DACĂ POŢI AVEA...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dacă poţi avea credinţă, nu-l huli pe cel ateu,
ci te roagă, căci i-o poate s-o dea şi lui Dumnezeu.
Că credinţa-ntâia oară e un dar dumnezeiesc
şi numai apoi e-un merit al acelor ce-o doresc.

Dacă poţi avea curajul de-a-nfrunta pe-un inamic,
nu-l huli pe cine n-are şi nu râde pe cel mic,
că şi îndrăzneala este tot un dar primit din cer
şi numai apoi e-un merit al acelor care-o cer.

Dacă poţi avea răbdare când ajungi la mare greu,
nu-l huli pe cine strigă şi se vaietă mereu,
căci şi a avea răbdare este tot un dar divin
şi numai apoi e-un merit al acelor care-o ţin.

Dacă poţi tăcea-n prigoană şi poţi suferi-n cuptor,
nu-l huli pe cel ce plânge când lovirile-l prea dor,
căci şi a tăcea când suferi este tot un dar de Sus
şi numai apoi e-un merit cui priveşte la Iisus.

Ci mai bine înţelege-i şi te roagă umilit,
că nu ştii când de-o ispită te trezeşti şi tu trântit
şi nu ştii când pe el harul îl ridică şi mai sus;
când te-ncrezi smerit în Domnul, înţelegi şi taci supus.

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a

Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014