POCĂINȚĂ, CURĂȚIE și DESĂVÂRȘIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

🙏🏽 Bucuria mea, Sfințitul Părinte, Teofil Părăian, ne-a lăsat acest minunat cuvânt de învațătură: "Sufletul nostru este o peşteră în care poate veni Domnul Hristos şi este "palatul" Sfintei Treimii. Nu numai Domnul Hristos vine, ci vine şi Dumnezeu Tatăl, şi Duhul Sfânt; întreaga Preasfântă Treime vine, şi-şi face locaş în noi toţi care ne-am botezat. De aceea trebuie să avem mereu loc pentru Hristos, să avem ieslea pregătită şi aşezare bună în gânduri, ca să-L primim pe Domnul Hristos în sufletele noastre." 

Sfântul Părinte, Isaac Sirul, spune care este sfârșitul alergării noastre spre dobândirea mântuirii sufletului: "Toată alergarea se sfârșește prin acestea trei: prin POCĂINȚĂ, prin CURĂȚIE și prin DESĂVÂRȘIRE. Dar ce este pocăința? POCĂINȚA, este părăsirea celor dinainte și mâhnirea din pricina lor. Și ce este, pe scurt curățenia? CURĂȚENIA, este inima milostivă, către întreaga fire zidită. Dar ce este desăvârșirea? DESĂVÂRȘIREA, este un adânc de smerenie, adică, părăsirea tuturor văzutelor și nevăzutelor (lepădarea de toate cele văzute și nevăzute). VĂZUTELE, înseamnă cele sensibile. NEVĂZUTELE, înseamnă cele logice, si cele ce sunt, fără a ne îngriji de ele."

 Sfântul Părinte, Teofan Zăvorâtul, ne învață care sunt cei 3 mari dușmani ai vieții lăuntrice: "Feriți-vă mai ales de risipirea atenției, de pasiunile inimii față de anumite lucruri si de îngreunarea voinței prin mereu preocupata grijă de multe. Așadar, cei trei mari dușmani ai vieții lăuntrice, sunt: RISIPIREA, PASIUNILE și GRIJA DE MULTE. Acestea trei, fiind lăsate să intre înlăuntru, în scurt timp, ele vor înăbuși viața duhovnicească și vă vor arunca intr-un fel de somn letargic, în uitare, în nepăsare și răceală. Iar asta este moartea duhovnicească". Amin!

🙏🏽 Dumnezeu și Maica Domnului să fie cu tine și nimeni împotriva ta!

                                                                       Amin și Aliluia!
                                                                          Preot Ioan 🛎️.

.. SA AI RABDARE MULTA! ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, se spune ca: “Un gand bun poate fi o Biserica, in care omul isi poate odihni sufletul”. De aceea, iti trimit si tie, suflet drag, cateva ganduri bune de la Sfintitul Parinte, Efrem Simonopetrinul din Sfantul Munte Athos:

“Sa ai rabdare multa, 

Atunci cand ți-e mai greu, 

Si o credinta tare,

 Ca este-Un Dumnezeu!

Ce stie tot, ce este pe pamant, 

Ce-avem in suflet, minte si in gand! 

Si de aceea, cand crucea-ti pare grea, 

Sa nu cartesti, ca vrei sa scapi de ea!

C-atunci,cand simti ca nu ai mai putea,

 El iti va intinde mana si te va ajuta! 

Numai ca El asteapta-n a ta suferinta, 

Sa vada daca ai IUBIRE, NADEJDE si CREDINTA!”

Te imbrtisez cu sufletul, omule prin viata calator si ce-mi doresc eu, mie, sa-ti de-a Dumnezeu si tie! PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta, NADEJDE Sfanta si LUMINA Sfanta, fiindca, intr-o zi toate vor fi bine asezate, frumoase, si la locul lor. Doar stii ce scrie pe Cruce: Is. Hs. Ni. Ka. In limba greaca Ni. Ka., inseamna invingator, adica: IISUS HRISTOS INVINGATOR!

                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                            Preot Ioan .

(+) INALTAREA SFINTEI CRUCI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.

Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia. Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.

Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.

"Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim. ”

Profeții Ortodoxe

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                              
 ·

Nimeni nu poate scăpa de pecetea lui antihrist. Nimeni în afară de credincioși. În vremurile din urmă, pentru a nu accepta pecetea, va trebui să aveți o credință foarte puternică și să rămâneți permanent cu Domnul și cu Maica Domnului.

Îi vor proteja pe ai săi că sa nu primească pecetea lui Antihrist. Nu-i vor lăsa să piară. Acești oameni vor fi mântuiți, iar ceilalți vor merge la pierzanie.

Vine distrugerea pământului – ce păcat! Morala a devenit prea superficială și dragostea a dispărut complet – ca apa în nisip. Totul este mort. La ce altceva să te aștepți? Unde să mai amânăm? În curând vine sfârșitul. Sfârșitul la tot și la toți. Din ce în ce mai multe abateri în credința ortodoxă – în curând se va dizolva în catolicism.

Va fi periculos să mergi la Biserică, periculos pentru suflet. Distrugător! Calea spre mântuire se închide. Sunt din ce în ce mai puține insule adevărate ale Ortodoxiei. Golul umple biserica din interior - și este înfricoșător când este gol înăuntru. Acest lucru nu poți să-l vezi cu ochiul, îl poți simți doar cu duhul. Amin!

Câți bebeluși mor astăzi în mlaștina sângeroasă… dacă ați ști! Iar numărul lor crește rapid. Această sferă este ca o minge uriașă cu sânge care este pe cale să cadă pe capetele tuturor celor care trăiesc pe pământ. Câte suflete merg la pierzare în fiecare zi fără să vadă lumina lui Dumnezeu! Nu se poate face nimic aici. Acest lucru este de neoprit.

Aceasta este o problemă. Aceasta este o catastrofă și principala cauză a cataclismelor și catastrofelor viitoare pe pământ. Aceste catastrofe și cataclisme care urmează sunt o joacă de copii pe fundalul marii nenorociri a pruncuciderii. Aceste pedepse pământești sunt o pedeapsă prea ușoară pentru un păcat atât de groaznic.

Mulți dintre oamenii lui Dumnezeu vor pleca înaintea peceţii lui Antihrist – vor pleca cu miile. Domnul îi va lua. Doar cei care sunt destinați vor rămâne. Rămâi puternic!

Vin cataclismele și catastrofele. Iar oamenii nu au nici somn, nici duh. Oamenii trăiesc fără să le pese de nimic, trăiesc mereu fericiți. Veșnicia – cum va merge toată lumea acolo? Cum vor merge? În nici un caz. Mulți oameni nici nu știu despre veșnicie. Majoritatea au auzit și știu, dar nu-i deranjează deloc: ei spun, când vom îmbătrâni, atunci ne vom pocăi.

Dar chiar și așa, foarte puțini oameni cred așa. Majoritatea trăiesc ca și cum nu ar muri. Ce veșnicie? Unde este ea? Există oare ea? Este ireală, e undeva departe. Și viața adevărată – iată, aici, în fața ta: mănâncă, bea, plimbă-te, fii vesel. Luați totul din această viață. Bucură-te și bucură-te…
Oamenii sunt lacomi de bani. Lacomi de plăceri și plăceri, lacomi de lucruri frumoase. Calea către adevărata frumusețe este închisă pentru mulți.

Dar majoritatea oamenilor de astăzi sunt încă necredincioși, merg ei înșiși la pierzare. În curând adevăratul creștinism va fi tainic. Adevărații credincioși în Hristos nu vor avea loc pe pământ. Vor trebui să-și ascundă credința. Creștinismul fals va rămâne – vor fi la vedere.
Aceasta este ipocrizie. Aceasta este apostazie. Și de fapt – trecerea la credința catolică. Sfintele Taine vor fi modificate – harul va pleca. Va fi un gol în suflet și un frig înfiorător.
Cu siguranță va fi un război în Rusia. Soarta ei este pecetluită. Deci este necesar – mulți vor fi curățați cu propriul lor sânge și nu vor accepta pecetea. Amin!

Dificultatea pocăinței constă în faptul că trebuie să o ceri, trebuie să strigi către Însuși Domnul și Maica Domnului – pentru a te supune pocăinței. Cum altfel? Poate un suflet osificat în păcate să înceapă imediat să se pocăiască cu ardoare? Dacă ai trăit mulți ani după legile păcatului și nu l-ai observat, dar ai considerat-o lege?

Acum păcatele stau ca un zid – perete de piatră. Cum să treci prin acest zid? Doar cu rugăciune și lacrimi, cu lacrimi fierbinți, ca un copil mic care plânge, cerându-și tatălui ce își dorește. Căci tatăl este mare și puternic. Iar copilul este mic și neajutorat…

Acesta este calea corectă, corectă și simplă – o rugăciune plină de lacrimi. Ce bogăție cerească se află în spatele acestui zid! Sunt tainele vii ale Psaltirii, Evangheliei, Rugăciunea lui Iisus… Totul este viu și real…

Nu există astăzi pe pământ unde să nu domnească păcatul. Aici totul respiră de păcat, este saturat de păcat. Trăiesc în păcat. Nimeni nu are nevoie de pocăință – ne împiedică să trăim într-o confortabilă nepocăință.

Sursa (limba rusă): https://m.vk.com/@gold_rasa-otkrovenie-ot-shiigumena...

Album Schiegumenul Alexei din Penza (1930-2005)

Profeții Ortodoxe

Viata mea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De câte ori m-am afundat, 

În marea vieții pline de păcat, 

M-am îndulcit și am făcut ca mine, 

Căci am crezut ca eu fac totul bine. 

De câte ori am spun ca ma opresc , 

Și m-am trezit ca iară eu greșesc, 

Și ma certam ca să mă-ndrept acum,

 Făceam ceva și-apoi uitam ce spun. 

Și cine îmi cunoaște a mea cădere? 

Si-mi dă iertare la păcate grele?

 Doar Domnul primește pocăință mea,

 El dă din Pacea Sfântă, Pacea Sa. 

Mă scoate din marea învolburată ,

 Prinzându-mă apoi de mâna dreaptă, 

Iar eu ingenunchind în fața Lui, 

Cu lacrimi vreau sa spăl piciorul Lui.

Mihaela Stoica-Cucoanes

AM UITAT DE PARINTI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

de Eliana Popa

 
Intr-o lume nebuna, ce-i reneaga pe Sfinti,

 Mai avem sentimente pentru bietii parinti? 

Mai putem a iubi, cand ni-i gandul la bani,

 Si pe bietii batrani, ninsi de doruri si ani?

Ei asteapta cuminti privind tristi catre zari,

 Cu speranta-nflorind cand mai vin sarbatori, 

Fiii lor vor veni ? “Da-le, Doamne, un gand!”

 Zic adesea batranii, poza lor sarutand!

Plang batranii tacuti, noi mai rau ne-mpietrim,

 Plang cu neamul intreg, intr-un vechi tintirim,

 Printre ierburi inalte ce-au crescut pe carari, 

Mai aprinde-o batrana, pe la cruci, lumanari !

Intr-o lume sclipind printre falsuri grotesti,

 Vatra lor Sfanta, e taram de povesti! 

Am uitat de parinti si de curtea cu nuci, 

Ce-si revarsa frunzisul peste gard de uluci!

Inca merge bunica cu prescura-n stergar,

 Sa mai duca pomelnic pan' la Sfantul Altar! 

Acolo-i e ruga ce-o inalta spre Sfinti,

 Sunt viii ei dragi si cei adormiti!

Acolo pe-o foaie, in randul cu viii, 

Isi scrie, plangand, batrana copiii, 

Nepoti nascuti intr-o tara departe, 

Nu-i stie, batrana ! Si dorul o arde !

Noi fost-am facuti din dor si din lacrimi,

 Si fost-am saditi in aceste meleaguri,

 Cu doina in suflet si Crucea in spate, 

Sa-nvingem durerea calcand... SA LUAM AMINTEEE! ...

Bucuria mea, putem spune ca mare a fost Sfantul Ilie Tesviteanul, care cu putere de la Dumnezeu, a inchis cerul sa nu ploua si apoi, tot el cu puterea rugaciunii L-A DESCHIS SI A PLOUAT, dar, mare este si parintele tau duhovnic, fiindca, de la Dumnezeu are putere sa-ti dea dezlegare pacatele cu rugaciunea si ITI DESCHIDE PORTILE RAIULUI. INTREBARE: Daca-L superi pe Dumnezeu prin pacatele tale, poti alerga la parintele tau duhovnic si prin Taina Sfintei Spovedanii, vei primi iertare, te vei impaca cu El. MINUNAT!

 Dar, daca-l vei supara pe parintele tau duhovnic, cine te va mai impaca cu Dumnezeu? Asadar, sa asculti de duhovnicul tau, fiindca, nici Sfintii Ingeri din cer nu pot da dezlegare de pacatele, pentru a putea intra in Imparatia cerurilor. Pe pomelnicul tau, toata viata ta, totdeauna, sa-l treci parintele tau duhovnic, primul. In fiecare zi, sa-l pomenesti macar odata in rugaciunile tale: Doamne, Iisuse Hristoase, ma rog Tie, sa-l mantuiesti si pe parintele meu duhovnic (...). 

Si acum, te rog sa citesti acest minunat cuvant de invatatura al Maicii Gavrilia - Asceta iubirii: "Nu trebuie sa uiti un lucru: cu cat progresezi in viata duhovniceasca, cu atat vei vedea ca cei nedesavarsiti vin sa te desavarseasca pe tine (te supara, te nedreptatesc, te jignesc, te clevetesc, iti fac rau...). Acesti oameni, sunt trimisi de Dumnezeu si ar trebui sa-i primesti cu drag, pentru ca fiecare dintre ei vine in Numele Lui.

Unul vine SA TE INSTRUIASCA, altul SA TE IUBEASCA, al treilea SA TE MANGAIE, al patrulea SA TE SUPERE. 

Tineti minte! Totul se intampla fie pentru ca Dumnezeu ingaduie, fie pentru ca asa vrea El, pentru ca tu sa progresezi din punct de vedere spiritual”. 

Asadar, toate care ti se vor intampla astazi si in fiecare zi a vietii tale, primeste-le cu incredintarea ca sunt ingaduite de Dumnezeu spre mantuirea sufletului tau!

                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                    Preot Ioan .

Stimată mămicã,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                        

dacă voiești ca odorul să nu-ți mai plângă la împărtășanie...

1. Nu-l mai adu cu noaptea-n cap, pe furiș, că așa o să rămână mereu. Un grăbit acolo unde nu are ce căuta repezeala.
2. Vorbește-i de mic despre Dumnezeu! Nu pricepe dar înțelege.
3. Vino la Liturghie cu cel puțin jumătate de oră înainte de împărtășanie! E nevoie să se acomodeze cu parfumul, sonoritatea și mișcarea din această nouă placentă numită biserică.
4. Lasă-l să zburde în casa Domnului (că nu-i a omului). Dacă cineva e smintit de acest lucru, înseamnă că ori nu se roagă cu adevărat, ori e bătut în cap.
5. Nu pleca imediat după momentul împărtășirii. Lasă-l să digere (sau mai degrabă să fie el digerat), să respire, să admire, să mai vrea încă o dată.
6. Nu-l subestima. El știe mai multe decât noi în ceea ce privește legătura cu Tatăl.
7. Vorbește-i frumos despre preoți. Dacă-l ameninți mereu că popa-i taie limba dacă e obraznic, sau chestii de genul, îl vor vedea ca pe un inamic, iar mai târziu vor striga „Vrem spitale, nu...” știți voi ce.
8. Cel mai important: Dacă tu, mămico, nu ai o viață liturgică, nu te împărtășești și nu te rogi, uită ce am spus mai sus. Nu-ți va fi de mare folos. Copiii te imită. Nu-i interesează manualele.
Un părinte ....