RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In Sfanta Scriptură, in Evanghelia după Matei (6:9), Iisus Hristos ii invată pe Sfintii Apostoli si pe toti cei ce cred in El: ,,Deci voi asa să vă rugati: ,,Tatăl nostru, Care esti in ceruri, Sfintească-se numele Tău, Vie Imparatia Ta; facă-se voia Ta, precum in cer si pe pămant. Painea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi; Si ne iartă nouă gresalele noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri; Si nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveste de cel-rău. Ca a Ta este Impărătia si puterea si slava in veci. Amin"

1. Să nu spui: "TATĂL", dacă nu te comporti zilnic, ca un fiu. 
2. Sa nu spui: "NOSTRU", daca esti egoist.
3. Sa nu spui: "CARE ESTI IN CERURI", daca te preocupa doar lucrurile pamantesti. 
4. Sa nu spui: "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU", daca nu-l respecti. 
5. Sa nu spui: "VIE IMPARATIA TA", daca o confunzi cu succesul material. 
6. Sa nu spui: " FACA-SE VOIA TA", daca nu o accepti cand e dureroasa.
7. Sa nu spui: "PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE, DA-NE-O NOUA ASTAZI", daca nu te gandesti si la cei infometati. 
8. Sa nu spui: "SI NE IARTA GRESELILE NOASTRE", daca nu uiti raul pe care ti l-a facut fratele tau. 9. Sa nu spui: "SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA", daca continui sa mai pacatuiesti. 
10. Sa nu spui: "SI NE IZBAVESTE DE CEL VICLEAN", daca nu lupti impotriva pacatului".

            Omule, gandeste-te bine, ca: TARIA, FRUMUSETEA PODOABA si PUTEREA sunt 

DESERTĂCIUNI!

 Doar sufletul tau este nemuritor. Sa ai grija, sa-l mantuiesti! 

                                                                                                              Preot Ioan.

Parintele Teofil – Despre compromis

Interlocutor: – Într-o lume coruptă, cum este lumea noastră, le este permis creştinilor să facă unele compromisuri legate de viaţa socială?

Parintele Teofil: – Dragă, compromisurile, în general, nu sunt binecuvântate de Dumnezeu. Nu se pune problema compromisului, ci, cât poţi, trebuie să te fereşti de astfel de împrejurări; pentru că ce faci te şi face, şi-apoi, cu vremea, ajungi să fii gata mai mult de compromisuri decât de lucruri limpezi.

(arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei)

http://www.sinaxa.net/abc/2012/09/parintele-te...

Din viaţa Sfântului Eftimie cel Mare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE..

                                    O poveste înfricoşată 

 În Mânăstirea Sfântului Eftimie din Palestina era un călugăr de la Roma cu numele Emilian; acesta din tinereţile lui avea viaţă cu fapte bune, era curat la trup şi foarte cumsecade şi înţelept. Pe acest frate monah l-a pizmuit diavolul şi într-o duminică i-a dat mare război trupesc, şi nemaiputând răbda ispita, primea în mintea lui acele gânduri spurcate şi se învoia îndulcindu-se de ele. Şi când s-a dus noaptea în Biserică pentru a citi utrenia, Sfântul Eftimie s-a întâmplat să fie lângă acel frate care avea războiul trupesc şi simţea că ieşea mare putoare de la acel frate. Sfântul a înţeles ispita vrăjmaşului şi certându-l, duhul cel necurat, duşmanul omenirii l-a aruncat pe acel frate la pământ, muncindu-l. Şi el văitându-se şi plângând scotea spume din gură. Atunci Sfântul a poruncit să aducă lumină că era noapte şi întuneric, şi zise către ceilalţi părinţi: „Vedeţi fraţilor pe acesta care are fapte bune şi e curat din tinereţile lui, cum se tăvăleşte acum pe pământ la picioarele noastre, vedere jalnică şi de plâns, numai că a primit gândurile cele spurcate în mintea lui. Deci să ia seama bine fiecare şi să se împotrivească gândurilor celor spurcate, şi să le gonească din mintea lui, chiar de la început când nu au mare putere. Iar dacă le primim cu bună plăcere îndulcindu-ne, măcar că nu ne apropiem de trupul altuia, dar cu sufletul am curvit, după cum zice la Sfânta Evanghelie, şi ca cei prea curvari ne vom osândi în ziua aceea a judecăţii, când cele ascunse şi cele nepricepute se vor descoperi“. 1 Ascultaţi şi altă pildă înfricoşată: Mi-au spus nişte Părinţi din Egipt, că într-un oraş era unul care se părea că avea viaţă minunată şi plină de sfinţenie la arătare. Dar într- ascuns mult mânia pe Dumnezeu cu gândurile cele deşarte şi cu mişcările inimii, care se învoia cu gândurile cele necurate. Dar cu fapta niciodată nu a păcătuit, însă cu mintea de multe ori curvea. Odată s-a îmbolnăvit greu de moarte, şi toată lumea din oraş se întrista şi plângea, socotind că moartea lui e paguba tuturor. S-a întâmplat să fie în acea zi un Bătrân Sfânt care era cu Darul înainte văzător, şi văzând pe toţi trişti şi plângând s-a dus şi el în grabă să ia iertare şi blagoslovenie de la dânsul. Şi când a sosit acolo, vede Arhiereul cu toţi clericii lângă dânsul, ţinând lumânări aprinse în mâini, aşteptând să-şi dea sufletul. Grăbindu-se Sfântul l-a ajuns că încă mai sufla. Şi vede o minune înfricoşată şi de cei mulţi nevăzută, dar jalnică şi vrednică de plâns. Un uriaş înfricoşat care avea în mâini o furcă de foc cu trei dinţi, o înfigea în inima lui şi i-a smuls sufletul cu multă silă şi fără nici o milostivire. Şi a auzit glas de sus care zicea: „După cum acest suflet nu m-a odihnit nici o zi, aşa şi tu să nu te leneveşti, nici să încetezi străpungându-l pre el şi prea aspru să-l chinuieşti“. Acestea spunându-le la părinţi Sfântul Eftimie, îi învăţa să ia seama şi să-şi aducă aminte întotdeauna de ieşirea sufletului, să ia pildă de la Emilian şi de la alţii, ca să nu păţească şi dânşii tot la fel ca ei. Şi făcând rugăciune Sfântul Eftimie pentru cel bolnav, s-a umplut tot locul acela de o putoare nesuferită ca de pucioasă şi din fum s-a auzit glas zicând: „Eu sunt duhul curviei“. Le spunea şi aceasta, Sfântul, dacă cineva are gânduri nepotrivite şi murdare numaidecât să le mărturisească la cei mai cu multă practică ca să-i poată îndrepta.

BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea ochi cu care sa vezi numai ceea ce este frumos in oameni, adică partea cea bună din ei.
Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea o inima care să ierte si cele mai mici greseli.
Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea un suflet care să nu-si piardă niciodată credinta.
Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea multa bucurie si lumina in sufletul tău.
Azi, chiar de nu vei fi un FAR, ci doar o CANDELĂ, iti ajunge. Si chiar de nu vei fi nici macar o CANDELĂ, ci un opait mic, tot iti ajunge, fiindcă important este sa te străduiesti să aprinzi lumina in sufletele celor din jurul tău. Amin!

                                                                                        Preot Ioan.

RUGACIUNE si BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Doamne, Indurate si Milostive, Indelung-rabdatorule si Mult-milostive, asculta rugaciunea mea si ia aminte la glasul cererii mele: Fa cu mine semn spre bine, ca sa umblu intru adevarul tau; veseleste inima mea ca sa ma tem de numele Tau cel Prea-Sfant, pentru ca mare esti Tu si lucruri minunate faci. Tu esti singurul Dumnezeu si nu este nimeni asemenea Tie, Doamne: Puternic in mila si Bun in tarie, spre a ajuta, a mangaia si a mantui pe toti cei ce nadajduiesc in numele Tau cel Sfant. Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu DUHUL SFANT, Treime Sfanta, slava Tie!
Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de Har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre. Miluieste-ne, Maica Luminii!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                 Preot Ioan.

R U G Ă C I U N E

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să te miluiască.
Domnul Iisus Hristos să-ti implinească toate cererile cele bune.
Domnul, Cel in toate puternic, să te izbavească de tot necazul si de toată boala.
Domnul să te invete pe tine. Domnul să te inteleptească.
 Domnul să-ti ajute. Domnul să te mantuiască. Domnul să te apere.
Domnul să te pazească. Domnul să te curete.
 Domnul să te umple de bucurie duhovnicească.
Domnul să-ti fie sprijinitor sufletului si trupului tău.
Domnul, ca un bun, milostiv si de oameni iubitor, să-ti dea iertare de păcate. Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos, la ziua judecătii să te miluiască si să te binecuvanteze in toate zilele vietii tale.
Ca aceluia se cuvine toata slava, cinstea si inchinăciunea, impreună si Parintelui Celui fară de inceput si Preasfantului, bunului si de viată facatorului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Omul nepocait este nespus de crud

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 Omul nepocăit este nespus de crud cu sine însuşi Doamne! Nu când vreau eu, ci TU.
Nu cum vreau eu, ci CUM vrei TU. Amin.

O zi grea. Dificilă. La final, o astâmpărare... oare a oboselii...? A puţinei rugăciuni. Este oricum, numai cum vreau eu nu. Şi ce e mai important, e întotdeauna mai bine. Oare acest sacrificiu al nostru este într-adevăr un sacrificiu?
Iată-mă, la 30 de ani, reîntors la credinţă (reîntors sau, pur şi simplu, convertit?). Şi dincolo de asta - dacă mai poate fi ceva important dincolo de asta, iată-mă la 30 de ani epuizat psihic de boală. O numesc generic boală, dar ştiu că este alcoolismul tatălui combinat cu nevroza maternă, cu depresiile cronice. Boala psihică la mine se leagă puternic de mândrie, deci de ne-umilinţă, de ne-smerenie. Atâta timp nu am conştientizat că ne putem lăsa să fim distruşi de mândrie. Am crezut mereu că mândria este doar a abuzatorului activ, dar există o formă de rezistenţă şi îndârjire pasivă, total necreştină, la fel de ucigătoare, pe care am practicat-o şi încă o practic. Nimic nu este mai important decât pocăinţa.

 Părintele Paisie Aghioritul despre pocăinţă: „Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar şi la mare înălţime. Pentru ca cineva să-L „îndoaie“ pe Dumnezeu, să-L facă să Se coboare şi să rămână cu El, trebuie să se smerească şi să se pocăiască. Atunci Preamilostivul Dumnezeu, văzând smerenia lui, îl înalţă până la ceruri şi-l iubeşte foarte mult. „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte“ (Luca 15:7), spune Evanghelia.

 Dumnezeu i-a dat minte omului ca să se gândească la greşeala sa, să se pocăiască şi să ceară iertare. Omul nepocăit este nespus de crud cu sine însuşi.
 Este şi foarte lipsit de minte, deoarece nu vrea să se pocăiască şi astfel să se slobozească din iadul cel mic în care trăieşte, care îl duce la cel mai mare şi rău, la cel veşnic. Astfel el se lipseşte şi de bucuriile paradisiace pământeşti, care se continuă în rai lângă Dumnezeu cu bucurii mult mai mari şi veşnice.
Cât timp omul se află departe de Dumnezeu, este în afară şi de sine. Vezi, în Evanghelie, că fiul risipitor „venindu-şi în sine, a spus: Merge-voi la tatăl meu”. Adică atunci când şi-a revenit, când s-a pocăit, atunci a zis: „Merge-voi la tatăl meu”. Cât timp trăise în păcat, era în afară de el, nu era raţional, deoarece păcatul este în afară de raţiune.
 - Părinte, Avva Alonie spune: „De va vrea omul, de dimineaţa până seara vine la măsura dumnezeiască“ (Pateric, Avva Alonie, 3, p.37). La ce se referă?
- Viaţa duhovnicească nu are trebuinţă de ani. Într-o secundă cineva se poate muta din iad în rai, dacă se pocăieşte. Omul este schimbător. Se poate face înger, dar se poate face şi diavol. Măi, măi, măi, ce putere are pocăinţa! Absoarbe harul dumnezeiesc. Un gând smerit să-şi aducă omul în minte şi s-a mântuit. Un gând de mândrie să-şi aducă şi s-a dus, s-a pierdut, dacă nu se pocăieşte şi îl află moartea aşa. Desigur, gândul smerit trebuie să fie însoţit şi de suspinul lăuntric, de zdrobirea lăuntrică. Pentru că gândul este gând, dar există şi inima. „Şi cu sufletul şi cu inima şi cu gândul”, spune cântăreţul. Mi se pare că Avva se referă la o stare mai permanentă. Este trebuinţă de un interval de timp ca să ajungă cineva într-o stare bună. Dacă greşesc şi mă pocăiesc, sunt iertat în aceeaşi clipă. Dacă am duh de nevoinţă, încet-încet pot consolida o stare, dar până atunci oscilez. - Părinte, un om în vârstă se poate ajuta duhovniceşte pe sine însuşi? - Da, căci mai ales atunci când cineva îmbătrâneşte, i se dă posibilitatea să se pocăiască, pentru că îl părăsesc iluziile. Mai întâi, deoarece odinioară, când a avut puteri trupeşti şi n-a

Omul nepocait este nespus de crud întâmpinat greutăţi, nu şi-a dat seama de slăbiciunile lui şi credea că se află într-o stare bună. Acum, când întâmpină greutatea şi se plânge, este ajutat să înţeleagă că nu este în regulă, că şchiopătează şi că trebuie să se pocăiască. Dacă pune în valoare duhovniceşte puţinii ani ai vieţii ce i-au mai rămas şi foloseşte şi experienţa ce a dobândit-o în numeroşii ani ai vieţii sale trecute, nu-l va lăsa Hristos, ci îl va milui.” Viaţa acum îmi pare altfel, neraţionalizată, neplanificată, e o deschidere continuă către prezent, care aduce mereu evenimente neaşteptate şi... atât de potrivite. E un fel de lăsare liberă, o curgere frumoasă, o dez-fixare, o dez-obdedare a sufletului meu. E o ieşire treptată şi timidă din frică. O creştere în dragoste. Contacte scurte cu aproapele meu, care se produc pe durerea mea, acolo, îl simt cum îmi atinge durerea şi mă retrag şi în scurtă vreme durerea dispare şi este înlocuită de o simplă bucurie de a fi. E ca un fel de dez-îngrijorare, o ne-ancorare în gândul celuilalt, şi îl simt pe celalalt rămânând temporar surprins, perplex, gata să intre în defensivitate, mă adulmecă, mă simte şi... nu e cazul. Doamne, nu mai e cazul pentru defensivitate. Dar eu rămân pe jumătate deschis, pe jumătate închis, pentru că mă doare atât de puternic această deschidere, aceste prime legături vii cu aproapele meu. E o suferinţă uriaşă îngrămădită între mine şi oameni, de fapt între mine şi percepţia mea despre oameni. Şi fără Domnul nu e posibil nimic, nici măcar o vagă bucurie de a fi alături de celălalt. Şi simt această suferinţă care crapă încet şi care e în mine, adânc în mine şi nu-mi mai doresc adesea altceva decât să fac loc acestui prezent- durere în conştiinţa mea. Dar nu pot forţa nimic şi nu mă grăbesc, pentru că aceasta este vindecarea mea. Şi nu eu lucrez această vindecare. Când mă doare mai tare atunci ştiu că acolo nimeni nu a pătruns de mulţi, mulţi ani, şi sunt atent, ascult şi mă ascult şi îi ascult pe ceilalţi. Şi rabd cu Dumnezeu durerea fără să o mai păcălesc. Dincolo de această suferinţă adâncă nu e decât iubire şi dăruire. Pentru că nu pot auzi cu adevărat durerea lui, a aproapelui, atâta timp cât fug de durerea mea.

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/

ALTARUL IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

    Cuprinde-mă, Doamne, cuprinde-mă-n Tine,
Si dă-mi nemurirea Iubirii Divine,
Si-aprinde-mi in suflet scanteie de Har,
Să-mi umple cămara, s-o facă altar!

   Altarul Iubirii, fă sufletul meu,
Si scrie in el doar numele Tău,
Si lasă-l să ardă in focul iubirii
Si lasă-l să fie părtas, nemuririi!

   Căci mare-i iubirea si mare-ndurarea,
A Celui ce tine pămantul si marea,
Si mare e Mila Acelui ce vine,
,,In taina la tine, in taina la mine"

   Trimite-mi un inger din Sfantul Alai,
S-aducă scanteia iubirii din Rai,
S-aprindă pămantul cu Focul de Sus,
 Căci Focul Iubirii e numai Iisus!
                        Preot Ioan.

Vremurile din urmă, sunt semne sau exagerări?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Vremurile din urmă, sunt semne sau exagerări?



Apocalipsa - Unii parinti, unii crestini spun ca sunt tot felul de semne ale sfarsitului lumii, iar altora li se pare ca sunt exagerari. Dumneavoastra ce credeti? Sunt semne ale sfarsitului lumii astazi sau sunt unele exagerari?

- Nu-s exagerari. Dupa toate scrierile Sfintilor Parinti, sigur, e in apropiere imparatia lui Antihrist. Asa socotesc eu, dupa cat am citit, dupa cum ne-au istorisit si Parintii vechi si dupa cum scriu toate cartile. Dupa cum se vad lucrurile, suntem cam in apropiere.

- Ce scop au proorociile? Pentru ce ne-au fost lasate, cum sa ne folosim de ele?

- Au fost date omenirii ca sa te pregatesti. Sa te pregatesti pentru ca o sa vina sfarsitul, distrugerea lumii.

- Sunt unii care intra in panica, nu folosesc proorociile foarte duhovniceste. 

- Atuncea aceia sunt nedumnezeiti. Daca nu poti sa te folosesti, inseamna ca esti nedumnezeit. Proorociile sunt pentru oameni, pentru folosul lor. Dumnezeu, fiindca ne iubeste, ne prooroceste dinainte: "Aveti in vedere ca o sa vina distrugerea voastra!" Proorocirile sunt spre pocainta.

Suntem in al VIII-lea veac. Toate sfintele proorocii, toate sfintele carti, toate invataturile Sfintilor Parinti cei inalti, care s-o dus pana la al treilea cer, toate ne-o propovaduit ca in al VIII-lea veac omenirea o sa faca mari progrese spre cele rele, de-a stanga. In al VIII-lea veac o sa se schimbe omenirea intreaga. Si vedem lucrurile astea, le vedem cu ochii.

Tineretul face niste nelegiuiri titanice!... Cand el ar trebui sa fie ca o floare care infloreste, acuma deodata ii bagata samanta pacatului in el. Vedeti? De aceea trebuie sa ne osarduim ca samanta aceea a pacatului sa nu dea rod.

Lumea asta e in mana vrajmasului. Conducatorii omenirii intregi nu sunt altceva decat dusmanii Adevarului, ca sa faca tot ce-i rau. Daca o ajuns sa dea voie sa se casatoreasca barbat cu barbat si femeie cu femeie!... Si nu numai ca le da voie, dar te si obliga sa le recunosti casatoria. Nimenea sa nu le spuna ca nu e voie! Vezi? O luat puterea sataniceasca desavarsit controlul. Sunt timpurile cele mai critice! Cele mai critice timpuri au inceput, caci se apropie vremea venirii lui Antihrist. Da, atata-i de daramata omenirea ca nu gasesti om curat pe fata pamantului. Asa e, sunt timpurile lui Antihrist. Conducatorii s-au facut ascultatori de Satana.

- Dar vedeti ca umbla cu diplomatie. La suprafata totul e bine, conducatorii se arata ca si cum ar fi cei mai mari aparatorii ai dreptatii. Cum sa infrunti viclenia si minciuna asta?

- Ei, cum s-o infrunti? Numai cu nadejdea la Dumnezeu! Trebuie rabdare, rabdare... "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui", spune destul de clar Sfanta Scriptura. Cel ce va rabda pana la sfarsit in Adevar, sigur ca da.

Alt adevar nu exista pe fata pamantului decat Biserica. Toti sunt vicleni, numai Mantuitorul Hristos e Adevar. Asta-i Adevarul. In lume sunt si oameni buni si sfinti, dar ca oameni aluneca, si vrajmasu-i diplomat si te inseala. Te lasa sa te sfintesti, da'incet, incet, se strecoara, daca n-ai smerita cugetare, si se salasluieste in sufletul si in cugetul tau egoismul. Apoi atuncea ce mai faci din persoana care are egoism? S-a terminat!

- Cei care conduc lumea cauta sa-i ameteasca pe toti, sa nu mai stie ce e binele si ce e raul. Cum poti sa cunosti adevarul?

- Eee!... Numai darul Sfantului Duh, numai darul Duhului Sfant!... S-a terminat! Asa-i, da, s-a terminat! Greutati. Ca vezi, atata-s de smecheri conducatorii lumii, ca ei se apropie de conducatorii Bisericii ca sa-i atraga de partea lor. Poti sa racnesti tu ca un nebun, daca esti un simplu om, cine te asculta? Da' daca conducatorii Bisericii ordona, de acuma toata lumea trebuie sa-i asculte. Si dusmanii Adevarului se osarduiesc zi si noapte ca sa-i insele pe conducatori. Asa-i.

Aproape toata lumea, cea mai multa, are o incredintare asa, ca aici e raiul si aici e iadul. Despre acestia nu mai poti spune ca sunt oameni apropiati de Dumnezeu; sunt oameni care au ajuns mai rau ca dobitoacele.

De aceea, trebuie o atentie mare. Omenirea a intrat in veacul al VIII-lea. Toate Sfintele Scripturi si toate proorociile proorocilor, ale apostolilor si ale Sfintilor Parinti spun ca, odata cu inceputul celui de-al VIII-lea veac, va fi o schimbare infricosata in omenire, adica omenirea se va schimba toata inspre cel rau. Nu spre apropierea de Dumnezeu, ci spre departarea de Dumnezeu.

Ca vezi, in timpurile astea, dupa cum ati auzit, va fi imparatia lui Antihrist. Proorocii lui Antihrist cunosc lucrurile, cunosc adevarul ca, atata timp cat Ortodoxia va fi la inaltime, imparatia lui Antihrist nu poate sa imparateasca. Conducatorii de acum ai omenirii sunt cei mai indepartati de adevar, caci adevarul este Ortodoxia. S, daca sunt indepartati de adevar, proorocii lui Antihrist se inmultesc si vor sa-l aduca pe Antihrist [2], dupa cum scriu Sfintele Scripturi, ca sa stapaneasca Pamantul. Dar noi, care am cunoscut adevarul, sa nu ne dam batuti de neadevar.

Adevarul este Hristos, neadevarul este Satana. Dar vezi ca Satana e smecher, e viclean. De mici copii baga in sufletele si in cugetele tineretului patimile cele daramatoare de adevar..

Acuma vedem, vedem cu ochii nostri: Uniunea Europeana! Care-i scopul lor? Ca sa atraga omenirea de la Adevar spre pierzare, spre Satana, cum sa spun, spre stanga.Faradelegile cele mai infricosate care s-o petrecut candva le socotesc conducatorii o nimica toata, spun ca "asa trebuieste, asa trebuieste". Auzi dumneata? Si cine zice asta? Chiar conducatorii. Sodomia, despre care citim in Sfintele Carti ca a fost urgia cea mai mare pe pamant – cand s-o scufundat Sodoma si Gomora – o socotesc o distractie. Spun ca nu-i nimica, ca asa trebuie sa mearga toata omenirea. Vezi? Ce semn mai mare vrei sa vezi?

Si dintre crestini, dintre ortodocsi, incep unii sa zica: "Ei, da' nu-i nimica cutare, nu-i nimica cutare ... Da' ce trebuieste post, da' ce trebuieste sa mergi la biserica?" Vezi? Incep si dintre crestini, dintre ortodocsi... s-o slabanogit si ei. Ceea ce o prevazut Sfintii Prooroci, le-o propovaduit inca de multi ani, noi vedem acuma ca incep sa se implini cele ce au proorocit.

Da' ce sa mai zici? Se asteapta imparatia lui Antihrist. Antihrist, adica vederat este contra lui Hristos. Si acum lumea intr-acolo se indreapta toata, ca sa faca alte legi, nu ale lui Hristos, Dumnezeu adevarat, care s-o pogorat din cer si o luat trup pentru noi. De-acuma e vadit lucru, conducatorii sunt anti, contra lui Hristos. Imparatia lui Antihrist e aproape, dupa cum spun toate Sfintele Scripturi, dupa ceea ce se intampla si ceea ce vedem. E aproape. De aceea, trebuie sa fim atenti si sa nu zicem ca "nu-i nimica cutare si nu-i nimica cutare si nu-i nimica cutare".

Staretul Dionisie - Lumea in Vremurile de Pe Urma (Vol2)

Confirmare de primire

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un înger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile. Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi îngeri. Îngerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis:

“Acesta este departamentul PRIMIRI”. Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni. Am privit în jur, toţi îngerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile lumii. Am rămas impresionat.

Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament. Atunci îngerul a spus: “Acesta este departamentul de AMBALARE ŞI LIVRARE” Aici, binecuvântările solicitate de oameni sunt procesate şi trimise celor care le-au cerut. Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia.
 Erau mulţi îngeri şi totuşi munca era foarte grea, de a împacheta toate binecuvântările cerute, de care era nevoie pe pământ.

În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului, era uşa spre o cameră foarte mică. Spre surpriza mea acolo era un singur înger şi nu prea avea mai nimic de făcut. “Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” mi-a spus îngerul.

Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici? Am întrebat.
“E foarte trist…” a suspinat îngerul. “Dar oamenii, imediat ce primesc binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire… Foarte puţini fac asta”
“Şi cum se trimite confirmarea de primire unei binecuvântări”? l-am întrebat pe înger.
“Foarte simplu”, mi-a răspuns. “Trebuie doar să spui “Mulţumesc, Doamne”.
Şi l-am mai întrebat pe înger:  “Dar care anume trebuie confirmate?”

- Dacă ai mâncare în frigider… Haine cu care să te îmbraci… Un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi… Eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume.
- Dacă ai bani în bancă, în portmoneu, monede răzleţe prin buzunar, reprezinţi 8 % din bogăţia lumii.
- Iar dacă ai propriul tău calculator şi pe el citeşti acest mesaj eşti printre cei 1 % din lume care au această şansă.”
- Mai mult… Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav, eşti mult mai binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile…
- Dacă nu ai trăit frica războiului, singurătatea închisorii, teroarea torturii sau durerea de a muri de foame, eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume.
 - Dacă poţi merge la biserică fără teamă de persecuţie, arest, tortură şi moarte… Eşti de invidiat şi eşti mai binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume.
- Dacă părinţii tăi trăiesc şi încă sunt căsătoriţi, eşti un caz rar.
- Dacă poţi să ţii capul sus şi să surâzi, nu eşti normal… Ci eşti unic şi te ridici deasupra celor în îndoială şi deznădejde   “Şi acum ce să fac? De unde să încep?”
- Dacă citeşti acest mesaj eşti de două ori binecuvântat; în primul rând pentru că cineva s-a gândit la tine şi te consideră un om deosebit, iar în al doilea rând eşti mai binecuvântat decât 2 miliarde de oameni care nu pot citi. Să ai o zi binecuvântată, în care să-ţi numeri motivele pentru care eşti binecuvântat şi, dacă vrei, trimite acest mesaj şi altora pentru a le aminti cât de binecuvântaţ
 sunt.

În atenţia: Departamentului de Confirmări de Primire….

MULŢUMESC DOAMNE! “Mulţumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtăşesc acest mesaj şi pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăşi.”

Mandria Păunului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Păunul este o pasăre cu pene superbe, dar, cu picioare foarte urate. Cand isi priveste penele din coadă imediat, se umflă de mandrie, dar cand isi vede picioarele cat sunt de urate, se rusinează si se dezumflă. Să invatăm si noi de la el ceva: De cate ori vom fi ispititi să ne lăudăm cu vreuna din virtutile, realizarile, calitătile noastre, să ne gandim la păcatele pe care le-am făcut si atunci ne vom smeri, adică, ne vom dezumfla de mandrie. Spune Sfantul Ioan Scărarul: "Trei gropi ne deschid diavolii: intai, ne opresc de la faptele bune, apoi, dacă nu reusesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar dacă nu pot nici asa, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mandri". Iar Dumnezeu spune foarte clar: "NU VA LOCUI IN CASA MEA CEL MANDRU" (Psalm 100:9). Cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe fratele, cand il socoteste ca fiind un nimic si pe sine ca fiind mai presus decat el. Acesta de nu se va trezi repede, vine incetul cu incetul la a doua mandrie, prin care se mandreste si impotriva lui Dumnezeu, punandu-si pe seama sa ispravile, nu pe seama lui Dumnezeu, care ne-a spus: "FĂRĂ MINE, NIMIC NU PUTETI FACE" (Ioan 15:5).
Preot Ioan.

Timpul si iubirea......

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!

Timpul si iubirea......



A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Vanitatea, Cunoasterea si toate celalalte, inclusiv Iubirea ...

Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toate si-au reparat barcile si au plecat. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.

Cand insula era aproape inundata in intregime, iubirea s-a decis sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.

Iubirea i-a spus:

- Poti sa ma iei si pe mine ?

Bogatia a raspuns:

- Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc si pentru tine aici.

Iubirea s-a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa.

- Vanitate, te rog ajuta-ma!

- Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa imi strice barca! ,a raspuns Vanitatea.

Tristetea era pin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul.

- Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!

- Oh, Iubire ... sunt asa de trista ca am nevoie sa fiu singura!

Fericirea a trecut si ea pe langa iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit ca a chemat-o Iubirea.

Deodata, s-a auzit o voce:

-Vino Iubire, te voi lua cu mine, spuse un batranel.

Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.

Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drum.

Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere.

- Cine m-a ajutat ?

- A fost Timpul, a raspuns Cunoasterea.

Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:

- Deoarece numai Timpul este in stare sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!

Morala ? Nu lasati ca Iubirea sa se stinga, doar cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!~¦

• 30 decembrie 2011
• 0 comentarii
• nici o eval

FERICIRI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

De Preot   Sorin Croitoru

SURSA AICI

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce Te-au avut,
Ți-au sorbit învățătura și-au privit câte-ai făcut,
Au băut vin bun la nuntă, golind cănile de lut,
Au mâncat pe săturate pești și pâine cât au vrut,
Au fost unși la ochi cu tină, orbi fiind, și au văzut,
Văzând marea Ta putere, Te-au slăvit cum au putut,
Văzând marea Ta iubire, Te-au iubit și au crezut,
Vărsând lacrimi de căință, la picioare Ți-au căzut,
Au primit plângând iertare de păcate ce-au făcut..

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce Te-au primit,
Ce Te-au ascultat prin sate când le-ai propovăduit,
Ți s-au închinat cu teamă când furtuni ai potolit,
Te-au slăvit, văzând cum muții i-ai făcut de au vorbit,
Ți-au cântat, văzând cum șchiopii i-ai făcut de au sărit,
S-au uimit, văzând cum viață Tu dai celor ce-au murit,
S-au temut, văzând pe diavol cum răcnește îngrozit,
Au strigat, văzând cum intri pe un măgăruș smerit,
Au jelit, văzându-Ți trupul sus pe Cruce răstignit,
Au crezut că Tu ești Domnul de profeți proorocit!

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce-au învățat
De la Tine că nu este loc în Cer pentru păcat,
Că acolo intră numai cel ce haina și-a spălat
Cu botezul pocăinței și în Sângele-Ți curat,
Care s-a prelins pe Cruce când mureai nevinovat..

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce Te primesc
În biserici din Potire, atunci când se-'mpărtășesc
În duminici, cum ne este obiceiul creștinesc..

Da, Stăpâne Împărate, pe aceștia-i fericim,
Iar pe Tine-'n toată vremea și-'n tot locul Te slăvim!

de Sorin Croitoru 

CUVÂNT DESPRE SMERENIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                                       CUVÂNT DESPRE SMERENIE

"Odată,  plimbandu-mă cu tatăl meu cand, la o cotitură, după o clipă de tăcere, el m-a intrebat:
 - In afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva? Mi-am ascutit auzul si, după cateva secunde, i-am răspuns:
 - Aud zgomotul unei căruţe.
 - Aşa este, - a spus tatăl meu - este o carută goală.

 L-am intrebat:
- Cum de stii ca este o carută goală, dacă incă nu o putem vedea? Iar el mi-a spus: - E foarte usor, să stii cand o carută este goală, fiindcă cu cat este mai goală, cu atat face mai mult zgomot. Astăzi, adult fiind, cand văd o persoană care vorbeste prea mult, intrerupand conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportună, laudandu-se cu ceea ce posedă, simtindu-se atotputernică si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, incă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunand: "Cu cat este mai goală căruta, cu atat mai mult zgomot face". 
Smerenia constă in a trece sub tăcere virtutile noastre si de a le permite altora să le descopere. Nu uitati că există oameni atat de "săraci", incat nu au nimic altceva decat BANI ?i MÂNDRIE. Nimeni nu este mai gol la suflet, decat cel care este plin de sine insusi". Smerenia este temelia Sfinteniei. Smerenia ii alungă pe draci. Smerenia fără nici-o osteneală a mantuit pe Fiul risipitor, pe Vames, pe Talharul cel de-a dreapta, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit.

Preot Ioan.

Cuvintele Bătrânilor despre păcat, pocăinţă și spovedanie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

    "Bătrânul Ioil din Kalamata sublinia urmările funeste ale păcatului: “Păcatul întunecă duhul. Omul senzual, invidios, lacom, mândru are mintea atât de întunecată încât poate cunoaşte toată înţelepciunea şi limbile pământului, ajungând la adânci bătrâneţe şi dobândind o mare experienţă, fără a vedea însă, datorită senzualităţii, lăcomiei şi altor patimi, nici pe părinţi, nici pe prieteni, nici pe om, nici pe Dumnezeu, nici trupurile, nici sufletele. Păcatul distruge cel mai mare bun pe care-l avem: voinţa noastră. Păcatul îi întunecă într-atât voinţa încât păcătosul chiar dacă are uneori licăriri de cumpătare şi-şi vede propria sa neşansă, nu mai este în măsură de a se abţine”.

Bătrânul Gavriil spunea că păcatul duce la necredinţă. Sublinia în special: “Tot omul înclină spre rău şi spre păcat. Dacă persistă în păcat sau sporeşte în rău, se străduieşte să-şi înăbuşe conştiinţa. Pentru a ajunge aici, începe prin a se îndoi de poruncile lui Dumnezeu şi a pune în discuţie justeţea lor, pentru a sfârşi în final în necredinţă şi îndepărtare de Biserică şi de Taine, şi mai ales de Taina Spovedaniei”.

Bătrânul Ioil zicea: “Nu există păcat mic sau mare. Mic sau mare, păcatul rămâne mereu păcat. Multele noastre păcate mici sunt mai rele decât un păcat mare, pentru că trec neobservate şi nu ne îngrijim să ne îndreptăm. Păcatul mare «înaintea mea este pururea» (Psalmul 50, 4)."

"Sufletul se curăţeşte de mizeria păcatului prin pocăinţă. Antim, Bătrânul din Chios, le aducea aminte de acest adevăr călugăriţelor sale folosindu-se de exemplul următor: “Ce fac cei ce au faţa şi mâinile murdare? Deschid un robinet şi lasă să curgă apă din belşug pentru a se spăla. Să le luăm exemplul: să deschidem, nu unul, ci două robinete: ochii noştri! Şi să lăsăm lacrimile de pocăinţă să curgă din belşug: ele vor spăla toată otrava acestei lumi pline de mândrie, care a mânjit şi pângărit bietul nostru suflet. Numai lacrimile pocăinţei pot curăţi sufletul”.

Bătrânul Filotei zicea: “Semnul pocăinţei adevărate este o profundă cunoştinţă a păcătoşeniei, frângerea şi străpungerea inimii, suspinele, rugăciunea, postul, privegherea şi lacrimile. Aceasta este pocăinţa autentică şi adevărată. Această pocăinţă este de folos, căci ea aduce iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu”.

Când omul primeşte Lumina lui Hristos, este condus la pocăinţă. Bătrânul Porfirie sublinia: “Tot omul este «zăpăcit» profund de păcatul care este în interiorul sufletului său. Trebuie să lase o crăpătură, pentru ca Lumina şi Dragostea lui Hristos să poată intra. Aşa va începe «dezăpăcirea». Întotdeauna iniţiativa îi aparţine lui Hristos. Omul trebuie să-L primească şi, prin efortul său treaz, va putea simţi apoi minunile pe care Dumnezeu i le descoperă”. O altă dată, el explica: “Tu nu te poţi pocăi cu adevărat şi nu poţi găsi verticalitatea dragostei lui Dumnezeu: Dumnezeu şi tu, Hristos şi tu. Dragostea lui Hristos se dăruie şi se dă morţii întotdeauna pentru alţii”.

Bătrânul Iacob cerea creştinilor să se apropie fără reţinere de taina mărturisirii: “Nu ezitaţi!” Nu vă temeţi! Orice aţi fi făcut, chiar cel mai mare păcat, duhovnicul, cu epitrahilul său, are, prin demnitatea primită de la Hristos şi de la Apostoli, puterea de a vă ierta”.

Bătrânul Amfilohie i-a zis unui păcătos ce s-a spovedit: “Uită păcatele tale, fratele meu, că Hristos le-a şters din Cartea Vieţii”.

Antim, sfântul din insula Chios, dădea acest sfat călugăriţelor sale: “Să alergăm la spovedanie, nu cu justificări, vrând să-l convingem pe duhovnic că nu suntem vinovaţi şi că altul ne-a determinat să păcătuim. Ci să alergăm la aceasta cu pocăinţă, cu frângerea inimii şi cu smerenie. Să alergăm la spovedanie de câte ori cădem”.

Aceste cuvinte ale Bătrânului Porfirie merită să fie citate: “Spovedania este pentru om un mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Este o ofrandă a dragostei lui Dumnezeu pentru om, şi nimeni şi nimic nu-l poate priva de această dragoste. Melancolicul se învârte în jurul eului său şi nu se ocupă decât de el însuşi. Dar păcătosul care se pocăieşte şi se spovedeşte iese din sine. Credinţa noastră are acest privilegiu imens: existenţa duhovnicului, a părintelui duhovnicesc. Dacă tu ţi-ai spovedit păcatele duhovnicului tău şi ai primit dezlegarea, nu te mai întoarce înapoi! Să facem din când în când o spovedanie generală, căci diversele incidente şi răni sufleteşti provoacă în noi boli trupeşti. Şi să ne spovedim nu numai păcatele, ci şi gândurile, gândurile de teamă, de tristeţe, de bucurie sau de supărare, prilejuite de diverse evenimente, ca cutremurele de pământ, moartea celor dragi, căsătoriile, îndoielile, etc”.

Bătrânul Iacob sfătuia: “Credinciosul nu trebuie să-şi descopere altora nici spovedania, nici viaţa, nici practicile sale duhovniceşti. Căci toate acestea se fac în secret şi la sfatul părintelui duhovnicesc”.
http://jurnalspiritual.eu/cuvintele-batranilor-despre-pacat-pocainta-si-spovedanie/

 

SLAVA DESARTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Sfantul Ierarh Nifon, pentru a fi smerit se ruga asa: "Doamne, te rog să faci ca oamenii să mă socotească un nimic, să nu fie om pe pămant care să mă laude si să mă cinstească, ca să nu fiu osandit din pricina lui. Izbaveste-mă Tu, de lauda oamenilor, Dumnezeule, izbaveste-mă de cinstirea ce vine de la oameni". Asadar ori de cate ori te laudă cineva, zambeste-i, dar imediat ce incepe să te laude, să zici in gandul tău: "Nu mă lauda pe mine că sunt cel mai mare păcătos din lume, ci laudă-L pe Prea Sfantul Dumnezeu, pe Prea Curată, Maica Domnului si pe toti Sfintii!" Cel care te laudă iti face mare rău. "Precum un sac găurit nu păstrează ceea ce este pus in el, la fel si slava desartă pierde răsplata faptei bune" zice Sfantul Nil Sinaitul. Fugi de slavă desartă căci este o fiică a păcătului Luciferic
 - MANDRIA. Cateva leacuri impotriva slavei desarte: Aducerea aminte de moarte; Primirea necinstirii; Să ne vedem păcătosenia; Post si rugăciune multă.
                          Preot Ioan.

Agheasma Mare (Apa sfințită de Bobotează)

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Termenul „agheasmă” înseamnă deopotrivă atât lucrarea de sfinţire a apei, cât şi însăşi apa sfinţită. Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii:
„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...”.
De aceea, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti.
În casele credincioşilor, Agheasma se păstrează la loc de cinste, în sticle curate. Se poate bea pe nemâncate în fiecare zi, până pe 14 ianuarie, când este Odovania praznicului Bobotezei. Ea se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, cu binecuvântarea preotului duhovnic, după Spovedanie.
Anafura se ia după Agheasma Mare.

ANUL NOU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                       de Preot Sorin Croitoru 

Vine, vine Anul Nou,
Foarte bine și frumos,
Întrebarea însă este:
Ni-L aduce pe Hristos?

Dacă mă gândesc eu bine,
Câți "Ani Noi" nu au mai fost..
Dar nu ne-au sporit credința,
Deci s-au dus cam fără rost!

Iar o noapte agitată,
Cu paharele în sus.
Toarnă, frate, cât încape,
Dar.. să-L torni și pe Iisus!

Burta-i goală, bagă-'n-trînsa
Că e noaptea dintre ani!
Porcul l-ai tăiat, ce-ți pasă?
Buzunaru'-i plin de bani..

Numa' , stai puțin și-ascultă,
Fii atent la sfatul meu:
Nu uita că anii ăștia
Ți-i dă Bunul Dumnezeu!

Vezi să nu-ți trăiești în viață
Anii, de credință goi,
Că-ți va cere socoteală
Domnul, de toți "Anii Noi"!

O, SFÂNT NUME

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

O, Sfant Nume-n care Tatăl, pus-a Slava Sa cea mare
 Nume ce din Vesnicie, scris a fost să se coboare,
 Nume Sfant ce poartă-n sine dragostea si bucuria,
 Scris a fost să vina-n lume prin Maicuta Sa, Maria.

Nume ce călăuzeste si ne duce spre lumină,
 Nume dat sa implinească voia Tatălui divină,
Mir vărsat ca să ne umple, cu mireasma cea de Sus,
 Cum a spus-o si Scriptura, Sfant e numele Iisus!

Si puterea Lui e mare, prin El multi s-au ridicat,
Din stransoarea-ntunecată a amarului păcat,
Usile ce-nchid doar patimi, toate le-a desferecat,
Demoni si-au pierdut sălasu-n care mult s-au desfătat.

O, drag nume-n care Tatăl picurat-a Raiul Sfant,
Să aducă impăcarea intre Ceruri si pămant,
Să ne poarte neputinta firii noastre cea de tină,
Si din ocna-ntunecată să ne scoată la lumină.

Preot Ioan.

NOSTALGIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru 
E aproape-o amintire
Marea zi de prăznuire
A venirii lui Hristos
Într-un grajd sărăcăcios..

Ce să spun? A fost un vis:
Ochii plini de lacrimi mi-s..
Mi-amintesc de Domnul bun,
Mi-amintesc de Moș Crăciun,

Când cu sacul a intrat
Și serbarea ce-a urmat..
Mi-amintesc copii cuminți,
Mi-amintesc de-ai lor părinți.

Toți am fost puțin copii
Și-am trăit mari bucurii..
Pruncul Iisus Hristos
Ne-a făcut un dar frumos:

Zâmbete de copilași,
Râs zglobiu de îngerași
Cu ochi mari strălucitori,
Cu ochi mari întrebători.

A trecut.. S-a dus de-acum..
Moșul este iar pe drum,
Pruncul este încântat,
Căci cu drag L-am colindat..

Ochii plini de lacrimi mi-s:
Acum totu'-mi pare vis,
Vis de iarnă, vis frumos,
Cu un Prunc numit Hristos..

Suntem bogati cu-atatia Mosi ,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                  Suntem bogati cu-atatia Mosi , 
                                                     Mos Nicolae, Mos Craciun:
                                                              Chiar Mos Ajun... 

Ne-am saturat de-atatia Mosi!
Vrem un copil cu ochi duiosi,
 Cu zambet cald si luminos...
Pe Cel din iesle, pe Hristos.

Lasati-L pe Mantuitorul
Sa il cunoasca iar poporul,
Caci sufletele vinovate,
Nu Mosii le iarta de pacate!

 Lasati-ni-l pe Copilas:
E-asa senin si dragalas!
Nu vrem cu mosii sa murim:
Noi vrem in CER cu EL sa fim! 

BINECUVANTAREA PREOTULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dragii mei, atunci cand un crestin ortodox se intalneste cu un preot ar trebui sa spună, plecand putin capul: "In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!" Iar preotul, facand semnul Sfintei Cruci pe capul lui ar trebui sa zica: "Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!" Credinciosul ar trebui sa spuna: "Amin!" (adica, Asa sa fie!). Si iata acum temeiul biblic pentru aceasta binecuvantare. Si a grait Domnul cu Moise si i-a zis: "Spune-i lui Aaron (preot al lui Dumnezeu) si fiilor lui (si ei fiind preoti) si le zi: Asa sa binecuvantati pe fii lui Israel si sa ziceti catre ei: Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! Sa-si intoarca Domnul fata catre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6:22-27). "Apoi au intrat Moise si Aaron in Cortul Adunarii si cand au iesit, au binecuvantat poporul; atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul" (Levitic 9:28).

       CINE ARE MINTE,  SA IA AMINTE!    
       
                      Preot Ioan.

Istoria Sfantului Giulgiu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Lacrimile

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Lacrimile sterg pacatele si ne apropie de Dumnezeu.
Imediat ce savarsim pacatul, constiinta ne mustra.
Domnul a lasat vie si nealterata de pacat constiinta.Cugetul se poate intuneca prin caderea de la fata
Domnului, insa constiinta ramane vie.
Ea, constiinta ne va trezi in momentele in care intelegem ca gresim, ca facem rau; acest regret din inima noastra vine ca un strigat al constiintei.
Indreptarea noastra poate avea loc in fiecare zi, depinde doar de vointa noastra.
Fiecare dintr noi e constient de starea lui sufleteasca, cea pacatoasa, chiar si ateii inteleg acest lucru.
Indiferenta fata de Dumnezeu e proprie ignorantei, a faptului ca omul se complace in starea de pacat.
Pacatul produce placere, aceasta placere e de natura luciferica.
Asa dar, pacatul, patimile si mandria au origini luciferice.
Pentru fiecare cuvant rostit, pentru fiecare fapta a noastra vom da raspuns, fie ca intelegem acest lucru , fie ca in ignoranta noastra, ne prefacem ca nu ne priveste pe noi.
Nu ne priveste acum, caci ne opunem.
Insa, dupa ceasul mortii, nu va mai fi dupa voia noastra. Fie ca vrem sau nu, vom raspunde in fata lui Hristos. Si cel intavat, si cel bogat, si cel sarac. Toti ca unul.
Sa luam aminte astazi la starea de cadere a noastra, sa incercam sa indreptam lucrurile, acolo unde se mai poate. Unde nu se mai poate, sa cadem in genunchi si cu lacrimi de umilinta sa-l rugam pe Domnul sa indrepte El raul facut, cerand indurare si mila.
Milostenia, blandetea si dragostea fata de aproapele au mare putere in fata lui Dumnezeu.
Aceste trei mari virturi e si tema intregii Sfintei Scripuri.
Degeaba stii tu psalmii pe de rost si faci mii de metanii daca nu ai dragoste si mila fata de aproapele.

Stele de argint se cern

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

DARUL MÂNTUIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori păcătuiesc..
(Și Ți-am promis că nu mai fac),
Deși eu simt că Te iubesc
Și deseori eu plâng de dor,
Și o să plâng pân'-o să mor,
Dar ce să fac, sunt om.. greșesc..

De câte ori nu Ți-am mai spus
Că voi trăi cât mai curat
Ca să Îți plac, Preablând Iisus,
Dar iar în tină am căzut,
Căci poate-'n mine am crezut,
Iar nu în Harul cel de Sus..

Dar astăzi iarăși strâng din dinți
Și iar promit cum am promis
Că voi fi dintre cei cuminți..
Și Îți promit cu ochii plânși,
Cu foc în glas, cu pumnii strânși,
Că-Ți voi fi unul dintre sfinți!

O luptă-i calea cea spre Rai..
Tu ne-'ntărești cu Harul Tău,
Căci nu ne vrei în iad, la "vai",
Plângând în veșnice dureri,
Că nu-'s acolo mângâieri,
Deci vrei la Tine să ne ai!

Mai rabdă-ne, Iisuse blând,
Nu ține seama de căderi..
Primește-ne din nou oricând
Vom plânge iar ca să ne ierți,
Ca pe copii Tu să ne cerți,
Și dă-ne pocăință-'n gând!

Și de-om cădea, vom plânge iar
La Tine, Domnul răstignit,
Și iar ne vei sfinți prin Har!
Toți cei ce-au plâns s-au mântuit,
Ca și tâlharul pocăit,
Căci mântuirea Ta e-un dar!
amin

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

         O, preasfinte si intru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte aceasta putina rugăciune de la noi, nevrednicii robii tai, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri si grabnic folositor si ajutător preaminunat scăpând si către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugam ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia si ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor si ale trupurilor noastre. Ne rugam ţie, Sfinte Nectarie, grabeste de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugăciuni si ne sprijineşte pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii si scârbiţii, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astăzi vieţuieşti luminat in împărăţia cea gătita sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău si cu credinţa ti s-a rugat, nu a rămas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit ? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in dureri fiind si alergând spre ajutorul tau, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile si ajutorul tău ne-au făcut si pe noi, ticăloşii si scârbiţii, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Am auzit ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări in noi credinţa in înviere. Am auzit si ca, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte sa se răspândească in toata lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai facut, nou doctor fără-de-arginti arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă si nici durere pe care sa nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu sa nu ii poţi aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pe mulţi bolnavi i-ai ajutat sa se întăreasca in credinţa si in răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceştia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut si pe noi a crede ca la orice facere de bine eşti gata ajutător si grabnic folositor si sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi ca pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţa ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slaba, dar fiind scârbiţi si in paguba, alergam la tine cu credinţa si cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugam ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit si te-a primit in cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca sa fim si noi ajutaţi si miluiţi pentru rugăciunile tale, si din pagube si necazuri izbăviţi, ca sa lăudam si sa binecuvântam si sa slăvim intru-tot-lăudatul si prea-puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum si pururea şi in vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: miluieşte-mă pe mine păcătosul robul Tău.. Lenuta Bălulescu..vino Doamne în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş – potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale – şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi! Află-mă şi mă miluieşte! Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă. Aliluia.

MATERIE, MATERIE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dumnezeu vrea să ne dea daruri pentru veșnicie, iar noi ne mulțumim cu mărunțișuri materiale. Să nu uităm întrebarea aceea înfricoșătoare din Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina: "Nebune, în noaptea aceasta vor lua sufletul tău, iar cele ce ai strâns, ALE CUI VOR FI"? Chiar de le vom lăsa moștenire copiilor, cu ce ne va încălzi lucrul acesta în iad?.. Nu vom păți oare ca și bogatul acela care se ruga de Avraam ca să-i înștiințeze pe frații săi, "ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin"? Noi suntem materialiști prin definiție, cu pretextul grijii față de urmași, dar nu ne va scăpa pretextul de la muncile iadului.. Dimpotrivă! Lăsând moștenire descendenților noștri o dată cu averile și patima mistuitoare a iubirii de avuție, le vom lăsa automat ca moștenire și un locușor "călduț" în iezerul de foc nestins al Apocalipsei!
Nu ar fi mai bine să ne îngrijim de sufletele noastre și ale urmașilor noștri? Comori, da, dar nu aici, ci "în Cer, unde molia și rugina nu le mănâncă, unde hoții nu le sapă și le fură".
Noi hotărâm. Noi ne hotărâm veșnicia..
Să dea Bunul Dumnezeu ca hotărârea noastră să ne asigure o veșnicie "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit", amin
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

https://web.facebook.com/profile.php?id=100008644746019