Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, stim chiar din cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos, ca scopul vietii noastre crestinesti este mantuirea sufletului: “Am venit sa caut si sa mantuiesc pe cel pierdut” (Luca 17:14).
Sfantul Parinte, Paisie Olaru spune: „SMERENIA şi DRAGOSTEA, cu acestea se ajunge cel mai uşor la mântuire.
Iar Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne indeamna asa: "Roaga-te si nu te teme de nimic, nu te infricosa de necazuri, nu te inspaimanta de napastuiri, fiindca, rugaciunea le va inlatura. Roaga-te oricum, oricat de neputincios, numai roaga-te mereu, si nu te nelinisti de nimic; fii vesel si linistit cu duhul, fiindca, rugaciunea te va intelepti.
"De la Sfantul Parinte, Iosif Isihastrul ne hranim sufletul cu acest sfat duhovnicesc: "Daca vrei sa vezi, sa gusti si tu iubirea lui Hristos, indura ceea ce vine asupra ta. Nu in ceea ce-ti place tie, ci in ceea ce vrea Domnul sa te incerce. Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine!"
Preot Ioan 
.
.
