CARE ESTE ADEVĂRATA POCĂINȚĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

      Imaginați-vă că meditând în liniște la greșelile trecutului, îți dai seama că ai trăit mai mult fără Dumnezeu decât cu El, mai mult supărându-L decât ascultându-L, mai mult încălcându-I poruncile decât împlinindu-le.. Și atunci te vezi cuprins deodată de remușcări, măcinat de regrete și tulburat de o spaimă nedefinită.. Îți dai seama că nu se poate repara nimic din ce s-a greșit.. Ce îți mai rămâne în clipa aceea?.. Numai pocăința și rugăciunea smerită la Mântuitorul tău! Căci El a promis: "Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară"! Da, dragii mei, Iisus a știut dintotdeauna cine suntem noi și cât putem, de aceea mesajul Evangheliei Sale este plin de iubire și dătător de speranță tuturor păcătoșilor: "Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut". "Căci Fiul Omului nu a venit ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea". "Nu cei sănătoși, ci cei bolnavi au nevoie de doctor." "Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru", spuneți-mi voi?.. Dumnezeul păcătoșilor, Dumnezeul celor împovărați cu fărădelegi.. El ia asupra Sa neputințele noastre, El țintuiește pe Cruce păcatele noastre, spălându-le cu sângele Său. Dar pentru asta ne-a lăsat arma pocăinței. Așadar, SĂ O FOLOSIM, POCĂINDU-NE DE PĂCATELE NOASTRE, amin! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova