Despre Parastase

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rug

-Părinte, ce se întâmplă dacă nu am avut grijă de morții noștrii, să le facem pomeniri și praznice?

- Prin aceasta atitudine și neglijență, ai lipsit și păgubit de bucuria iertării și a mântuirii pe cei ce ți-au fost dragi. Cei morți nu-și pot schimba starea în care se află, numai cei vii o pot face prin: rugăciuni, pomenirii (parastase, sfinte liturghii, sărindare), și milostenii.

Nu socoti că păgubești din cauza cheltuielilor pe care trebuie sa le faci, pentru că nu vei pierde nimic din ceea ce cheltuiești și din ceea ce dai de pomană pentru sufletul morților, pentru că tot ceea ce dai îți aparține și vor fi ale tale. La Dumnezeu nu este împuținare. Fă cu toată dragostea și cu toată inima, ca și cum ai face pentru binele sufletului tău și pentru tine, fără să-ți pară rău de ceva.ându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Diavolul si cearta ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“,

Nu soția ta este vrăjmașul când te înfruntă, nici soțul tău nu este cel ce îți vrea răul când te mustră, ci diavolul este cel care stă la mijloc și rânjește, văzând cum vă sfâșiați unul pe altul pentru o umbră de dreptate pământească.

 
El este meșterul dezbinării, cel care îți șoptește la ureche în clipa de oboseală că ești neîndreptățit, că meriți mai mult, că cel de lângă tine nu te mai prețuiește așa cum ar trebui.

 
Diavolul aduce cearta nu ca pe o furtună mare de la început, ci ca pe o picătură de venin pe care o strecoară încet în paharul zilnic al vieții voastre, până când totul devine amar și de nebăut.Ascultă bine, căci cel rău are un plan viclean pentru a stinge iubirea: el îți pune în față „imaginea diavolească” a gândurilor, proiectându-ți pe ecranul minții toate defectele celuilalt în culori stridente, în timp ce pe ale tale le ascunde sub preșul îndreptățirii de sine.

 
El este cel care îți aduce aminte, exact când vrei să ierți, de o jignire de acum zece ani, de o greșeală îngropată de mult, ca să nu lași rana să se vindece niciodată.

 
Pomenirea răului este mâncarea preferată a diavolului, iar tu îl hrănești ori de câte ori refuzi să uiți și să ierți cu adevărat.

 
Când ridici vocea, să știi că diavolul a pus deja mâna pe gâtul tău; el îți folosește limba ca pe o sabie cu care ucizi sufletul celui pe care Dumnezeu ți l-a dat să-l ocrotești.Cum poți să te mai rogi în timp ce inima îți este plină de spinii ranchiunii?

 
Diavolul știe că o rugăciune făcută în ceartă nu trece de tavan, așa că face tot posibilul să vă tulbure înainte de culcare sau înainte de a merge la Sfânta Liturghie. El vrea să vă despartă spatele în spate, ca să nu mai vedeți chipul lui Dumnezeu în oglinda ochilor celuilalt.

 
El stinge iubirea oferindu-ți în schimb mândria de a avea dreptate. Dar ce folos că ai dreptate, dacă în casă s-a așezat întunericul iadului? 

Ce folos că ești „învingător” în argumente, dacă ești învins în fața lui Hristos, care a tăcut pe Cruce pentru păcatele tale?Vrăjmașul te păcălește spunându-ți că ești slab dacă taci, că ești umilit dacă ceri iertare primul, dar aceasta este marea lui minciună. În realitate, cel ce cere iertare primul este cel mai puternic, căci acela îl calcă pe cap pe șarpele mândriei și eliberează casa de duhul tulburării.

 
Diavolul aduce cearta pentru a vă fura timpul, energia și liniștea, lăsându-vă goi de har și flămânzi de pace. El vrea să facă din căminul vostru o anticameră a disperării, unde copiii să învețe nu dragostea, ci viclenia și asprimea.

Trezește-te acum și vezi că lupta ta nu este cu omul de lângă tine!

 Când soția ta strigă, nu îi răspunde cu un strigăt mai mare, ci vezi în spatele ei pe vicleanul care o chinuie și ai milă de ea. Când soțul tău este aspru, pune pe rănile lui unguentul blândeții tale, nu sarea reproșurilor tale.

 
Smerenia este singurul foc care arde degetele diavolului și îl face să fugă urlând din casa ta. Dacă vei alege să taci când ești provocat, dacă vei alege să mângâi când ești lovit cu cuvântul, vei vedea cum diavolul se risipește ca fumul, căci el nu poate sta acolo unde domnește pacea jertfelnică.Nu lăsa pe cel rău să fie stăpân peste viața ta!

 
Închide ușa în fața gândurilor de suspiciune și de judecată. Nu te mai uita la defectele partenerului cu lupa mândriei, ci privește-ți propriile mizerii cu lacrimile pocăinței. Dacă vei face din inima ta un loc al iertării neîncetate, vei vedea cum iubirea pe care o credeai stinsă se va aprinde din nou, mai curată și mai puternică decât la început.

 
Căci iubirea nu este o plăcere a simțurilor, ci este o biruință continuă asupra egoismului pe care diavolul îl ațâță. Fii tu cel dintâi care depune armele, fii tu cel dintâi care aduce pacea, și vei vedea cum Dumnezeu Însuși se va coborî sub acoperișul tău, alungând pe vrăjmaș în adâncurile de unde a venit. 

                                                                                                                               Amin.

JUDECATA OMENEASCĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



-----------------------------------------
Să nu judecăm greşit vre-un om , neştiind nimic despre el , despre starea sanatații,

 boala trupului sau al sufletului , alte neajunsuri , patimi trăite şi cunoscute doar numai de el însuşi !!!
Într-un cartier al oraşului, la o oprire de troleibuse deseori vedeam un bărbat în toată puterea, de-ți părea că şi munți ar putea să dărîme ! Însă acest bărbat, spre mirarea mea - cerşea !! Se apropia de fiecare cerînd milostenie ! Toți cei, de care el se apropia cu mîna întinsă, îl ignorau , ba chiar cineva l-a dojenit zicîndu-i :- Dute şi lucrează, ruşine să-ți fie , eşti bărbat în putere şi umbli cu cerşitul ! În gîndul meu, cîntărind şi eu lucrurile cum stau, am căzut de acord cu lumea ! Mă frămîntau însă nişte gînduri care nu-mi dadeau pace : - ,,Celui ce cere dăi căci mîna care dă nu se va usca ! " Aceste cuvinte din sf.Scriptură nu-mi părăseau gîndul ! M-am apropiat apoi de acel bărbat ca să-l întreb cine e şi de ce umblă cu cerşitul , poate că-l ajut cu ceva, însă dînsul m-a ignorat şi se îndepărta încet de mine , murmurînd sub nasul său nişte cuvinte urîte ! M-am liniştit atunci zicînd în mintea mea : - Da ! Are dreptate lumea ! E un nesimțit , probabil consumă droguri sau alcool, de aruncă cuvinte de batjocoră !
O persoană mi-a zis :- Nu-ți strica vorba cu el că nu merită ! O femeie şi-a făcut semnul crucii zicînd :- Apără-ne Doamne ! Altcineva a mai adăugat :- Off, de i-ar strînge Dumnezeu pe toți căci a tunat şi i-a adunat !

Peste vre-o cîteva zile îl văd din nou pe acel bărbat la acea stație de troleibuse ! Oamenii, ca şi atunci , se întorceau cu spatele ignorîndu-l ! M-am apropiat din nou ca să incerc să formez un dialog cu el , dar dînsul de data aceasta s-a ruşinat ca un copil care se sfieşte de cei maturi ! În acel moment se apropie o cunoştință de a mea, un prieten vechi ! A dat mîna cu el , l-a cuprins, apoi schimbînd cîteva vorbe cu el a scos din buzunar ceva bani şi i-a dat lui . Dînsul bucuros şi repetînd de cîteva ori cuvîntul mulțumesc, s-a îndepărtat de noi ! Am întrebat atunci de prieten , cine este bărbatul şi de ce i-a dat bani căci are putere în el cît noi doi ! După ce , am aflat prin ce calvar a trecut acest bărbat, căpătînd contuzie la cap în urma unei explozii făcînd armata într-o țară străină ! Prietenul îmi povestea iar eu vroiam să intru în pămînt de ruşine ! De cîteva ori acest bărbat a fost ajutat de prieteni ,care l-au angajat ca paznic , apoi ca hamal în piață , dar nu se putea isprăvi cu munca, căci în timpul crizei sale mintale, părăsea locul de muncă fără să-şi dea seama, sau lepăda marfa prin piață apoi nu ştia unde a lăsat-o ! Actele de identitate le pierduse , rude apropiate nu are ! Doar cei care-l cunosc îl miluiesc , care şi cu ce poate ! Lumea însă, cei care nu-l cunosc , îl judecă după înfățişare şi după purtare !
La aceste cuvinte rostite de prieten eu am roşit şi mai tare, căci eram şi eu odinioară printre cei care-l judecau !

Mi-am dat seama atunci că sîntem conduşi de judecata minții , care judecă din ce văd ochii !! Ce bine ar fi să dăm voie şi inimii , ca să spună şi ea ceva !!!

Cu capul plecat şi cu tristețe mare în suflet, am pornit şi eu spre casă ! Gîndul îmi era la acel bărbat judecat mereu de lume ! Ca el , cîți sînt oare !? Gîndul îmi era şi la cele cuvinte din sf.Scriptură care amarnic mă mustrau !

Astăzi lumea s-ar feri la fel şi de Hristos oare !? S-ar feri şi de Ioan Botezătorul, judecudecîndu-l după haină şi înfățişare !?

Nu l-am văzut mai mult pe acel bărbat, nici la oprire , nici prin oraş ! Undeva la vre-o doi ani ceva timp, l-am întîlnit pe prietenul nostru comun, unde la întrebarea mea : - Ce mai face Lazăr al nostru, cerşetorul !? Dînsul mi-a spus : - Lazăr nu mai cerşeşte ! Lazăr se află deja în Sînul Lui Dumnezeu ! Nişte tineri şi-au făcut ,,milă" de el - l-au snopit în bătaie , după care i s-a tras şi moartea la un an de zile !

Trist...foarte trist ...însă cel mai trist e că acei tineri sînt ,,creştini" şi ei ! Părinții lor i-au botezat la timp , au făcut toate rînduielile ! Au uitat însă un lucru : - Cuvîntul Domnului să-L aducă la cunoştința lor !!!

În ziua de Paşti , astăzi aceşti tineri strigă şi ei - HRISTOS A ÎNVIAT !!!
Strigaţi tineri, strigați ! Strigați împreună cu părinții voştri !!! Dacă nu vă aude DOMNUL - vă aude Lazăr care se bucură în EL !!!

Iartă-ne Doamne, după Marea Mila Ta ,că dacă ne ierți după cum noi azi iertăm , nu mai vedem Împărăția Ta !!!!

Doamne Iisuse Hristoase , Miluieşte-ne pe noi - păcătoşii !!!
--------------------------------
Ion Ungureanu - Păcătosul

 

… FĂRĂ HAR ȘI FĂRĂ GLUME, CE S-AR FACE BIATA LUME? …

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




 Bucuria mea, cuminte sau păcătos, bun sau rău, vesel sau trist, filmul vieţii tale, rulează clipă de clipă, în premieră..., doar o singură dată. E atât de scurtă viața încât o putem asemăna unei adieri de vânt. Acum ai totul, mâine poți să nu mai ai nimic, așa că, iubește-i pe cei care te iubesc și pe cei care te urăsc, alungă supărarea, șterge lacrimile și fă loc zâmbetului și bucuriei de a trăi. Nu uita că suntem simpli trecători prin viață. "Viața este ca și roua, Ca un vis înșelător, Repede se ia perdeaua, Către veacul viitor! Viața este trecătoare, Trecători suntem și noi, Doar ce adunăm în suflet, Când plecăm, luăm cu noi!"

Timpul, este "MONEDA VIEŢII TALE", de care dispui și de aceea bucură-te de fiecare clipă de viață: "M-am întâlnit azi-dimineață, Voios, cu înc-o zi din viață, Și fiind nespus de fericit, Lui Dumnezeu i-am mulțumit!" Primim toți de la Dumnezeu, Zile în dar, și tu, și eu, Deci, oricare zi să ne fie, Mereu, prilej de bucurie!!!" 

De aceea ne poruncește Sfântul Apostol, Pavel: "Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic vouă, bucurați-vă!" (Filipeni 4:4). Sfinții Părinți ne îndeamnă să avem: "FAȚA VESELĂ-N NECAZURI!", fiindcă, dacă plângem sau dacă râdem, necazul rămâne același, iar ziua de astăzi, mâine nu va mai fi. Și pentru că TRISTEȚEA ESTE MOARTEA SUFLETULUI, te rog să nu uiți aceste minunate cuvinte: "Nu ești învins cât timp credința, 

Nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins, Credința, iarăși te ridică, Poți fi căzut, dar nu învins!" Iar eu vă spun așa: "FĂRĂ HAR ȘI FĂRĂ GLUME, CE S-AR FACE BIATA LUME?". 

Cum adică, "FĂRĂ HAR"? Adică, fără Harul Duhului Sfânt, pe care-l primim prin Sfintele Taine.

 Cum adică "FARĂ GLUME"? Adică FĂRĂ glume, din cele de bun gust, care pot descreți fruntea.

 Doamne, ajuta inimii mele, SĂ TE DOREASCĂ, dorindu-te, SĂ TE GĂSEASCĂ, găsindu-TE, SĂ TE IUBEASCĂ și iubindu-TE, SĂ ÎNCETEZE A MAI PACĂTUI, fiindcă, doar împlinind porunca iubirii lui Dumnezeu, a aproapelui și neapărat a vrăjmașilor noștri, vom ajunge în PORTUL NEPĂTIMIRII şi la LIMANUL MÂNTUIRII sufletelor noastre! 

                                                                          Amin și Aliluia!
                                                                      Preot Ioan .

. UMPLETI-VA DE FIORUL RUGACIUNII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul ne spune cat se poate de clar: "Oamenii departati de Dumnezeu sunt cei mai nefericiti din lume si in viata aceasta, si in cea viitoare, cea vesnica." Iar Ioannis Romanides zice si el asa: "Daca omul nu-L vede pe Hristos in aceasta viata, cel putin prin simtirea duhovniceasca, nu-L va vedea pe Tatal, adica, Lumina lui Dumnezeu, nici in cealalta viata." Dar crestinul ortodox, traitor cu adevarat al credintei se va ruga cu smerenie, asemenea Sfantului Parinte, Efrem Sirul: "Doamne, Dumnezeul meu, ma rog sa biruiasca bunatatea Ta, rautatea cea dintru mine, sa biruiasca lumina darului Tau, intunericul cel dintru mine!" Cat de minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Teofan Zavoratul: "Ingrijiti-va, in tot chipul, a intra cat se poate de des in voi insiva, in camara voastra launtrica, si acolo sa stati, in singuratate, doar inaintea lui Dumnezeu." Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! 

Sfantul Parinte, Gheorghe Calciu Dumitreasa, ne indeamna si el asa: "As vrea sa nu incetati sa va rugati. As vrea sa intelegeti ca daca exista vreo protectie care se intinde peste societatea umana, peste tara noastra, aceasta este puterea rugaciunii. Sa nu faceti o rugaciune de rutina – puneti-va in miscare inima, UMPLETI-VA DE FIORUL RUGACIUNII." Sfantul Parinte, Arhimandritul Zaharia Zaharou, ne explica faptul ca:" In ispite si in necazuri, nu noi suntem cei care intocmim planurile, nu noi ne alegem crucea, ci primim acea cruce pe care atotinteleapta pronie a lui Dumnezeu a randuit-o pentru noi. Numai Domnul stie cat de mica sau cat de mare este crucea de care avem nevoie. Si ne va da tocmai acea cruce care este cea mai potrivita si mai trebuincioasa pentru a ne desprinde de toata alipirea patimasa din viata aceasta trecatoare, ca sa alergam dupa Hristos cu inima sloboda. Fireste, ne rugam ca Dumnezeu sa ne izbaveasca de suferinta si sa ne dea un sfarsit cu pace si fara durere, dar daca necazurile vin asupra noastra, atunci le vom duce pe toate cu puterea Duhului lui Dumnezeu. Si sa nu uitati sfatul Sfantului Parinte, Ilie Cleopa: "O mica candeluta sau lumanarica sa aveti aprinsa la Maica Domnului si o sa vedeti ajutor de la ea". Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice asa: "Necredinciosii tremura la gandul mortii, deoarece socotesc ca moartea este deplina disparitie a vietii. Multi credinciosi, iarasi, se tem de moarte deoarece cred ca nu si-au incheiat indatoririle lor in lumea aceasta, nu i-au asezat pe copii la locurile lor, sau n-au dus la bun sfarsit ceea ce au inceput. Chiar si unii oameni Sfinti s-au temut de ceasul mortii. 

Cand ingerii au coborat ca sa-l ia pe Sfantul Sisoe, acel inger în trup se ruga sa-l mai lase putin in aceasta viata, ca sa se caiasca si sa se pregateasca pentru viata cealalta. Prin urmare, Sfintii nu se temeau de moarte, ci de Judecata lui Dumnezeu care urmeaza dupa moarte. Insa ne asteapta o frica constienta si indreptatita pe care au simtit-o chiar si sufletele Sfintilor in fata mortii. Aceasta nu este frica de moarte, ci, teama de a nu fi pregatiti pentru viata viitoare, o frica legata de necuratia sufletului, pentru ca cei necurati nu-L vor vedea pe Dumnezeu, nici in viata adevarata, nici in Imparatia cerurilor."

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
Preot Ioan

Unicul scop al iubirii trupeşti este reproducerea.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

,,Mântuitorul aseamănă pe cei care se căsătoresc numai pentru satisfacerea poftei carnale, sau de ochii lumii, sau pentru avere, cu smochinul blestemat care nu voia sa aducă nici o roadă pe pământ. Pentru că naşterea de copii nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinților. Soții care nu vor să nască copii, care îi avortează sau practică păcatul pazei, sunt certați de Dumnezeu cu boli de tot felul, cu necazuri în viață, cu grea mustrare de conştiință, iar dincolo cu osândă veşnică (Pr. Ilie Cleopa). Asta pentru că, repetăm, unicul scop al iubirii trupeşti este reproducerea."

RĂTĂCIRE GRAVĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

Am fost anunțat recent de soția unui creștin din parohie, că soțul său este pe patul de moarte și ar fi bine să merg pentru a-l împărtăși.Am și plecat la adresa indicată dar, n-am mai avut pe cine să împărtășesc, întrucât creștinul meu era în comă și abia mai respira. I-am întrebat pe cei de acolo:
-De ce nu m-ați chemat cu câteva zile mai înainte?

 
Mi s-a răspuns: 

,,N-am vrut să-l demoralizăm. "

Bine, dar acum pe cine să mai împărtășim? El peste câteva ore probabil va pleca dintre noi( așa a și fost), dar noi oare nu vom rămâne demoralizați pentru că nu ne-am făcut treaba? Era om în vârstă, bolnav de câțiva ani, starea lui degradându-se de la o săptămână la alta, iar împărtășit nu a mai fost din copilărie. Cât de gravă este această concepție că nu-l
împărtășim întrucât nu vrem să moară. 

      Eu știu că omul se împărtășește toată viața și sunt creștini care se împărtășesc foarte des, aproape săptămânal. Ei se împărtășesc pentru că simt puterea Sfintei Împărtășanii. Nu se tem că vor muri, ci se tem să nu-i găsească sfârșitul neîmpărtășiți

.
În situații similare cazului de mai sus trebuie să găsim modalitatea cea mai potrivită pentru a-l face să înțeleagă cât de importantă este Sf. Împărtășanie și că ea reprezintă comuniunea noastră cu Hristos, care trebuie să fie permanentă. Prin urmare, e foarte necesar să ne apropiem mai des de Sfântul Potir .
Am cunoscut și cazuri când unii creștini, care au avut o viață creștinească și s-au împărtășit frecvent, n-au putut părăsi viața aceasta până ce nu s-au împărtășit.

 
De aceea noi zicem de mai multe ori la Sfânta Liturghie ,, sfârșit creștinesc vieții noastre fără durere , neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricoșata judecată de la Domnul să cerem.”

pr. Ion Ioan Chirvasa -

PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                           

Nu este nevoie ca sa traiesti intr-o societate moderna ca sa fii un TICALOS.Ajunge sa nu vezi Altarul Bisericii si pe Dumnezeu,ajunge sa nu te impartasesti niciodata,sa nu privesti niciodata cerul,sa nu privesti niciodata in sus!In vechime,cei ce faceau pacate fara masura,primeau o pedeapsa:nu li se dadeau sa rosteasca RUGACIUNI

.Li se spunea un singur lucru:"Nu ai voie,3 ani,sa privesti cerul,care este Tronul lui Dumnezeu!".

Era cea mai mare pedeapsa.

A doua pedeapsa,era sa nu rostesti nici o data,numele lui Dumnezeu,sa nu fie niciodata pe buzele tale! Si asta,pentru ca omul a lasat sfatul lui Dumnezeu si a stat la sfat cu diavolu!  Pentru cei ce merg pe drumul pacatului,  PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA.  Pacatul este de sorginte satanica.  Nu exista altceva.  Libertatea omului nu este una absoluta.E atat de usor sa pacatuiesti.

Daca pe vremuri se spunea sa nu furi,astazi furi cu acte!Daca pe vremuri se spunea sa nu desfranezi,astazi ai concubinajul sau casatoria de proba!Acum nici nu mai trebuie sa ucizi,vorbesti pe cineva de rau,si l-ai omorat cu zile..sau te-ai dus si l-ai denuntat,si l-ai impins in puscarie!Are dracul metode..mult mai selective!

Parintele Cleopa spunea asa:"CEL MAI MARSAV PACAT ESTE DESFRANAREA,PENTRU CA SPURCA TRUPUL.Si dracii fug,atunci cand doi pacatuiesc,pentru ca dracii sunt feciorelnici!Dar cel mai mult,dracul fuge de SMERENIE si de INDREPTARE.

Asta sa aveti in minte!

Nu il impresionam noi pe diavol,cu firme deocheate..cel mai tare il impresionezi atunci cand ai facut PRIMA METANIE,ai baut prima picatura de AGHEAZMA si ai luat o bucatica de ANAFURA,si ai zis prima oara TATAL NOSTRU in genunchi,cu ochii la icoana..atunci l-ai ars pe diavol,l-ai terminat!

Trebuie sa intelegem,o data pentru totdeauna,mai ales acum,cand vin "herghelii de draci" pe pamant,acum,cu orbirea asta sufleteasca,a desfatului si a dezmatului,ca Sodoma si Gomora,au ars cu foc,au murit,s-a scufundat pamantul..iar azi,a ramas Marea Moarta,ca loc geografic.Dumnezeu are putere sa mai prajeasca o data pamantul,sau sa ingaduie,la cate bombe atomice sunt,ca sa ne arate,ca ACEST PACAT NU ESTE O VIRTUTE.

SĂ NU-ȚI PUI NĂDEJDEA-N OM!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Am învățat că-n viața asta oricâți prieteni ai avea,
Oricâți ți-ar spune, cu iubire, că pentru ei însemni ceva
E doar o cruntă amăgire, ajunge doar o vorba rea
Și nu mai ești la fel de drag, așa cum îți spuneau cândva!

Am învățat ca-n viața asta să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer!
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se depărtează ca adierea de zefir

Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt în preajma ta
Deși încerc să-ți fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea.
Și vorba ce-mi spunea bunicul, răsună iar în gândul meu :
,, - Copilă, să nu-ți faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu!

 
Ca niciodată să nu suferi, tu să nu-ți pui nădejdea-n om!
Să îl iubești pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn,
Dar să nu ceri în schimb nimic, numai atât... să îi iubești
Căci astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfântă o-mplineşti!

 
Să nu aștepți o vorba bună, să nu aștepți ceva curat,
Că Domnul Tău, Hristos Prea Bunul, nici El nimic n-a așteptat,
Să fii tu cel ce-ntinzi o mână, chiar dac-ar fi să te lovească
Și dragostea ce le-o arăți, cu răul să ți-o răsplătească!

Privește cu nădejde sfântă la Cel în cuie țintuit
Vândut și părăsit pe Cruce de cei pe care i-a iubit,
Doar El să-ți fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El și pe nevrednic îl poate veșnic mângâia.

 
Doar El îți poate șterge-n taină, obrazul trist și-nlăcrimat
Doar El îți poate-ntinde mâna când alți prieteni te-au uitat
Căci omul astăzi nu mai știe să poarte și durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa! "

DESPRE EGOISM ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"De ce se indracesc oamenii?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Omul traieste intr-un mediu social. Gandurile, dorintele, faptele, viziunea asupra lumii ii sunt definite intr-o masura uriasa de influenta mediului care il inconjoara. Ştiti ca, daca un om sanatos se afla multa vreme langa un bolnav de tuberculoza si respira acelasi aer cu acesta, se molipseste si el. La fel ne molipsim si de la bolnavii de gripa. Asa se intampla si in viata duhovniceasca. Daca omul traieste in atmosfera multimii duhurilor rautatii care sunt sub ceruri, in mijlocul smintelilor, al unor exemple grave de necredinta si de dezmat, intr-o atmosfera de patimi omenesti neinfranate, daca traieste intr-o atmosfera de prostie si de vulgaritate, aceasta atmosfera nu are cum sa nu-i molipseasca sufletul. El respira zi de zi acest aer otravit, unde misuna duhurile rautatii care sunt sub ceruri. Şi se molipseste nefericitul suflet, si se face el insusi locuinta a dracilor.

Şi atunci, ce sa facem? Unde sa fugim de aceasta atmosfera apasatoare, incarcata cu primejdii de moarte? Unde este scaparea noastra? Unde este pavaza noastra in fata dracilor, a duhurilor rautatii care sunt sub ceruri? La toate intrebarile grele sa cautati totdeauna raspuns in Sfanta Scriptura.

Uitati-va in psalmul 61, si acolo veti afla raspunsul:

De la Dumnezeu vine rabdarea mea, ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu… in Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.

Iata unde este scaparea noastra, iata unde e antidotul otravii ce intra in noi din mediul care ne inconjoara“.

Sf. Luca al Crimeii

.....IN ZORI DE ZI.....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"IN ZORI DE ZI SI ASTAZI M-AM TREZIT!

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

"Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!" Si totusi, cat pot fi de fericit: Pe mine Domnul astazi m-a trezit, Dar altii, au sfarsit cu viata lor.

SI AZI IMI BATE INIMA FRUMO! "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!" Si totusi, cat pot fi de bucuros, Ca inima imi bate azi frumos, Cand altora, li-i slaba si pustie.

SI AZI AUD CUM PASARI CIRIPESC! "Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc, Ca pot s-aud cum pasari ciripesc, Cand altii, n-au s-auda niciodata.

SI ASTAZI POT VEDEA UN CER SENIN! "Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?" O, minunat e-acest cadou divin, Sa pot vedea si azi un cer senin, Cand altii vad, o lume de-ntuneric.

SI AZI MA BUCUR IARASI SA TRUDESC! "De ce? E-o noua zi din cele grele!" Si totusi, Doamne, eu iti multumesc, Ca doua maini m-ajuta sa muncesc, Cand altii nu se pot sluji de ele.

SI AZI MA BUCUR, IARASI SA ALERG! "De ce? E-o noua zi obositoare!" Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg, Cat sunt de fericit ca pot sa merg, Cand altii, nu se-ajuta de picioare.

SI AZI SUNT FERICIT, CA ESTI CU MINE, Ca sufletul nu mi-e nici cand pustiu! Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine, Ca-mi dai putere sa inving suspine, Cand altii nu Te vad si nu Te stiu".

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Te indemn sa zici din tot sufletul: 

SI AZI SUNT FERICIT, CA POT MERGE LA SFANTA LITURGHIE, fiindca, altii poate ar vrea dar nu mai pot. Iti multumesc Doamne, ca picioarele mele inca ma pot purta la Jertfa Ta cea Sfanta, ca urechile mele inca pot auzi,dumnezeiasca slujba, ca inca pot sa-ti dau slava cu buzele mele de tina, ca picioarele mele inca ma pot purta pe “cararea” spre Sfanta Biserica Ortodoxa, ca ochii mei inca pot vedea Catapeteasma Sfantului Altar, ca inca ma pot inchina cu mainile mele la Sfintele icoane si inca le pot saruta. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                        Preot Ioan 

Facerea (Geneza) | Capitolul 1

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Facerea lumii şi a omului.

1 La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2 Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3 Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4 Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5 Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6 Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7 A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8 Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9 Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10 Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11 Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12 Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14 Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15 Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16 A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17 Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18 Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20 Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
21 A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24 Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25 A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26 Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27 Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
29 Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30 Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31 Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Facerea (Geneza) | Capitolul 2

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului in rai. Prima familie.

1 Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
2 Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3 Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
4 Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
5 Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6 Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7 Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9 Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10 Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11 Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
12 Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
13 Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş.
14 Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15 Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17 Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
19 Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20 Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21 Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22 Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23 Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
25 Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.

Indoiala versus siguranta!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale."
Psalmul 118,6

"Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze."
Psalmul 33,5

"Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac."
Psalmul 70,1

Apropierea de Dumnezeu alunga rusinea din vietile noastre.....In acest context putem vorbi despre rusine ca si un sentiment de indoiala pe care l.am simtit de foarte multe ori atunci cand temelia vietii noastre a fost una subreda,fondata pe nisipuri trecatoare...

"Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare."Matei 7,26-27...Aceasta temelie subreda devine asemenea unei iluzii in desert,buna de luat in seama,un loc pe care ne asezam toate proiectele noastre de viata....dar,in final,in afara lui Dumnezeu totul se naruie....iar caderea este mare,pentru ca am investit atat de mult in ceea ce ,la urma,se va narui...

La capatul celalalt....dincolo de indoiala....in Hristos se naste siguranta sau credinta in Dumnezeu si in tot ceea ce se naste in fata sufletului nostru...

"Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri"...Luca 21,15

Iata aici am putea vorbi despre noi si despre cei ce sunt impotriva noastra...dar putem fi mult mai eleganti si putem spune ca atunci cand Hristos se naste in inima noastra sufletul capata siguranta si putere pentru a se putea ridica deasupra a tot ceea ce mai inainte il arunca in indoiala..."Potrivnicii nostri" nu sunt dusmanii nostri ci sunt aceia care se incapataneaza sa ramana intr.o lume marginalizata de pareri personale.....si acestia,pe masura ce noi ne lipim tot mai mult de Dumnezeu,vor ramane in cele vechi care devin ca o rutina ce se repeta si nu mai aduce nimic nou..

... OAMENII SUNT CA APELE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

                       

 Bucuria mea, mi-a plăcut tare mult cuvântul de învățătură al Sfințitului Părinte, Arhimandritul Serafim Alexiev: “În pâraiele de munte sunt ochiuri de apă unde, pe fund, se găsește nisip curat, argintiu. Dacă zvârlim o piatră într-un astfel de loc, apa va rămâne limpede. Dar, în câmpii există și bălți care par limpezi, pe al caror fund s-a depus mult mâl. Dacă veți arunca o piatră într-o astfel de baltă, se va tulbura mult. Asemenea se întâmplă și cu oamenii. CEI DREPȚI SUNT PRECUM IAZURILE DE MUNTE, nu se tulbură chiar dacă sunt învinuiți pe nedrept.

 Sufletul lor rămâne curat și liniștit atunci când piatra este aruncată asupra lor. Iar CEI PĂCĂTOȘI SUNT ASEMENEA IAZURILOR PĂRELNIC LIMPEZI, răspund mânios și își vădesc în felul acesta mocirla patimilor, așezată pe fundul sufletelor”. 

Sfântul Părinte, Iustin Popovici, zice așa: "SMERENIA! Aceasta este prima Sfântă virtute, prima virtute creștină! Toate încep de la ea și ca să fii al lui Hristos, atunci SMEREȘTE-TE precum un vierme: pune-te în situația celor ce sunt îndurerați, plini de tristețe și de necazuri, a celor ce se află în tulburări și sminteli. SMEREȘTE-TE mai tare decât toţi; fă-te tuturor toate, dar, după Hristos și întru Hristos. 

Atunci când nu ai smerenia Lui, roagă-te: “O, DUMNEZEULE CEL PLIN DE SMERENIE, ÎNVAȚĂ-MĂ ȘI PE MINE SMERENIA TA!” Iar Sfântul Părinte, Luca al Crimeii ne îndeamnă așa: “FĂ-ȚI INIMA TA MĂNĂSTIRE! Bate acolo toaca, sună de priveghere, tămâiază și șoptește neîncetat rugăciuni. Să faci orice, ca să-l trăiești pe Hristos, ca să-l așezi în inima ta."

 Sfântul Părinte, Ilie Cleopa, ne sfătuiește așa: “O mică candeluță sau lumânărică, aprinsă la Icoana Maicii Domnului și o să vedeți cât de mult ajutor veți primi de la ea. Creștini Ortodocși, trebuie să rămânem, până la moarte. Aceasta este adevărata credință a României, Ortodoxia. Nu pri­miți nimic din afară, fiindcă, toți vor să ne strice unitatea neamului, a credinței și a Bisericii. Toți aceștia sunt vrăjmașii Crucii lui Hristos“.
 Dumnezeu și Maica Domnului să te binecuvânteze, în toată ziua de astăzi și în tot lucrul tău! 

                                                                                                  Amin și Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

CUM SĂ NE PURTĂM CU CEI CE GREȘESC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

Avem adeseori obiceiul să certăm și să judecăm peste măsură pe cei care greșesc și unii chiar facem din asta o obsesie sau chiar un mod de viață.

Uităm însă de slăbiciunea noastră și de aceea cădem în aceleași păcate pe care le-am judecat, și uităm că Fiul lui Dumnezeu a venit cu iubire ca să ierte și să mântuiască pe cel căzut.

"Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea."

"Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie : iata om adevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui."

Dacă vrem să îi ajutăm pe frații noștri căzuți e mai bine să ne rugăm pentru ei și să ne purtăm cu dragoste, și nu să îi împovărăm cu mai multe dojeni și reproșuri.

Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit…

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile și nu pe oameni? Tu, care împodobești un animal și treci cu vederea zdrențele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile și nu dai celor care flămânzesc?

Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii și ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafața apei? Când se construiau, bogații se interesau de ziduri și-i treceau cu vederea pe săraci.

Unde s-a dus măreția lor? Unde s-a dus și cel care se mândrea pentru această măreție? Vezi cum se dărâmă și se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viața pe care a risipit-o în lucruri deșarte. Să ai suflet mare! Zidirile, și mici și mari, fac aceeași treabă.

Când intru în casa unui om cu gusturi rele și parvenit și o văd înăbușită de podoabe, știu că acest om nu are nimic mai prețios decât cele care se văd și că împodobește cele neînsuflețite, în timp ce sufletul său și-l lasă neîmpodobit.

Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile și trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la uși cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toți aceștia. Și în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, așa cum strălucește asupra ta piatra prețioasă de la inel.

Câți poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca.

Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis ușa, te vor alunga și pe tine din Împărăție. Nu ai dat pâine, nu vei primi viața veșnică.

Sfântul Vasilie cel Mare, „Mica Filocalie a inimii”, Elena Kondila, Ed. AKRITAS.