spre mine şi mă ascultă;mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului.Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit.Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul.

Şi am zis:Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel,ca să zbor şi să mă odihnesc?Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.Aşteptat-am pe Dumnezeu,Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.

Nimiceşte-i,Doamne şi împarte limbile lor,că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.

     Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei;fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul,aş fi răbdat;Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea,m-aş fi ascuns de el.Iar tu, omule,asemenea mie,căpetenia mea şi cunoscutul meu,Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări,în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii,Căci vicleşug este în locaşurile lor,în mijlocul lor.

Iar eu,către Dumnezeu am strigat,şi Domnul m-a auzit pe mine.Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi,voi vesti,şi va auzi glasul meu.Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine,că mulţi erau împotriva mea.Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei,

Cel ce este mai înainte de veci.Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu.Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor.Întinat-au legământul Lui.Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul,dar ele sunt săgeţi.

Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni;nu va da în veac clătinare dreptului.Iar Tu, Dumnezeule,îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor;iar eu voi nădăjdui spre Tine,Doamne.

PATIMA SLAVEI DESARTE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenuta.blogspot.com

Pe cel ce nu izbuteste sa-l amageasca spre slava desarta prin SCUMPETEA HAINELOR, incearca sa-l ispiteasca prin IMBRACAMINTEA PROASTA si pe cel ce nu l-a putut face sa se ingamfe prin CINSTE, pe acela il duce la NEBUNIE prin asa-zisa RABDAREA NECINSTEI; iar pe cel ce nu l-a putut impinge la slava desarta pentru DESTOINICIA IN CUVANT, il amageste prin TACERE, facandu-l sa-si inchipuie ca a dobandit LINISTEA. Daca n-a putut molesi pe cineva prin BELSUGUL BUCATELOR, il slabanogeste prin POSTUL pe care il tine DE DRAGUL LAUDELOR" (Pateric - Despre slava desarta).

Asadar, dragii mei sa luati aminte cat de perfida este aceasta patima si in cate feluri ne poate insela. Mult rau va face acela care va lauda, este ca si cand ati alerga in mare viteza si cineva v-ar pune piedica. Atunci cand va lauda cineva, sa-i multumiti pentru compliment cu zambetul pe buze, iar in suflet sa ganditi asa: “Nu ma laudati pe mine, fiindca eu sunt adancul pacatului, nu exista icoane cu chipul meu in Bisericile Ortodoxe, nu este numele meu trecut in calendar, cu cruce rosie si atunci, merit doar ocara, si nu lauda. LAUDAT SA FIE DOMNUL!

Toata lauda se cuvine lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor Sfintilor.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .